Content area
Full Text
Evolutia formelor de proprietate asupra ideilor çi a expresiei lor scrise
Conform Dicfionarului de neologisme, a plagia înseamnâ "a lúa, a fura ideile, expresiile, inventiile cuiva çi a le prezenta drept creatii proprii; a publica pe numele säu fragmente din lucrarea altuia; a comité un furt literar". Cuvântul a pätruns în limba românâ prin intermediul frantuzescului plagier.'
Legea nr. 206 din 27 mai 2004 privind buna conduitä în cercetarea çtiinfificà, dezvoltarea tehnologicä §i inovare defineçte plagiatul drept "expunerea într-ο operä scrisä sau o comunicare oralä, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstratio date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode çtiintifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, färä a mentiona acest lucru §i färä a face trimitere la sursele originale".2
Originea termenului se regâseçte în latinescul plagium, care în dreptul roman desemna räpirea unui sclav sau a unui copil.3 Plagiatorul {plagiarius) era un räpitor, un jefuitor, un täinuitor de obiecte furate, eel care ajuta persoanele urmärite de lege sä se ascundä.
Primul care a utilizat termenul de plagiat în acceptiunea lui actualä a fost poetul latin Martial, în secolul I d.H., pentru a denumi gestul rivalului Fidentius de a-i fi récitât operele în public ca çi cum ar fi fost ale sale.4 Conotatiile negative ale termenului aratä cä Martial a considérât fapta lui Fidentius foarte gravä, deoarece era de naturä sä-i afecteze, sä-i ràpeascâ prestigiul auctorial.
Reactia lui Martial este una dintre putinele de acest gen care au fost înregistrate înainte de aparitia tiparului. Cum mesajele nu erau fixate pe un suport, proprietatea asupra cuvintelor nu era un subiect foarte discutât în cultura oralä. Resentimentele fatä de plagiat çi plagiatori au început sä aparä în cultura scribalä, dar färä ca multiplicarea textelor sau protectia acestora ca produse ale intelectului sä fie reglementate. Reproducerea manuscrisä a textelor era väzutä cel mai adesea ca un pretext pentru a face adäugiri, pentru a îmbogâti textul la flecare copiere, ca un procès eu final deschis, al cärui scop nu era imitatia fidelä.5 Concepte precum "auctorialitate" {authorship) §i "originalitate" nu apäruserä încâ, deoarece formularea într-un mod original a unor idei cunoscute era mai apreciatä decât exprimarea unor idei originale.6 Multä vreme, imitatia, pastiça, compilatia au fost metodele preferate de elaborare a operelor scrise, färä...