STATE - THE MAIN ACTOR OF INTERNATIONAL RELATIONS

Abstract

ABSTRACT THIS STUDY IS DEVOTED TO SCIENTIFIC RESEARCH WITCH IS BASED ON THE STATE AS AN ACTOR OF INTERNATIONAL RELATIONS AND OTHER NON-STATE ACTORS ON THE WORLD STAGE. THERE ARE ALSO SOME STATES NO LONGER A POLITICAL POWER ON THE INTERNATIONAL SCENE AND ARE SUPPORTED BY OTHER STATES THAT NEEDED FINANCIAL AND POLITICAL POWER. De asemenea nu poate fi omisa pendularea filosofülui între traditiile republican si statuì monarhic, grijä sä pentru ca poporul sä nu fie oprimat, pornind de la ideea cä niciuna dintre cele douä forme de guvernare nu poate fi considerata bunä sau rea în tóate timpurile si împrejurarile.6 Scopul politicii machiavelice, ca stiintä si artä totodatä 1-a reprezentat constituirea cel putin în plan teoretic a statului modem, laie, eliberat de sub dominatia bisericii si a moralei de factura crestina, a cärui existentä sä se cäläuzeascä dupä criteriul ratiunii de stat. în ceea ce priveste acest concept: ratiunea de stat, specialisti consacrati în istorie si în stiintele politice îl atribuie unor celebri contemporani ai filosofului florentin din secolul al XVI - lea.7 în afara statului, privit ca organism viu nu ca entitate abstracta, nu exista nimic, legea suprema este salvarea lui, ca la romani, iar principele ca personificarea a statului trebuie sa-i consacre toate preocupärile sale, chiar moralitatea personalä. Dezvoltarea economico-socialä a condus, pe de o parte, la consolidarea statului national ca principal actor al sistemului international, iar, pe de alta parte, la multiplicarea atât a tipurilor de actori (firme, organiza$ii internationale, persoane, etc) cat §i araporturilor dintre ace§tia15 In prezent, din categoria actorilor sistemului international fee parte atât actori statali cat §i actori non-statali ci anume: - statele nationale - organizatiile internationale guvemamentale (OIG) - organizatiile internationale neguvemamentale (OING), - corporatiile transnationale, - actori-ietele de tipul organizatiilor mafiote §i grupärilor teroriste ce actioneaza la scara globalä, chiar §i indivizi cu impact deosebit asupra sistemului precum Silvio Berlusconi sau Ossama bin Laden16 Deci statul-natiune a apärut ca actor dominant în sistemul international, tot ceea ce trebuia sä faca era triumfe peste mai multe forme de organizare sociale ci politice cä: orasul-stat, imperiul, §i feudalism.

Headnote

ABSTRACT

THIS STUDY IS DEVOTED TO SCIENTIFIC RESEARCH WITCH IS BASED ON THE STATE AS AN ACTOR OF INTERNATIONAL RELATIONS AND OTHER NON-STATE ACTORS ON THE WORLD STAGE. THERE ARE CONFRONTATIONS REGARDING THE IMPORTANCE THAT STATE HAS IN THE INTERNATIONAL SYSTEM. IT IS NOTED THAT ALTHOUGH NONSTATE ACTORS WILL DEVELOP OVER THE YEARS, THE STATE WILL REMAINS THE POWER LEGITIMATE BECAUSE IT HAS THE NECESSARY ELEMENTS THAT MAKES THE PUBLIC INTERNATIONAL LAW TO TAKE PRECEDENCE. THERE ARE ALSO SOME STATES NO LONGER A POLITICAL POWER ON THE INTERNATIONAL SCENE AND ARE SUPPORTED BY OTHER STATES THAT NEEDED FINANCIAL AND POLITICAL POWER. FROM MY POINT OF VIEW, I THINK ALWAYS IT WILL TALK ABOUT THE ACTORS OF INTERNATIONAL RELATIONS.

