IDEEA DE UNITATE EUROPEANA

Abstract

The European Union is the present form of the communitarian construction that was first created in 1952. History shows that it took over a century for Victor Hugo's prophetic speech from 1849 to become, from utopia, reality. The Maastricht Treaty laid the foundations of the EU. The future of the EU lies with the Lisbon Treaty, which makes essential changes. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract. The European Union is the present form of the communitarian construction that was first created in 1952. History shows that it took over a century for Victor Hugo's prophetic speech from 1849 to become, from utopia, reality. The Maastricht Treaty laid the foundations of the EU. The future of the EU lies with the Lisbon Treaty, which makes essential changes.

Analizata din perspectiva aparitiei, În timp, a ideii de unitate În spatiul european, este imposibil sa nu observam faptul ca aceasta este plasata În mod diferit de catre juristi, economisti, filosofi, sociologi, psihologi si, nu În ultimul rând, de catre istorici, istorici care nici ei nu sunt unanimi cu privire la originile unei astfel de idei, respectiv a unui astfel de demers. Fiind vorba despre dimensiunea istorica a Uniunii Europene, nu-i putem ignora chiar pe istoricii care vorbesc despre ideea de unitate la nivel european Înca din Antichitate, ori identifica unele evenimente care au avut loc În acest spatiu cu Începuturile unei astfel de unitati sau o deplaseaza catre prima jumatate a secolului XX1.

Uniunea Europeana este forma actuala a constructiei comunitare, care a Început În anul 1952". Istoria demonstreaza ca a fost nevoie sa treaca un secol pentru ca discursul1, premonitoriu si profetic, rostit de Victor Hugo În anul 1849, sa se transforme din utopie În realitate.

Daca ar trebui sa facem trimitere la legitimarea preocuparilor românilor si ale României În materia aparitiei si evolutiei ideii de unitate europeana nu am putea face abstractie de prezenta marelui diplomat român Nicolae Titulescu Întrun astfel de context, personalitate care, În calitatea sa de presedinte al Societatii Natiunilor, a contribuit major la consolidarea tezei "unificarii europene", dar si la Îndepartarea pericolului unui nou conflict mondial.

Astazi, pare greu de crezut, chiar uluitor, faptul ca, În urma cu mai bine de 70 de ani2, din România pornea un apel esperanto pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, apel care, asa cum arata autorii lucrarii "Organizatii europene si euroatlantice"3, "prin clarviziunea lui depaseste frontierele imaginatiei". De ce? Pentru ca fiecare dintre cele 10 puncte ale apelului, În zilele noastre, a dobândit ori, În cel mai rau caz, tinde sa dobândeasca un veritabil caracter real:

"Europeni!

1. Cu toata opozitia si contra tuturor, aveti Încredere În Uniunea Europeana4.

2. Cu ocazia alegerilor nationale, nu votati decât pentru un partid care militeaza În favoarea crearii unei zone economice unificate5.

3. Difuzati pe lânga parlamentele nationale europene ideea instituirii unui Parlament comun6.

4. Cereti constituirea unei armate europene comune7 si introducerea unei monede unice8.

5. Cereti un statut autonom pentru state, regiuni si orase În cadrul Statelor Unite ale Europei1.

6. Sa se studieze Într-un spirit european2.

7. Respectati celelalte nationalitati3.

8. Luptati pentru a elibera economia de povara birocratiei.

9. Luptati pentru legi si institutii care permit dezvoltarea sociala4.

10. Cine se bate pentru Uniunea Europeana favorizeaza pacea mondiala5".

În acelasi spirit poate fiinvocat si romanul "Omul de mâine", adus, În discutie, În mod inspirat, de catre aceiasi distinsi autori În paginile aceleasi lucrari, roman aparut la Editura Cugetarea, În anul 1942 sub condeiul editorului si scriitorului Petre Georgescu-Delafras6. În aceasta lucrarea, autorul vorbeste despre "organizarea Europei Într-un mare stat federal cu o singura conducere politica si economica, pastrându-si mai departe specificul lor etnic", vor folosi pentru comunicare o "singura limba internationala" si o "singura moneda europeana".

