Comunismul românesc si incertitudinea granitei între sfera publica si viata privata1

Abstract

The paper aims to show that public-private report is a sociocultural construction and examines the contextual (re) configuration of the two spheres and the border between them, from a gender perspective. This analysis shows that communism can be understood not only by macro-economic politics, class relations and culture but also by categories targeted privacy policies, gender relations and women. We will try to show how the communist state's official ideology built the relationship between the state and society, how he managed to erase the public-private distinction and maintain its gendering. All these issues are relevant to understanding public-private report and gender order of postcommunism modeled, in part, even communism. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The paper aims to show that public-private report is a sociocultural construction and examines the contextual (re) configuration of the two spheres and the border between them, from a gender perspective. This analysis shows that communism can be understood not only by macro-economic politics, class relations and culture but also by categories targeted privacy policies, gender relations and women. We will try to show how the communist state's official ideology built the relationship between the state and society, how he managed to erase the public-private distinction and maintain its gendering. All these issues are relevant to understanding public-private report and gender order of postcommunism modeled, in part, even communism.

Keywords

public-private report; social citizenship; gender regime; communist society; gender equality

Introducere

Identificarea inegalitä^ilor de gen, vizibile ìn spaimi vie"Cü publice (cum ar fi partieiparea ci reprezentarea scäzutä a femeilor Ìn politica, inegalitätjle între femei si barbaci pe piaa mundi, sub raportul salarizärü, a cantaci locului de muncä, a traiectoriilor profesionale, a segregarli unor domenii ocupaionale), precum si aplicarea unor programe de intervenne si de coréele a acestora, ca si discursul Ìn favoarea egalitari de sanse sunt demersuri care nu au impact social si nu produc efecte durabile daca ignora inegai itacile structurale si invizibile din spaimi vietai private (în principal, asimetriile generate de diviziunea sexuatä a muncii, de definirea si asumarea sarcinilor domestice si gestionarea timpului social)2. începând cu anii 1960, studiile féministe si cercetarile cu privire la dinamica rela^iilor sociale dintre sexe arata cä problematica egalitari ìntre femei si barbati, pentru a nu ramane doar la nivelul unor principü dezirabile, trebuie abordatä la intersecala dintre spatjul public ci cel privat, pentru faptul cä inega litàple din zona viepi private se proiecteazä, inevitabil, sise consolideazä în sfera mundi profesionale si a viepi publice'.

Când vorbim despre asimetriile/dezechilibrele între femei sì barbaci ìn privinJa educatjei, a muncii, a vietji politice aducem, implicit, în discute aspectele delicate cu privire la raportul între sfera viepi publice si sfera viepi private, considerate multa vreme zone de demarcale ale celor douä genuri. Separapa rigida a celor douä sfere, fäcutä în numele valorilor democratjei liberale si a dreptului la privatitate, a exclus din zona cercetarii si a intervenne! prin politicile publice o parte importante a problemelor vietji sociale si mai cu searna cele care tjn de corp, sexualitate, violenta, munca domestica, maternitate, familie2. De asemenea, analiza raportul public-privat ìn termeni de opozipe a generai acceptjuni înguste si exclusiviste ale politicului si ale cetäjeniei, definite în termenii valorilor si activitätjlor masculine si soldate cu excluderea femeilor din istorie3. A schimba aceastä perspectiva si a privi cele douä sfere în interdependence atâtîn planul analizei, cât si al interventjei prin politici publice, a întelege cä sfera privata este un loc important al modelärü relatiilor de gen4 si cä inegalitätile din sfera vietii private se reproduc în sfera publica si în cea a muncii profesionale, echivaleazä cu un spor de cunoastere important în realizarea translate! de la egalitatea de y'ure (egalitatea jurídica) la egalitatea de facto (egalitatea reala).

