Content area
Full Text
D-LUI C. G. DISSESCU121
In ziua în care omul, liber çi nestânjenit pâna atunci de nimeni, a venit în contact cu alt om, în ziua în care deci libertatea lui desavârsita a trebuit sä se restrângâ, pentru a putea coexista aläturi de libertatea celuilalt om, restrânsa si dansa, în vederea aceluias scop, în ziua în care s'a tras o margine atotputerniciei vointii omului, în acea zi a apärut, la hotarul despärtitor al vointelor nestapânite, prima idee de drept.
In chip firesc, deci, trebuie sä ne punem eterna întrebare: ce este dreptul?
Din cele mai îndepârtate timpuri ale gândirii omenesti, din chiar momentul când notiunea dreptului a apärut pentru prima oarä în mintea oamenilor, aceastä întrebare a räsärit nemiloasä si sfidätoare. Si cele mai álese spirite ale omenirii s'au sträduit, veacuri dearândul, sä ne lase un räspuns care sä multumeascä pe toti. Si totuç, pânâ acum nu-1 avem încâ. Avem sute de definitii - nici una asemänätoare cu alta -n'avem o singurä definitie care sä fie primitä de toatä lumea, sä fie declaratä definitivä çi sä nu se mai strädueascä nimeni în cäutarea alteia mai perfecte.
Romanii, cari erau cei mai sträluciti maestri în arta de a défini çi cari erau cei mai renumiti în chestii de drept, n'au putut cu toate acestea, sä ne lase mostenire o bunä definitie a dreptului.
Brocarzii Romani, când este vorba sä defineascä dreptul întrebuinteazâ procedee diverse. Institutele lui Justinian încep prin trei definitii extrase din Ulpian. Aceste definitii se referä la trei cuvinte: justifia, justitie; jurisprudent, jurisprudent; jus, dreptul. Din definitia acestor cuvinte trei räsare abia notiunea dreptului. Si aceastä notiune nu ne apare limpede çi nedisputatä, ci e delimitatä printr'o enumerare de precepte de drept.
In locul acestei metode de a défini dreptul, slujindu-se de procedee diverse si de definitii multiple, îsi face aparitia în doctrinä, pe la jumätatea secolului XIX, definitia unicä, proclamatä de autoritatea d-lor Aubry et Rau, despre a cäror opera celebrä d-1 Planiol spune «cä va râmâne ca- podopera stiintei franceze în secolul XIX».
Inspirându-se delà definitia au- torului german Zachariae, profesor la Universitatea din Heidelberg, d-nii Aubry çi Rau reusesc sä ne dea o singurä defi- nite, care sä poatä îmbrâtisa, pe cât mai multumitor posibil, întreaga stiintä a dreptului.
Contrariu acestei norme...