Din pacate, aceste mesaje nu au avut ecoul asteptat În Europa, astfel Încât, Înca o data, continentul a fost devastat de un razboi nimicitor, având consecinte nefaste pentru statele europene. Dupa cum cu totii stim, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial economia Europei era distrusa aproape În Întregime. Pe fondul unei paci fragile, politicienii vremii Încearca sa preÎntâmpine reizbucnirea razboiului.

Astfel, În anul 1945, la numai câteva saptamâni de la capitularea Germaniei naziste si Înainte de lansarea bombei de la Hiroshima, reprezentantii a cincizeci de state au semnat, la San Francisco, "Carta Natiunilor Unite". Un an mai târziu (1946), la 19 septembrie, Winston Churchill, În, deja, celebrul discurs tinut În aula Universitatii din Zurich, vorbea despre necesitatea existentei unor asa numite "State Unite ale Europei".

În martie 1947, Belgia, Franta, Luxembourg, Olanda si Marea Britanie semneaza, la Bruxelles, Tratatul Uniunii Occidentale. Primavara anului 1947 a fost marcata de Planul american Marshall, creat În scopul reconstruirii economiei europene, prin acordarea de ajutor tuturor tarilor din regiune.

Blocada Berlinului de catre URSS survenita În primavara anului 1949, a facut sa creasca si mai mult tensiunea În Europa; drept urmare, la 4 aprilie 1949, principalele tari ale Europei de Vest Împreuna cu Statele Unite ale Americii au pus bazele securitatii lor colective prin semnarea, la Washington, a Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). În anul 1949, sase tari din estul Europei (Uniunea Sovietica, Bulgaria, Polonia, România, Cehoslovacia si fosta Germanie Democrata) au semnat acorduri de ajutor economic reciproc (COMECON). Iugoslavia, din cauza faptului ca a parasit blocul stalinist, nu a devenit membra COMECON.

La 5 mai 1949 se semneaza, la Londra, Statutul Consiliului Europei, iar la 5 ani dupa instalarea pacii pe continentul nostru, reconcilierea Între fostii inamici era, Înca, foarte departe. În contextul mai sus amintit, Germania a devenit un subiect de rivalitate Între Est si Vest. Statele Unite doreau o accelerare a relansarii continentului, dar se auzeau voci care cereau reÎnarmarea Germaniei pentru a face fata pericolului sovietic. Dificultatilor politice li s-au adaugat si cele economice: blocaje economice, cererea se diminua, preturile scadeau si producatorii erau pe cale de a constitui un Cartel pentru a limita concurenta pe piata.

Astfel, noua problema, cruciala, cu care se confrunta Europa a fost aceea de a evita greselile trecutului si de a pune bazele unei paci durabile Între natiunile care se aflasera multa vreme În conflict. Solutia, se aprecia În mod just, era ca raporturile dintre Franta si Germania sa cunoasca un nou Început, Început caracterizat prin realizarea unei strânse legaturi Între acestea.

1. Constituirea Comunitatilor Europene

Ceea ce În prezent pare, probabil, a fifost un lucru evident pentru rezolvarea situatiei, problema se complica si mai mult, În conditiile Razboiului Rece. Astfel, În dificilul moment al primaverii anului 1950 lui Robert Schuman, pe atunci ministru al afacerilor externe din Franta, Îi este Încredintata, de catre omologii sai din Marea Britanie si Statele Unite ale Americii, o misiune foarte importanta, si anume aceea de realizare a unui plan care sa duca la reintegrarea Germaniei Federale În concertul european.

Pentru a-si Îndeplini sarcina, Robert Schuman recurge la geniul inventiv al unui om necunoscut Înca marelui public, dar cu o experienta exceptionala, acumulata În urma unei Îndelungate cariere internationale - Jean Monnet1.