Directjonäm acest demers analitic catre interogarea rela^ilor complexe între sfera publica si privata, cu referire la regimul de gen5, la modalitätjle obisnuite de interactjune între bärbatj si femei în cadrul instituai lor si practicilor sociale, configurate în perioada comunista, ale cäror amprente le putem identifica si astazi ìn mentalul colectiv si ìn modélele culturale dominante. Prin aceastä incursiune in timp cäutäm sä ìnjelegem fundalul pe care se proiecteazä si actjoneazä astäzi politicile egalitari de gen ìn Romania si ce sanse exista ca acestea sä produca efecte în planul vietii reale.

Raportul public-privat: între doctrina "sferelor separate" si reconfigurarea granhjelor

Cercetärile care au ìn atentje relatja între gen si politica, ca si introducerea perspective! de gen in analiza Statului Social si a regimurilor bunästärü6 pun în discutje si reanalizeazä critic trei teme centrale ale teoriei politice clasice - cetäfenia, statuì si politicile publice, teoretizarea raportulului public-privat - componente care evidentiazä interdependence existente íntre gen si mecanismele sistemului politic1.

Asadar, introducerea dimensiunü de gen ìn teoria politica si în analiza politicilor publice nu se reduce la simpla adäugare a "catégoriel femei" în cercetärile respective, ci produce o serie de mutaci si inovali în plan teoretic, conceptual si metodologie, dintre care punetäm doar câteva dintre cele esentiale si care au relevante pentru argumentarea temei anunate:

* punerea în discute a conceptului, presupus universal, de cetäfenie si a excluderii femeilor, pentru un interval de timp considerabil, din zona drepturilor civile, politice si sociale. Diferitele tipuri de cetaenie, analízate de T.H. Marshall (1950) cetäfenia civica, concretizatä prin setul de drepturi individuale la libértate si prin dreptul la proprietate; cetäfenia politica tradusä prin dreptul la reprezentare si participare politica; cetäfenia sodala care consacra dreptul la securitate sodala), nu au avut aceeasi traiectorie istorica pentru femei ca pentru barbati2. Teoria si practica democrazie! liberale clasice, departe de a fi neutra în raport cu genul, a blocat si a limitât multa vreme accesul femeilor la cetäenia deplina, cu referire la multitudinea dimensiunilor acestei condici, aspect care a avut un impact direct asupra formularli politicilor publice prin raportare la categoria generica a "cetaeanului universal" desemnat, în fapt, prin bärbatul, sef al familiei si salariat independent. Faä de acest "reper universal", femeile, ca "cetaeni de rangul doi", au obinut drepturi derivate si fragile, care le-au meninut si le menin înca ìn condita de dependen economica si simbolica faa de soii/partenerii lor3;

* lansarea mesajului cä "ceea ce este personal este politic", idee formulata în 1971 de Carol Hanisch în eseul "The personal is political" si care ramane emblema miscarii féministe a valului al doilea, a ìnsemnat o contribute majora la îmboga"Çirea teoriei politice prin resemnificarea conceptelor de public/privât si regândirea rolului Statului si a politicilor publice, care devin mai sensibile faa de problemele din spaimi domestic/privat, soldate cu elaborarea reglementärilor cu privire la: drepturile familiale (cäsätorie, divorç, custodia copiilor); posibilitatea de control a sexualitätii si reproducerii; sprijinul statului în cresterea copiilor (în parile cu guvernäri socialdémocrate); egalitatea de gen pe piaa mundi; salariare egala pentru munca de valoare egala s.a.4;

* maniera de analiza si de reprezentare a raportului public-privat, respectiv opoziia/separarea, genizarea si ierarhizarea celor douä sfere, obisnuina identificarli femininului si a rolurilor asúmate de femei cu spaiul privat (ca si cum acest fapt ar fi inscris "în natura lucrurilor") este considerata problematica si reanalizatä critic ìn teoria feminista si studiile de gen, pentru cä genereazä si intridine inegalitäti structurale între femei si barbaci în tóate zonele vietai sociale. In acest sens, trebuie creat un concept de privat în relate cu individui, nu cu familia, în sensul cä "libertatea trebuie extinsä în sfera privata ca libértate personale, individuala, nu colectiva (a familiei)". Argumentul este cä "problemele personale nu sunt doar personale, ci si o parte a fenomenelor sociale/publice, pentru simplul fapt cä drepturile omului nu se opresc la usa casei"5.

