Contestatii fara cenzura: motiunile în România postcomunista (1989-2008)

Abstract

Confidence motions introduced in the Romanian Parliament in 1989-2008 represented important tools of legislative control over the executive. Simple and censure motions employed by the opposition against the government tackled the most important issues affecting the country, the government's perceived failure to enact its program, and areas considered a priority by the opposition. No motion really threatened the life of the cabinet, only a fraction of them passed, and even fewer were implemented, but motions gave the opposition public attention and an occasion to present its point of view. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

Confidence motions introduced in the Romanian Parliament in 1989-2008 represented important tools of legislative control over the executive. Simple and censure motions employed by the opposition against the government tackled the most important issues affecting the country, the government's perceived failure to enact its program, and areas considered a priority by the opposition. No motion really threatened the life of the cabinet, only a fraction of them passed, and even fewer were implemented, but motions gave the opposition public attention and an occasion to present its point of view.

Keywords

motions; censure; no-confidence; Parliament; post-communist transition

Raspunderea colectiva a guvernului fata de parlament definente regimurile parlamentare, ìn timp ce motiunile de cenzura sunt proceduri importante prin care executivele sunt trase la raspundere de catre legislativ1. Acest lucru este valabil si ìn Europa de Est, unde, dupa caderea regimului comunist, motiunile au fost introduse ca instrumente politice noi. în ultímele doua decenü sute de mo^iuni au fost discútate de parlamentari, însa modul în care ele sunt inibiate, formulate, introduse, dezbatute si votate de catre parlamentele postcomuniste ramane incomplet élucidât. Acest articol analizeaza motiunile dezbatute în parlamenti románese din 1989, anuí revoluti anticomuniste, pana ìn 2008, anul ìn care al cincilea parlament post-comunist si-a ìncetat activitatea. Accentui este pus pe prezentarea de ansamblu a tuturor moiunilor discútate în Camera Deputailor si Senat în sedile separate sau comune si pe identificarea unor modele generale care ar explica motívele pentru care opozrrja a inrrjat moiunile, modul în care guvernul a raspuns acestor contestaci ale legitimitaii sale si impactul acestor moiuni asupra credibilitaii si Popularitat," atât a guvernului, cât si a opozrrjei.

Datele pentru aceasta analiza au fost coléctate din stenogramele dezbaterilor parlamentare si lístele de motjuni facute publice de catre camerele Parlamentului. Am consultât textele moiunilor discútate în Parlament si am urmarit îndeaproape dezbaterile parlamentare care au avut loe între prezentarea fieearei moiuni Parlamentarier si votul final al acestora. Ca punet de plecare pentru artieol am construit o baza de date a moZiunilor de cenzura si simple introduse între 1990 si 2008. O analiza de continui a permis unuipanel de expert sa evalueze moiunile în ceea ce priveste principalele lor subiecte. In cele ce urmeaza, înelegem prin "guvern" partidul/partidele cu portofolii în cabinet si prin "opoziie" toate celelalte formatiuni politice reprezentate în Parlament, dar neimplicate efectivîn executiv.

În primele doua decenü postcomuniste, Romania a organizat sase runde de alegeri parlamentare în 1990, 1992, 1996, 2000, 2004 si 2008. Primul legislativa durât numai doi ani, însa toate celelalte au avut mandate de patru ani. Ambele camere ale Parlamentului au fost alese direct de catre populace, prin mécanisme électorale similare, au jucat roluri legislative similare, avand posibilitatea sa discute orice tip de lege pe orice tip de subiect, folosind acelasi tip de instrumente (moiuni, interpelan si declaraii), si au lucrat în comisii structurate în mod similar. Propunerile legislative si moZiunile pot fi introduse în fiecare camera a Parlamentului de catre membrii camerei respective. Un numar de mandate de deputaci (13 în 1992-1994 si pana la 18 în 2004-2008) a fost rezervat minoritaZilor etnice, eu excepta Uniunii Démocrate a Maghiarilor din Romania (UDMR), care a atrás în jur de 6,7% din voturile nationale în toate alegerile postcomuniste.

În 1990-1996 si 2000-2004, guvernul a fost format de Frontul Salvarli Nationale (FSN), mostenitorul direct al Partidului Comunist, care a contrôlât Zara necontestat pana în 1989. Faciunea cea mai conservatoare a Frontului a devenit Partidul Social Democrat (PSD), o formaune de centru stanga, astazi membra a Partidului Socialist European. La sfârsitul lui 1996, opozrçia pro-demoerata a castigai pentru prima data alegerile libere sub stindardul Convenue! Democratice din Romania (CDR), o coalise de coaliii anticomuniste de centru dreapta. în acelasi an. Convenga a format guvernul eu ajutorul aripii réformiste a Frontului, Partidul Democrat, si a UDMR-ului. Alegerile generale din 2000 si 2004 au dus la alternanza la putere. în 2004 votul a fost câstigat de Alianza DA, Dreptate si Adevar, formata din Partidul Democrat (devenit ulterior Partidul Democrat Liberal, PDL), membru al Partidului Popular European, si Partidul National Liberal (PNL), membru al Alianti Liberalilor si Democrailor din Europa. în 2007 Alianza DA s-a destramat, fapt ce a facut ca alegerile din 2008 sa fie castigate de PDL, care a format guvernul eu PSD, PNL trecând în opozrrje. Organizaba politica eunoscuta sub numele de "Partidul Romania Mare" (PRM), care adaposteste murrj fosti nomenclaturisti si securisti, a fost reprezentat în Parlament pana în 2008, a fost co-optat la guvernare în 1994-1996 si a ramas în opozrçie în 1996-2008.

Datorita orientarli ideologice si a preferinelor politice ale partidelor care Ieau format, guvernele românesti au fost de centru-stânga în 1990-1992, 1992-1996 si 2000-2004, atunci când opozitia a fost reprezentata de partide de centru dreapta (cu excepta perioadei 1994-1996, când partidele nationaliste au sprijinit guvernul) si de centru dreapta în 1996-2000 si 2004-2008, când opozrrja a fost formata din partide de centru stanga si nazionaliste. Executivele - conduse pe rând de Petre Roman (1990-1991), Theodor Stolojan (1991-1992), Nicolae Vacaroiu (1992-1996), Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999), Mugur Isarescu (1999-2000) si Adrian Nastase (2000-2004)1 - au fost cabinete majoritare, susinute de cel puin o majoritate simpla de deputaci si senatori. Singura excepte a fost cabinetul Câlin Popescu Tariceanu (2004-2008), care în 2007-2008 a fost minoritar, susinut doar de PNL, dupa ce PD s-a alaturat opozitiei.

RoIuI moÇiunilor în democraÇiile parlamentare

Desi pana în 2007 aproape 63 de parlamente din întreaga lume au introdus pe ordinea de zi molimi contra guvernelor, acestea ramân si acum un subiect puin analizat în domeniul politicilor comparate si a studiilor postcomuniste, fapt care i-a déterminât pe unii cercetatori sa sugereze ca înelegerea noastra cu privire la utilizarea acestor instrumente legislative se bazeaza "în principal pe trei elemente: dovezi anecdotice, modele formale si studii empirice"1. Totusi, stim ca moiunile joaca un rol cheie în metherea competile! politice, catalizând desfiinarea guvernelor, determinând tipurile de guvern în curs de formare, identificând partidele politice responsabile de esecurile politice, punând sub semnul întrebarii performanele guvernamentale în domenü importante ale vie"Çii si crescând riscul disolu"Çiilor guvernamentale voluntare2. Datorita înclina"Çiei lor de a ajunge pe prima pagina a ziarelor, mo"Çiunile sunt moduri eficace prin care opozrçia trage guvernul Ia raspundere prin evidenierea si aducerea în atenea publica a esecului guvernamental sau a incompetente! lui într-o anumita zona a afacerilor publice. Ca instrumente cheie de supraveghere parlamentara, moiunile ajuta legislativul "sa identifice si sa previna abuzul, comportamentul arbitrar, ilegal si neconstituional al guvernului si al ageniilor publice"; responsabilizeaza guvernul pentru modul în care foloseste banii contribuabililor si faciliteaza imbunatairea eficienei aciunilor guvernamentale prin detectarea "risipei în cadmi aparatului guvernamental si a ageniilor publice"; "asigura ca politiche anun-Çate de guvern si aprobate de Parlament sunt cu adevarat transpuse în practica"; si "maresc transparent operaiunilor guvernamentale si sporesc încrederea publicului în guvern"3. Indiferent daca sunt aprobate sau nu, moiunile propuse de guvern sau opozitie atrag atenea cercetatorilor si a jurnalistilor4. în plus, o serie de studii empirice comparative au reusit sa identifice si cauzele pentru care moiunile de cenzura sunt introduse în anumite conjuncturi politice, dar nu în áltele5.

Aceasta literatura de specialitate furnizeaza un numar de lecjii importante noilor democrat postcomuniste est europene. în primul rând, moiumle par sa reprezinte "încercarile opoziiei de a face publice esecurile guvernului într-o arena politica de mare interés"1. In perioade economice dif icile, moiunile pot ajuta opoziia sa se dista neze de guvern, pot evidenzia responsabilitatea guvernului pentru deteriorarea economiei, "pot demarca poziiile partizane unice ale partidelor în faa unei audience largì"2, pot atrage atenea mass-mediei asupra esecurilor guvernamentale, pot "educa electoratul în legatura cu performant guvernamentala", pot "consolida mesajul negativ despre guvern primit de catre alegatori"3, pot îmbunatati opinia publicului despre fórjele de opozrrje si, astfel, pot spori sansele acesteia pentru o viitoare victorie électorale. Motivatile lor merg dincolo de dorina de a doborî guvernul, având ca scop mai general atragerea suportului electoral pe termen lung, aratând votanilor ca partidul care inrÇiaza mo"Çiunea ofera cea mai buna reprezentare politica a intereselor lui si ajutând acea formatiune politica sa câstige beneficii électorale pe termen lung. Un numar de autori au caracterizat anumite motiuni ca fiind de natura "partizana", atunci când partidele politice nu îsi dezvaluie public sprijinul pentru aceste molimi, deoarece acestea contrazic prioritarie lor ideologice sau politice4.

