Trei consecinte ale alegerilor parlamentare din 2012

Abstract

The article represents an analysis of the 2012 general elections and their consequences on the Romanian political system. The variables analysed in the study are: the effective number of parties (N), the level of electoral disproportionality (G) and the nature of bicameralism. Although measured indicators appear to call for an institutional approach and a formal analysis, the article tries to capture and simultaneously takes into account the functional dimension of the political system too. Thus, the consequences of the 2012 parliamentary elections reveal not necessarily the imbalance in the party system or the improvisation of a delegitimized electoral formula, but rather the current makeshift relationships between actors. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The article represents an analysis of the 2012 general elections and their consequences on the Romanian political system. The variables analysed in the study are: the effective number of parties (N), the level of electoral disproportionality (G) and the nature of bicameralism. Although measured indicators appear to call for an institutional approach and a formal analysis, the article tries to capture and simultaneously takes into account the functional dimension of the political system too. Thus, the consequences of the 2012 parliamentary elections reveal not necessarily the imbalance in the party system or the improvisation of a delegitimized electoral formula, but rather the current makeshift relationships between actors.

Keywords

the effective number of parties; level of electoral disproportionality; bipolarism; over-representation

Sfera Politicii nr. 2 (174) / 2013

Aflata la a 7-a runda de alegeri parlamentare, democracia romäneascä postcomunistä a avut parte de cäteva premiere ce îi vor marca evoluCia în urmätorii am. Momentul electoral, programat pe 9 decembrie, la începutul iernii, venea dupä o rundä de alegeri locale dominatä categoric de USL $i dupä o varä fierbinte marcatä de o nouä încercare e$uatä de demitere a presedintelui Traían Bäsescu. Seena politicä era asadar puternic antagonizatä, iar miza alegerilor nu s-a rezumat la simpla stabilire a câçtigâtorului. De altfei, atât rezultatul alegerilor locale, cat $i sondajele de opinie din toamnä1 anulau orice surprizä cu privire la ierarhia electoral. USL era câçtigâtoare certä. întrebarea care se punea era aceea daeä va reu$i sä obCinä peste 50% din mandate. Aceasta a fost de fapt cheia alegerilor parlamentare din 2012 ce viza schimbarea logicii de funcionare a regimului politic, prin trecerea de la o formulä prezidenCializatä în urma intervenCiei "prevedintelui-jueätor", la una parlamentarizatä, centratä pe premier $i guvernul säu.

Ca $i în urmä cu patru ani, alegerile s-au desfâçuratîn baza asa-numitei legi a "votului uninominal". Este vorba despre Legea nr. 35/2008 care instituie un sistem electoral proportional complex, ce combina scrutinul de tip RP cu regula majoritäfii, aplicatä în unita^i électorale uninominale1. S-au inscris în cursa 12 forma'Çiuni politice $i 13 candidat independent, dar numai USL, ARD, PP-DD $i UDMR, au depus numarul maxim admis de candidatun, respectiv 452, PP-DD ramânând cu 450 dupa definitivarea acestora.

Confruntarea a fost înca de la început una dezechilibratä. Poate doar la începutul anilor '90, pastrând proporfiile, a mai existât o astfel de situafie. în ultímele douä decenii, scena politicä româneascâ a cunoscut mai multe momente în care unul dintre actori a avut statut dominant. S-a întâmplat, spre exemplu, în perioada 19921996 cu PDSR sau dupä 2000 cu PSD. De fiecare datä însâ, sistemul partidist a cäutat o formulé de echilibru, concretizatä prin Ínchegarea unor alianfe care, cel pufin la nivelul percepfiei publice, erau conéctate ideologic. A fost cazul CDR sau al Alianfei D.A. începând cu anuí 2004, sistemul partidist pärea sä fie ieçit din aceastä logicä, iar alegerile parlamentare din 2008 aveau sä confirme tendinfa de echilibru la várf t de bipolarizare. Cel pufin aceasta era imaginea staticä pe care o proiectau ultímele momente électorale. în plan functional însâ, scena politicä a avut o dinamicä ce a pozifionat-o, din nou, într-o zonä de dezechilibru. Acest lucru a devenit evident mai ales dupä 2008, atunci când, atât majoritatea parlamentará, cât $i guvernul sau aflat sub controlul "presedintelui-jueätor". A urmat, în mod firesc, o mineare de ponderare, ce a luat forma Uniunii Social Liberale2. De§i reunea sub aceeasi umbrelä douä partide cu ideologii diferite, ce au évoluât de-a lungul timpului $i $i-au construit profilul imagologic în opozitie unul fafä de celälalt, USL a réunit, în scurt timp, sä contrabalanseze dominaba tandemului PDL/Traian Bäsescu. Formafiunea a avut un parcurs ascendent si, pânâ la alegerile din iarna anului 2012, reuçise sä aibä mai multe succese politice: a rästurnat guvernarea PDL (aprilie 2012), a format guvernul (mai 2012), a câçtigat détaxât alegerile locale (iunie 2012).