Punerea ìn discupe a raportului public-privat si flexibilizarea granirei dintre cele douä sfere6 nu echivaleazä cu stergerea acestei granile si cu politizarea vietai private sau cu promovarea idei unor ingerirle ridicate si abuzive în spaiul vietai personale, soldate cu încalcarea dreptului la intimitate si la viaa privata (care au produs consecirrÇe nefaste ìn regimurile de tip dictatorial, precum politicile pronataliste în Romania comunista sau politicile de sterilizare forcata în China).

La originea acestei distinctii se aflä nevoia de libértate individuala a omului modem, care are ca efect afirmarea dreptului la viaa privata si delimitarea unei zone a neamestecului altor persoane sau instituai ale statului. Astfel, se contureazä sensurile clasice ale conceptelor de public si privat, sensuri cu care operäm în mod obisnuit: sfera viefii private tri mite la "zona ìnchisa, personalizatä, invizibilä pentru ochiul public, locul în care se opreste intervenga altora în viaa proprie, limita pana la care au alii accès la informaci despre viaa noasträ"1, precum si ceea ce tne de "proprietatea privata, piaa si societate civilà"2; sfera viefii publice este identificata cu zona de aciune a Statului prin politici publice si activitatea politica în general3, cu interesul si bínele comun, cu ceea ce este vizibil si accesibil celorlalK Aceastä distincte, considerata "cea mai solida si mai durabile dintre propunerile politico-filosofice liberale"5, se plaseazä în relate cu alte distinctii si trebuie îneleasa în asociere cu acestea: stat-societate civila, politic-personal, social-individual, loe de muncä-gospodärie, muncä produetivä/remuneratä - muncä domesticä/neremuneratä, corelaii care au primit aeeepiuni diferite în funche de contextual cultural si istorie în care au fost elaborate si semnificate.

Desi are o istorie mai veche, distinta public-privat aparrjne preponderent orizontului politicilor si teoriilor liberale, care au lansat doctrina "sferelor separate" 'între public-privat, stat-societate civila, producie-familie. Prin aceastä perspectiva se impune ideea existence!, în cazul fiecärui cetacean, a unei zone a viefii private care trebuie privita de autoritari drept sacrosanta si inviolabile6, un spaiu al libertä-??, în sens de libértate negativa. Incercarea de a stabili granila dintre zona manifestarli personale si cea a aciunii statului, va indica simultan ineritele liberalismului, dar si limitele si iluziile sale, aspecte "vulnerabile" recunoscute chiar si de reprezentanii liberalismului7.

Atât în contexte teoretice, cât si în planul aciunii concrete, se face o asociere freeventa între dualismul/dihotomia public-privat, respectiv masculinl feminin, asociere care trimite la ordinea de gen/relaiile de gen proprii unei societari date8. Exista o întreaga tradire teoretica si practica a acestei asocieri, care pleacä din antichitate si se prelungeste pana în timpurile moderne, care considera dualismul public-privat ca factor generator de sparii separate pentru femei si barbaci, circumscriind femeile spaiului "domestic", privat si barbagli - spaiului în care se concep afacerile colective9. Astfel, distinefia public-privata fostgenizatä, adica a fost codificata cultural din perspectiva diferenelor de gen10, care se transforma, adesea, ìn inégalité de gen.

în acest context argumentativ, punem în discute intervenfia statului ca si garant al respectärii drepturilor individuale, precum si rolul statului ca si actor important în formularea politicilor de protese sodala. Astfel, se contureazä mizele analizei raportului public-privat si ale regândirii frontierei dintre cele douä sfere si care sunt de natura sodala (vizând raporturile sociale între sexe din perspectiva justrrjei si a cetäeniei sociale), economica (valorizarea economica si sociale a muncii din spaimi vie-çii private) si politica (problema intervenne! statului în gestionarea bunästärii sociale).