În al doilea rând, mo"Çiunile reprezinta întotdeauna o serioasa amenizare pentru guvernele minoritare, confruntate cu o opozrçie ce controleaza majoritatea fotoliilorîn Parlament. Este larg acceptât faptul ca aceasta amenizare implicita descurajeaza formarea guvernelor minoritare5. Partidele de opozrrje sunt interésate de motiuni datorita acoperirii media pe care acestea o obin. Totusi, adevarata putere a moiunilor de cenzura este adesea nevazuta, moiunile de succès, care doboara guverne sau influeneaza direct politicile publice, reprezentând doar 5% din totalui tuturor moÇiunilor introduse în parlamentele democratice dupa i9606. Conform cercetarilor, motiunile de cenzura pot fi "un obstacol minor, depasit de guvern" sau pot "duce la reorganizarea guvernamentala sau chiar organizarea de noi alegeri parlamentare"7. Partidele iniiaza molimi chiar si atunci când stiu ca este improbabil ca ele sa fie aprobate. în cele mai multe cazuri, parlamentarli pot anticipa rezultatul unei moiuni de cenzura înainte de vot, dar chiar si când stiu ca aceasta va cadea ei aleg sa introduca moiunea în Parlament datorita expunerii pe care aceasta o va dobândi în mass-media si a ateniei de care se va bucura printre votanti8· Aceasta pentru ca, indiferent daca o moiune trece sau nu, partidele din opozrrje au un câstig electoral net ca urmare a introducerii moÇiunii, în timp ce guvernul înregistreaza, dupa o astfel de provocare, o scadere a suportului sau popular. în alte cazuri, opozitia actioneaza strategie, abinându-se de la provocare si utilizane! moiunile doar atunci când ele incomodeaza guvernul si sunt în benef iciul ei.

În al treilea rând, guvernul poate alege sa raspunda provocarli unei moiuni fie prin ignorarea amenin'Çarii, fie cedând, fie demisionând. Guvernele ar putea sa demisioneze în loc sa ignore provocarea opozrçiei sau sa cedeze, "atunci când beneficile denerii funerei sunt suficient de scazute", adica atunci când "probabilitatea ca guvernul sa ramâna Ia putere dupa urmatoarele alegeri este mare" sau suma concesülor necesare pentru a satisface opozrrja este considerata a fi prea ridicata1. Laron Williams a identificai o situale paradoxale în raport cu moiunile de cenzura. Pe de o parte, "o moiune poate trece doar atunci când opoziia are o pozrrje de negociere puternica"2. Pe de alta parte, "tocmai aceasta pozrrje de negociere relativa cu guvernul face mai pu"Çin probabile mo"Çiunile de cenzura, guvernul fund mai dispus sa accepte provocarea sau sa demisioneze"3. în completare, "doar existera unei incertitud ini semnificative în ceea ce priveste rezultatul moiunii de cenzura poate face guvernul sa ignore ameninarea"4. Williams a sugerat si ca guvernele populare ar putea sa demisioneze, deoarece sansa lor de a forma guvernul dupa alegeri este foarte ridicata, în timp ce guvernele nepopulare vor avea tendinea de a se agaa de putere, deoarece eie stiu ca alegerile anticipate le-ar afecta negativ.

În al patrulea rând, moiunile de cenzura multiple ajuta partidele sa se distante dar de pozrrja politica a guvernului5. Când sunt introduse înaintea alegerilor generale, mo"Çiunile multiple cresc nivelul de informare al alegatorilor despre politiche publice si insatisfacia lor cu privire la programul guvernamental, slabind astfel suportul electoral pentru guvern si crescând suportul pentru opozrÇie. Moiunile multiple sunt inibiate fie de unul dintre partidele politice care amenità în mod continuu guvernul, fie de catre mai multe partide care ataca un numar de politici guvernamentale diferite. Se poate ca un guvern incompetent sau nepopular care a expérimentât provocan multiple sa fie pedepsit în alegeri, prin votul alegatorilor care sustain alte partide. Moiunile se refera deseori la politica economica, dar eie pot critica si sistemul de sanatate, criminalitatea si compia, educala, scandalurile politice, politica externa, egalitatea ìntre femei si barbaci, justicia, statuì de drept si alte domenii. Atunci când ele reflecta performanta generala a "Çarii în domeniul respectiv (de exemplu, în economie), moiunile pot genera potenziale schimbari de directe în politica de partid. Intr-adevar, moiunile care critica politicile economice ale guvernului sunt introduse rar în momente de prosperiate economica, însa sunt mult mai susceptibile în a afecta credibilitatea si legitimitatea guvernului atunci când sunt introduse în timpul crizelor economice.

Într-un sistem parlamentar clasic, de tip Westminster, atunci când o lege importanta propusa de cabinet este respinse, însasi legitimitatea guvernului este pusa sub semnul întrebarii. De exemplu, în Canada toate legile introduse de guvern sunt tratate de opozrrje drept moiuni de neîncredere si pot duce la caderea cabinetului si la alegeri anticipate daca aceste legi nu reusesc sa câstige suportul Parlamentului. Spre deosebire, Europa postcomunista a cautat "sa decupleze estimarea gresita a suportului parlamentar de catre guvern de chestionarea mai larga a continuarü sprijinului parlamentar pentru guvern"6. Cele mai multe constituai est europene prevad ca mo-çiunile de cenzura pot fi introduse cu suportul unei cincimi dintre leggitori si necesita o majoritate absoluta pentru a trece. Únele dintre aceste ari limiteaza reintroducerea frecventa a unei aceleiasi moiuni prin suspendarea puterii Parlamentului de a o reintroduce pentru o perioadä definita de timp. In Polonia, de exemplu, o molline de cenzurä nu poate fi readusä în Parlament decât dupä trei luni dupä ce a esuat la prima ei lecturare. Constituya Ungariei prevede posibilitatea unui vot de cenzurä, dar ìn practica prevederea este atât de restrictiva încât ea efectiv elimina posibilitatea succesului unei mo"Ciuni. Similar sistemului german, o "mo"Çiune de cenzurä constructiva" poate fi introdusä în Ungaria doar dacä în acelasi timp se propune si numele unui alt prim ministru. Mo^iunea poate fi introdusä numai ìmpotriva prim-ministrului, nu a ìntregului cabinetul1. Constituai le din Armenia si Mongolia stipuleazä cä parlamentele pot depune mo^iuni de cenzurä doar dacä guvernul solicita votul de ìncredere.

Mai murrj autori au examinât reconstruya parlamentului románese dupä 1989, rolul jucat de comisiile parlamentare în elaborarea politicilor publice, dinamica rela^ilor executiv-legislativ, nivelul capacitaci legislative, compozrrja legislativelor si procentul în continuare ridicat al legislatorilor care si-au început carierele politice sub regimul comunist, institutionalizarea treptatä a Parlamentului si influenza aderärü la Uniunea Europeanä (UE) asupra activitätii sale2. Unii autori au comentat mo^unile de cenzurä depuse în Romania. Simedru si Huiu au légat controlul legislativului asupra executivului de reprezentativitatea si legitimitatea luärii deciziilor, de balanta puterii dintre partide si de compaia politica, sugerând cä un "control atrofiat" arfi alimentât ineficiente si comptée3. Pentru ei, mo"Çiunile reprezintä singurul mod de a aduce un prim-ministru în Parlament în scopul imperii unei dezbateri pe problème serioase, atâta timp cât în Romania interpelärile adresate guvernului de cätre legiuitori si räspunsurile la intrebäri primite de acestia permit doar o comunicare superficiale, imperfecta si relativ rarä între guvern si opozi^ie4. în aceste condici, Simedru si Huiu au sus^inut cä mo^unile îsi pierd caracterul punitiv, o mutale care explica atât numärul lor crescând, cât si gradui lor de acoperire relativ slab în presa locala. într-un alt articol, Huiu a precizat cä impactul politic al mo^unilor are legatura cu trei principi! democratice importante: contestarea de cätre opozitia activa, pregätitä sä sanejioneze guvernul; participarea unei opozi^ü angajate care reac^ioneaza critic în raport cu executivul; ci reprezentarea printr-o opozrçie care sintetizeazä punctul de vedere al electoratului ci al cetä^enilor1. Mai mult, Huiu a sugerat cä introducerea mo^iunilor ìn Parlamentul románese între 1993 si 2003 a crescut nu numai ca numär, ci si ca gamä de subiecte tratate, un rezultat confirmât si de analiza noasträ. Un studiu recent a relevât cä în legislatura 1992-1996, CDR a fäcut opozi^ie pornind de la principiul "nido sesiune farà o mofiune", dar cä în cursul anului care a précédât alegerile generale din 1996 Convenga s-a ab-çinut sä ini^ieze prea multe mo^iuni atunci când a în^eles cä incapacitatea sa de a därama guvernul va afecta credibilitatea sa mai mult decât pe cea a conducerii PSD2.

