Evolutia limbii române literare în versiuni succesive ale Scarii raiului. Nivelul lexical (III)1

Abstract

In order to illustrate the dynamics of the Romanian language over four centuries (the aim of the study), we focused on Letter to a Shepherd and selected six variants from the multiple versions in Romanian. We had as a comparison base the Romanian manuscript no. 5419 (Varlaam's translation) and used, for the 17th century, the Romanian manuscript no. 434 and no. 2511 - which maintain Leastvita's writing pattern. For the 18th century, we used Vartolomeu Mazareanu's translation - Romanian manuscript no. 2959 - from 1766 and a manuscript from the Library of Metropolitanate of Moldavia and Bukovina, copied in 1780, while for the 19th century we found useful the first printed translation, made in Greek in 1814, belonging to Veniamin Costachi. As for the modern age, Corneanu's translations, respectively Staniloae and a translation from French represented our work instruments. The study reveals the dynamics of the Romanian language based on the religious terminology, and does not leave aside the structural vocabulary. The comparison will trace, in general, the replacement of the Slavonic language constructions used by Varlaam in a period when the Romanian literary language had sufficient "semantic gaps" for justifying the loan words from the language of the translated text and also other circumstances. Examples of words from Varlaam's translation that remained in the religious vocabulary will be emphasized, too. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Key-words: Varlaam, Romanian literary language, vocabulary dynamics

(ProQuest: ... denotes non-US-ASCII text omitted.)

2.3.3. Elemente lexicale dialectale. Semantismul complex al verbului a samalui si, implicit, al substantivului samaluire si a tuturor derivatelor sale (În cazul de fata, locutiunea adverbiala fara de samaluire) se reflecta În optiunile diferite pe care traducatorii ulteriori ai Scarii si le asuma: 'a aprecia din punct de vedere valoric; a socoti; a se gândi, a judeca, a rationa': Nu sa cuvine pastoriul fara de samaluire sa sa smereasca pururea, nice iara pururea a sa Înalta nebuneaste (Least. 276r, Ms. 1780: 214v); Nici totdeauna iaste datoriu Proestosul a sa smeri fara de socoteala, nici totdeauna a sa Înalta pre sinesi fara de minte (VC 1814: 200r); ÎntÎistatatorul nu trebuie sa se umileasca totdeauna fara judecata, nici sa se Înalte totdeauna nebuneste (Staniloae 1980: 441/38); Staretul nu trebuie nici sa se umileasca oricÎnd, fara de socoteala, nici sa se mÎndreasca neÎntelepteste (Corneanu 1994: 536); oujdeV pavntote tapeinoùn ajlovgw", oujdeV pavntote u&yoùn ajfrovnw" e&autoVn o& proestwV" ojfeivlei (PG 1184) / neque (rector animarum) unquam se nimis et praeter rationem submittat: nec unquam se stolide extollat (1183); Il [un pasteur] doit éviter deux excès également condamnables et nuisibles: le premier, c'est de ne pas se livrer par rapport à ses inférieurs à une humilité mal placée et déraisonnable; le second, de ne pas s'élever au dessus d'eux d'une manière hautaine et impertinente (Fr. 41). Etimologia lui a samalui - magh. számlálni, számlolni, számitni 'a numara, a socoti' (vezi Cihac 1870, s.v., Scriban 1939, s.v.) - arata ca termenul avea o circulatie regionala, ceea ce a dus, implicit, la necesitatea Înlocuirii sale cu sinonime specifice limbii române literare, care aveau avantajul de a ficunoscute În toate zonele geografice. Staniloae este singurul care traduce gr. ajlovgw" prin fara judecata, cf. semantismului acestui cuvânt '1. sans parler, en silence; 2. contrairement à la raison; 3. sans réflexion' (DFG, s.v.), În timp ce Corneanu pastreaza optiunea mitropolitului Costachi.