De partea cealaltä, PDL înregistra un evident recul, confirmât de alegerile locale. în perspectiva momentului electoral din decembrie, democrat-liberalii au încercat sä-$i construiascâ un paravan politic $i imagologic prin intermediul Alianfei România Dreaptä (ARD)3. Realizatä în pripä, prin asocierea eu douä formafium lipsite de anvergurä politicä $i electoralä, ARD anunfa de fapt o repetare a experienfei PDL de la locale. Atunci, în mai multe localitäfi din farä, democrat-liberalii s-au prezentat în fata electoratului în diverse alianfe locale4. Cele mai multe dintre acestea nu au reu§it sä treaeä peste pragul de 1% din voturi. Era dar cä obiectivul PDL pentru alegerile parlamentare nu consta decât într-o minimizare si o gestionare cât mai bunâ a înfrângerii.

Pe axa electoralä centralä se aflau asadar doi actori eu un parcurs politic si electoral diametral opus. în vreme ce USL avea un statut dominant $i se afla pe un culoar favorabil, PDL înregistra un evident recul. De fapt, în aceste alegeri, USL nu a avut un contracandidat real. Singurul säu adversar a fost propria capacitate de organizare çi de mobilizare a alegâtorilor.

Dincolo de acest context cu elementele sale de inédit pentru scena politicä romäneascä, alegerile parlamentare din 2012 au marcat $i o altä premierä cu relevanfä pentru sistemul partidista pentru caracterul säu concurenfial. Pentru prima datä, un partid nou1, cu origine extra parla mentará - PP-DD - avea $anse certe sä înlâture suspiciunea de cartelizare2 $i sä intre în Parlament. Dupä o prestare încurajatoare la alegerile locale din iunie3, o formafiune cu un mesaj populist, cu un líder informal extravagant $i cu o platformä media în jurul cäreia au existât mai multe controverse, ameninfa în mod serios pozi^ia secundä ce pärea adjudecatä de PDL.

Pe acest fond, cei 7.694.180 de alegätori prezen^i la urne pe 9 decembrie (41,76%)4 au générât o situafie excepfionalä pentru scena politicä romäneascä. Pentru prima datä dupä scrutinul din mai 1990, o formafiune politicä obfinea majoritatea absolutä a voturilor. Cu 58,63% din voturi pentru Camera Deputafilor $i 60,10% pentru Senat, Uniunea avea peste 2/3 din mándatele parlamentare, întârindu-çi astfei statutul ultra-dominant confirmât de alegerile locale5. Victoria USL a fost una categoricä. Pe locul secund, la mare distanfä, se situa ARD cu 16,50% din voturi pentru Camera Deputafilor $i 16,70% pentru Senat, urmatä de PP-DD cu 13,99% Camera Deputafilor $i 14,65% la Senat. Clasamentul electoral a fost Ínchis de UDMR cu 5,13% la Camerä $i 5,23% la Senat.