Regimul de gen în comunism ci stergerea nepermisä a frontiere! ìntre sfera publica si viafa private

Desi total diferite ca organizare institutional de regimul de gen din capitalism, regimurile de gen din cadmi socialismului de stat din Europa centrala si de Est au fost construite pe fundalul ordinii de gen preexistente, specifice societari capitaliste, care structura predominala masculina în politica, pe piaa muncii si în familie. Multe dintre caracteristicile distinctive ale regimului de gen instituitîn aceste Zäri deriva din respingerea ideologica a modelului capitalist de genizare a spaiului public si privat1.

Dupä eel de-al doilea räzboi mondial, noile state comuniste au reusit sä steargä granicele între public/privât, partidul-stat normand ambele zone. La nivel ideologie, politica de modernizare aplicatä în tarile comuniste a însemnat: independent economica a femeilor prin accesul lor pe piaa muncii, promovarea egalitarismului de gen prin dezvoltarea statutului de "tovaräsi de muncä si de viaa" pentru barbaci si femei, sprijinul statului în cresterea copiilor si a altor persoane dependente, industrializaba muncii casnke, educale egala, participarea a femeilor la viaa politica (în principal, formala)2. în Romania, strategiile de modernizare de tip comunist, centrate pe emanciparea si egalizarea de gen, au avut, în realitate, efecte contradictorii, în sensul ca au condus la diminuarea unor diferente considerate generatoare de inferioritate pentru femei si, în acelasi timp, au consolidât inegalitäile de gen si au încalcat grav drepturile si libertadle individuale3.

în privinta reglementärii excesive a conditiei femeii si a relatiilor de gen în sfera publica si privata, comunismul románese debuteazä cu o ideologie a emancipara, a egalitäpi s/ a activismului feminin si sfârseste cu o ideologie conservator-maternalistä, încurajata de comunismul nationalist4. Asadar, într-o prima etapa a construct sale, comunismul a produs o emancipare a femeilor prin muncä, profesia devenind o componente importante în definirea identitä"Cü feminine, eel pu"Çin în anii democrazie! populare, perioadä în care femeile nu au mai fost definite funcional ca mame, sotii, fiiee, ci ca muncitoare, juriste, medici, profesoare, identitatea profesionalä fiind valorizatä prioritar. Munca a devenit soluta emanciparli si unica modalitate de a demonstra egalitatea cu barbaci. Termenul "egalitate" îsi schimbä sensurile, accentuându-se egalitatea în îndatoriri si mai put,in egalitatea în drepturi. De asemenea, egalitatea este coneeputä în opozrrje eu libertatea (reminiscenza vizibilä si astäzi în mentalul colectiv): indivizii sunt egali, dar nu sunt liberi, pentru cä exista un centru de veghe si control - partidul-stat - care normeazä atât sfera publica, cât si cea privata5.

Drepturile sociale de tip universal acordau o plasä de siguranä importante, însä erau insolite de supunerea individului faä de Statuì paternalist omnipotent si intruziv6. Asigurarea unor dispozitive de tip welfare socialiste7 si ranforsarea cetäeniei sociale s-a fäcut cu preul mcälcärii drepturilor si libertador civile si politice. Asadar, semnificaia raportului public/privat nu era nici pe departe cea atribuitä de miscarea feminista a anilor 1970 si sintetizatä în sintagma "ceea ce este personal este politic'".

În ultima instala, atât libertatea, cât si egalitatea au fost pervertite de politica partidului-stat. în duda aparenelor si a ideologie! oficíale, societatea româneascä în perioada comunista a fost o societate puternic difereniatä dupa gen, politicile sociale si economice fund principalele surse de inegalitate2. O contribuée importanza în înelegerea acestor efecte perverse o aduc cercetärile care reusesc sä identifice mecanismele prin care statuì reproduce si poteneazä modélele culturale tradizionale cu privire la rolurile de gen si raporturile sociale între sexe, precum si força restrictiva a dihotomiei clasice public-privat, în cadrul politicilor publice pe care le promoveaza si care, în ciuda principiului déclarât al egalitari de gen, pot mentine ierarhiile si disparitätile pe criterii de gen3.

