INFLUENTA FENOMENELOR ATMOSFERICE DE RISC DIN DOBROGEA ASUPRA CULTURII DE GRÂU DE TOAMNA

Headnote

ABSTRACT. - Grâul ocupa În structura culturilor din Dobrogea un procent cuprins Între 23 si 33%, functie de factorii economici, dar si de factorii climatici. În anii cu riscuri climatice, ponderea grâului În structura culturilor scade, aceasta scadere mentinându-se si În anul urmator celui În care a avut loc un accident climatic. De asemenea, productia este mult influentata si de precipitatiile cazute În anul respectiv, atât pe parcursul Întregului an calendaristic, dar mai ales pe parcursul perioadei de vegetatie a grâului.

Temperatura este un alt factor de risc care influenteaza cultura grâului În Dobrogea. Arsitele survenite În anumite perioade de vegetatie a grâului, asociate cu perioade de seceta atmosferica si de uscaciune a solului, influenteaza negativ formarea elementelor de productivitate si În final duc la scaderi importante de productie.

În lucrare se prezinta evolutia ponderii grâului În structura culturilor din Dobrogea functie de factorii climatici, precum si influenta fenomenelor atmosferice de risc asupra productivitatii plantelor la grâul de toamna. Experientele au fost amplasate În câmpul experimental de la Statiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola de la Valu lui Traian, din judetul Constanta, materialul biologic folosit fiind constituit din soiuri de grâu zonate pentru Dobrogea. S-a urmarit, de-a lungul vegetatiei grâului, formarea componentelor de productie functie de temperatura si umiditate, evolutia dezvoltarii aparatului foliar, acumularea biomasei. Totodata, În lucrare se fac referiri la productiile obtinute la grâu În conditii de stres hidric si termic, comparativ cu productiile obtinute În conditii de irigare.

Keywords: grâu, fenomene atmosferice, seceta, productie

1. INTRODUCERE

Locul pe care grâul il ocupa În alimentatia §i, respectiv, În supravietuirea si progresul omenirii este sugerat foarte bine În deviza FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie): "FIAT PANIS", al carei semn heraldic este un spic de grâu (pentru 40% din populatia globului, pâinea si variatele produse care se obtin din faina de grâu constituie hrana de baza).

2. STUDIUL PRINCIPALELOR ELEMENTE CLIMATICE DIN DOBROGEA

2.1. Temperatura medie anuala.

În perioada 1965-2005 a fost de cca. 11 °C pe latura de vest (Cernavoda 10,9°C, Hârsova 10,9°C) si de peste 11°C pe cea de nord-est (Tulcea 11,0°C, Gorgova 11,2°C, Chilia Veche 11,1°C) si de est (Sulina 11,6°C, Sfântu Gheorghe si Gura Portitei 11,4°C, Tuzla 11,2°C, Constanta 11,7°C, Agigea 11,3°C si Mangalia 11,5°C) (tabelul 1; figura 1).

Daca se ia În considerare si temperatura medie anuala de la Sulina-Dig, situata la circa 6 km departare de tarm, În largul marii, de 11,6°C, ca si cea de la Platforma Gloria situata la 30 km departare de tarm, de 12,0°C, se remarca doua aspecte mai importante. În primul rând, cel mai mare potential termic dupa temperaturile medii anuale din regiune se realizeaza În lungul regiunii litorale de nord, pe platforma continentals aflata la mici adâncimi, care Înmagazineaza caldura vara si o cedeaza iarna, Întretinând valori mai ridicate decât pe restul uscatului dobrogean.

În al doilea rând, gradientii termici anuali se reduc de la nord (Sulina-Dig 11,6°C si Platforma Gloria 12,0°C) la sud (Mangalia 11,2°C), ceea ce arata ca acest potential este mai mare pe litoralul de nord al Marii Negre si nu pe cel de sud, cum se cunostea pâna În prezent.

În interiorul uscatului dobrogean, mediile anuale ale temperaturii aerului se reduc de la sud, de la peste 10,5°C (Adamclisi si Medgidia 11°C, Basarabi 10,9°C), spre nord, sub 10°C (Corugea 9,7°C) si chiar sub 9°C pe culmile deluroase cele mai Înalte din nord, concomitent cu cresterea altitudinii si a influentei continentale.

