Abstract
Scholars have seldom tested the innovation and normalization paradigm of e-campaigning over time but not so much in Romania. This article presents an integrated quantitative analysis of the functional, content-related and formal aspects of Romanian political party websites during the 2009 national elections. Online communication with different characterstics presents a lack of experience of the candidates and communicators. The results provide empirical evidence of limited interactivy in Romanian e-campaigning.
Keywords
online campaigning; party webstites; interactivity; online communication; innovation
Introducere
Noile tehnologii, în special Internetui, au schimbat în mod neasteptat viata omului modern, au transformat sfera publica si comunicarea actorilor ei, cunoscând o dezvoltare într-un ritm mult mai rapid decât orice alte mediumuri anterioare. Internetui este ultima mare provocare a inovatülor tehnologice în comunicarea de masä1. Fiecare inovatie a modificat informarea publica si participarea politica, însa istoriai considera cä, de-a lungul istoriei, fiecare nou medium a fost tentât de a submina vechiul monopol2. Rareori a mai fost un medium cu un potential atât de larg si eficient în a schimba semnificativ forma comunicarli precum Internetul. Având caracteristicile de cyberspace, Web si autostrada a informatiei, Internetul a légat lumea printr-un numitor comun, "spatiul virtual", care i-a dat ceea ce McLuhan numea continutul unui "sat global".
Internetul a transformat rapid modul în care persoanele, organizatiile, institutiile politice si guvernele comunica si negociazä mesajele si rolurile politice, ìmparcind observatorii politici în optimisti si sceptici. în general, optimistü spera cä Internetul va transforma si stimula participarea democratica, iar scepticii nu crediteazä Internetul altfel decât în sensul unui instrument ce poate interi momentan mecanismul curent al comunicarli politice1. în ceea ce privefte importante utilizarli Internetului într-o Campanie électorale, optimiftii îfi pun mari sperante în capacitatea acestuia de a schimba comunicarea politica, iar pesimiftii considera cä Internetul nu are fanse sä schimbe foarte mult peisajul politic fi electoral al viitoruIuL evaluându-l ca pe un instrument de comunicare de mâna a doua2.
New media este un concept care a modificai întelegerea comunicarli de masä, adaugându-i noi caracteristici fi continuturi fi influentând, în acelafi timp, prin aplicabilitateasa, comunicarea în general, comunicarea politica fi marketingul politic, în special. în Romania, ca de altfel fi în alte state central fi est-euro pene, marketingul politic se reduce, de cele mai multe ori, la marketingul electoral. în acest sens, implicatine new media în comunicarea politica au déterminât o schimbare a modului de comunicare, a strategiilor fi desfäfurärii campaniilor électorale, introducând un nou spatiu combativ: mediul online.
Amploarea dezvoltärii fenomenului numit Internet a conditionat partidele politice fi politicienii, iar în égala mäsura mass-media, sä identifiée grupuri tinte în rândul internautilor, ca membri ai publicului potential elector. Campanule electorale cele mai urmärite din perspectiva rezultatului lor, atât pe plan international, cât fi pe plan intern, au valorificat platformele fi domeniile Internetului prin siteuri oficíale de Campanie, bloguri, reteje de socializare, atragerea simpatizantilor fi voluntarilor, mobilizarea votantilor. In radiografia campaniilor électorale, mediul online reprezintä un obiectiv cu o pondere vizibilä fi, din acest motiv, tehnicile noului marketing politic ajutä în promovarea imaginii partidelor sau politicienilor în campanule électorale.
Comunicarea politica a sesizat rapid avantajul folosirii new media3, mai ales cä mass-media tradrrjonalä a fost considerata "maillon faible de la communication politique"4. începutul comunicarli online a fost relativ lent pentru cä necesita, pentru a ajunge o comunicare de masä, în primul rând conectarea utilizatorilor la Internet fi, apoi, crearea unei baze de date prin pagini online, iar comunicarea politica, pentru a beneficia de "efectul agendei" în mediul online, a recurs la metherea prin alte medii de comunicare în masä. Comunicarea prin new media constituie, de asemenea, o provocare la nivelul abordärii teoretice, dar fi al aplicabilitätü practice, deoarece partidele politice si, implicit, politicienii au acceptât campanule online pentru cä le oferä vizibilitate, paralel cu facilitarea comuncärii cu electoratul. Una din fórmele democratizan! spatiului public este aceea a retelelor sociale care, prin dialog, oferä comunicärü característica interactivitätü. Social media, prin utilizarea comunicärü online, creazä comuniteti, distribuie informati! cu aplicabilitate fi în mediul politic.