In comunism, partidul-stat a fost instarla care a normat atât sfera publica, cât si cea privata. Distinta public/privat nu a disparut, dar a fost radicai resemnificatä, iar granila dintre cele douä sfere a devenit nepermis de permeabile. Privatul a constitua flnta principale a politicilor abuzive, care au trecut dincolo de zona gospodäriei casnice si eliminarea proprietari private. Intruziunea instituiilor de stat în ceea ce odinioarä constituía sfera privata a familiei si a reproducerii a dus la o schimbare radicala, cu profunde costuri umane si sociale. In regimul comunist románese, Partidul Comunist stabilea: necesarul de consum, numärul de copii, oportunitatea unei cäsätorii sau a divorÇului. Dreptul la existente privata era înlocuit cu transparent vie-çii personale în faa colectivului de muncä sau de partid. Sfera publica devine sfera statului, pentru cä era un spaiu contrôlât exclusiv de stat si nu de cetäZeni4. Distinta fundaméntala dintre gospodärie si sfera publica a persistât în practica vietai cotidiene sub forma raportului "noi'V'ei" si a familiei ca "loc de refugiu"5, dar interzicerea formelor de exprimare si asociere alternative, specifice societàtii civile (presa independentà, asociadle voluntare, a sindicatelor si organizaiilor civice independente), precum si anularea drepturilor si libertäilor fundamentale au pervertit coninutul a ceea ce fusese sfera publica si privata, în sens "burghez'Vliberal.

Concluzii: o privire dinspre posteomunism

Cultura parteneriatului, a negocierii si partajärii sarcinilor si rolurilor atât în planul vietai de cuplu/de familie, cât si în spaiul vietai publice, a valorizärii egale a diferenelor între sexe si a acceptarii unei competigli deschise, bazate pe egalitate de sanse este puin dezvoltatä în societatea româneasca actúala. legalitarie din sfera vietai private sunt multiple, ìnsa nu se vorbeste despre acestea decâtîn gluma sau în soaptä si, drept urmare, nu sunt percepute ca problème sociale, de interés public. Chiar daca analisti! avertizeaza asupra faptului cä distinta rigida între public si privat fundamenteazä orice sistem de referida de tip patriarhal, care accentueazä dependerá economica a femeilor, subordonarea si opresiunea lor6, fapt relatât, adesea, si în mass-media sub forma unor stiri senzaionale despre violéntele si abuzurile din spaiul vietf i private, separala public-privat, corelatä cu "inferiorizarea" privatului si invizibilitatea muncii domestice sunt considerate un "dat natural", sunt bine conservate (mai ales de catre femei) si ignorate de politicile publice.

Reconfigurarea spaiului public în Romania postcomunistä s-a fäcut preponderant în termeni masculini, reprezentarea femeilor în structurile de decizie fund redusä, ca si vizibilitatea lor publica. în acest context, formularea unor interese spécifiée, care sä vizeze cresterea autonomiei femeilor si egalitatea de gen în sfera vietii publice si private este destul de anemica, iar progresele obtlnute nu sunt consolidate, riscul unor regrese fund permanent. Constrângerile vietli cotidiene, modele culturale care promoveazä centrarea pe familie si maternitate, ca faeton principali de structurare a identitätü feminine, lipsa exercrrjului civic, ca si "antifeminismul preventiv"1 ìntretin atitudinea de renunare a femeilor cu privire la implicarea lor în viaa publica si politica, reducând sansele modernizärii relatlilor de gen.

Footnote

1 Acknowledgments: This work was supported by the strategic grant POSDRU7 89/1.5/S/62259, Project "Applied social, human and political sciences. Postdostoral training and postdoctoral fellowships in social, human and political sciences" cofinanced by the European Social Fund within the Sectorial Operational Program Human Resources Development 2007 - 2013.

2 Rachel Silvera, "Temps professionnels et familiaux en Europe: de nouvelles configurations". Travail, genre et société, (Novembre 2010/2 - n° 24, Paris: Editions La Découverte): 63-88.