KEYWORDS: STATE, STATAL- ACTORS, NON-STATAL ACTORS, INTERNATIONAL RELATIONS, POLITIC STAGE

Introducere

In ultímele decenii, raporturile internationale au fost influenzate de o multitudine de "actori", concept définit provizoriu drept "orice entitate care joacä un rol identificabil în relatiile internationale"45. Este cea mai cuprinzätoare deiinijie posibilä, permitând - la limita - includerea în aceastä categorie chiar si a indivizilor. în timp, însa, în cadrul discipline! s-a ajuns la un consens privind tratarea drept actori exclusive a colectivitätilor 1 Lumea politica internationalä nu a fost dintotdeauna asa cum o percepem, cum o întelegem si mai aies cum ne este prezentatä nouä astäzi de specialistii în relatiile internationale. De altfel trebuie menzionai cä relatiile internationale ca disciplina académica este relativ tañara în câmpul cercetärii socio-politice. Aceasta nu înseamna cä oamenii nu au discutât sau nu au sens despre lucruri pe care noi acum le numim relafii internationale, politica international, mediu international etc. Au existât de-a lungul istoriei, din antichitatea clasica pana astäzi, filozofi, istorici, economisti, reputati juristi, dar si oameni politici, care si-au exprimat opinii si au lansat viziuni asupra modului cum raporturile dintre state au évoluât iar la unii facem deseori referire.2

O bunä întelegere a relatiilor internationale presupune observarea, cercetarea si analiza lor, indiferent de notiunea sub care sunt exprimate (relafii internationale, mediu international, scena internationalä etc.), din eel putin douä perspective distincte. în primul rând trebuie sä pornim de la premisa cä acestea constituie o realitate obiectivä indiferent daeä oamenii au sau nu constiinta existentei lor. Ele se materializeazä în raporturile/interactiunile de ordin economic, politic, diplomatic, militar, cultural sau sportiv pe care statele, organizatiile politice, militare sau de alta natura le stabilesc la un moment dat. în al doilea rând relatiile internationale sunt si un produs al reflectara umane.3

Comportamentele actorilor în procesul interactiunii au fost ghidate de interésele pe care acestia le-au avut la un moment dat dar si de un set de norme, reguli si principii care fie cä au fost impuse de actorul/statul care domina în ecuatia de putere a timpului fie cä erau acceptate de majoritatea actorilor prin complicate procese de negociere. Acestea la rândul lor au stat sub semnul unor valori morale, etice, religioase sau politice.4

Relatiile Internationale reprezintä o ramurä a stiintelor politice care studiazä domeniul relatiilor dintre state din interiorul sistemului international dar si relatiile acestora cu organizatiile interguvernamentale sau nonguvernamentale, sau chiar cu märiile coforatii care ìsi desfasoarä activitatea pe plan international.

Conceptulde "stat"în viziunea filosofilor

Din punct de vedere istorie, actori au fost colectivitätile umane, orasele state grecesti, Imperiul Roman, Imperiul Persan, orasele care au scapai de invaziile popoarelor migratoare, reusind astfei sä punä bazele statelor de mai târziu. Astfel, actorul principal a devenit statuì, evoluta sa fiind transmisa întregului sistem din care face parte.. Relatiile Internationale au apärut cä reflectia asupra statului si räzboiului.5

Niccolo Machiavelli

Fara a rezolva problema puterii si a legitimärii ei, Machiavelli este adeptul statului nou, separat de bisericä si ìn acelasi timp eliberat de concepta medievale tributara ereditagli ca legitimare a exercitärii puterii. Dezideratul säu, asa cum rezultä din capitolul XXVI al Principelui, 1-a reprezentat crearea monarhiei nationale italiene. De asemenea nu poate fi omisa pendularea filosofülui între traditiile republican si statuì monarhic, grijä sä pentru ca poporul sä nu fie oprimat, pornind de la ideea cä niciuna dintre cele douä forme de guvernare nu poate fi considerata bunä sau rea în tóate timpurile si împrejurarile.6