PrezenÇa partidelor ci a politicienilor în mediul online
în Romania, Internetul s-a raspândit eu rapiditate în toate mediile societariTotufi, dintr-un anumit punct de vedere, clasa politica a adoptât eu entuziasm noul mediu de comunicare, pentru ca, la scurt timp, aceasta sä nu-l valorifice îndeajuns în raport eu eficienta lui. Cei mai multi dintre parlamentarli romani conectati la mediul online posteazä, în special, comunicate de presa si, eventual, îsi fac publice interpelärile parlamentare. Aproximativ 200Zo1, posteazä articole raportate la actualitatea politica. Politicienii au fost printre primii care si-au créât blog, însa nu toate blogurile au postäri periodice, conéctate la agenda politica a momentului. Din cei 470 de parlamentari romàni, 100 si-au creat blog, 85 si-au fäcut cont pe Facebook, iar 20 au cont pe Twitter2, unii dintre ei având conturi pe toate cele trei retele de socializare. Cei mai activi si mai populari parlamentari în mediul online sunt Crin Antonescu (PNL)3, Elena Udrea (PD-L)4Si Adrian Nästase (PSD)5. Postarea sistematica de articole de opinie a condus la o mare vizibilitate si receptivitate a acestora în mass-media.
Analiza site-urile politice si prestatia parlamentarilor în comunicarea din mediul virtual a relevât faptul cä politicienilor romàni le este teamä de reactia vizitatorilor online side comentariile acestora (uneori acide, alteori cu un limbaj licentios, chiar trivial). în acelasi timp, politicienii recurg la blogging pentru crearea unei imagmi în trend cu noile tendinte, însa nu considera necesar un efort sistematic de a convinge proprii simpatizanti, viitori alegätori, considerând cä blogul mai degrabä consolideazä optiunile électorale deja existente, decât sä le schimbe6.
Prestatia notabüä a politicienilor pe site-urile de socializare le-aadus un capital de simpatie, convertit în campanule électorale în capital politic. în contextul unei societäti aflate sub influera erei digitale si a erei informationale, asa cum o numeste M. Castells, constituie o eroare politica de proportïi ca un politician sä nu aibä o pagina web sau un blog, un cont pe Twitter sau Facebook. Potrivit unei estiman realízate de Impactnews, în februarie 20117, 75 de deputati si 25 de senatori aveau activitate sistematica pe propriul blog si aproximativ 20 de parlamentari au utlizat comunicarea online doar pe durata campaniei électorale. Partidul Democrat Liberal (PD-L), continuând trendul lansat de cätre Traían Bäsescu în 2004 (primul politician roman care a utilizai cu succès mediul online), numärä 41 de bloggeri, din care 36 de deputati8 si 5 senatori9, unii bloggeri consacrati, dar si politicieni de notorietate, altii vizibili doar online. Partidul Social Democrat (PSD) însumeaza doar 26 de bloguri, din care 15 de deputati10 si 11 de senatori11. PNL se exprima doar pe 22 de bloguri, din care 18 de deputati1 fi 4 de senatori2. La Uniunea Démocrate Maghiarä din Romania (UDMR), patru deputati3 sunt activi pe blog, iar de la Uniunea Nationale Pentru Progresul României (UNPR)4 fi Partidul Conservator (PC)5 doar câte un parlamentar fi-a creat blog. Avem, de asemenea, doi parlamentari bloggeri la minoriteti6 fi tre!7 Ia independent!8.
în Romania, Facebook a cunoscut o rapida expansiune, fiind reteaua de socializare adóptate de majoritatea internautilor. De la un simplu e-mail ori de la o conversa^ online pe chat, utizatorii Internetului fi ai comunicarli virtuale fi-au multiplicat fi diversificai optiunile de regionäre, preluând automat noile site-uri de interrelationare online: Facebook fi Twitter. Succesul acestora i-a déterminât pe unii politicieni sä se plieze noului curent, astfel încât aproximativ 20% dintre parlamentari fi-au creat conturi de Facebook. Ca fi la bloguri, tendila este de a foiosi pagina de Facebook sub forma promovärii imaginii publice fi, mai putin aceea de a relaziona cu comunitatea online. Astfel, parlamentarli PSD care au conturi pe Facebook suntìn numärde329, PD-L are 2510de parlamentari, PNLIg11Ci UNPR12 2 conturi13, restul fiind ale minoritetilor. Politicianul cu cei mai multi "prieteni" pe Facebook este Crin Antonescu, a cärui pagina a adunai, pana în prezent, 17.45414 "fani", urmat ìndeaproape de Elena Udrea, cu i37g215de prieteni. Victor Ponte, prefedintele PSD, numera doar 4.goo de "prieteni"16, dar colegii lui de partid din pian decizional secund, Adrian Nästase17 fi Ion lliescu18, au peste 5.000 de "fani".