Ideea lui Jean Monnet - plasarea productiei franco-germane de carbune si otel sub responsabilitatea unei autoritati supreme comune, independente, În cadrul unei organizatii deschise participarii si altor state europene - este acceptata fara rezerve de Robert Schuman, astfel ca, la 9 mai 19501, proiectul este facut public sub numele de "Declaratia" sau "Planul Schuman". Planul abordeaza, Într-o maniera noua, problema constructiei europene si impune principiul supranationalismului. Metoda propusa de catre Jean Monnet, si anume integrarea comunitara, acorda prioritate integrarii sectoriale si celei economice, În detrimentul celei globale si, respectiv, politice. A fost, deci, abandonata schema traditionala a cooperarii economice Între state, propunându-se o formula noua, numita "integrare", În care statele transfera unele competente proprii În domenii bine delimitate catre o noua entitate supranationala, creata prin vointa suverana a statelor. Robert Schuman si-a Însusit propunerea lui Jean Monnet si a transferat-o În zona responsabilitatii politice. Cancelarul Konrad Adenauer a primit cu mult entuziasm propunerea si a aprobat-o fara rezerve.

Pentru ca initiativa franceza, devenita Între timp o initiativa franco-germana, sa-si pastreze toate sansele de a se transforma În realitate, trebuia sa se actioneze repede. Franta convoaca, la 20 iunie 1950, la Paris, o conferinta interguvernamentala a carei presedintie era asigurata de catre Jean Monnet. Tarile Benelux-ului si Italia au raspuns apelului si s-au Întrunit la masa negocierilor. Cu aceasta ocazie, Jean Monnet preciza spiritul care trebuia sa Însoteasca discutiile: "Noi suntem aici pentru a realiza o opera comuna, nu pentru a negocia avantaje, ci pentru a cauta avantajele noastre În avantajul comun"2.

La 18 aprilie 1951, Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului a fost semnat si Încheiat pentru o durata de 50 de ani3. El a fost ratificat de cele 6 state semnatare (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg). La 10 august 1952 a intrat În vigoare tratatul si, la aceeasi data, Înalta Autoritate, prezidata de Jean Monnet, s-a instalat la Luxemburg, Începându-si activitatea.

Relansarea europeana, pusa În discutie prin Conferinta europeana de la Messina (1-2 iunie 1955), a condus la depasirea crizei. O negociere a fost angajata pe baza Raportului Spaak, din 21 aprilie 1956. Raportul avea drept tema principala crearea a 2 uniuni: pe de o parte, o uniune economica generala si, pe de alta parte, o uniune În domeniul utilizarii pasnice a energiei atomice.

Negocierile au Început prin Înfiintarea a doua noi Comunitati. Tratatele instituind Comunitatea Economica Europeana4 (ce viza realizarea unei piete comune generalizate) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice1 (ce urmarea o solidaritate sectoriala), au fost semnate la 25 martie 1957, intrate În vigoare În anul 1958, pentru o perioada nedeterminata.

Astfel, pe fondul cautarilor generate de necesitatea gasirii unor noi solutii pentru dezvoltarea economica au aparut cele 3 Comunitati Europene: Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, În 1951/1952, iar Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, În 1957/1958.