Scopul politicii machiavelice, ca stiintä si artä totodatä 1-a reprezentat constituirea cel putin în plan teoretic a statului modem, laie, eliberat de sub dominatia bisericii si a moralei de factura crestina, a cärui existentä sä se cäläuzeascä dupä criteriul ratiunii de stat. în ceea ce priveste acest concept: ratiunea de stat, specialisti consacrati în istorie si în stiintele politice îl atribuie unor celebri contemporani ai filosofului florentin din secolul al XVI - lea.7 în afara statului, privit ca organism viu nu ca entitate abstracta, nu exista nimic, legea suprema este salvarea lui, ca la romani, iar principele ca personificarea a statului trebuie sa-i consacre toate preocupärile sale, chiar moralitatea personalä. Idealul moral cel mai înalt este existera statului, bínele, siguranta lui ìn fata cärora morala curentä, individuala si socialä, nu conteazä, nu are nicio valoare. Scopul politicii este acela de a crea, de a mentine si de a consolida statuì. Statuì este astfel un organism compus sau colectiv, organism identificai cu traire umana, cu träirea publica. Desi a trait într-o epoca dominata de individualism, automi Principelui a subordonat totdeauna interesul individuai si de grup, interesului major circumscris statului. Statuì machiavelian este în acest context atât scop cat si mijloc în sine pentru cetätenii säi.8

Machiavelli era de principiul cä o forma bunä de guvernare reprezintä pregätirea continua a statului pentru räzboi. Conditile pe care Machiavelli le considera vitale pentru stat ca acesta sä evolueze sis a fie stabil sunt:

- Sä mentina regimul care exista (Se referea la Fiorenza, Italia, din acea perioadä);

- Sä nu piardä teritoriu;

- Sä aibä mereu controlul asupra institutiilor de guvernämant.

Thomas Hobbes

Thomas Hobbes a dat prin Leviathan räspunsul la "întrebarea fundamental a filosofici politice", si anume dacä statuì trebuie sä existe, sau, altfel spus, de ce este statuì preferabil anarhiei. De aici deriva un alt aspect pe care Hobbes ìl trateazä în cartea sa si anume justificarea existenfei anumitor structuri institu^ionale din interiorul statului si modul în care statuì trebuie sä functioneze.9 Astfel, Hobbes afirmä cä "locul naturai" al omului nu mai este societatea si cä naturala este doar individualitatea, statuì nefiind altceva decât rezultatul artificiului. Prin urmare, la fel ca pentru construirea masinäriilor este nevoie de cunoasterea legilor fizicii, tot astfel, pentru a modela statuì, este nevoie de cunoasterea legilor naturii umane. Mergând pe fimi acestei idei, teoreticianul ajunge la douä propozitii fundamentale si anume:

a) Oamenii sunt prin naturai or finite egoiste, ale càror acfiuni sunt menite sä procure bínele si sä evite räul pentru ei ìnsisi

b Moartea este räul eel mai mare

Tonisi, aceste propozitii fundamentale nu sunt suficiente pentru a explica de ce este statuì necesar si cum acesta funetioneazä. Oamenii constituie anumite commutati, si chiar dacä se iscä anumite conflicte íntre acestia, nu trebuie uitat faptul cä trebuie sä existe egalitate íntre indivizi. Aceastä egalitate nu este una moralä sau mental, ci una vulnerabilä. Acestea se pot explica prin faptul cä în momentul în care doi indivizi îsi dórese acelasi lucru acestia devin rivali.