Ca o característica generala, parlamentarii romàni cu cont pe Facebook prefera sä posteze mesaje oficíale impersonale, informati fi imagini referitoare la activitatea lor în Parlament sau în partid, chiar fotografü de familie, din cälätorü, si, în mod exceptional, interactioneazä direct cu prietenii din lista lor, potential! simpatizante.
Microbloggingul, reprezentat prin Twiter, este platforma prin care utilizatorii anuntä evenimentele, posteazä starile si sentimentele celor ce si-au fäcut cont. In Romania, potrivit site-ului Zelist.ro, putem observa cä sunt peste 46.000 de conturi, dar numai 20 de parlamentari romàni considera necesar a comunica prin Twitter cu electoratul. Astfel, statistica pe Twitter nu este greu de cuantificat, întrucât la PSD numäräm 7 parlamentari 1 prezenti, acesta fiind urmat de PNL cu 62 si PDL cu 53. UDMR4 si UNPR5 au fiecare câte un singur parlamentar prezent pe Twitter. Aceastä platformä de socializare a fost mult mai utilizata în timpul campaniei électorale din 2009, când o parte din candidati au väzut Twitter-ul ca pe un instrument sau un mijloc de comunicare prin care îsi fäceau cunoscute destínatele în care vor ajunge sau evenimentele la care vor participa. CeI mai "urmärit" parlamentar pe Twitter ramane Crin Antonescu, care a strâns pana în prezent 1.405 de "followers". La mica distanta se situeazä Mircea Geoanä (PSD), care are 1.323 de "followers"6. Elena Udrea nu este mai prejos, numarând si aici 1.231 "followers"7, ceea ce înseamna cä este prezenta în mediul online. Si pe Twitter ea posteazä acealeasi subiecte pe care le gäsim pe blog sau Facebook, ceea ce demonstreazä unitate, consecventä si omogenitate.
Alegerile ci comunicarea online din 2009. Contextul politic
Deocamdatä, în Romania putem observa încercarile online aie candidatilor din timpul campaniei électorale prezidentiale din 2009, când acestia au transmis potentialului electorat si chiar sustinätorilor locurile unde puteau fi väzuti, evenimentele la care participau, mesajele électorale pe care le sustineau în acea perioada si când, de asemenea, au oferit simpatizantilor lor posibilitatea de a se exprima pe forumuri. Dacä politicienii din SUA au dat tonul campaniilor électorale în mediul online (cazul lui Barack Obama fund expresiv în acest sens), în Romania, candidatii la prezidentialele din 2009 au încercat sä se plieze noului model care deja devenise un trend. Totusi, nici în 2009 nu a existât, în mod oficial, o supraveghere a activitätü online a website-urilor candidatilor în ceea ce priveste numärul vizitatorilor, a siteurilor independente preocúpate de tematica alegerilor, a optiunilor electoratului online. Tocmai din acest motiv, se poate considera cä proiecte de genul "Politica si Internetul"8, care sä monitorizeze site-urile de Campanie pana în ziua alegerilor (oferind în final diverse statistici referitoare la evolutia online, impactul new media asupra unor categorii de vârsta sau profesionale, profilul electoratului din mediul virtual, nivelul de interactivitate online al alegätorului cu partidele si, respectiv, candidatii), constituie teme de interés pentru alegerile viitoare. O astfel de monitorizare ar permite analize pertinente pentru a se putea aprecia în ce mäsura e-democracy si Campania din cyberspace sunt aducätoare de voturi.
Campania électorale prezidentialä din 200g a Ìnceput oficial la 22 octombrie, în cursa pentru Cotroceni înscriindu-se 12 candidati: Traían Bäsescu, Dan Mircea Geoanä, George Crin Laurentiu Antonescu, Corneliu Vadim Tudor, Kelemen Hunor, Sorin Mircea Oprescu, George Becali, Remus Cernea, Constantin Rotaru, Eduard Gheorghe Manóle, Ovidiu Cristian lane, Constantin Ninel Potarcä. Primele trei locuri favorite în alegerile prezidentiale din 200g au fost ocúpate de Traian Bäsescu, Mircea Geoanä fi Crin Antonescu. Au existât douä tururi de scrutin, pe 22 noiembrie fi 6 decembrie 200g. Dupä primul tur, confruntarea finalä a avut loc între prefedintele în functie, Traian Bäsescu, fi Mircea Geoanä, prefedintele Partidului Social-Democrat. Campania pentru alegerile prezindentiale din anul 200g este prima Campanie în care a fost utilizata new media ìntr-un context mai larg fi ìntr-o structura integrata. Totufi, trebuie subliniat faptul cä Traian Bäsescu a fost primul candidat care a utilizai Internetul înca din 2004, dar la un nivel mult mai slab. în Campania din 2004, Traian Bäsescu a utilizai ìntr-un mod inteligent caracterul virai al Internetului, oferindu-le utilizatorilor jocuri, mesaje prin Yahoo Messenger, iar site-ul säu oficial a permis postarea comentariilor internautilor datoritä platformei de blogging utilizata1.