O primä consecin^a a alegerilor parlamentare se desprinde cu uçurinfâ la o parcurgere sumará a rezultatelor électorale. USL are o pozi^ie mai mult decât confortabilä, la o distanfä de peste 40 de procente în fafa ARD. Modelele tipologice frec1 vent invócate în astfei de situafü, precum cel al lui Blondel1 sau cel al lui Sartori2 î$i dovedesc limítele, neputând oferi explicafü cuprinzatoare si edificatoare. Totuçi, la o privire mai atenta, ce încearca sä surprindä ($i) dinámica sistemului partidist, nuanfele încep sä aparä. Astfel, împârÇirea câftigului politic al USL la cele trei partide componente3 conduce nu atât la o echilibrare a raporturilor de forfe, cât mai aies la posibilitatea definirü partidismului románese $i a operärü cu clasificäri ce permit comparable. în acest sens, structurarea grupurilor parlamentare pare sä indice existenfa unui sistem de tip multipartidist cu partid dominant, acesta din urmä fiind, în mod evident, PSD.

Imaginea scenei politice românesti dupä alegerile parlamentare din 2012 se schimbä însâ pe mäsurä ce demersul analitic devine mai riguros, trecând dincolo de simpla observare. Aducerea în discute a unui element variabil precum numärul efectiv de partide (N*) oferä mai multâ precizieîncadrârii tipologice, în pofida caracterului static al acestui indicator cifric ce nu surprinde întodeauna raporturile functional dintre actorii politici. Pentru a reduce cât mai mult din aceastä limitä a instrumentului folosit au fost calcula^ doi indici N, mai întâi pe baza considerärii USL ca fiind un sigur actor politic, opfiune justificatä de lógica acfiunii parlamentare, iar apoi prin divizarea sa în cele trei partide componente. în ambele cazuri, cei 18 reprezentanfi, din Camera Deputafilor, ai minoritätilor nationale, áltele decât cea maghiarä, au fost tratafi ca un sigur partid, de cele mai multe ori ei acfionánd ca atare la votul ín píen. Cele douä tipuri de calcule (Ni cu USL - un singur partid si N2 cu USL - divizat) au fost realízate atât pentru Camera Deputafilor, cât si pentru Senat, rezultatele fiind ulterior agrégate prin medie aritmeticä.

înainte de a vedea care este dimensiunea sistemului partidist, trebuie precizat cä opfiunea calculärii indicelui N2 are un fundament strict ipotetic, fiind expresia unui exercitiu teoretico-metodologic vizând un scenariu de evolufie a scenei politice. Pentru scrutinul din decembrie 2012, PSD, PNL $i PC nu existä ca actori electorali. Cele trei partide au participât în alegeri în formula USL $i, chiar dacá au format grupuri parlamentare distincte, reprezintä din punct de vedere functional un singur partid. Prin urmare, imaginea post-electoralä a partidismului románese este reflectatä cel mai bine de Ni.

Valoarea indicelui N justificä paralela cu anul 199o5. Astfel, Ni - ca medie íntre N1CD $i NiS - este 2,02. în lógica lui Blondel, am avea de-a face cu un sistem bipartidist, impartit probabil între USL pe de o parte $i restul actorilor parlamentari de cealalta parte. într-o alta interpretare, bipartidismul ar putea lua forma relatiei bipolare, cel putin ipotetice, între PSD $i PNL. Este dar cä scorul electoral al USL si greutatea sa parlamentará genereazä acest "defect" al sistemului de partide, care nu este unui de tip bipartidist, chiar dacä funcfioneazä într-o lógica dualä. Trebuie precizat cä victoria categoricä a USL a fost favorizatä de modul de scrutin, mai precis de asa-zisul "vot uninominal". Combinaba dintre principiul proportionalitáfii si regula majoritáfii folositä în colegii uninominale a fäcut ca Uniunea sä-$i adjudece în Camera Deputafilor 79 de mandate, iar la Senat 35, peste nivelul rezultat în urma repartizärii proportionale a mandatelor pe competitori electorali.