Datoritä faptului cä în natura umana domneste ideea cä "räzboiul fiecäruia cu toti" (homo nomini lupus), oamenii ìncheie un contract social prin care se transfera statului puterea si competentä. Legitimitatea statului consta si ìn datoria sa de a garanta securitatea. Acesta porneste de la premiza cä egoismul domina natura umana (omul pentru om este lup). De aici rezultä necesitatea aparitiei statului ca o creale artificial. Filosofia politica a lui Hobbes se ocupä si de raportul stat (suveran)- individ (cetätean), de notiunea si rolul dreptului naturai ìn societate si de distinctia dintre drept (jus) si lege (lex). Hobbes nu neagä faptul cä oamenii sunt finite conduse de propria ragline, ba chiar subliniazä faptul cä prin ea se ajunge la contract.11

John Locke

Apare o viziune nouä a separärii puterilor ìn stat in opérele lui John Locke dar si ìn ale lui Montesquieu. Locke era de parere cä cetätenii au dreptul la control asupra guvernului iar datoritä faptului cä puterea legislativa este o putere suprema in stat, ea reprezintä ìn sine o putere imputernicitä, si de aceea trebuie sä actioneze pentru stabilirea scopurilor. Plecând de la aceastä idee el spune cä puterea suprema trebuie sä ramane in mainile poporului deoarece acesta poate sä schimbe componeva organului suprem ìn momentul in care se pierde ìncrederea care i-a fost acordatä. Locke propune trei principii de separare a puterilor in stat care ar ajuta persoanele aflate la conducere sä nu cada ìn ispitä si sä-si dobandeascä foloase in interés propriu. Pentru ca aceste lucruri sä nu se întâmple, John Locke recomanda ca puterea legislative sä fie separata de cea executivä. Acest gânditor considera cä oamenii pot colabora si pot coopera la ìnceputul ìntemeierii unui stat, acestea realizându-se si in relatiile internationale dintre state.

Immanuel Kant

In viziunea lui Kant un stat care se bazeazä pe libertatea cetätenilor este un stat care va mentine relatiile pasnice cu celelalte state din sistemul international ale cäror sisteme politice se aseamänä. Filosofili considera faptul cä un asemenea stat se bazeazä pe "imperativul categoric"12. Acesta sustine faptul cä Pacea interna poate perpetua doar acolo unde exista principiul legii.

Kant considera cä indivizii care actioneazä conform intereselor lor personale sunt liberi, ìnsa ca aceastä libértate nu trebuie sä ajungä sä îngradeasca libertatea celor din jur. Persoanele nu reactioneazä întotdeauna rational, ci acestia se lasä mereu în puterea släbiciunilor si a pasiunilor, ajungând ca statuì sä intervinä pentru a proteja ceilal^i indivizi, ale cäror libertari le sunt îngradite. Dacä statele ar fi fost create într-un mod rational, nu ßat mai crea räzboaie.

Adoni Relatiilor Internationale

În terminologia de specialitate, sintagma actor al sistemului international este echivalatä cu termenul de subiect politic al relatiilor internationale. Principalul actor al relatiilor internationale este statuì, care se manifesta prin structurile sale, respectiv prin detinätorii puterii executive interne (Parlament, presedinte sau monarh, guvern, etc.). Aläturi de stat, tot ca actori pe scena international sunt considerate grupurile sau organizatiile, inclusiv cele nonguvernamentale (O.N.G.), uneori fiind vorba si de persoane cu putere mare de decizie. La cel mai ìnalt nivel, statuì este singurul creator de norme juridice.13

Actorul statai se sprijinä în primul rând pe conceptul de suveranitate, care poate fi definita drept capacitatea statului de a fi independent politic fata de toate celelalte state. Vaiolile de bazä ale sistemului statai sunt urmätoarele:

- securitatea;

-libertatea;

- ordinea;

- justitia;

- bunästarea.