Cu toate acestea, s-au observât considerabile schimbäri în e-campania din Romania anului 200g. Candidati! au consultât specialisti atât din domeniul comunicärü, cât fi din domeniul IT, astfel încât substancia modernizare a fost destul de vizibilä, chiar dacä politicienii au avut sau nu încredere în acest tip de comunicare. Fiecare candidat a fost prezent în mediul online, atât cu pagini oficíale de Campanie, bloguri, cât fi cu conturi deschise pe retelele de socializare. Staff-urile de Campanie, pe langä campanule publicitare tradrrjonale (bannere, brofuri, pliante, clipuri video difuzate la televiziuni), au inclus promovarea candidatNor prin new media (site-uri oficíale de Campanie, bloguri, video-sharing, photo-sharing, messenger, site-uri de socializare). O alte característica a campaniei électorale din 200g consta în faptul cä este prima Campanie électorale asocíate cu un referendum national privind introduceva Parlamentului unicameral.
Pe fondul evidentierii impactului noilor mijloace de comunicare online, folosite în Campania électorale din 2007 pentru prefedintia Frantei fi a succesului electoral al lui Barack Obama în cursa électorale pentru prefedintia SUA din 2008, strategii campaniilor prezidentiabililor din Romania, în 200g, au inclus între mijloacele de comunicare fi Internetul, ca o posibilä solutie pentru a crea o punte între candidat fi alegätor. Fata de campanule électorale anterioare, folosirea Internetului s-a impus ca un dialog între cele douä entitäti électorale, nu doar ca un mijloc de transmitere a unor informati!.
Metodologia
Pentru constatarea gradului de utilizare a Internetului fi a interactivitetii online, eu aplicatie pe site-urile de socializare în Campania électorale din Romania în 200g, am analizat site-urile web ale principalilor candidati la prefedintie, cartografiind fiecare site fi inventariind elementele paginii web ca text, imagini fi clipuri video, cu analiza speciale pe pagina de start fi biografia candidatului, a prezentei sau absentei caracteristicilor tehnice care au permis interactivitatea (link-uri cätre email, materiale postate pentru a fi descércate, înregistrarea utilizatorilor), a hyperlink-urilor textuale, a caracteristicilor convingätoare vizual. Aceastä analiza a ajutat si la identificarea scopurilor site-urilor. Astfel, conform lui Gibson si Ward1, vom observa în care dintre cele patru modele se includ site-urile politicienilor romani. Este vorba despre urmätoarele modele:
* Site de /nformaf/7-caracteristic prezentärilor si diseminärilor de informatü cu privire la partide, politicien! si evenimente politice (de exemplu, buletine informative, comunicate de presa, documente oficíale);
* Site de mobilizare -care vine în sprijinul partidului (de exemplu, de voluntariat, membri online, strângere de fonduri online etc);
* Site de integrare - presupune capacitatea de a coordona si a incorpora comunicarea interna a partidului pe Web (de exemplu, prezenta la Intranet si numärul de hyperlink-uri oferite la pagini prin satelit si alte site-uri non-partizane);
* Site de participare - contine elemente care genereazä un interés politic general, färä sprijinul suporterilor politici (de exemplu, camere de chat, grupuri de stiri, petitii online).
Prin urmare, numärul de caracteristici gäsite pe site într-o categorie (de exemplu, informatü, mobilizare etc) a fost impartit la numärul total de elemente disponibile în site-ul din aceastä clasä, astfel cä a rezultat un coeficient de index pentru fiecare categorie între o (toate elementele absente) si ? (toate elementele prezente). De asemenea, elementele comune, precum arhivarea articolelor, foto grafi i le, grafica au cotribuit la totalizarea elementelor ce tin de interactivitate atât în momentul campaniei électorale, cât si imediat dupä. Pentru a observa tipul de site descris am efectuat o analiza complexa a fiecäruia, din care, pentru a evidentia tipul site-ului, redäm mai jos tabelul nr. 1, în care am bifat itemii ce tin de cele descrise mai sus, dar si de interactivitatea acestora. Analiza website-uri lor s-a realizat în timpul campaniei électorale din 2009.