Cadrul legislativ románese

Mo^iunile de cenzurä nu au fost menzionate de constituirte comuniste adóptate în 1948 si 1965 sau de instruméntele constitutional precedente, în special pentru cä, mai întâi, nevoia de control parlamentar si rolul opozrrjei nu au fost pe deplin recunoscute în perioada precomunista si apoi, sub regimul comunist, nu s-a flnut deloc cont de acestea. Ca atare, constituya din 1991, adoptatä la doi ani dupä cäderea regimului comunist, a fost prima care a permis parlamentarilor sä introduca mo"Çiuni împotriva guvernului. Mod if icarile constitutional din anuí 2003 nu au opérât schimbäri semnificative referitoare la articoleje dedicate motiunilor, care au fost în mare parte inspirate din constituya Fran^ei. în conformitate cu articolul 67, "Camera Deputa^ilor si Senatul adoptä legi, hotärari si mo^iuni, în prezen^a majoritätii membrilor"3. Articolul 112 prevede, în continuare, cä oricare dintre cele douä camere ale Parlamentului "poate adopta o mofiune simplä prin care sä-si exprime pozrrja cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupä caz, cu privire la o problema ce a fäcut obiectul unei interpelan".

Articolul 113 prezintä conditile ìn care sunt inibiate mo"Çiunile introduse si votate în Parlament. Potrivit acestei prevederi, "Camera Deputat^lor ci Senatul, în sedin^ä comuna, pot retrage încrederea acordatä Guvernului, prin adoptarea unei motiuni de cenzurä, cu votul majoritä^i deputa^ilor si senatorilor. Mo^iunea de cenzurä poate fi iniziata de cel pu^in o pätrime din numärul total al deputa^ilor si senatorilor si se comunica Guvernului la data depunerii sale. Mo^iunea de cenzurä se clezbate dupä trei zile de la prezentarea sa în sedin^a comuna a celor douä Camere. In cazul în care mo^iunea de cenzurä a fost respinse, deputaci si senatorii care au semnat-o nu pot inrrja, în aceeasi sesiune, o noua mofiune de cenzurä, cu excepta cazului în care Guvernul îsi angajeazä responsabilitatea" pentru acel program sau proiect de lege. Deoarece numärul de deputaci si senatori s-a schimbat de-a lungul anilor, numärul minim necesar pentru ca o propunere sä fie aprobatä s-a modificai si el. Pentru a fi aprobate, mo^iunilor de cenzurä le era necesar sprijinul a cel pu^in 243 de legislatori ìn 1992-1996 si 2000-2004, 244 ìn 1996-2000, dar numai 234 in 20002004, când numärul de legislatori a fost diminuât pentru a reflecta numärul tot mai mie al popula^iei tärii.

Constituya, de asemenea, permite guvernului sä îsi asume räspunderea în fa^a camerelor reunite, în sedintä comuna, pentru un program specific, declarare de politica generala sau proiect de lege. în conformitate cu articolul 114, "Guvernul este demis daca o mo^iune de cenzurä, depusä în termen de trei zile de Ia prezentarea programului, a declara^iei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata, ìn conditile articolului 113". Astfel, o motiune de cenzurä de succès aduce dupä sine cäderea cabinetului, desi Constituya nu prevede termenii necesari pentru demiterea guvernului. Acelasi articol mai prevede cä, daca guvernul nu a fost demis, "proiectul de lege prezentat, modificai sau complétât, dupä caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptât, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern". Ca atare, subiectul unei mo^iuni de cenzurä de succès devine parte a programului guvernamental, Ìn cazul Ìn care cabinetul refuzä sä demisioneze sau nu poate demisiona, deoarece un alt cabinet nu poate fi format1.

In Romania, mo"Çiunile sunt introduse, de obicei, ìmpotriva ministrilor individuali sau a cabinetului ca organism colectiv, nu ìmpotriva prim-ministrului, cum este cazul ìn Ungaria, Slovenia si Polonia, "Cari care permit un vot de neìncredere conform modelului german2. Ìn Romania, distincÇia cea mai importantä, care este relevante pentru aceastä analiza, este cea între mo^iunile simple si cele de cenzurä. Dacä sunt adóptate, primele sunt tratate de cätre guvern drept simple recomandäri, acesta putând alege sä Ie urmeze, prin modificarea corespunzätoare a legisla^iei sau a programului säu de guvernare, sau sä Ie ignore pur si simplu. Spre deosebire, o mo^iune de cenzurä de succès aduce dupä sine cäderea cabinetului sau devine o componente obligatorie a ordinii de zi a guvernului. De re"Çinut cä ìn primii douäzeci de ani de postcomunism, Parlamentul románese nu a aprobat nici o mo^iune de cenzurä.

Analiza moÇiunilor postcomuniste (1990-2008)

Prima mo"Çiune introdusä ìn Parlament a fost o mo"Çiune simplä dezbätutä în Camera Deputa^ilor la data de 5 iulie 1991. Acest document, care a denun^at problemele care afectau sistemul de sänätate sub primul ministrul posteomunist al sanataci Bogdan Marinescu, a fost formulata de opozi^ie, dupä ce angaja-çu care ofereau asistenta de sänätate pe perioada verii, reprezenta^i de Sindicatul Sanitas, au inrrjat proteste de strada pentru a critica neglijarea sectorului sanataci de cätre guvern3. La acel moment, sistemul de sänätate învechit, mostenit din perioada comunista, era aproape în întregime în mainile statului si includea purine clinici private. Executivul nu delinea resursele necesare pentru a finança în mod adeevat cliniche si spitalele, iar hiper-infla^ia diminuase drastic veniturile medicilor si aie asistentelor. Propunerea a fost adóptate cu 248 de voturi pentru si 30 Ìmpotriva, dar pentru cä motiunea a fost simplä, executivul a ignorat-o. Desi a avut un impact neglijabil asupra politicii publice din domeniul sanataci, motiunea a oferit atât guvernärü FSN, cât si opozi^iei crestin-democrate si liberale o sansa de a-si demonstra solidaritatea fa^ä de medicii protestatari si asistentele medicale.

în timpul celor patru legislaturi care au urmat (1992-2008), au fost discútate în Parlament un total de 105 de mo"Çiuni (vezi Tabelul 1) 4. In timp, partidele politice românesti de tóate convingerile ideologice au devenit mult mai capabile în a serie medium, evitând greselile de procedura care au caracterizat eforturile de la începutul anilor 1990, si în a introduce aceste propuneri pe ordinea de zi a Parlamentului. Numarul total de propuneri discútate în Parlament s-a dublat de la 16 în perioada 1992-1996 la 32 în 2004-2008, în timp ce numarul de mo"Çiuni care au suferit de deficiente procedurale a scäzut de la optîn 1992-1996 si patru în 2000-2004 la doar doua în 2004-2008. Dacä se iau în considerare doar convingerile ideologice aie ini^iatorilor, atunci putem spune cä opozi^ia de centru-dreapta a introdus în perioada 19901996 si 2000-2004 un total de 50 de mo^iuni împotriva guvernelor de centru-stânga, în timp ce opozi^ia de centru-stânga a introdus în perioada 1996-2000 si 2004-2008 un total de 56 de mo^iuni contra guvernelor de centru-dreapta. Dacä luäm în calcul si propunerile retrase, atunci putem spune ca atât partidele de centru-stânga, cât si cele de centru-dreapta au élaborât în primele doua decenii de posteomunism un numär aproximativ egal de mo^iuni, concluzie ce sugereazä cä toate partidele din Romania postcomunista au privit mo"Çiunile de cenzurä ca fiind instrumente parlamentare semnificative.

Asa cum era de asteptat, data fiind importanza lor comparativa, mo^iunile de cenzurä au reprezentat doar o fractiune dintre toate mo^iunile dezbätute de legislativul románese. Doar 16 din totalul de 105 au fost mo^iuni de cenzurä (reprezentând 15% din totalul motiunilor), restul fiind mo^iuni simple care au fost privite ca fiind mult mai pu^in amenin^ätoare atât de opozrtia care le-a initiât, cât si de guvernul pe care l-au criticai. în anticiparea viitoarelor alegeri, nicio mo^iune de cenzurä nu a fost introdusä în timpul ultimului an al legislaturilor. O majoritate a mo"Çiunilor de cenzurä (adica sapte) a fost dezbätutä în al doilea an al fiecärui mandat. Din 1996 pana în 2008, opozrrja social-democratä a fost suficient de organízate si de motivata pentru ca sä introduca mo^iuni de cenzurä în decursul primului an. Ceva mai multe mo^iuni de cenzurä au fost introduse împotriva guvernelor de centru-dreapta (noua, în 1996-2000 si 2004-2008) decât împotriva guvernelor de centru-stânga (sapte, în 1992-1996 si 2000-2004). Perioada 2000-2004, în care Romania a înregistrat crestere economica si opozi^ia a fost extrem de fragmentatä, a ìnregistrat doar doua mo"Çiuni de cenzurä, una luând în discute esecul guvernului în implementarea programului säu economie în cursul primului an al mandatului säu si o alta criticând omniprezenta compie care a afectatsectorul administrate! publice. Nici una dintre aceste propuneri nu a reusitsä obtinä sprijinul Parlamentului.

în toate cazurile, exceptând unul, mo^iunile au fost luate în serios de cätre parlamentari, care au gäsittimp pentru a participa la sedile pentru a dezbate aceste texte. Desi cunoscu^i ca fiind incapabili sä mentina cvorumul necesar pentru dezbaterea si votarea legilor cheie, de-a lungul anilor parlamentarli reprezentând atât guvernul, cât si opozrrja au venit în numär suficient de mare pentru ca sedinole în care mo^iunile erau incluse pe ordinea de zi sä aibä evorum. Singura excepte a fost mo^iunea simplä introdusä în Camera Deputa^lor la data de 8 decembrie 1993, care i-a criticai pe unii deputa^ ai Partidului Democrat (în opozi^ie atunci) pentru nerespectarea särbätorii Zilei Nazionale (organizatä la 1 decembrie) \ Mo^iunea a fost introdusä pe ordinea de zi de cätre 72 de deputa^ ai PSD, PRM si ai Partidului Unitaci Nazionale Romàne (PUNR), forma^iuni care în 1994 au acceptât portofolii ministeriale în ceea ce a devenit eunoscutä sub numele de "coalisa rosu-brunä"2.