In ceea ce priveste statuì, acesta s-a manifestât înca de la ìnceputul epocii moderne, respectiv dupa Pacea din Westfalia de la 1648, moment cruciai pentru studiul relatiilor internationale moderne si contemporane.14

Din punct de vedere istorie, actori ai sistemului international au fost, rând pe rând: colectivitätile umane; orasele-stat ale lumii gtecesti; imperiile antichitätii; stmcturile teritoriale atomizate si orasele evului mediu; si statuì national. Atribútele acestuia din urmä sunt populajia, teritoriul si suveranitatea guvemului asupra ambelor. Un rol important m asigurarea coeziunii statale §i a individualitätii actorilor 1-a avut piata. Dezvoltarea economico-socialä a condus, pe de o parte, la consolidarea statului national ca principal actor al sistemului international, iar, pe de alta parte, la multiplicarea atât a tipurilor de actori (firme, organiza$ii internationale, persoane, etc) cat §i araporturilor dintre ace§tia15

In prezent, din categoria actorilor sistemului international fee parte atât actori statali cat §i actori non-statali ci anume:

- statele nationale

- organizatiile internationale guvemamentale (OIG)

- organizatiile internationale neguvemamentale (OING),

- corporatiile transnationale,

- actori-ietele de tipul organizatiilor mafiote §i grupärilor teroriste ce actioneaza la scara globalä, chiar §i indivizi cu impact deosebit asupra sistemului precum Silvio Berlusconi sau Ossama bin Laden16

Deci statul-natiune a apärut ca actor dominant în sistemul international, tot ceea ce trebuia sä faca era triumfe peste mai multe forme de organizare sociale ci politice cä: orasul-stat, imperiul, §i feudalism. Statului-natiune contemporan este caracterizat prin jurisdictia asupra teritoriului, o politica a aparatului administrativ, iar statuì va recunoaçte cea mai mare autoritate constitutional decât statuì însuçi.

De§i de multe ori tratate ca fiind sinonim cu independerá, exista o important diferentä: suveranitatea este esentialä ca ci concept juridic întrucât independenta este o chestiune politica. Statele pot fi în mod formal suverane, chiar daca acestea pot depinde foarte mult de alte state în practica. în acelaçi timp, principali de suveranitate este esential pentru funetionarea societätü statului §i mentinerea ordinii internationale. Odatä ce un stat este reeunoscut ca o entitate suveranä, al^ii sunt obligati sä se abtinä de la intervenga în problemele sale. într-adevar,

Contrapartida la notiunea de suveranitate este norma de non-interventie. Ci cu toate cä aceastä norma este freevent încalcata, acest lucru nu se poate face decât daeä sunt furnizate justifican extraordinäre sau rationale. Suveranitatea nu împiedica intervenga sau amesteeul în treburile interne ale statelor, dar cel putin nu inhiba acest gen de activitate.

Ideea de stat ca actor dominant în relatüle internationale, de asemenea, are o cale de atac - pune accentual pe capacitatile statului §i interactiunile statului cu un alt stat.17

Exista diverse rationamente eu privire la faptul dacä statuì mai reprezintä sau nu principalul actor al relatiilor internationale în zilele noastre. Este o problema foarte importantä si foarte delicata care a început sä ia amploare o data cu proliferarea organizaPor intemazionale guvemamentale, a organizatiilor intemazionale neguvemamentale, si a corporaPor transnationale.

Statele au fost, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea si prima jumätate a secolului al XX-lea, indiferent de marimea lor, principalii actori care ìn istoria relatiilor internationale. Acestia si-au disputât sau armonizat interésele într-un spatiu folosind atât cooperarea cât si violenta armata atunci când divergentele si interésele erau puternic antagonice si prin canalele traditionale de comunicare, ìn special cele ce se încadrau ìn comunicarea diplomatica nu se ajungea la un consens.18

Interdependentele care s -au créât în lumea contemporanä, diminuarea capacitätii de adaptare la provoeärile secolului al XXI-lea au déterminât pe unii analisti sä considere cä, în ceea ce priveste

Statele, acestora li s-a îngustat mult sfera de actiune ca actori principali ai sistemului relatiilor internationale si prin urmare au scäzut ca roi si importantä în viata internationalä. Schimbärile de