Dacä pentru perioada de început a postcomunismului románese, în contextul primelor alegeri democratice, se putea vorbi despre un "sistem politic al partidului hiperdominant"1, acum, la al 7-lea exercrÇiu în fafa urnelor de vot, o astfel de formulé, specificä mai degrabä unui regim neconcurenfial, nu poate fi explicatä decât prin modul în care a évoluât scena politicé în ultimii ani. Este vorba despre concentrarea jocului politic nu în jurul Parlamentului $i al partidelor politice, ci al "preçedinteluijueätor", care a acumulat putere $i a générât muta^ii în comportamentul forma^iunilor politice.

Cre$terea numärului real de partide, prin luarea în calcul a grupurilor parlamentare (nu existé un grup al USL, de$i partidele componente î$i coreleazä acfiunea în forul legislativ) conduce, în mod natural, la creçterea numärului efectiv de partide. Raporturile de forte se modificä, iar N2 - ca medie între N2CD $i N2S - are valoarea 3,02. Acest lucru semnaleazä existenfa unui sistem partidist eu defect, situât, conform tipologiei lui Blondel, între bipartidism $i multipartidism cu partid dominant. Am putea vorbi mai degrabä depre un sistem multipartidist dominât de o tending spre bipolaritate. Tinând cont de dinámica politicé, tripartidismul poate fi u$or explicat prin enumerarea principalilor actori: PSD, PNL si PDL. Totuçi, raporturile dintre aceçtia, exprimate cifric de scorurile électorale, sunt profund dezechilibrate.

"Defectul" sistemului de partide este anulat, cel putin sub aspect cantitativ, de media celor doi indicatori. Astfel, numärul efectiv de partide în urma alegerilor parlamentare din 2012 devine 2,5. Aceastä valoare încadreazâ partidismul románese în categoría sistemului eu douä partide $i jumâtate. Chiar dacä aceastä formulé autohtonä este inconsistentä din punct de vedere ideologic - este vorba despre ideologiile declárate $i auto-asumate de partidele politice - iar diferenfele dintre protagoniçti nu genereazä echilibrul functional specific modelului propus de Blondel, ea pare sä exprime o realitate politicâ în care PSD $i PNL sunt actorii principan, chiar dacä inegali, iar PDL este partidul mai mic ce ar putea echilibra raportul de forfe. Specificul conflictual al scenei politice româneçti $i concentrarea puterii în zona "preçedintelui-jucâtor" au fäcut însâ ca social-democratii ?i liberalii sä se afle, de aceastä datä, în aceeaçi tabärä. în pofida tuturor aproximärilor, a nuanfelor, a limitelor $i a abaterilor de la modelul bipartidismului imperfect, existä cel putin douä elemente de naturä functional care sustin aceastä încadrare: bipolarismul $i faptul cä orice partid are nevoie de cel putin un partener pentru a guverna.

O altä consecintä a alegerilor parlamentare ce meritä supusä atentiei vizeazä discrepanta dintre votul popular $i votul politic, mai exact gradul de disproporÇionalitate electoral. Calculât dupâ formula propusä de Michael Gallagher2, dar ca medie a disproportionalitätii celor douä camere parlamentare, indícele G are valoare de 6,61. Fafä de anul 2008, se înregistreazâ o creyere de aproape trei ori2. Aceasta înseamna cä numärul de voturi a cäror destinafie a fost schimbatä prin distribuirea procentelor situate sub pragul electoral a crescut foarte mult. Distanfa semnificativä dintre formafiunile clasate pe primele douä locuri în opfiunile electoratului susfine aceastä evolufie ascendentä a indicelui G. Din acest punct de vedere, momentul electoral din decembrie 2012 marcheazä o posibilä schimbare de trend în privinfa disproporfionalitäfii legislative. Astfel, dacä în prima decadä a postcomunismului, indícele disproporfionalitäfii a crescut constant, de la 4,1 în 1990, la 7,5 în 2000, ulterior, la alegerile din 2004 $i 2008, acesta s-a plasat pe un culoar descendent, ajungând la 3,7, respectiv 2,43. în 2012 însâ, abaterea de la proporfionalitate a crescut din nou, situându-se peste media întregii perioade postcomuniste4, astfel încât "scrutinul RP románese râmâne totuçi în zona celor cu un grad ridicat de disproporfionalitate"5.