Footnote

1 Laura Bereni, Sébastien Chauvin, Alexandre Jaunait, Anne Revillard, Introduction aux gender studies. Manuel des etudes sur le genre, (Bruxelles: Éditions De Boeck Université, 2011), no.

2 Mihaela Miroiu, Drumul catre autonomie. Teorii politice féministe, (Bucuresti: Editura Polirom, 2004), 69-71.

3 SylviaWalby, "La citoyenneté est-elle sexuée?" în Ballmer-Cao, T.H., Mottier, V., Sgier, L. (coord.) Genre et politique. Débats et perspectives, (Paris: Éditions Gallimard, 2000), 216-221.

4 Bereni & Chauvin, Jaunait, Revillard, Introduction aux gender studies, 113.

5 Regimul de gen sau ordinea de gen se refera la dinamica relatiilor sociale între sexe, contextual izate social-istorie, respectiv modalitäjile de interacjiune între barbaci s\ femei ìn cadrul institujiilor si al practicilor cotidiene, cu referire la educale, diviziunea muncii, viaja publica si viaja privata, structura puterii si structurile mentale ale acestor practici si instituai (Enikö Magyari-Vincze/'Regimurile de gen si cetajenia femeilor" în Prezenfe femmine. Studi! despre femei ìn Romania, Ghizela Cosma, Enikö Magyari-Vincze, Ovidiu Pecican (editori), (ClujNapoca: Editura Fudajiei Desire, 2002), 77-105.

6 In lucrarea sa din 1999, Les trois mondes de l'État-providence. Essai sur le capitalisme moderne, Espring-Andersen oferä o analiza nuanjatä si o tipologie novatoare a Statului-Providenjä. Ca urmare a criticilor venite din tabära teoreticienelor féministe, autorul integreazä dimensiunea de gen în cartea sa din 2009, The incomplete revolution. Adapting Welfare States to Women's New Roles.

Footnote

1 Susan Moller Okin, "Le genre, le public et le privé", în Ballmer-Cao, T.H., Mottier, V., Sgier, L. (coord.) Genre et politique. Débats et perspectives, (Paris: Éditions Gallimard, 2000), 345-397.

2 SylviaWalby, "La citoyenneté est-elle sexuée?", 72-82.

3 Alisa Del Re si Jacqueline Heinen, Quelle citoyenneté pour les femmes? La crise des Étatsprovidence et de la représentation politique en Europe, (Paris: Éditions L'Harmattan, 1996), 1221.

4 Mihaela Miroiu, Drumul cätre autonomie, 72.

5 Miroiu, Drumul cätre autonomie, 71.

6 Okin, "Le genre, le public et le privé", 345-397.

Footnote

1 Miroiu, Drumul cätre autonomie, 70.

2 Susan Gal si Gail Kligman, Politicile de gen în perioada postsocialista. Un eseu istorie comparativ, (Bucuresti: Editura Polirom, 2003), 57

3 Gal si Kligman, Politicile de gen, 57.

4 Miroiu, Drumul cätre autonomie, 70.

5 Adrian-Paul lliescu, Liberalismul între succese si iluzii, (Bucuresti: Editura Ali, 1998), 154.

6 lliescu, Liberalismul, 154.

7 lliescu, Liberalismul, 159.

8 Gal si Kligman, Politicile de gen, 65.

9 Otilia Dragomir si Mihaela Miroiu (editoare). Lexicon feminist, (lasi: Editura Polirom, 2002), 301.

10 Miroiu, Drumul, 71.

Footnote

1 Gal si Kligman, Politicile de gen, 68.

2 Mihaela Miroiu, Drumul, 199.

3 Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relapile de gen în Romania, (Bucuresti: Editura Polirom, 2003), 99-112.

4 Miroiu, Drumul, 195-213.

5 Gal si Kligman, Politicile, 55-89.

6 Heinen Jacqueline, "Les politiques familiales en Europe de l'Est: d'une époque à l'autre". Cahiers du Genre, (2009/1 n° 46), 106.