Esenta care s-au produs în societatea postindustrialä au fëcut ca statuì sä nu mai fie singurul actor care sä furnizeze cetäteanului securitate, bunästare si alte servicii care tin de civilizaba secolului XXI.19

Tonisi, statele continua sä rämanä ca principalul actor de identificare si solidaritate pentru majoritatea cetätenilor. ONG - utile si ceilalti actori non statali pot sä adueä argumente împotriva organismelor supranationale si sä atragä atentia asupra anumitor subiecte, dar legitimitatea lor este redusä. Statuì este eel care în mediul international îsi asumä respectarea unor minime reguli si principii de drept în ceea ce priveste comportamentul. în raport eu proprii cetäteni poate fi contrôlât iar pe de alta parte este legitim sä le reprezinte interésele în momentul când actorii non statali le incaica drepturile.2

Pe de alta parte trebuie mentionat faptul cä parteneriatul dintre stat si actorii nonstatali de tip comercial sau financiar pentru combaterea terorismului si a criminalitätii transfrontaliere a crescut. Acest fapt a déterminât apanda de noi canale de comunicare specific pentru eficientizarea actiunilor comune în mediul international. lata de exemplu, Asociaba Bancherilor Americani si alte organiza^ financiare private prin comunicarea datelor pe care la aveau despre unele organizatii de tip mafiot au ajutat guvernul SUA ìn actiunea de stopare a spälärii banilor si finantare a activitätii teroriste dupä 1 1 septembrie 200 1.21

Cadrul normativ al actorilor ìn cadmi relafiilor internationale

In literatura de specialitate pot fi întâlnire urmätoarele definirli ale dreptului international public:

a) Dreptul International public constitute un ansamblu de norme juridice care guverneazä raporturile ce se stabilesc ìn cadrul societätii internationale. Lato sensu, dreptul international public poate fi définit ca o totalitate de norme juridice care reglementeazä relatiile dintre state. Din aceasta definite rezultä cä subiectii dreptului international sunt statele, iar obiectul de reglementare ìl reprezintä relatiile internationale. Aceastä notiune nu reflecta întreg specificul dreptului international. Astfel, statele nu sun unicii subiecti de drept international contemporan, ìnsa sunt subiectii de bazä.

b) Dreptul international este un sistem de norme juridice creat si dezvoltat ìn baza acordului de vointä a statelor, chemat sä reglementeze relatiile internationale cu scopul de a asigura coexistera pasnicä a statelor si autodeterminarea popoarelor.

e) Dreptul international este o totalitate de norme juridice, create de cätre state cu scopul de a réglementa relatiile lor reciproce, precum si alte relatii din sfera intereselor comune.

d) Dreptul international poate fi définit ca un sistem aparte de drept, o totalitate de norme internationale si principi!, create de subiectii dreptului international, ce reglementeazä reíanle dintre state, popoarele ce luptä pentru autoreterminare, organizatiile internationale, entitätile cu carácter statai contestât, precum si ìn anumite cazuri, raporturile cu participarea persoanelor fizice ci juridice.22

Din cele expuse mai sus putem deduce concluzia cä dreptul international poate fi définit ìn mai multe modalitäti. Dacä pana la sfarsitul secolului XDC dreptul international putea fi considérât ca un drept care reglementeazä raporturile interstatale, astäzi o definitie noua va tine cont atât de subiecti, cât si de obiect. Astfel, statuì nu este astäzi subiectul exclusiv de drept international. Suplimentar, dreptul international nu reglementeazä doar raporturile apärute între state. Dacä astäzi dorim sä enuntäm träsätura specifica a dreptului international, aceasta va tine cont de modalitatea de creare a acestui drept. Dreptul international rezultä din vointa exprimatä a statelor si din comportamentul lor rational.23