Pentru ca cele trei organizatii nou aparute sa poata functiona, Tratatele institutive au prevazut pentru fiecare un sistem institutional, sistem care, nu se suprapune schemei clasice mostenite de la Montesquieu. În acest sens, alaturi de puterea legislativa, cea executiva si de puterea judecatoreasca, Comunitatile dispun si de o institutie cu atributii de control politic. Astfel, originalitatea sistemului institutional realizat de Jean Monnet consta În recunoasterea, Într-un act constitutiv, a unei a patra puteri: cea de control politic. Asa cum am precizat, pentru a exista si pentru a functiona, Comunitatile au dobândit un sistem institutional propriu, dupa cum urmeaza:

1. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului dispune de: un Consiliu Special de Ministri (institutia decizionala), o Înalta Autoritate (executivul), Adunarea Comuna (institutia cu atributii de control politic) si de o Curte de Justitie (institutia jurisdictionala);

2. Comunitatea Economica Europeana a fost dotata cu urmatoarele institutii: Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de Justitie (institutia jurisdictionala);

3. Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, la rându-i, avea urmatorul sistem institutional (identic cu cel al CEE): Consiliul (legislativul), Comisia (executivul), Adunarea (controlul politic) si Curtea de Justitie (institutia jurisdictionala).

Ulterior, institutiile similare ale celor trei Comunitati au fuzionat.

2. Aparitia Uniunii Europene

Odata cu intrarea În vigoare a Tratatului de la Maastricht2, Europa unita, gândita de catre Jean Monnet - o Europa a cooperarii pasnice Între statele europene - devine o Europa care trebuie sa respecte libertatea si identitatea tuturor popoarelor ce o compun. Astfel, numai prin unirea popoarelor sale, Europa Îsi va putea controla destinul si dezvolta un rol pozitiv În lume. UE este În slujba cetatenilor sai; pastrându-si propriile valori, traditii si propria limba, cetatenii europeni ar trebui sa se simta În largul lor În ceea ce putem numi "casa europeana".

Pâna nu demult1, Comunitatile Europene erau singurele organizatii internationale de integrare economica. Spre deosebire de organizatiile de cooperare economica, unde statele membre colaboreaza Între ele pentru ca economiile lor sa prospere, organizatiile de integrare economica presupun punerea În comun a economiilor statelor membre pentru ca statele Însele, cetatenii lor sa prospere.

Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene2 este cel care a pus bazele Uniunii Europene. Astfel, la art. A se prevede faptul ca "Prin prezentul Tratat, Înaltele Parti Contractante instituie Între ele o Uniune Europeana, denumita În continuare Uniune". Tot textul Tratatului este cel care ofera si o definitie a ceea ce Înseamna Uniunea Europeana, si anume: "Uniunea are la baza Comunitatile Europene, precum si politicile si formele de cooperare prevazute În prezentul Tratat", adica politica externa si de securitate comuna (PESC) si cooperarea În domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI)3.

Viitorul Uniunii Europene sta sub semnul Tratatului de la Lisabona, Tratat care este de natura sa aduca modificari esentiale.

Footnote

1 În acest sens, Stelian Scaunas, "Aspecte istorice ale civilizatiei europene ca premise ale ideii de unitate europeana", În Analele Universitatii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004: "Spatiul european, leagan al uneia din marile civilizatii ale lumii, s-a confruntat cu ideea de unitate chiar din perioada antichitatii, când Roma, prin campaniile sale militare, se pare ca urmarea un asemenea deziderat". În continuare arata ca "Europa, printesa mitologica, frumoasa fiica a regelui Agenor (Regele Tirului, În antica Fenicie) a fost si ea obiect de disputa cauzata de frumusete. Chiar Zeus, Îndragostit de ea, a rapit-o si a dus-o În Creta (aici, Europa a nascut pe Minos, Radamante si Sarpedon), iar chipul ei pictat a Înfrumusetat multe din palatele Antichitatii. Crestinii sunt cei care, mai târziu, au delimitat mai precis continentul european, dându-i acest nume princiar (Cartea Genezei, cf. Sf. Ieronim si Sf. Ambrosie, sec. IV - fiii lui Noe primesc În stapânire câte un teritoriu: Sem, fiul cel mare, primeste Asia, al doilea fiu - Ham, primeste Africa, iar Iafet, al treilea fiu, primeste Europa)".