Metodologia analizei campaniei online prezintä o multitudine de implicati! pentru structura site-urilor politice în ceea ce priveste functia lor principalä, aspectul formai si continutul caracteristicilor acestora. Aproape toate partidele analízate si, implicit, toti participantii au urmärit, în primul rând, transmiterea informatiei pe World Wide Web în detrimentul caracterului participativ, care ar fi putut creste interesul politic si de actiune în rândul utilizatorilor de Internet.
în afarä de elementele deja standardízate, cum ar fi feedback-ul, e-mailul de contact sau grupurile de stiri, partidele au luat rareori mäsuri pentru a intensifica interactiunea directa. Astfel, doar douä dintre website-urile candidatilor ofereau discutü pe forumurüe special create pentru alegätori, celiarci candidati preferând sä intervinä simptomatic la comentariile postate, dar färä o prea mare implicare. Astfel, internauti! au fost prea putin încurajati sä dezvolte un dialog frecvent, coerent si direct, interactivitatea nefiind întotdeauna simétrica si promptä. Totodatä, a functionat controlul mesajelor, iar candidatilor le-a lipsit consecventa si rapiditatea räspunsului. Pe de alta parte, partidele românesti si candidatii lor la alegerile prezidentiale s-au concentrât pe oferirea de informati! online despre istoria lor, biografia lor, organizarea si pozitiile lorîn ceea ce priveste problemele politice cúrente, prin intermediul buletinelor informative, al documentelor de Campanie, al comunicatelor de presa si al stirilor despre partid, în timp ce trimiterile generale, chiar la sistemul politic din Romania sau a unei proceduri électorale, au lipsit. Singurul care a postât procedura électorale pe site-ul de Campanie a fost Kelemen Hunor.
Doar sase candidati au reusit mentinerea comunicarli online, dar nu toti au contribuii la utilizarea backround-ului material oferit (fotografi!, arhivarea articolelor, postarea si transcrierea unor emisiuni la care participau etc)1. Functiüe interactive au fost utilizate, dar nu în mod excesiv. Pe lânga participare, functiüe de mobilizare si integrare/creare de retele, s-au dovedit a fi, de asemenea, de interés secundar pentru site-urile politicienilor romàni. Doar candidatul Partidului National Liberal si cel al Partidului Verde au încercat si au reusit, într-o toarte mica mäsura, sä strângä prin apeluri online fonduri pentru Campania électorale. Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania, prin Kelemen Hunor, si Partidul Social-Democrat, prin Mircea Geoanä, au încercat sä-si atragä voluntari doar prin câteva cuvinte postate la sectiunea special creata.
Aproape toti candidatii Ia alegerile prezidentiale au utilizai o platformä activa pentru încurajarea comunicärü mesajelor online, acest lucru fünd evident prin prezenta lor pe site-urile de socializare. Notä discordantä au fäcut George Becali si Corneliu Vadim Tudor care, ori din motive financiare, ori din lipsa unei ìndrumari, nu au comunicai deloc, pe parcursul campaniei électorale, cu electoratul prin intermediul online-ului. în Campania pentru prezidentialele din 2009 cel mai activ, din punctul de vedere al comunicärü online, a fost candidatul Partidului Verde, Remus Cernea. Interactivitatea online este în opozitie cu vizibilitatea publica, unde acest candidat este aproape inexistent. Tanärul cu píete, atipie pentru o Campanie électorale, îmbracat non-conformist, si-a atrás cei mai multi simpatizanti pe site-urile de socializare, 5.700 de "prieteni" pe Facebook2 si 1.000 de abonati Ia mesajele de pe Twitter3. Toti candidatii clasati în cursa électorale înaintea lui erau figuri publice toarte cunoscuteîn Romania, dar Cernea a fost cel care s-a mentinutîntop la sectiunea politica a serviciului de monitorizare a traf icului Internet Trafic.ro. A fost un site de Campanie care a ìncurajat interactivitatea dintre candidat si utilizatori, potential! alegätori prin postarea comentariilor si materialelor video pe care ei însisi le puteau încarca pe site. Este un model de site pentru comunicarea de tip dialog de la utilizator la utilizator s\ one to many cu frecventä apreciabilä a promptitudinii räspunsurilor titularului site-ului, iar directia de comunicare în three way a fost permanent ascendente. Niciunul dintre site-urile analízate nu a respectât caracteristícile unei tipologii anume, îmbinând elementele integrative ale tuturor modelelor fi site-urile beneficiare ale ultimelor inovatü de arhitecturä, structura fi design din domeniu.