Pana în 2008, cele mai multe mo"Çiuni au fost introduse în al doilea si al treilea an de mandat legislativ, fapt ce sugereazä cä parlamentarli romani au considérât prirnul an al mandatului lor ca un an de acomodare cu noile lor responsabilità^, de cunoastere si ìnZelegere a modului de funcionare a Parlamentului si a intereselor votan^ilor din circumscripZiile lor électorale, în timp ce au dedicai ultimul an pregätirii urmätoarei runde de alegeri, ìn vederea reìnnoirii mandatelor lor. Speranza cä guvernul se va schimba ca urmare a viitoarelor alegeri generale a descurajat parlamentarii în inrÇierea moZiunilor, în special a celor de cenzurä, în ultímele luni aie mandatului lor. Acesta este motivul pentru care doar o cincime din totalul propunerilor introduse în fiecare legislatura au fost discútate în ultimul an, aproximativ acelasi numär fund dezbätute în primul an. Nu am gäsit nici o diferente semnificativä între numärul de propuneri introduse în al doilea si al treilea an din cele patru legislatun.

Mo^iunile de cenzurä sunt dezbätute de cätre cele douä camere ale Parlamentului în sedinZä comuna, în timp ce moZiunile simple pot fi introduse într-o singurä camera, cea din care fac parte inrrjatorn. Dintre cele 82 de mo^iuni simple introduse într-o singurä camera, peste jumätate dintre eie (48) au fost înregistrate la Camera Deputa^ilor, camera mult mai mare decât Senatul (sunt în jur de 340 de deputaci, spre deosebire de doar 143 senatori) si mai activa (per total, deputaci au inrrjat mai multe propuneri legislative) \ Pe parcursul perioadei 1992-1996, cinci moZiuni simple au fost introduse în acelasi timp în ambele camere, dar separat, probabil din dorin^a de a obline aprobarea a cel pu^in unei camere. Constitute a rämas täcutä cu privire la cazurile în care o mo^iune este aprobatä de o camera, dar nu si de cealaltä. în 1995, Senatul s-a confruntatcu aceastä situale dificilä, chiar paradoxale, atunci când a aprobat o mo^iune cu privire la politica externa, ìn timp ce Camera Deputatilor a respins-o (a se vedea mai jos). Parlamentarii au remarcat acest neajuns constitutional si, deoarece ulterior nu au apärut clarifican cu privire la acest subiect, au abandonat aceastä practica în legislature viitoare.

Exceptând mo^iunea din decembrie 1993, tóate celelalte au fost inibiate de opozrr,ieîmpotriva guvernului, faptce arata cä, în Romania postcomunista, mo^iuniIe au fost väzute în primul rând ca o modalitate de a discredita guvernul si partidele care ÎI sus^in, mai mult decât de a consolida încrederea publicului în acestia. Este adevärat cä în cazul a sase moZiuni (cinci în 1992-1996 si una în 2004-2008), parlamentarii puterii au figurât printre iniziatori, dar acestia au reprezentat doar o fracZiune din tabära puterii, fapt ce sugereazä nemul^umirea lor personalä referitoare la guvern sau sprijinul lor personal pentru problemele ridicate de moZiuni mai mult decât nemul^umirea intregului partid de la putere fa^ä de întregul cabinet. Cele cinci moZiuni din 1992-1996 care i-au avut pe social-democrati printre initiator! au tratat problème de maxima importanza pentru na^iune: deconspirarea politicienilor care au fäcut parte din polizia politica comunista, blamatä pentru lipsa de progres în construirea democrazie! si a economiei de piata libera; declararea averilor de cätre politicieni si funzionari publici, atâtînainte cât si dupä preluarea unei pozrÇii publice, o mäsurä anti-corupZie cheie; aderarea României Ia NATO, privitä ca o prioritate nationale de vârf; precum si cererile de autonomie exprimate de cätre UDMR, în numele comunitari maghiare din Transilvania, pe care mulZi romani le-au considérât a reprezenta o încalcare a suveranitäZii Zärii si a integritäZii sale teritoriale. Aceste moZiuni au arätat, de asemenea, diversitatea larga de pozizii ideolocjice si politice a parlamentarilor care au reprezentat PSD-ul în perioada 1992-1996. în timp, aceastä diversitate s-a pierdut, pentru cä parlamentarii social-democraZi cu opinii divergente s-au aläturat altor formaZiuni politice pe mäsurä ce liderü lor au insistât asupra disciplinei de partid. O moZiune discutatä în 2004-2008 i-a cerut guvernului liberal sä demisioneze. Faptul cä doi liberali au sprijinit-o a arätat mai mult pozizia lor personalä deoarece, Ia scurt timp dupä aceea, acestia s-au aläturat PDL-ului.

Dupä cum am menzionai mai sus, în Romania mo"Çiunile au fost de obicei introduse împotriva cabinetului ca organism colectiv, nu împotriva prim-ministrului ca individ. în câteva cazuri, mo"Çiunile au nominalizat ministru ca fiind responsabil pentru managementul defectuos din domeniul säu de activitate, ca urmare fie a introducerii de reforme aberante, fie a stagnarli procesului de reforma. Aceste mo*Çiuni individuale au încercat sä demonstreze, uneori eu ajutorul unei multitudini de indicatori si exemple concrete, o legatura directa între politicile adóptate de acesti ministri si neregulile, eriza, scandalul public sau problemele care afectau ministerele lor si domenü aflate în subordinea lor. Chiar si prim-ministrii Victor Ciorbea si Adrian Nästase au fost lua^i în vizor. La 20 mai 1997, o mo^iune a luat în discute decizia neconstitu^ionalä a lui Ciorbea de a ocupa simultan postunie de prim-ministru si de primar al Bucurestiului. Cealaltä mo^iune l-a criticat pe prim-ministrul Adrian Nästase pentru refuzul säu de a opri compia la nivel înalt, care atinsese niveluri alarmante în timpul conducerii sale.

Din totalul de 105 moÇiuni discútate în Parlament între 1991 si 2008, doar 12 (adicä 11% din totalul mo^iunilor) au acumulat majoritatea necesarä la vot si au fost aeeeptate, Romania avand astfei o rata de succès redusä, similarä situaci din alte ^äri1. Toate mo^iunile aeeeptate au fost simple, toate mo^iunile de cenzurä depuse Ia Parlament în aceastä perioadä fiind respinse si nici una dintre ele nereusind sä amenice via^a cabinetului. Rata de respingere a fost cea mai mica în 1992-1996 (68,7%), probabil deoarece în timpul acelei legislaturii au fost introduse mai purine mo-çiuni, si cea mai mare în 2000-2004 (când a ajuns la 100%), atunci când conducerea PSD s-a bucurat de un sprijin majoritar confortabil în Parlament. în general, guvernele de centru-stânga din 1992-1996 si 2000-2004 au adunat mai mult suport împotriva motiunilor decât guvernele de centru-dreapta din 1996-2000 si 2004-2008, ceea ce aratä cä partidele de centru-stânga au fost mai puternice si mai disciplinate decât rivalele lor de dreapta, cunoscute pentru fragmentare, rivaliate continua si diviziuni interne profunde. într-adevar, doar patru mo^uni au fost aeeeptate sub conducerea de centru-stânga în 1992-1996 si 2000-2004, spre deosebire de sapte mo^iuni sub guvernele de centru-dreapta din 1996-2000 si 2004-2008. Dintre cele patru mo^iuni aeeeptate nici una nu ar fi trecut daca reprezentan^ii PSD-ului ar fi refuzat sä le acorde sprijin, deoarece toate aceste mo-çiuni au fost inibiate de cätre parlamentari reprezentand atât guvernul cât si opozrrja, într-o perioadä de timp în care opozrçia nu a avut majoritatea necesarä în camera. Prin contrast, nici una din cele sapte mo%\un\ adóptate sub guvernele de centru-dreapta nu a fost sus^inutä de cätre reprezentan^ii puterii de centru-stânga de atunci, fapt ce sugereazä disciplina de partid mai strictä si mai pu^inä diversitate ideologica în cadrul partidelor de centru-stânga comparativ eu forma^iunile de centru-dreapta. Mai mult decât atât, una dintre motiunile aeeeptate în perioadä 2004-2008 a fost iniziata de PDL, un fost partener al liberalilor în cadrul Alianti DA, care formau un guvern minoritar în momentul în care Parlamentul a dezbätut acea mo^iune. Aceste constatari sunt semnificative, deoarece ele demonstreazä puterea forma^iunilor de centru-stânga, în special ale PSD-ului, atât în guvern, cât si în opozrrje.