Subiectii dreptului intern sunt statuì, organele de stat, subiectele federatici, persoanele fizice, persoanele juridice, asociatiile obstesti etc. Subiecte ale dreptului international public sunt statele suverane, subiecte primare de drept international public, având eel mai mare volum de drepturi si obligatii subiective pe plan international. Suveranitatea subiectilor principali de drept international (statele) determina si alte particularitäti a dreptului international. Prin suveranitate subìntelegem suprematia puterii de stat ìn cadmi teritoriului de stat si independenta statului ìn relatiile internationale. Alti subiecti de drept international sunt organizatiile internationale interguvernamentale; miseärile de eliberare nationalä; entitätile cu carácter statai contestât (Vaticanul, orasele libere etc.) Specificul dreptului international in calitate de sistem de drept consta in faptul cä subiectii sai cumuleazä calitätile de destinatar si autor al normelor sale juridice.24

Concluzii

Statuì este eel mai important actor international din punct de vedere legal, fiind date la o parte alte structuri suprastatale si substatale. Suveranitatea reprezintä atributul principal al unui stat. Suveranitatea reprezintä capacitatea actorului statai de a-si evidentia interésele, de a construí si de a promova politica sa, atât cea interna at si cea externa. Este important de a aduce o compatibilitate intre obiectivele propuse si ceea ce s-a materializat pentru a aduce calitate deciziilor care au fost sau care vor fi luate.

În lumea globalizatä, performantele interne ale unui stat au, ìn cele mai multe cazuri, repercusiuni asupra statutului international pe care acesta ìl detine si, evident, asupra rolului sau ìn lume. Din acest punct de vedere, un stat poate detine unul dintre cele douä categorii principale de roluri internationale: generator de securitate sau generator de insecuritate. Este evident cä poate exista si o pozitie de mijloc, însa ea este nesemnificativä ìn raport cu configurarea mediului international de securitate.25

Footnote

1 Andrei Miroiu si Radu- Sebastian Ungureanu, "Manual de Relapi Internationale" , Ed. Polirom, lasi, p. 44

2 Constantin Hlihor si Ecaterina Capatane, "Comunicarea în conf líetele fi crizele internationale (Secolul al XXlea $i ìnceputul secolului XXI)" , (Scoala Nationale de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007), 9

3 Ibid. 9- 10

4*Wd,10

Footnote

5 http://www.scribd.com/andreea Stefan 2/d/37930183-TEORIA-RELATIILORINTERNATIONALE#outer page 2Accesat la 20.05.2012

6 Mihaela Ionica- Niculescu, "Niccolo Machiavelli- Om al Renaçterii", în Analele Universitätii "Constantin BrâncusJ" din Târgu Jiu, Seria Litere §i Stünde Sociale,(Nr. 1/2010), 201

7 Ibid, 209

Footnote

8 lbid" 215

9 Tricolici Gabriela, "Statuì în filosofia lui Thomas Hobbes", http://www.scribd.com/doc/56010716/Statulin-filosofia-lui-Thomas-Hobbes accesat la 22.05.2012

10 Ibid 2-3

Footnote

11 Ibid., 3

12 Kant formuleazä principiul "imperativului categorie", considérât ca fundament al moralei: "Actioneazä ìn asa fei încât maxima actiunilor tale sä poatä fi impusä ca lege universalä"

Footnote

13 Gheorghe Onisoru, "Relapi Internationale" Editia a ll-a, (Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bue, 2007). 59

14 Ibid.

Footnote

15 Adrian Pop, INTRODUCERE ÎNREÎAJ1IOE NTERNAJIONAIF', Bucuresti, 2007), 2

16 Ibid

Footnote

17 http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www. wadsworthmedia.com/market ing/sample chapters70534631894.pdf accesat la 26.05.2012

18 Constantin Hlihor si Ecaterina Capatina, "Comunicarea în confítetele si crizele internationale (Secolul al XXlea si începutul secolului XXI)" , (Scoala Nationale de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007), 12

19 Constantin Hlihor si Ecaterina Cäpätanä, "Comunicarea în conflictele si crizele internationale (Secolul al XX- lea si începutul secolului XXI)" , (Scoala Nationale de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007), 12-13