Concluzii
Conform constatärü teoretice a lui Manuel Castells1, Internetul ne influenteazä total viata de zi cu zi, având în aceeafi mäsura implicatü profunde asupra societari în general fi a comunicärü în mod special. Mai exact, în ceea ce privefte comunicarea politica fi campanule électorale, Internetul schimbä structura traditionalä. Astfel, analiza comparativa a arätat cä Internetul joacä un rol din ce în ce mai important în cadrul campaniilor électorale fi, potential, demonstreazä trecerea cätre o forma de comunicare interactiva fi multidirectionalä, care are loc atât pe site-urile candidatilor, cât fi în mass-media, în timpul alegerilor. Studiile lui B. Villalba2 privind metherea politica oferite de Web au reliefat faptul cä majoritatea candidatilor fi a partidelor au folosit Internetul doar pentru transfer de informati! cätre vizitatorii site-urilor web, fiind vorba despre o comunicare unidirecrjonalä.
Politicienii contemporani fac eforturi fi se orienteazä spre tehnicile moderne de comunicare pentru o comunicare mai eficiente cu electoratul, conform aprecierii lui Cavanagh: "Political campaign has always adopted and adapted to the latest tools of persuasion"3. Pe de alte parte, mentalitatea româneasca este înca tributara comunicärü face to face, platformelor politice declarative fi promisiunüor électorale, adoptând o atitudine de resemnareîn fata unei situatü prestabilite. în acest sens, remarcäm cä nu existe analize profunde privind influentarea electoratului de cätre mesajul politic online nici Ia nivel national, nici Ia nivel local. Aprecíenle existente sunt circumstantiate, färä suportul unei cercetäri sociologice de substantä.
In era digitalizärü, Internetul oferä un spatiu alternativ insuficient explorât înca de informare fi comunicare pentru partidele politice fi politicien!, activitatea guvernamentalä, institutüle publice, mass-media, participarea fi implicarea cetetenilor în stabilirea agendei publice. Marketingul politic online nu reprezinte o optiune, ci o necesítate a spatiului public contemporan.
1 Richard Davies, The Web of Politics. The Internet's Impact on the American Political System (Oxford: Oxford University Press, 1999), 27.
2 Richard Davies, The Web, 27.
1 John Tedesco, "Changing the Channel: Use of the Internet for Communicating About Politics", în Lynda Lee Kaid (coord.). Handbook of Political Communication Research (Florida: Lawrence Erlbaum Associates Publishers, 2004), 508.
2 Richard Davies, The Web, 18.
3 Philippe J. Maarek, Communication & marketing de l'homme politique, (Litec, Paris, 2007), 269.
4 Dominique Wolton, "Les médias, maillon faible de la communication politique", în HERMES, nr. 4, Le nouvel espace publique,(CNRS Éditions, Paris, 1989), 165: «veriga slabä a comunicärü politice».
1 Florin Ciocotisan, Politica în social media, http://impactnews.ro/P0litic/P0litica-%C3%AEnsocial-media-49210.
2 Florin Ciocotisan, Politica în social media, http://impactnews.ro/P0litic/P0litica-%C3%AEnsocial-media-49210.
3 http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu.html
4 http://www.elenaudrea.ro/blog
5 http://nastase.wordpress.com/
6 Dorina Gutu, Räzboiul din Irak si räzboiul de acasä. O Campanie prezidenpalä americana (Bucuresti: Editura Comunicare.ro, 2006).
7 Florin Ciocotisan, Politica în social media, http://impactnews.ro/P0litic/P0litica-%C3%AEnsocial-media-49210.
8 Ardeleanu Sanda-Maria, Arion Viorel, Axenie Carmen, loan Bälan, Adrian Bädulescu, Vasile Berci, Lucían Bode, Claudia Boghicevici, Mihai Boldea, Buhäianu Cätälin, Bogdan Cantaragiu, Constantin Chirilä, Cätälin Croitoru, Marius Dugulescu, George Dumitrica, Stelian Fuia, Vasile Gherasim, Marian Ghiveciu, Marius Gondor, Gheorghe Hogea, Monica Ridzi, Dänut Liga, Adrian NrCu1 Nicusor Päduraru, Cristian Petrescu, Stefan Pirpiliu, Florin Postolachi, Petru Movila, Silviu Prigoanä, Marius Spînu, Cornel §tirbet Raluca Turcan, Elena Udrea, Sever Voinescu, Sorin Zamfirescu.
9 Radu F. Alexandru, Dumitru Oprea, Sorina Placintä, Serban Rädulescu, lulian Urban.
10 Cristian Diaconescu, Claudiu Manda, Antonella Marinescu, Dan Mazilu, Carmen Moldovan, Adrian Nästase, Cätälin Nechifor, Oana Mizil, Constantin Ni^ä, Victor Ponta, Dan Mircea Popescu, Mugurel Surupäceanu, Valeriu Zgonea.