Important de menfionat în acest context este cä cele 118 mandate acordate peste numärul de locuri parlamentare6, stabilit conform normei de reprezentare (452), nu contribuie la creçterea disproporfionalitäfii électorale, ci dimpotrivä asigurä realizarea, în limítele pe care toemai le-am subliniat, a principiului proporfionalitäfii care stä la baza sistemului electoral románese. Faptul cä cele mai multe mandate au fost castigate la nivelul colegiilor uninominale, eu majoritatea absolutä a voturilor a deschis perspectiva unui efect majoritarist accentuât. Acesta a fost însâ corectat potrivit principiului reprezentärii proportionale prin cre$terea, conform legii, a numärului de parlamentari. Astfel, de$i cuantumul normei de reprezentare a rämas neschimbat, numärul total al deputaf ilor çi senatorilor a ajuns la 588. Cele 118 locuri ce dau de fapt concretefe principiului proporfionalitäfii nu sunt ,,în plus" $i nid suplimentate artificial, iar aleçii care le ocupä nu au intrat în forul legislativ "pe u$a din dos". Situafia creatä are acoperire legalä, fiind rezultatul prevederilor Legii nr. 35/2008. Ea are însâ implicafii asupra reprezentärii, acestea conducând de altfel spre a treia consecintä a alegerilor parlamentare din 2012.

Conform teoriei democratice $i a principiului reprezentärii, creçterea numärului de parlamentari nu ar trebui sä îngrijoreze. Dimpotrivä, cu cât dimensiunea parlamentului este mai mare cu atât reprezentativitatea lui creste. Totuçi, având în vedere cä sistemul de alegere al deputafilor $i senatorilor romani confine $i o procedurä majoritaristä, iar în 2012 aceasta s-a activât mult mai mult decât în urmä cu patru ani, asigurarea unei reprezentäri egale a alegätorilor, prin prisma votului acordat în colegiMe uninominale, necesitä unitäfi électorale cu aceeaçi magnitudine. Diviziunile uninominale aie circumscripfiilor prezintâ, cel pufin formai, aceastä caracteristicä. Cu tóate acestea, în cazul ultimului scrutin parlamentar existé 33 de circumscripfii pentru Camera Deputafilor $i 30 pentru Senat în care numärul de aleçi este mai mare decât cel al colegiilor uninominale. Altfel spus, în urma procesului de alocare $i atribuiré a mandatelor, únele colegii au devenit plurinominale, anulând astfel egalitatea reprezentärii alegätorilor $i generând situafii de supra-reprezentare.

Mai mult, existenfa unor circumscripfii électorale eu "mandate suplimentare" este de naturä sä modifiée încadrarea sistemului parlamentar románese în categoría bicameralismului simetric si congruent7. Puterea formalä relativ egalä a celor douä camere, precum p legitimitatea directa cu care sunt învestite le asigurä simetría. în acelasi timp, alegerea similara a deputatilor p senatorilor pe baza unui sistem proportional complex sustine congruenta bicameralismului. Nuantele apar în privinta reprezentärii. Dep criteriul lui Lijphart, ce vizeazâ compozitia camerelor, nu surprinde diferente între Camera Deputatilor p Senat, faptul cä ambele supra-reprezintâ anumite minoritäti1 p o fac în grade diferite oferä argumente pentru poziponarea bicameralismului románese într-o zonä de incongruenfä.

Consecintele alegerilor parlamentare din 2012 scot în evidentä nu atât dezechilibrul existent la nivel partidist sau improvizatia unei formule électorale delegitimate, cât mai ales provizoratul actualelor raporturi dintre actori. Statutul ultra-dominant al USL reprezintâ un test pentru scena politicä româneascâ ce trebuie sâ-ji punâ în evidenfä caracterul concurential p capacitatea homeostaticä. Numärul efectiv de partide pune de fapt în evidentä lógica maniheistä în care evolueazä actorii politici. Valoarea gradului de disproportionalitate electoralä aratä, în pofida distantei foarte mari dintre formatiunile clasate pe primele douä locuri, cä sistemul electoral proportional î$i face treaba. Nu în ultimul rând, supra-reprezentarea unor electori, ca efect pervers al legii "votului uninominal", exprimé nu doar o eroare existentä în mecanismul de fundamentare a democrapei reprezentative, ci $i maniera superficial p politicianistä în care a fost reglementatä, în 2008, institupa votului.