7 Szikra, Szelewa, "Welfare et socialism", 77-100.

Footnote

1 Del Re, Heinen, Quelle citoyenneté, 249.

2 Szikra Dorottya, Szelewa Dorota, "Weifare et socialisme: de certains concepts relatifs au genre". Cahiers du Genre, (2009/1 n° 46), 83.

3 Enikö Magyari-Vincze, "Le patriarcat d'en haut et d'en bas en Roumanie", Nouvelles Questions Féministes, Vol. 23, No. 2, Postcommunisme: Genre et États entransition (2004), 29-48.

4 Miroiu, Drumul, 200.

5 Del Re, Heinen, Quelle citoyenneté, 249.

6 Miroiu, Drumul, 71.

Footnote

1 Mihaela Miroiu, "Feminismul ca politica a modernizärii" în Doctrine politice. Concepte universale si realitäp românesti, Alina Mungiu-Pippidi (coord.), (lasi: Editura Polirom, 1998), 253.

References

BIBLIOGRAFIE

BERENI, Laura, CHAUVIN, Sébastien, JAUNAIT, Alexandre, REVILLARD, Anne, Introduction aux gender studies. Manuel des etudes sur le genre, Éditions De Boeck Université, Bruxelles, 2011.

DEL RE, ?., ? EINEN, J., Quelle citoyenneté pour les femmes? La crise des États-providence et de la représentation politique en Europe, Éditions L'Harmattan, Paris, 1996.

DRAGOMIR, Otilia, MIROIU, Mihaela (editoare). Lexicon feminist, Editura Polirom, lasi, 2002.

GAL, Susan si KLIGMAN, Gail, Politicile de gen în perioada postsocialista. Un eseu istorie comparativ, Editura Polirom, 2003.

HEINEN, Jacqueline, "Les politiques familiales en Europe de l'Est: d'une époque à l'autre". Cahiers du Genre, 2009/1 n° 46, p. 101-127.

ILIESCU, Adrian-Paul, Liberalismul între succese si iluzii, Editura Ail, Bucuresti, 1998.

MAGYARI-VINCZE, Enikö, "Regimurile de gen si cetä^enia femeilor" în Prezenae feminine. Studii despre femei în Romania, COSMA, Ghizela, MAGYARI-VINCZE, Enikö, PECICAN, Ovidiu (editori), Editura Fudatiei DESIRE, Cluj-Napoca, 2002.

MAGYARI-VINCZE, Enikö, "Le patri/arcat d'en haut et d'en bas en Roumanie", Nouvelles Questions Féministes, Vol. 23, No. 2, Postcommunisme: Genre et États entransition, 2004.

MIROIU, Mihaela, Feminismul ca politica a modernizärii în Doctrine politice. Concepte universale si realitäti românesti, volum coordonat de Alina Mungiu-Pippidi, Editura Polirom, lasi, 1998.

MIROIU, Mihaela, "Despre politica «ultimei inegalitäti»", în Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Rela^ile de gen în Romania, Editura Polirom, Bucuresti, 2003.

MIROIU, Mihaela, Drumul catre autonomie. Teori i politice féministe, Editura Polirom, Bucuresti, 2004.

MIROIU, Mihaela, DRAGOMIR, Otilia, Lexicon Feminist, Editura Polirom, Bucuresti, 2002.

OKIN, M. S., "Le genre, le public et le privé", în Ballmer-Cao, T.H., Mottier, V., Sgier, L. (coord.) Genre et politique. Débats et perspectives, Éditions Gallimard, Paris, 2000.

SILVERA, R., "Temps professionnels et familiaux en Europe: de nouvelles configurations" în Travail, genre et société, Revue, Novembre 2010/2 - n° 24, Editions La Découverte, Paris, 2010.

SZIKRA Dorottya, SZELEWA Dorota, "Welfare et socialisme: de certains concepts relatifs au genre". Cahiers du Genre, 2009/1 n° 46, p. 77-100.

WALBY, S., "La citoyenneté est-elle sexuée?" în BALLMER-CAO, T.H., MOTTIER, V., SGIER, L. (coord.) Genre et politique. Débats et perspectives, Éditions Gallimard, Paris, 2000.