1 "Va veni o zi În care toate natiunile continentului, fara a-si pierde calitatea lor de entitati distincte si glorioasa lor individualitate, vor face tot posibilul sa se grupeze Într-o unitate superioara, constituind fraternitatea europeana. Va veni o zi În care vor fialte câmpuri de bataie - cele ale pietelor deschise ideilor. Va veni o zi În care bombele vor fiÎnlocuite cu voturi".

2 În anul 1934.

3 Andrei Popescu, Ion Jinga, lucrare publicata la Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, pag. 4.

4 Dupa cum se stie, În anul 1993, Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea Europeana. Mai mult, În prezent, Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa se gaseste În faza ratificarii de catre statele membre ale UE.

5 Piata comuna comunitara s-a realizat Înca din anul 1973.

6 Parlamentul european, ca reprezentat al populatiei statelor membre ale UE, si-a Început activitatea, ca institutie comuna celor trei Comunitati europene, Înca din anul 1962.

7 Tratatul de la Nisa, intrat În vigoare În anul 2003, instituie "forta de reactie rapida".

8 Din anul 2002, Uniunea Europeana are o moneda unica - Euro.

1 Principiul subsidiaritatii.

2 Bursele "Socrates" si "Erasmus".

3 Unul dintre criteriile de aderare la UE, este si cel politic, criteriu care include, Între altele, si respectarea drepturilor omului, În special pe cele ale minoritatilor.

4 Tratatul de la Lisabona vorbeste despre faptul ca UE "doreste sa ramâna un continent deschis la cultura, cunoastere si progres social".

5 Unul dintre obiectivele Uniunii Europene este si promovarea pacii, daca avem În vedere capitolul intitulat "UE spatiu de libertate, securitate si justitie", din Tratatul de la Lisabona.

6 Andrei Popescu, Ion Jinga, op. cit., pag. 5.

1 Numit Comisar al Planului din 1945 de catre Chales de Gaulle pentru a redresa economia tarii.

1 9 mai - ziua Europei.

2 J.Monnet, Mémoires, Ed. Fayard, Paris, 1976, p. 378.

3 Si-a Încetat efectele pe 23.07.2002 si, pe cale de consecinta, si prima Comunitate europeana sia Încetat existenta.

4 CEE.

1 CEEA sau EURATOM.

2 1 noiembrie 1993.

1 La 11 iulie 2000, la Lomé (Togo), Organizatia Unitatii Africane (OUA) a adoptat Actul constitutiv al Uniunii Africane, supus semnarii si ratificarii de catre 53 de state membre OUA. Dupa ratificarea Actului de catre doua treimi din statele membre, Uniunea Africana (UA) a fost oficial proclamata În martie 2001. Succesiunea oficiala la OUA a avut loc la 9 iulie 2002, la Durban (Africa de Sud). Iata, deci, o alta entitate internationala ale carei state membre au fost dispuse ca, prin intermediul Actului constitutiv al noii organizatii sa transfere o parte din suveranitatea nationala la nivel supranational.

2 Tratatul de la Maastricht este instrumentul juridic prin care cele trei tratate constitutive au fost modificate.

3 Devenita, Între timp, Cooperarea politieneasca si judiciara În materie penala.

References

BIBLIOGRAFIE

[1] Isaac, Guy, "Droit communautaire général", PUF, Paris, 1999.

[2] Monnet, Jean, Mémoires, Ed. Fayard, Paris, 1976.

[3] Popescu, Andrei, Jinga, Ion, "Organizatii europene si euroatlantice", Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001.

[4] Rodrigues, Stéphane, "L'avenir de l'Union européenne en questio(s)", În Cahiers de Droit européen, nr. 3-4, 2001.

[5] Scaunas, Stelian, "Aspecte istorice ale civilizatiei europene ca premise ale ideii de unitate europeana", În Analele Universitatii Româno-Germane din Sibiu, nr. 3/2004.

[6] "Les pères de l'Europe", Actes du Colloque International, 2000, Bruxelles, Ed. Bruylant.