29 Constantin Hlihor si Ecaterina Cäpätanä, "Comunicarea în conflictele $i crizele internationale (Secolul al XX- lea $i ínceputul secolului XXI)" , ($coala Nationale de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007), 16

Footnote

21 Constantin Hlihor si Ecaterina Capatane, "Comunicarea ìn confítetele $i crizele internationale (Secolul al XX- lea $i ìnceputul secolului XXI)" , ($coala Nationale de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007),18

Footnote

22 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu,..., "Drept Intenafional Public", 2009, 17, http://ro.scribd.com/doc/36852303/Drept-lnternational-Public, accesat la 25.05.2012

23 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu,..., "Drept Intenafional Public", 2009, 18, http://ro.scribd.com/doc/36852303/Drept-lnternational-Public, accesat la 25.05.2012

24 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu,..., "Drept Intenafional Public", 2009, 19, http://ro.scribd.com/doc/36852303/Drept-lnternational-Public, accesat la 25.05.2012

Footnote

25 Alexandra Sarcinschi, "Rolul actorilor statali ìn configurarea mediului international de securitate", (Ed. Universitätü Nationale de Aparare "Carol I", Bucuresti, 2010), 55

References

BIBLIOGRAFIE

Carti:

1. Miroiu, Andrei; Ungureanu, Sebastian Radu; Manual de relatii internationale, Iasi: Polirom, 2006

2. Minor, Constantin; Capatina, Ecaterina; Comunicarea in conflicted si crizele internationale (Secolul al XX- lea si inceputul secolului XXI), S coala Nationala de Studii Politice si Administrative, Bue. 2007

3 . Pop, Adrian; Introducere m rebfiile mterna}iom\e, Bucuresti, 2007

4. Kolodziej, Edward ?.; Securitatea §i Relafiile Internationale, Iasi: Polirom, 2007

5. Burchill, Scott; Devetak, Richard; True, Jacqui; ...; Teoria Relatiilor Internationale, Iasi: institutul European, 2008

6. Ungureanu, Radu-Sebastian; Securitate, Suveranitate si Institutii Internationale, Iasi: Polirom, 2010

7. Barry, Buzan; Little Richard, Sistémele international in istoria lumii, Iasi: Polirom, 2009

8. Waltz, Kenneth; Omul, statuì si razboiul, Iasi: Institutul European, 2001

9. Jacques, Maritain; Omul si statuì, Iasi: Institutul European, 2008

10. Grugel, Jean; Democratizar ea, Iasi: Polirom, 2008

Articole si reviste:

1. Niculescu, Mihaela Ionita; Niccolo Machiavelli- Om al Renasterii, in Analele Universitätii "Constantin Brâncusi" din Târgu Jiu, Seria Litere si §tiinte Sociale, Nr. 1/2010

2. Onisoru, Gheorghe, Relatii Internationale" Editia a Il-a, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bue, 2007

3. Sarcinschi, Alexandra; Rolul actorilor statali in configurarea mediului international de securitate, Ed. Universitätii Nationale de Aparare "Carol I", Bucuresti, 2010

Link-uri internet:

1. Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu,. . ., "Drept Intenational Public", 2009, p. 17, http ://ro .scribd.com/doc/3 68523 03/Drept-International-Public, accesat la 25.05.2012

2. http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=enlro&u=http://www.wads worthmedia.com/marketinR/sample chapters70534631894.pdf accesat la 26.05.2012

3. http://www.scribd.com/andreea Stefan 2/d/37930183-TEORIA-RELATIILORINTERNATIONALE#outer page 2 Accesat la 20.05.2012

4. Tricolici Gabriela, "Statuì in filosofia lui Thomas Hobbes", p. 2 http://www.scribd.com/doc/5601 07 1 6/Statul-in-fìlosofìa-lui-Thomas-Hobbes accesat la 22.05.2012