11 lulian Bädescu, loan Mang, Mircea Geoanä, Elena Mitrea, Miron Mitrea, Gabriel Mutu, Daniel Savu, Geórgica Severin, Dan Sova, Adrian Tutuianu, Olguta Vasilescu.
1 Cristian Adomnitei, Cristian Buican, Tudor Chiuariu, Cristian Horea, ReIu Fenechiu, Andrei Dominic Gerea, Alina Gorghiu, Pavel Horj, Bogdan Olteanu, Cornei Pieptea, Cristina Pocora, Câlin Popescu Tariceanu, Diana Tusa, Claudiu Taga, TimPäu Bogdan, Horea Uioreanu, Mihai Voicu.
2 Crin Antonescu, Emilian Franai, Mario Ovidiu Oprea, Varujan Vosganian.
3 Laszlo Borbely, Kelemen Hunor, Marton Arpad, Mate Andras.
4 Sorin Serioja Ch ivu.
5 Dan Voicu lescu
6 Mircea Grosaru, Varujan Pambuccian.
7 Liviu Câmpanu, Serban Mihäilescu, Cezar Màgureanu.
8 http://impactnews.ro/Politic/Blogul,-arm%C4%83-de-manipulare-Avem-ioo-de-bloggeriparlamentari-48259 accesat la 25. 02. 2011.
9 Alexandru Cordos, loan Mang, Mircea Geoanä, Ecaterina Andronescu, Trifon Belancurencu, Avram Cräciun, Titus Corlatean, Mirón Mitrea, Dan Sova, Maria Barna, Dumitru Chirrr,ä, Radu Codici, Sonia Draghici, Ileana Dumitrache, Florentin Gust, Cornel ltu, Rodica Nassar, Adrian Nästase, Cätälin Nechifor, Robert Negorr,ä, Oana Mizil, Carmen Moldovan, Daniel Oajdea, Victor Ponta, Vasile Popeangä, Dan Mircea Popescu, Cristian Rizea, Valeriu Steriu, Mugurel Surupäceanu, Valeriu Zgonea.
10 Mircea Banias, Florin Mircea Andrei, Viorel Riceard-Badea, Radu Berceanu, Anca Boagiu, Valentin Calcan, Dumitru Oprea, lulian Urban, Albu Gheorghe, Cätälin Buhäianu-Obuf, Bogdan Cantaragiu, Adrian Gurzäu, Gheorghe Hogea, Monica Ridzi, Dänut Liga, Stelian Fuia, Theodor Paleologu, Silviu Prigoanä, Nicusor Päduraru, Stefan Pirpiliu, Elena Udrea, Sever Voinescu, Valerian Vreme, Sorin Zamfirescu, Dan Zätreanu.
11 Emilian Frâncu, Marius Oprea, Crin Antonescu, Luca Raymond, Marius Nicoarä, Nicolae Robu, Tudor Chiuariu, Ciprian Dobre, Andrei Gerea, Alina Gorghiu, Ludovic Orban, Cristina Pocora, Câlin Popescu Tariceanu, Cornei Pieptea, Diana Tusa, Horea Uioreanu, Lucia Varga etc.
12 Cristian Diaconescu, Valeriu Steriu.
13 Florin Ciocotisan, Cine este eel mai tare politician de pe Facebook?, http://impactnews.ro/ Politic/Cine-este-cel-mai-tare-politician-de-pe-Facebook-48577.
14 http://www.facebook.eom/home.php#i/CrinAntonescuPresedinte.
15 http://www.facebook.eom/home.php#i/EUdrea.
16 http://www.facebook.com/ AdrianNastasei?ref=ts#!/victor.ponta.
17 http://www.faceb00k.com/AdrianNastase1 ?ref=ts#!/AdrianNastasei.
18 http://www.facebook.com/AdrianNastasei?ref=ts#!/profile.php?id=iooooo204o8ii28.
1 Mircea Geoanä, Miron Mitrea, Carmen Moldovan, Adrian Nästase, Robert Negoitä, Victor Ponta, Mugurel Surupäceanu.
2 Crin Antonescu, Emilian Fräncu, Paul Ichim, Mario Oprea, Dan Voiculescu, George Dumitricä.
3 Dumitru Oprea, lulian Urban, Cätälin Croitoru, Andrei Sava, Elena Udrea.
4 Kelemen Hunor.
5 Cristian Diaconescu.
6 http://twitter.com/#!/Mircea_Geoana.
7 http://twitter.com/#!/eUdrea.