În secolul trecut, fluctuatiile circulatiei generale a atmosferei au generat abateri importante fata de mediile anuale, pozitive sau negative, de 1-2°C. Astfel, În anii cei mai caldurosi, cele mai mari temperaturi medii anuale determinate de valurile de caldura tropicale persistente au fost de peste 12°C. Asa a fost cazul anilor 1936 (Mircea Voda, 12,0°C, Basarabi 12,3°C si Constanta 12,4°C) si 1951 (Mangalia 12,4°C, Cernavoda si Tulcea 12,5°C).

De asemenea, cele mai mici temperaturi medii anuale au fost de 9,5°C. Este cazul anilor: 1933 (Mircea Voda 8,8°C, Basarabi 9,0°C, Mangalia 9,2°C, Constanta 9,5°C), 1942 (Tulcea 9,5°C, Sulina 9,7°C) si 1944 (Cernavoda 9,9°C) etc.

Asemenea valori medii anuale ale temperaturii aerului, care se abat cu 1-2°C de la media multianuala, constituie riscuri climatice cu impact deosebit asupra culturilor de grâu, specifice teritoriului dobrogean, care reprezinta teritoriul peste care se interfereaza, iarna, mase de aer rece de origine polara sau arctica din nord si nord-est cu mase de aer cald tropical-continental din sud, sud-vest si sud-est, de origine nord-africana, mediteraneana si asiatica.

2.2. Precipitatiile atmosferice

Constituie unul dintre cele mai importante elemente ale potentialului climatic al regiunii, individualizeaza cel mai bine spatiul românesc dintre Dunare si Marea Neagra. Repartitia teritoriala a cantitatilor medii anuale este deosebit deS elocventa În acest sens, , tabelul 2.

Zonele În care acestea depasesc 500 mm sunt restrânse (În Muntii Macin, În Podisul Negru Voda si local În Podisul Babadag), iar depasirile sunt nesemnificative (510,0 mm la Atmagea si 504,8 mm la Negru Voda). Ele se datoreaza, În buna masura, altitudinilor mai mari. Portiunile cu cantitati medii anuale de precipitatii cuprinse Între 500 si 450 mm Înconjoara arealele mentionate În nord-vestul si sud-vestul Dobrogei, dar nu sunt nici ele foarte extinse. Cea mai mare parte a teritoriului Dobrogei primeste cantitati mai mici de 450 mm pe an, aproximativ jumatate din fractiunea respectiva beneficiind de cantitati sub 400 mm si sub 350 mm, iar pe o suprafata restrânsa din estul Deltei Dunarii, chiar sub 300 mm. S-ar putea elabora o falsa ipoteza, conform careia acestea ar fiurmarea tendintei de Încalzire globala, Însotita, În regiunile temperate, de o accentuare a uscaciunii. Dar cantitatile medii anuale ale perioadelor 1896-1915 si 1921-1955 au fost similare la unele statii meteorologice (417,9 mm la Babadag, 510,0 mm la Atmagea), putin mai mici la altele (439,0 mm la Tulcea, 427,0 mm la Cernavoda) si sensibil mai mici la altele (369,0 mm la Medgidia, 348,8 mm la Cogealac, 378,8 mm la Constanta, 377,8 mm la Mangalia). §i sunt mult prea multe statii meteorologice pentru a putea admite ca e vorba de erori tehnice sistematice, de neglijente În validarea si prelucrarea datelor sau de alte cauze mai mult sau mai putin subiective.

Toate aceste date concrete tind sa sugereze ca Dobrogea are un climat temperat semiarid, situat la limita climatului temperat de tranzitie, fapt ce are un impact deosebit asupra productiei de grâu.

3. SUPRAFATA CULTIVATA CU GRÂU ÎN DOBROGEA ÎN PERIOADA 1965-1990 (MII HA)

Din analiza datelor prezentate În tabele 3 §i 4 reiese ca, din 1965 si pâna În 2000, suprafetele cultivate cu grâu În Dobrogea au fost, la Începutul perioadei analizate, putin peste 300 mii ha, dupa care au scazut spre 200 mii ha În anii 1970, 1980, 1990. Dupa 1990, suprafata cultivata cu grâu a ramas În jurul valorii de 200 mii ha, cu mici fluctuatii de la un an la altul, datorate conditiilor meteorologice din anii respectivi sau unor conjuncturi de natura economica sau sociala (de exemplu, transferul dreptului de proprietate).

4. PRODUCTII

Datele despre productia totala de grâu În Dobrogea, precum si cele privind productiile pe hectar arata ca acestea au crescut considerabil, de la Începutul secolului si pâna În prezent. Acest fapt se datoreaza influentei concomitente a mai multor factori, respectiv: extinderea suprafetelor arabile, cresterea randamentelor la unitatea de suprafata ca urmare a ameliorarii tehnologiilor de productie, Înlocuirea speciilor si populatiilor locale extensive traditionale cu soiuri ameliorate, capabile sa valorifice mai bine potentialul termic al zonei, precum si solurile existente În regiune.

În anii 1906-1910 si 1911-1915 s-au Însamântat cele mai mari suprafete din perioada antebelica, obtinându-se productii medii de 980 si respectiv 850 kg/ha, care au fost superioare celor realizate anterior, dar si celor realizate În perioada interbelica. În anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial s-au realizat o productie de 787 kg/ha.

Se remarca faptul ca În aceasta perioada, de la Începutul secolului si pâna dupa cel de-al doilea razboi mondial, productia medie pe hectar nu a crescut peste 1 000 kg /ha. În perioada 1960-1990, productia medie a crescut de la 1 490 kg/ha la peste 3 000 kg/ha În anii '80-'90, dar dupa 1990 a scazut considerabil, ajungând chiar, În anul 1994 la 610 kg/ha media pe judet În Tulcea, productie inferioara chiar anilor '30-40. Acest fapt poate fipus atât pe seama secetei, dar si pe seama fenomenelor sociale ce s-au petrecut dupa 1989. Dupa 1995, productia medie de grâu În cele doua judete analizate cunoaste o crestere continua, cu maxim de productie În 1997 (3 653 kg/ha media În Dobrogea). În anul 2000, productia medie la grâu a fost de 2 507 kg/ha În judetul Constanta, 1 598 kg/ha În judetul Tulcea, iar media pe Dobrogea a fost de 2 280 kg/ha.

5. CONCLUZII

Temperatura este un alt factor de risc care influenteaza cultura grâului În Dobrogea.

Arsitele survenite În anumite perioade de vegetatie a grâului, asociate cu perioade de seceta atmosferica si de uscaciune a solului, influenteaza negativ formarea elementelor de productivitate si În final duc la scaderi importante de productie.

Desi În Dobrogea, În majoritatea cazurilor solurile sunt fertile, totusi, pentru productii mari, nu se poate accepta cultivarea grâului fara Îngrasaminte. Deosebit de interesante sunt rezultatele care ilustreaza cresterea accentuata a productiilor odata cu marirea dozelor de Îngrasaminte cu azot.

Aplicarea irigatiilor a corectat deficitul hidric care se manifests frecvent În aceasta zona si a contribuit la cresterea productiilor. O singura udare de primavara s-a dovedit a fieficienta În toate cazurile, sporurile de productii fiind de 2,2-4,7 q/ha, În medie pe trei ani 3,4 q/ha (spor asigurat statistic). Udarea de toamna a adus sporuri suplimentare de recolta de 2,2-6,1 q/ha comparativ cu irigarea numai În toamna.

În perioada de toamna se constats o eficienta mai scazuta a utilizarii energiei termice.

În perioada cresterii intense din primavara, substanta uscata se acumuleaza Într-un ritm rapid.

References

BIBLIOGRAFIE

1. Axinte M., Borcean I., Roman Gh., V., Muntean L., S., (2006), Fitotehnie, Editura Ion Ionescu de la Brad, Iasi

2. Liliana Panaitescu, (2004), Studii privind tehnologia de cultivare si biologia grâului de toamna În conditiile din partea centrala a Dobrogei, Teza de doctorat, Universitatatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti, Facultatea de Agronomie

3. Liliana Panaitescu, (2008), Fitotehnie. Plante oleaginoase. Plante textile, Editura Universitara, Bucuresti, 168 pp

4. Liliana Panaitescu, (2008), Biologia si tehnologia de cultivare a grâului de toamna În conditiile din Podisul Dobrogei, Editura Universitara, Bucuresti, 238 pp

5. Lungu M., (2009), Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Editura Universitara, Bucuresti, 146 pp