Faptul cä nici o motiune de cenzurä introdusä pana în 2008 nu a fost aprobatä arata aplicarea cu succès a discipline! de partid, în 1991-2006 opozrrJa nereusind sä adune voturile necesare pentru a adopta mo^iunile pe care le-a sus^inut. Cu toate acestea, esecul a douä mo^iuni de cenzurä care au contestât cabinetul minoritar al prim-ministrului Câlin Popescu-Täriceanu, în iunie si octombrie 2007, nu potf i atribuite unei opozi^ii slabe, din moment ce cabinetul s-a bucurat de sprijinul a doar 20% dintre parlamentari, iar mo^iumle au fost inibiate de cätre legiuitori ai unor partide politice cu semnificativ mai mul^i reprezentan^i decât minimul necesar pentru a da jos cabinetul (365 spre deosebire de minim 234). Când opozrÇia ar fi putut détrôna guvernul minoritar, ea a ref uzat sä o faca, de teamä cä alegerile anticipate nu i-ar fi permis sä formeze un guvern majoritar. Ca sä nu se conf runte ulterior cu imposibila sarcinä de a forma guvernul si de a-si asuma responsabilitatea pentru politica socioeconomica într-un moment difícil pentru tara sau sä-si scurteze propriile mandate prin alegeri anticipate, în cazul acestor douä molimi de cenzurä, parlamentarli opozrfjei au dorit nu atât sä elimine guvernul, ci sä-i arate cabinetului cä avea suficient sprijin pentru a-l détrôna, dacä programul säu ar fi afectat interésele opozi^iei în mod direct. Acest mesaj a fost în^eles de cabinetul Täriceanu, care s-a auto-cenzurat în mod continuu si a urmat o agenda politica slabä de fragmentare a opozrçiei si de impiedicare a ei sä voteze ca un bloc unitar. Pu^ini observatori au anticipât alianza neasteptatä a PSD-ului de centru-stânga eu PDL-ul de centru-dreapta fäuritä în 2006 împotriva liberalilor, desi aceste douä forma^iuni au fäcut parte din FSN pana în 1991 (si în 2008 au fost de acord sä formeze guvernul împreuna). Mo^iunile au arätat cä principalele partide de opozi^ie au fost gata sä renun^e la diferencie lor ideologice si dupä cincisprezece ani de injunghiere reciproca pe la spate.

Este mult mai difícil sä stabilim dacä mo^iunile simple aeeeptate de majoritätile parlamentare au influençât concret politicile publice, deoarece ele nu au fost obligatorii pentru guvern, care le-a putut ignora, färä penalizare electoralä. Prima mo^iune aeeeptatä de Parlament a tratat deconspirarea fostilor securisti, a fost introdusâ simultan în cele douä camere si a fost adoptatä în decembrie 1993, în sedin^ä comuna. Desi 74% dintre senatori si 46% dintre deputaci au votât pentru mo^iune, acceptarea sa nu s-a tradus în suport - din partea social-democratilor din guvern sau a partidelor "istorice" si nationaliste din opozrÇie - pentru verificarea fostilor agenti secreti din rândul politicienilor postcomunisti, asa cum cerea motiunea. în timpul dezbaterilor, nici o camera nu a abordât în mod concret punerea în aplicare a unei molimi adóptate prea târziu pentru a preveni ocuparea de funeri publice de cätre fostii agenti de securitate ca urmare a alegerilor generale din 1992 si prea devreme pentru a inspira o verificare de ansamblu înaintea alegerilor din 1996. La douä luni dupä aceastä victorie dulce amara, Senatul a interzis Serviciului Roman de Informaci sä dezväluie identitatea membrilor re^elei active de securitate, pe motiv cä o asemenea miscare ar pune în pericol securitatea nationale. Pentru a convinge parlamentarii de avantajele procesului de verificare, senatorul crestindemocrat Constantin Ticu Dumitrescu a avertizat cä, prin refuzul de a identifica agenti secreti, românii "vor asista la o reçurent^ a totalitarismului de stanga si de dreapta" si a cerut senatorilor sa se opune celor care cauta sä "acopere adevärul, sa negé crimele politice, închisorile si lagärele de exterminare, si sä spunä genera^ilor viitoare cä regimul comunist a fost uman"1. Rugamintea lui a fost în zadar, partidele parlamentare respingând adoptarea lustratici. Abia în decembrie 1999 Parlamentul a adoptât o nouä lege, lipsitä de prevederile lustraci, care le-a permis cetä^enilor sä-si acceseze dosarele secrete si publicului sä eunoaseä identitatea fostilor agenti2.

Trei alte mo^iuni adóptate în 1992-1996 au avut rezultate concrete. Prima a cerut guvernului sä oblige legiuitorii, ministril si ministril adjunct sä-si declare activitä^ile care nu erau direct legate de mandatul lor politic. Introdus de 51 de senatori din tóate partidele, textul a fost adoptât la data de 18 aprilie 1994 51 apoi luatîn considerare atunci când Parlamentul a élaborât Legea 115 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistra"Çilor, funcÇionarilor publici si titularii unor posturi de conducere din 28 octombrie 19963. Mo^iunea a doua a fost introdusâ separat, în fiecare camera, si a fost discutatä pe 13 februarie 2005, ea criticând declarable UDMR cu privire la contestarea statutului de stat national al României si solicitarea acelui partid de acordare a autonomie! jude^elor Covasna si Harghita, unde etnicii maghiari formeaza majoritatea. Aceastä mo^iune adoptatä de ambele camere, cu votul tuturor celor prezen^i ìn protéstele Uniunü, a déterminât Senatul sä elaboreze o declarare privind situala minoritari maghiare din Romania. Documentul nu a avut ecou Ìn afara Parlamentului, dar a arätat remarcabila convergenza de interese dintre guvern si opozrçie împotriva unor cereri de autonomie privite ca un prim pas spre secesiunea Transilvaniei. Ultima motiune, adoptatä înainte de alegerile din 1996, a fost iniziata de 60 de deputati ai opozrrjei de centru-dreapta si introdusä separat în fiecare camera în iunie 1995. Ea a solicitât guvernului social-democrat facilitarea aderärärii României la NATO si la UE. De data aceasta. Camera Deputa^ilor a respins mo^iunea, în timp ce Senatul a adoptat-o si a folosit-o pentru elaborarea Declarare! cu privire la integrarea României în structurile politice, strategice si economice euro-atlantice. Singura motiune adoptatä în 1996-2000 a fost introdusä de catre 38 de senatori PSD si PUNR. Ea a vizat privatizarea !ansata de CDR, ìn 1997, ìn vederea transferärii întreprinderilor de stat ìn maini private si transformarea economiei comuniste într-o economie de pia^ä libera. Mo^iunea a solicitât Fondului Proprietari de Stat, principala agenzie de stat responsabile cu vânzarea activelor industriale aflate în proprietatea statului, sä blocheze vânzarea activelor pana la efectuarea unui audit. La 14 noiembrie 2000, mo^iunea a obrnut aprobarea Senatului. Cu toate acestea, din moment ce în douä säptämani urmau sä fie organízate noi alegeri, a fost prea târziu pentru ca guvernul CDR sä-si schimbe politica de privatizare. In mod ironic, guvernul social-democrat format dupä acele alegeri nu a operai modificarne solicítate de motiune, dar ìn schimb a ìnlocuit liderii Fondului cu oamenii proprii.

Sase motiuni au trecut în 2004-2008, toate în ultimii doi ani de legislatura. Prima motiune, introdusä de 55 de senatori PSD si PRM si dezbätutä în februarie 2007, a atacat reforma jud iciarä promovatä de Monica Macovei. Un fost activist pentru drepturile omului neafiliat vreunui partid, Macovei a fost numitä ministru de justifie în 2004, în cabinetul Popescu-Täriceanu. în timp ce oficialii UE i-au läudat programul de reforme, ele au devenit din ce în ce mai nepopulare printre partideIe politice românesti, care se sim^eau amenin^ate de Campania anticoruptie a lui Macovei. La câteva säptämani dupä dezbaterea morunii, Macovei a pierdut portofoliul ministerial în favoarea liberalului Tudor Chiuariu, care a oprit investigarile îndreptate împotriva liderilor liberali. O alta motiune ce a dus la o schimbare de politica a fost introdusä în Camera Deputa^Nor de PSD în iunie 2007, a avut ca subiect politica agricola si a cerut guvernului sä acorde subven^ü agricultorilor proporcional cu numärul de hectare pe care acestia Ie lucrau. Dupä adoptarea morunii, guvernul a ìmbrafòat propunerea de acordare a 4 milioane de lei (circa 128 dolari SUA) pentru fiecare hectar. în 2008, la doi ani dupä ce partidul a retras sprijinul guvernului Täriceanu si s-a aläturat opozirei, PDL a invitât guvernul liberal, printr-o mo^iune, sä anuleze taxele pe înregistrare a automobilelor importate în Romania. Din lipsä de fonduri, guvernul a refuzat sä cedeze. Dupä ce au format guvernul în 2008, democrat-liberalii nu au abrogattaxa, ci au continuât sä o aplice tuturor vehiculelor vechi.

Efectele ultimelor trei motiuni adóptate sunt mai pu^in clare, pentru cä aceste motiuni au trecut cu câteva luni înaintea alegerilor din 2008 si exista purine dovezi cä ar fi influençât legislara. La o säptämanä dupä ce mo^iunea democrat-liberalä a fost votata în Camera Deputarior, o alta a dobândit sprijinul Senatului. Iniziata de 41 de social-democrar ?i conservatori din opozrrJe, ea a denun^at politica energiei si a cerut guvernului sä opreascä cresterea costurilor la energie pentru util itati si transport, care determinase scäderea nivel ului de trai. Nu este sigur cä guvernul a considérât aceastä cerere în mod serios de vreme ce, prin control ul costurilor de energje si prin introducerea subven-^ Nor în domeniu, ar fi încalcat principiile pie^ei libere. In septembrie 2008, 38 de senatori social-democrati din opozrrje au luat în colimator politica agricola, denuntând strategia guvernului într-o motiune aprobatä de Senat.

Câteva zile mai târziu, deputaci au trecut o motiune pe educale introdusä de 53 de parlamentari social-democrati. Exista purine dovezi cä recomandärile acestor motiuni au fost transpuse în realitate.

Chiar dacä mo^iunile nu au putut obtine sprijin suficient pentru aprobare, ele si-au ajutat inrrjatorii sä câstige expunere în mass-media, dând posibilitatea opozrçiei sä critice guvernul si sä atragä atenea publicului asupra nerealizärilor din programul de guvernare, precum si asupra actiunilor si planurilor sale de vütor. O analiza de continui a doua dintre cele mai circulate ziare eu acoperire nationale din Romania, a arätat cä motiunile au atras mai mult atenea ziaristilor decât interpélenle adresate de catre parlamentari membrilor guvernului. într-adevar, termenul de "motiune" a apärut în 1.296 de articole din Romania Libera si 2.214 din Evenimentul Zilei, în timp ce "interpelare" a dat numai 101 de rezultate1.

Cele mai multe motiuni introduseîn Parlamentul románese postcomunists-au ocupat de politica guvernamentalä (90 de motiuni, totalizând 85% din total), restul referindu-se la alegeri (1), statuì de drept si justice (2), trecutul comunist (3), nationalism sau identitate nationalä (5), precum si încalcarea prevederilor constitutional (5). Cinci motiuni introduse la începutul anilor 1990 au comentat strategia de reforma globale a guvernului sau performan^a sa de ansamblu, 81 au abordât diverse politici economice (29) sau sociale (17), educala (9), sänätatea (8), compia (8), afacerile externe (4), minoritarie (3), taxele (3) sau politica energetica (1). Zece motiuni cu privire la politica economica au vorbit indirect si despre problemele sociale. Defalcarea pe teme sugereazä cä evenimente importante care au afectat Romania în încercata sa tranzrrje postcomunista, si care a afectat toate aspectele vieti cotithene, au fost aduse în dezbaterile parlamentare de catre legiuitori care, pentru cä s-au sim^it responsabili fata de circumscriptum lor électorale, au abordât problème care au afectat tara în ansamblu sau judetele in care au fost alesi.

Temele cele mai freevent mentionate de motiuni au fost legate de realitätile românesti, reflectând dinamica evolutülor generale sau diverse evenimente care au afectat tara si demonstrând cä, în general, opozrrja a depus motiuni pentru a atrage atentia asupra acestor probleme-cheie mai mult decât pentru de a obtine câstig electoral prin contestarea färä sens a guvernului. De exemplu, sapte dintre cele opt motiuni care au privit coruptia au fost introduse împotriva guvernului social-democrat din perioada 2000-2004, cunoscut pentru nivelul säu ridicat de clientelism, neegalat de alte guverne românesti posteomuniste. în mod similar, cele mai multe motiuni de politica externa au fost dezbätute în timpul celor patru ani care au précédât aderarea tärü la UE în 2007, probabil cel mai important eveniment în istoria moderna a României. Mai putine motiuni bazate pe politicile socio-economice au fost initiate în 2000-2004, o perioada de crestere economica sustinutä si de relativa prosperitate, comparativ eu 1996-2000 si 2004-2008, când conducerea de centrudreapta s-a confruntat cu o eriza economica si tulburäri sociale. în ultimul rând, cele mai multe motiuni privind educala (5 din 9) au fost introduse în 2004-2008, când unele reforme radicale au fost implementate în acest sector.

Subiectele aduse în discute de mo^iunile de cenzurä reflecta nu numai modul în care politica a afectat statutul ^arii ci standardele de via^a ale cetä^enilor, dar ci domenii de via^a considerate ca fiind cele mai importante de catre partidele de opozi^ie. Toate mo^iunile privind compta, de exemplu, au fost introduse de opozrçia de centru-dreapta. Desi membrii cabinetelor CDR si PNL au fost ocazional acuza^i de delapidare si trafic de influença, opozrrja social-democratä nu a dorit sä abordeze problema compiei prin mo^iuni si, astfei, sä atragä atenea asupra propriilor practici ilegale. în mod similar, cele mai multe propuneri privind politica externa (3 din 4) au fost introduse de opozi^ia de centru-dreapta pentru a contesta guvernele de centrustânga, care nu doreau sä deschidä tara cätre Europa si sä îndeplineasca cerimele necesare pentru acceptarea ei în organiza^ile internazionale. Cele mai multe mo^iuni în materie de educale (7 din 9) au fost scrise de cätre partide de centru-stânga care au protestât fa^ä de refórmele care periclitau controlul asupra universitärer exercitat de liderii lor, fosti oficiali comunisti ajunsi administrator! universitari. Congruent cu pozi^ia lor ideologica de centru-stânga, social-democrat au initiât majoritatea mo*Çiunilor privind politicile sociale (12 din 17) si economice (20 din 29), denun^ând refórmele menite sä privatizeze industria, liberalizarea pre^urilor la produsele alimentare, reducerea numärul de posturi în sänätate, educale si administrate publica, întreruperea subvencionan! sectoarelor economice, aplicarea unor reforme economice care afectau nivelul de trai si släbeau sistemul de asiguräri sociale.

Concluzii

O analiza atenta a mo"Çiunilor dezbätute în Parlamentul roman pana în 2008 ne permite sä distingem mai multe modele generale de utilizare a acestor instrumente legislative cheie si care vorbesc despre relaya dintre guvern si opozi^ie, activitatea principalelor formatiuni politice de centru-stânga si de centru-dreapta, afacerile publice considerate importante de opozrçie, modul în care realitä^ile românesti s-au reflectat în agenda Parlamentului si momentele în care mo"Çiunile au fost folosite pentru a testa si contesta guvernul. Unele dintre aceste caracteristici fac ca Romania sä fie similare altor ^äri care folosesc mo^iunile de încredere ca instrumente de control legislativ, în timp ce aitele o disting.

în primul rând, numärul total al mo^iunilor post-comuniste a fost destul de mare (însumând o medie de cinci mo^iuni pe an), dar mo^iunea de cenzurä a fost folositä cu moderale, lucru ce confirma faptul cä partidele politice românesti, ca si cele din alte tari care folosesc acest instrument de control parlamentar, o prívese ca pe un instrument legislativ de ultima instala, care poate avea consecin^e grave, atât în privila existence! cabinetului în exercrrju, cât si a popularitä^ii si credibilitätii opozrçiei. Aceastä observare este sus^inutä de faptul cä, doar cu o singurä excepte, toate sedinole în care au fost discútate mo^iuni s-au bucurat de cvorum solid în perioade de timp în care legi importante nu au putut fi adóptate din cauza unei prezenje slabe a parlamentarilor guvernului si ai opozi^iei.

în al doilea rând, spre deosebire de carile în care atât guvernul, cât si opozrçia a recurs la mo^iuni, cele din Romania au fost inibiate de opozitie pentru a discredita guvernul si a atrage atenea publicului asupra greselilor politicilor acestuia, a compiei sale si a esecului säu de a rezolva problemele prioritare ale tärii. Ca atare, mo^iunile au fost väzute atât ca mäsuri punitive, cât si ca instruméntele cele mai radicale de control legislativ aflate la dispozrrja opozrrjei. Dupä cum arata analiza noasträ, în primele douä decenii posteomuniste au existât foarte purine mo^iuni initiate, propuse si sus^inute de membri ai forma^iunilor politice care au fäcut parte din arcui guvernamental.

în al treilea rând, în ciuda puternicei retorici antiguvern care a caracterizat toate aceste mo^iuni, pana în 2008 nici o mo^iune de cenzurä nu a vizat în mod serios rästurnarea guvernului si provocarea de alegeri anticipate, desi tóate mo^iunile opozrrjei au cerut insistent guvernului sä demisioneze. Pana în 2006, opozhrja a continuât sä inrrjeze mo^iuni desi stia foarte bine cä guvernul decine o majoritate confortabilä si cä sansa ca parlamentarli partidului de guvernämant sä sprijine aceste propuneri era mica sau inexistentä. Mo^iuni au fost introduse si ìmpotriva guvernului minoritar Täriceanu în 2006-2008, desi ini^iatorii au subminat adoptarea mo^iunilor depuse la vot pentru a preveni încheierea anticipata a propriilor mandate parlamentare. Astfel, mo^iunile au reflectat mai pu^in dorin^a opozrrjei de a-si asuma responsabilitatea pentru conducerea ^arii si schimbarea programului de reforma si mai mult calcúlele sale électorale de a-si spori popularitatea si credibilitatea prin mediatizarea esecurilor guvernului.

în al patrulea rând, o curbä de invaiare este vizibilä. în timp ce în 1990-1996 opozrrja pro-democraticä a fost prima care a folosit aceste puternice instrumente legislative, în legislature ulterioare introducerea aceleiasi molimi separat în ambele camere, propunerea unor mo^iuni justifícate prost si scrise neglijent, eu problème procedurale, si retragerea mo^iumlor dupa introducerea lor pe ordinea de zi, dar înainte de a fi dezbätute, au fost utilizate doar sporadic. Con^inutul motiunilor a fost si el ìmbunata^it. Fa-Ca de mo^iunile introduse în anii 1990, care rareori contjneau mai mult de trei pagini de text, erau generale si declamatori!, mo^iunile dezbätute în anii 2000 au fost mai lungi, ajungand pana la 25 de pagini, mai elaborate si mai bine structurate, oferind justificare solida pentru a contesta guvernul, eu refermée la declaratiile si prográmele guvernului, si furnizând cazuri concrete pentru a dovedi slâbiciunile guvernului.

în al cincilea rând, analiza noasträ arata cä în Romania partidele de centru-stânga au fost mai bine pregätite decât forÇele de centru-dreapta pentru a contesta guvernul în timp ce fäceau parte din opozrrje. De regula, cabinetele de centru-dreapta s-au confruntat cu un numär mai mare de mo"Çiuni în primul an al mandatului lor, opozrrja social-democratä de centru-stânga depunând prima mo^iune aproximativ 120 de zile dupä formarea guvernului, în comparale cu 175 de zite necesare Conven^ei Democratice pentru a înregistra prima ei mo^iune dupä alegerile din 1992. Diviziunile din cadrul dreptei i-au împiedicat pe crestin-democra"Çi, liberali, democrat si alte forma^iuni mai mici sä se uneascä, iar vasta experience a social-democra^ilor ca mostenitorii ai Partidului Comunist ar putea explica avantajul relativ al celui din urmä fa"Cä de primii.

în al saselea rand, mo^iunile au abordât teme extrem de diverse, ce au reflectat multiplele facete ale tranzrrjei post-comuniste din 1989-2008. Tematicile au variât de la politici publice nazionale considerate importante pentru tara si de la legalitatea deciziilor executivului si a membrilor sai, la politica externa si procesul de intrare la NATO si UE. Subiecte predite de cätre diferite forma^iuni politice de opozrrje, au inspirât, de asemenea, o serie de mo^iuni (de exemplu, sistemul de asiguräri sociale a fost o preocupare pentru partidele de opozrçie de centru-stânga, în timp ce nivelurile ridjcate de compie politica la vârf s-au aflat în atentia partidelor de centru-dreapta). In ciuda acestei diversità^ tematice, majoritatea motiunilor au tratat politici socio-economice, care în mod curent sunt punctul central activitätii guvernamentale.

în sfârsit, acceptarea României în UE nu a afectatîn mod semnificativ modul în care mo^iunile au fost abordate de cätre clasa politica româneasca. într-adevar, conform analizei noastre, nu exista nid o diferente vizibilä între freeven^a si rolul motiunilor înainte si dupä momentul aderärii, probabil pentru cä intervalul de timp analizat aici s-a încheiat imédiat dupä ianuarie 2007. în acelasi timp, procesul de aderare la UE a influençât mo^iunile de cenzurä depuse prin faptul cä a constituit un subiect freevent de discute si unul dintre motívele invocate pentru a învinova"Çi guvernul de incapacitate în a implementa acquis-ul comunitar.

Footnote

1 Vezi Arend Lijphart, Patterns of Democracy: Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries (New Haven, Yale University Press, 1999) si Z. Somer-Topcu, L. Williams, "Government Performance and Party Change: The Effects of Economic Performance and No-Confidence Motions on Party Policy Shifts" (2010), http://people. vanderbilt.edu/~z.somer/Laron_JOP.pdf, accesat 9.06.2011.

Footnote

1 Pentru data la care au fost investite aceste cabinete, vezi Lavinia Stan, Razvan Zaharia, "Romania", European Journal of Political Research 47 (2008): 1087-1098, si Lavinia Stan, Razvan Zaharia, "Romania", European Journal of Political Research 48 (2009): 1096-1109.

Footnote

1 Laron Williams, "Threatening to Challenge: No-Confidence Motions and Government Acquiescence", 2008, http://pe0ple.tamu.edu/~lkw5391/Threatening%20F0rmal%20M0del-825-08.pdf, accesat 9.06.2011, p. 3.

2 Paul Warwick, Government Survival in Parliamentary Democracies (Cambridge: Cambridge University Press, 1994), Christophe Crombez, "Minority Governments, Minimal Winning Coalitions and Surplus Majorities in Parliamentary Systems", European Journal of Political Research 29 (1996): 1-29 si David Baron, "Comparative Dynamics of Parliamentary Government", American Political Science Review 92 (1998): 593-609.

3 Hironori Yamamoto, Tools for Parliamentary Oversight: A Comparative Study of 88 National Parliaments (Geneva: Inter-Parliamentary Union, 2007), http://www.ipu.org/PDF/publications/ 0versight08-e.pdf, accesat 18.10.2011, pp. 9-10.

4 John Huber, "The Vote of Confidence in Parliamentary Democracies", American Political Science Review 90 (1996): 269-282 si Warwick, Government Survival in Parliamentary Democracies.

5 Vezi M. Masuyama si B. Nyblade, "An Analysis of the No-Confidence Votes in the Japanese Diet", lucrare prezentata Ia conferva anuala a American Political Science Association, Philadelphia, august 2003, si Torbjorn Bergman, Wolfgang C. Müller, Kaare Strom si Magnus Blomgren, "Democratic Delegation and Accountability: Cross-National Patterns", în Wolfgang Müller, Kaare Strom si Torbjorn Bergman (coord.). Delegation and Accountability in Parliamentary Democracies (Oxford: Oxford University Press, 2006), 109-220.

Footnote

1 Zeynep Somer-Topcu si Laron Williams, Government Performance and Party Change: The Effects of Economie Performance and No-Confidence Motions on Party Policy Shifts, 2010, http:// people.vanderbilt.edu/~z.somer/Laron_JOP.pdf, accesat 9.06.2011, 2.

2 Topcu si Williams, Government Performance, 8.

3 Topcu si Williams, Government Performance, 9.

4 Kaare Strom, "Minority Governments in Parliamentary Democracies: The Rationality of Nonwinning Cabinet Solutions", Comparative Political Studies 17 (1984): 199-227.

5 Christophe Crombez, "Minority Governments, Minimal Winning Coalitions and Surplus Majorities in Parliamentary Systems", European Journal of Political Research 29 (1996): 1-29.

6 Laron Williams, Unsuccessful Success? Failed No-Confidence Motions, Competence Signals, and Electoral Support, 2010, http://www.webpages.ttu.edu/larwilli/Unsuccessful%20Success~ Final%2oVersion.pdf, accesat 9.06.2011, 3.

7 Somer-Topcu si Williams, "Government Performance and Party Change", 4.

8 Williams, Unsuccessful Success?, 7-8.

Footnote

1 Laron Williams, "Threatening to Challenge: No-Confidence Motions and Government Acquiescence", 2008, http://people.tamu.edu/~lkw5391/Threatening%20Formal%20Model-8-25-08.pdf, accesat 23.01.2012, p. 14.

2 Williams, "Threatening, 17.

3 Williams, "Threatening.

4 Williams, "Threatening.

5 Arthur Lupia si Kaare Strom, "Coalition Termination and the Strategic Timing of Parliamentary Elections", American Political Science Review 89 (1995): 648-665.

6 Evgeni Tanchev, "Historical and Psychological Sources Shaping Constitutionalism and Constitutional Performance in the Post-Communist Societies: Reflections on Constitutionalism in the Transition, or the Legacy of Transitory Constitutions", în Stanislaw Frankowski si Paul B. Stephan, coord.. Legal Reform in Post-Communist Europe. The View from Within (Dordrecht: Martinus Nijhoff Publishers, 1995), 148.

Footnote

1 Kenneth Benoit, "Hungary: Holding Back the Tiers", în Michael Gallagher, Paul Mitchell, The Politics of Electoral Systems (New York: Oxford University Press, 2008), 231-252.

2 Thomas F. Remington, coord.. Parliaments in Transition (Boulder: Westview Press, 1994), Attila Agh, coord.. The Emergence of East Central European Parliaments: The First Steps (Budapest: Hungarian Centre for Democracy Studies, 1994), David Olson si P. Norton, coord.. The New Parliaments of Central and Eastern Europe (London: Frank Cass, 1996), Attila Agh si G. Ilonszki, Parliaments and Organised Interests: The Second Steps (Budapest: Hungarian Centre for Democracy Studies, 1996), Heather Grabbe, "How Does European isation Affect CEE Governance? Conditionally, Diffusion and Diversity", Journalof European Public Policy 8 (2001): 1013-1031, David Olson, William Crowther, coord.. Committees in Post-Communist Democratic Legislatures: Comparative lnstitutionalisation (Columbus, Ohio: Ohio State University Press, 2002), Z. Mansfeldova, David Olson, P. Rakusanova, coord.. Central European Parliaments: The First Decade of Democratic Experience and Future Perspectives (Prague: Institute of Sociology of the Academy of Sciences of the Czech Republic, 2004), Andreas Bâgenholm, "Explaining Legislative Capacity. An Analysis of the Role of the Parliaments in Transposing EU-Related Legislation in Lithuania and Romania", în R. Lindahl, coord.. Transition and EU-Enlargement. Economic, Legal, Political and Social Change in Eastern Europe (Göteborg: Centre for European Research, Göteborg University), 12-22, P. Norton si David Olson, "Post-Communist and PostSoviet Legislature: Beyond Transition", Journal of Legislative Studies 13 (2007): 1-11, G. Illonszki si M. Edinger, "MPs in Post-Communist and Post-Soviet Nations: A Parliamentary Elite in Making", Journal of Legislative Studies 13 (2007): 142-163, si Cristina Chiva, "The lnstitutionalisation of Post-Communist Parliaments: Hungary and Romania in Comparative Perspective", Parliamentary Affairs 60 (2007): 187-211.

3 Dan Coriolan Simedru si lulia Huiu, "Dimensiunile functiei de control parlamentar asupra Executivelui", Sfera Politicii, nr. 112 (2004): 17, http://www.sferapoliticii.ro/sfera/112/art1dimensiunile-functiei.html, accesat 21.01.2012.

4 Simedru si Huiu, "Dimensiunile functiei".

Footnote

1 lulia Huiu, "Motiunea ca mecanism democratic, Sfera Politica, nr. 107 (2004): 47.

2 Institutul Ovidiu Sincai, Parlamentarismul ìn Romania: diagnozä fi propuneri de reforma (Bucuresti: Institutul Ovidiu Sincai, 31 ianuarie 2011), http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/ Raport%20Parlamentarism_FINAL.-lanuarie%202011.pdf, accesat Ia 21.01.2012, 19.

3 Toate prevederne constitutional menzionate în acest articol sunt preluate din Constitupa României, 2003, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=37i, accesat 11.06.2011.

Footnote

1 Douä mo1iuni adóptate în 2009 si 2012, care au dus la cäderea guvernelor EmN Boc si Minai Räzvan Ungureanu, nu sunt discútate aici, pentru cä ele au fost introduse în afara perioadei de analiza pe care o consideräm.

2 Jozsef Bayer, "Hungary: State, Political System and EU-Accession " ,Begegnungen Schriftenreihe des Europa Institutes Budapest, färä data, 25:41-52, http://www.europainstitut.hu/pdf/beg25/ bayer.pdf, accesat 13.06.2011. In sistemul german, o motiune de cenzurä este permisä numai dacä parliamentul alege un succesor al prim-ministrului cu jumätate simplä. Vezi si Hironori Yamamoto, Tools for Parliamentary Oversight: A Comparative Study of 88 National Parliaments (Geneva: Inter-Parliamentary Union, 2007), 66.

3 Mopune, 11 iunie 1991, http://www.cdep.ro/motiuni/1991/1442.pdf, accesat 1.02. 2012.

4 In 1996-2000, o motiune simplä introdusä în Senat nu a fost dezbätutä. în 2000-2004, douä mo^iuni introduse în Camera si douä în Senat nu au fost discútate datoritä caren^elor lor procedurale. în 2004-2008, o mo^iune de cenzurä nu a fost dezbätutä.

Footnote

1 Mofiune, 8 decembrie 1993, http://www.cdep.ro/motiuni/1993/1444.pdf, accesat 1.02. 2012.

2 Tom Gallagher, Then of a Nation: Romania since Communism (London: C. Hurst, 2005).

Footnote

1 Camera DeputaljNor a adoptât 280 legi în 1990-1992, 625 în 1992-1996, 1.125 în 1996-2000 ci

2.803 în 2000-2004. Vezi Chiva, "The lnstitutionalisation of Post-Communist Parliaments", 209.

Footnote

1 Yamamoto, Tools for Parliamentary Oversight, 68.

Footnote

1 Sedin^a Senatului din 3 februarie 1994, Monitorili Oficial al României, partea a ll-a, 4 f ebruarie 1994.

2 Pentru detain vezi Lavinia Stan, "Access to Securitate Files: The Trials and Tribulations of a Romanian Law", East European Politics and Society 16 (2002): 55-90.

3 Lege nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor.functionarilor pubi ici si a unor persoane cu functii de conducere, Monitorul Oficial al României (28 octombrie 1996), http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php, accesat 13.10.2011.

Footnote

1 Datoritä limitatülor motoarelor de cäutare, aceastä m in i-ana I izä a acoperit perioade de timp diferite (iunie 2005-ianuarie 2012 pentru Romania Ubera, ig94-ianuarie2oi2 pentru Evenimentul Zilei) si a inclus toate artîcolele în care apäreau acei termeni, indiferent dacä aceia s-au referit la Romania sau la alta tara. însa nivelul de interés pare sä se fi mentinut constant de-a lungul timpului.

References

BIBLIOGRAFIE

AGH, Attila, coord.. The Emergence of East Central European Parliaments: The First Steps ,Budapest, Hungarian Centre for Democracy Studies, 1994.

AGH, Attila si Gabriella llonszki. Parliaments and Organised Interests: The Second Steps , Budapest, Hungarian Centre for Democracy Studies, 1996.

BAGELHOLM, Andreas, "Explaining Legislative Capacity. An Analysis of the Role of the Parliaments in Transposing EU-Related Legislation in Lithuania and Romania", în R. Lindahl (coord.). Transition and EU-Enlargement. Economic, Legal, Political and Social Change in Eastern Europe ,Göteborg, Centre for European Research, Göteborg University, 2005, 12-22.

BARON, David, "Comparative Dynamics of Parliamentary Government", American Political Science Review 92 (1998): 593-609.

BAYER, J., "Hungary: State, Political System and EU-Accession", Begegnungen Schriftenreihe des Europa Institutes Budapest, nedatat, 25: 41-52, http://www.europainstitut.hu/pdf/ beg25/bayer.pdf, accesat 13.06.2011.

BENOIT, Kenneth, "Hungary: Holding Back the Tiers", în Michael Gallagher si Paul Mitchell (coord.). The Politics of Electoral Systems (New York: Oxford University Press, 2008), 231-252.

BERGMAN, Torbjorn, Wolfgang Müller, Kaare Strom si Magnus Blomgren, "Democratic Delegation and Accountability: Cross-National Patterns", în Wolfgang Müller, Kaare Strom si Torbjorn Bergman (coord.). Delegation and Accountability in Parliamentary Democracies (Oxford: Oxford University Press, 2003), 109-220.

CHIVA, Cristina, "The lnstitutionalisation of Post-Communist Parliaments: Hungary and Romania in Comparative Perspective", Parliamentary Affairs, 60 (2007): 187-211.

Constitupa Romaniei, 2003, http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=37i, accesat 11.06.2011.

CROMBEZ, Christophe, "Minority Governments, Minimal Winning Coalitions and Surplus Majorities in Parliamentary Systems", European Journal of Political Research, 29 (1996): 1-29.

GALLAGHER, Tom, Theft of a Nation: Romania since Communism (London: C Hurst, 2005).

GRABBE, Heather, "How Does Europeanisation Affect CEE Governance? Conditionality, Diffusion and Diversity", Journal of European Public Policy 8 (2001): 1013-1031.

HUBER, John, "The Vote of Confidence in Parliamentary Democracies", American Political Science Review go (1996): 269-282.

HUIU, IuMa, "Motiunea ca mecanism democratic". Sfera Politica, 107 (2004): 45-48.

ILONSZKI, Gabriella si Michael Edinger, "MPs in Post-Communist and Post-Soviet Nations: A Parliamentary Elite in Making", Journal of Legislative Studies 13 (2007): 142-163.

Lege nr. 115/1996 privind declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, func^ionarilor publici si a unor persoane cu funeri de conducere, Monitorul Oficial al României (28 octombrie 1996), http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/115_1996.php, accesat 13.10.2011.

LIJPHART, Arend, Patterns of Democracy: Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries (New Haven: Yale University Press, 1999).

LUPIA, Arthur, Kaare Strom, "Coalition Termination and the Strategic Timing of Parliamentary Elections", American Political Science Review 8g (1995): 648-665.

MANSFELDOVA, Zdenka, David Olson si Petra Rakusanova, Central European Parliaments: The First Decade of Democratic Experience and Future Perspectives ,Prague, Institute of Sociology of the Academy of Sciences of the Czech Republic, 2004.

MASUYAMA, M. si B. Nyblade, "An Analysis of the No-Confidence Votes in the Japanese Diet", lucrare prezentatä la conferita anualä a American Political Science Association, Philadelphia, august 2003.

Motiune, 11 iunie 1991, http://www.cdep.ro/motiuni/1991/1442.pdf, accesat 1.02.2012.

Motiune, 8 decembrie 1993, http://www.cdep.ro/motiuni/1993/1444.pdf, accesat 1.02.2012.

NORTON, Philip si David Olson, "Post-Communist and Post-Soviet Legislature: Beyond Transition", Journal of Legislative Studies 13 (2007): 1-11.

OLSON, David si William Crowther, coord.. Committees in Post-Communist Democratic Legislatures: Comparative Institutional isation ,Columbus, Ohio State University Press, 2003.

OLSON, David si Philip Norton, coord.. The New Parliaments of Central and Eastern Europe London, Frank Cass, 1996.

Parla mentarismul in Romania: diagnozä si propuneri de reforma (Bucuresti: lnstitutul Ovidiu Sincai, 31 ian. 2011), http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport%20Parlamentarism_FINALlanuarie%202oii.pdf, accesat 2.01.2012.

REMINGTON, Thomas, coord.. Parliaments in Transition (Boulder: Westview Press, 1994).

SIMEDRU, Dan Coriolan si IuMa Huiu, "Dimensiunile funerei de control parlamentar asupra executivului". Sfera Politica ni (2004) : 17-21.

SOMER-TOPCU, Z. si Laron Williams, "Government Performance and Party Change: The Effects of Economie Performance and No-Confidence Motions on Party Policy Shifts", 2010, http://people.vanderbilt.edu/~z.somer/Laron_JOP.pdf, accesat 9.06.2011.

STAN, Lavinia, "Access to Securitate Files: The Trials and Tribulations of a Romanian Law", East European Politics and Society 16 (2002): 55-90.

STAN, Lavinia si Räzvan Zaharia, "Romania", European Journal of Political Research 47 (2008): 1087-1098.

______, "Romania", European Journal of Political Research 48 (2009): 1096-1109.

STOM, Kaare, "Minority Governments in Parliamentary Democracies: The Rationality of Nonwinning Cabinet Solutions", Comparative Political Studies 17 (1994): 199-227.

Sedinta Senatului din 3 februarie 1994, Monitorul Oficial al României, partea a ll-a, 4.02.1994.

TANCHEV, Evgeni, "Historical and Psychological Sources Shaping Constitutionalism and Constitutional Performance in the Post-Communist Societies: Reflections on Constitutionalism in the Transition, or the Legacy of Transitory Constitutions", în Stanislaw Frankowski si Paul B. Stephan III (coord.). Legal Reform in Post-Communist Europe. The View from Within ,Dordrecht: Martinus Nijhoff Publishers, 1995, 141-162.

WARWICK, Paul, Government Survival in Parliamentary Democracies ,Cambridge, Cambridge University Press, 1994.

WILLIAMS, Laron, "Threatening to Challenge: No-Confidence Motions and Government Acquiescence", 2008, http://people.tamu.edu/~lkw5391/Threatening%20Formal%20 Model-8-25-08.pdf, accesat 9.06.2011.

______, "Unsuccessful Success? Failed No-Confidence Motions, Competence Signals, and Electoral Support", 2010, http://www.webpages.ttu.edu/larwilli/Unsuccessful%20SuccessFinal% 20Version.pdf, accesat 9.06.2011.

YAMAMOTO, H., Tools for Parliamentary Oversight: A Comparative Study of 88 National Parliaments ,Geneva, Inter-Parliamentary Union, 2007.