8 Marcel Boogers, Gerrit Voerman, "Surfing citizens and floating voters: Results of an online survey of visitors to political web sites during the Dutch 2002 General Elections", Journal of Information Polity 8, (2003), 18.
1 Alexandru-Brädut Ulmanu, Cartea fe^elor. Revolupa facebook în spapul social (Bucuresti: Editura Humanitas, 2011), 202.
1 Gibson Rachel K., Stephen Ward, "A proposed metholodogy for studying the function and effectiveness of party and candidate Web Sites", Social Science Computer Review, 18 (2000), 301-19.
1 Eva Johanna Schweitzer, "Innovation or Normalization in e-campaigning?: A Longitudinal Content and Structural Analysis of German Party Websites in the 2002 and 2005 National Elections", European Journal of Communication, (2008) :456.
2 http://www.facebook.eom/home.php#i/remus.cernea.
3 http://twitter.com/#!/remuscernea.
1 Manuel Castells, The Internet Galaxy: Reflections on the Internet Business, and Society, (Oxford: Oxford University Press, New York, 2001), 1.
2 Villalba, B., "Moving Towards an Evolution în Political Mediation? French Political Parties and the New ICTs", apud R. Gibson, P. Nixon and S. Ward (eds) Political Parties and the Internet: Net Gain? (London: Routledge, 2003).
3 Denis Kavanagh, Efection Campaigning. The new Marketing of Politics, (Blackwell, Oxford UK&Cambridge USA, 1995), 176.
BIBLIOGRAFIE
BOOGERS, Marcel and VOERMAN, Gerrit, "Surfing citizens and floating voters: Results of an online survey of visitors to political web sites during the Dutch 2002 General Elections", Journal of Information Polity 8, 2003.
CASTELLS, Manuel, The Internet Galaxy: Reflections on the Internet, Business, and Society, Editura Oxford University Press, New York, 2001.
CIOCOTISAN, Florin, Cine este eel mai tare politician de pe Facebook?, http://impactnews.ro/ Politic/Cine-este-cel-mai-tare-politician-de-pe-Facebook-48577, accesat la 10. 02. 2011.
DAVIES, Richard, The Web of Politics. The Internet's Impact on the American Political System, Editura Oxford University Press, 1999.
GIBSON, Rachel K., and WARD, Stephen, "A proposed metholodogy for studying the function and effectiveness of party and candidate Web Sites", Social Science Computer Review 18, 2000.
GUTU, Dorina, Räzboiul din Irak si räzboiul de acasä. O Campanie prezidenpalä americana, Bucuresti: Editura Comunicare.ro, 2006.
KAVANAGH, Denis, Efection Campaigning. The new Marketing of Politics, Oxford: Blackwell, 1995.
MAAREK, Philippe J., Communication <S marketing de l'homme politique, Paris: Litec, 2007.
SCHWITZER, Eva Johanna, Innovation or Normalization in e-campaigning?: A Longitudinal Content and Structural Analysis of German Party Websites in the 2002 and 2005 National Elections, European Journal of Communication, 2008.
TEDESCO, John, "Changing the Channel: Use of the Internet for Communicating About Politics", în Lynda Lee Kaid (coord.). Handbook of Political Communication Research, Editura Lawrence Erlbaum Associates Publishers, Florida, 2004.
ULMANU, Alexandru-Brädut, Cartea fefelor. Revolupa facebook în spapul social, Bucuresti: Editura Humanitas, 2011.
VILLALBA, B., "Moving Towards an Evolution în Political Mediation? French Political Parties and the New ICTs", apud R. Gibson, P. Nixon and S. Ward (eds) Political Parties and the Internet: Net Gain? London: Routledge, 2003.
WOLTON, Dominique, "Les médias, maillon faible de la communication politique", în HERMES, nr. 4, Le nouvel espace publique, CNRS Éditions, Paris, 1989.
IONELA CARMEN BOSOTEANU
[,,Petre Andrei" University of Iasi]
Ionela Carmen Bosoteanu - asistent universitär la Facultatea de Stante Politice si Administrative a Universitätii "Petre Andrei" din lasi si doctorandâ în Comunicare a Universitätii "Al. I. Cuza" lasi.
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer
Copyright Fundatia Societatea Civilia (Civil Society Foundation) Aug 2011
Abstract
Scholars have seldom tested the innovation and normalization paradigm of e-campaigning over time but not so much in Romania. This article presents an integrated quantitative analysis of the functional, content-related and formal aspects of Romanian political party websites during the 2009 national elections. Online communication with different characterstics presents a lack of experience of the candidates and communicators. The results provide empirical evidence of limited interactivy in Romanian e-campaigning. [PUBLICATION ABSTRACT]
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer