Content area
Full Text
ABSTRACT
Good-faith is an important principle of our law, consecrated as such not only by the Civil Code - Law No. 287/2009 (common law), but also by the Labour Code, other laws and even the Constitution - the Basic Law of the State.
Good-faith presents a moral component, belong to human psychic; implies sincerity, fairness, honesty.
It must be present in the conduct of participants at legal relationships not just during the negotiation and conclusion of contracts, including employment, but also throughout their execution.
Keywords: Good-faith, Civil Code, Labour Code, Constitution, employment contract
REZUMAT
Buna-credintä este un principiu important al dreptului nostru, consacrai ca atare nu numai de Codul civil - Legea nr. 287/2009 (dreptul común), dar §i de Codul muncii, alte acte normative §i chiar de Constituye - legea fundamental a statului.
Buna-credintä prezintä §i o componentä moralä, tine de psihicul uman; presupune sinceritate, corectitudine, onestitate.
Ea trebuie sä fie prezentä în conduita participanyior la raporturile juridice nu doar eu ocazia negocierii §i încheierii contractelor, inclusiv de muncä, ci §i pe întreg parcursul executärii acestora.
Cuvinte-cheie: buna-credintä, Codul civil, Codul muncii, Constitute, contract de muncä
Legislare relevantä: Constituya, art. 54; Codul civil, art. 14, art. 1170, art. 1182, art. 1183, Codul muncii, art. 15, art. 40
1. Explica^ terminologice
Potrivit Dicponarului explicatival LimbiiRomäne['\ termenul (compus) buna-credintä semnificä:
a) obligate de comportare corectä pe care parale trebuie sä o respecte la încheierea §i executarea contractelor (sau a tratatelor internationale);
b) convingerea unei persoane cä actioneazä în temeiul unui drept §i conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine.
Buna-credintä presupune sinceritate §i onestitate (cinste).
Principiul (lat. principium) este un element fundamental, o idee de bazä, o normä de conduitä pe care se întemeiazâ un sistem politic sau juridical
Principiile dreptului sunt idei conducâtoare, postulate cäläuzitoare sau precepte directoare care orienteazä elaborarea §i aplicarea normelor juridice aie întregului sistem de drept national sau într-o ramurä a acestuia[3].
Dreptul privat (lus privatum) este o diviziune a dreptului pozitiv, diviziune datoratä celebrului jurisconsult roman Ulpian[4\ Dacá dreptul public cuprinde norme juridice care prívese statul, §i colectivitätile publice, fiind dominât de interesul general, dreptul privat cuprinde nórmele juridice aplicabile persoanelor particulare, fizice sau juridice §i raporturile dintre ele[5]. în dreptul privat se cuprind: dreptul civil, dreptul comercial...