în acelasi timp, consecintele acestui moment electoral pot trece dincolo de zona sistemului de partide, a modului de scrutin sau a reprezentärii. Faptul cä o formapune politicé, legitimatä prin vot, depne o majoritate confortabilé a mandatelor parlamentare deschide calea unor schimbäri de structuré în plan politic p institutional. USL a demarat deja procedurile în vederea revizuirii Constitutiei si a modificärii legislatiei électorale. în mod evident, acest lucru este în primul rând rezultatul manifestärii unui act de vointä politicé, dar acest act a fost facilitât de rezultatul alegerilor parlamentare din 2012.

Footnote

1 Potrivit unui sondaj IMAS realizat telefonic, prin metoda CATI, în perioada 29 noiembrie-3 decembrie, USL era creditatä cu 60,5% din voturi, ARD $i PP-DD erau la egalitate, cu aproape 15 procente, iar UDMR era cotatä cu puCin peste 6%.

Footnote

1 Legea pentru alegerea Camerei Deputatflor §i a Senatului §i pentru modificarea §i completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritätilor administrate! publice locale, a Legii administrate! publice locale nr. 215/2001 §i a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleçilor locali, publicatä în M. Of. nr. 196 din 13 martie 2008

2 USL a fost constituitâ oficial pe 5 februarie 2011, prin semnarea unui protocol politic între Partidul Social Democrat §i Alianta de Centru-Dreapta (ACD), din care fäceau parte PNL $i PC.

3 ARD a luat nastere pe 16 septembrie 2012, atunci când Vasile Blaga (PDL), Mihai Räzvan Ungureanu (Forta Civicä) §i Aurelian Pavelescu (PNTCD) au semnat protocolul de constituiré a aliantei électorale.

4 Alianta pentru Bacäu, Alianta pentru Arge§ §i Muscel, Alianza pentru Constanta, Alianta pentru Viitorul Bräilei, Alianta Popular-Cre§tinä etc.

Footnote

1 mai multe încercâri $i controverse legate de înregistrarea ca partid politic, organizaba lui Dan Diaconescu a primit oficial acest statut în septembre 2011, prin decizia Curbi de Apel Bucureçti.

2 Pentru detalii vezi Silviu Dan Mateescu, "Impactul cartelizärii sistemului de partide din Románia asupra consolidärii sistemului democratic", în Sfera politicii 162 (2011): 12-22

3 în cazul votului politic, pentru consilierii judeteni, PP-DD a obbnut 8,95% din voturi, care i-au adus 134 de mandate (10,01%). Formabunea lui Dan Diaconescu s-a plasat pe locul al treilea ín ierarhia alegerilor locale.

4 Prezenta este valabilä pentru Camera Deputatilor. Numärul total de voturi valabil exprimate a fost de 7.409.626

5 Vezi Daniel Buti, "Alegeri locale 2012. Dominabe $i dezechilibru", în Sfera politicii 171 (2012): 34-42

Footnote

1 Jean Blondel, "Party Systems and Patterns of Government in Western Democracies", în Canadian Journal of Political Science, 1 i2 (1968): 180-203 apud Arend Lijphart, Modele ale democrapel. Forme de guvernare j/ funcionare in treizeci ii jase de täri, trad, de Cätälin Constantinescu (laji: Polirom, 2000)

2 Giovanni Sartori, Parties and Party Systems. A Framewark for Analysis (Cambridge: Cambridge University Press, 1976)

3 USL este o formatiune política ce s-a näscut din nevoia contrabalansärii dominatiei tandemului Traian Bäsescu-PDL. Ea are un carácter reactiv ji conjunctural, fiind încâ de la începutul existentei sale un proiect cu finalitate anuntatä.

4 Numärul efectiv de partide a fost calculai dupä formula propusä de Markku Laasko §i Rein Taagepera: N=i/Is2, unde s reprezintä proposa locurilor fiecârui partid.

5 Pentru o imagine extinsä asupra evolutiei numärului efectiv de partide vezi Alexandru Radu, "Ce fel de sistem partidist?", în Sfera politlcii 116-117 (2005): 4-7. Conform lui Alexandru Radu, Ni99o=i,82

Footnote

1 Vezi George Voicu, Pluripartidismul. O teorie a democrapei (Bucurestl: All, 1998), 212-232

2 G=Vi/2l(v-l)2, unde v reprezintä numärul de voturi exprimât în procente, iar I pe cel al mandatelor fiecärul partid. Baza pentru calcularea Indlcelui G este reprezentatä de ponderea mandatelor fiecärul actor electoral. Grupul mlnoritätilor din Camera Deputatilor a fost considérât un slngur partid.

Footnote

1 Cifra reprezintä media aritmética a Gsen=7,i2 §i Gdep=6,o8

2 Vezi Daniel Buti, "Alegerile parlamentare 2008. între confuzia schimbärii électorale §i stabilitatea sistemului politic", în Sfera politicii 131-132 (2009): 36-41

3 Vezi Alexandru Radu, Política între proportionalism si majoritarism. Alegeri sisistem electoral în România postcomunistä (Iasi: Institutul European, 2012): 257-262

4 Pentru media disproporfionalitäfii legislative vezi Cristian Preda, Sorina Soare, Regimul, partidele $i sistemul politic din România (Bucureçti: Nemira, 2008) $i Alexandru Radu, op. cit., 2012. Cei trei autori folosesc metodologii diferite de calcul a indicelui G.

5 Alexandru Radu, op. cit., 2012, p. 259

6 79 la Camera Deputafilor $i 39 la Senat

7 Arend Lijphart, op. cit., 2000, pp. 192-196

Footnote

1 In cazul Camerei Deputatilor, pe lânga cele 79 de "mandate supllmentare" (25% dln total, în baza normel de reprezentare) se adaugä cei 18 reprezentanp ai minoritaplor nationale, áltele decât cea maghiarä. La Senat, cele 39 de "mandate suplimentare" sunt echivalentul a 28,4% din total.

References

BIBLIOGRAFIE

BUTI, Daniel, "Alegeri locale 2012. Dominape ji dezechilibru", în Sfera politicii, nr. 171, 2012, pp. 34-42.

BUTI, Daniel, "Alegerile parlamentare 2008. între confuzia schimbärii électorale p stabilitatea sistemului politic", în Sfera politicii, nr. 131-132, 2009, pp. 36-41.

LIJPHART, Arend, Modele ale democrapei. Forme de guvernare p funeponare în treizeci p jase de tari, trad, de Cätälin Constantinescu, Ed. Polirom, laji, 2000

MATEESCU, Silviu Dan, "Impactul cartelizärii sistemului de partide din România asupra consolidar» sistemului democratic", în Sfera politicii, nr. 162, 2011, pp. 12-22

PREDA, Cristian, Sorina Soare, Regimul, partidele p sistemul politic din România, Ed. Nemira, Bucuresti, 2008.

RADU, Alexandru, Política între proporfionalism p majoritarism. Alegeri p sistem electoral în România postcomunistä, Ed. Institutul European, Iasi, 2012.

RADU, Alexandru, "Ce fel de sistem partidist?", în Sfera politicii, nr. 116-117, 2005, pp. 4-7

RADU, Alexandru, Daniel Buti, Sistemul politic románese, ed. a 3-a, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010.

SARTORI, Giovanni, Parties and Party Systems. A Framewark for Analysis, Cambridge: Cambridge University Press, 1976.

VOICU, George, Pluripartidismul. O teorie a democrapei, Ed. AN, Bucurejti, 1998.