Având o nota comuna cu gr. ajlovgw", adverbul ajfrovnw" este redat În conformitate cu semantismul sau, primar sau secundar, Înca din traducerea lui Varlaam: nebuneaste corespunde sensului 'follement', În timp ce fara de minte sau neÎntelepteste (destul de arhaic, mai ales prin sufixul ales) corespund sensului 'sans raison' (vezi DFG, s.v.).

Verbul a samalui actualizeaza si sensul de 'a deosebi', cunoscut si utilizat de ceilalti traducatori/ copisti: sa poata samalui binele si raul si mijlociiul binelui s-a raului (Least. 272v, Ms. 1780: 211v); trei lucrure sÎnt trebuncioase, adeca: socotinta cea buna, socotinta cea rrea, si cea de mijloc (VM 1766: 267v); spre deslusirea binelui si a celui de mijloc si a celui rau (Costachi 1814: 198r); spre deosebirea binelui si raului si a ceea ce e la mijloc (Staniloae 1980: 436); sa deosebeasca ce este bine, ce este potrivit si ce este rau (Corneanu 1994: 530); diavkrisin kaloù te kaiV mevsou kaiV kakoù (PG 1169) / uti mala a bonis et ab utrisque media ad unguem possint secernere (1170); pour discerner ce qui est bon de ce qui est mauvais, ou ce qui n'est ni bon ni mauvais (Fr. 15).

În contextul urmator, fiecare traducator Încearca sa redea perifrastic ceea ce În greaca este exprimat analitic; dificultatea consta În aproximarea cuvintelor grecesti provmacoi si monomavcoi; traducerea lui Varlaam difera total de celelalte versiuni - de aici retinem doar substantivul harat, un Împrumut a carui etimologie nu este clarificata (cf. DA, s.v.: magh. herécelni; Olteanu 1970: 554 propune ca etimologie pol. harc 'lupta', iar Cihac 1870, s.v. magh. harács), care reda slavonul voin(TM) 'stratiwvth", miles; mavcimo", bellator' (Miklosich 1865, s.v.) si care este Înlocuit de ceilalti traducatori În functie de solutia proprie fiecaruia. Compusii provmaco" si monomavco" se traduc fiecare, literal, prin 'qui combat aux premiers rangs; 2. qui combat pour, défenseur de' respectiv 'qui combat seul à seul, en combat singulier'. Veniamin Costachi a tradus prin sensul secundar 'aparator' (gr. provmaco"), În timp ce pe-al doilea, În lipsa unei solutii, l-a Împrumutat cu forma din original, Între paranteze Încercând o traducere stângace. Traducerea lui Staniloae nu reuseste sa clarifice contextul, caci adjectivul ales, fruntasi, nu este un indiciu asupra pozitiei luptatorului, ci asupra calitatii acestuia, sens care nu se regaseste În original. Nici perifraza prin care Încearca sa redea gr. monomavco" nu este mai fericit aleasa; sensul din original nu a fost transpus: harati viteaji si voinici (Least. 275v, Ms. 1780: 214r); ostasii aparatori si monomahi (adeca singuri luptaci) (Costachi 1814: 200r); unii fruntasi În lupta si luptatori de unul singur (Staniloae 1980: 441/34); unii (...) stau În frunte (...), iar altii pot lupta si singuri (Corneanu 1994: 535); ... (PG 1184) / propugnatores et antesignani, et qui hostem ad singulare certamen audeant provocare (1183); des gens pleins de courage, debravoure et de talent se trouveraient confondus et cachés dans la foule, tandis qu'ils devraient être à la tête de l'armée pour provoquer l'ennemi au combat (Fr. 37).

2.3.4. Elemente lexicale generale. Ca tendinta generala, observam ca echivalarilor cu termeni de ordin general, apartinând lexicului fundamental al limbii, operate de Varlaam li se substituie ulterior cuvinte specializate pentru desemnarea arealului religios.

Un proces de specializare semantica are loc În cazul substantivului marire, care traduce, În contextul dat, slavonul slava (272v/dr.) 'dovxa, gloria' (Miklosich 1865, s.v.), Înlocuit În traducerile ulterioare prin slava, care s-a si impus În lexicul religios. În cea mai mare parte din ocurentele sale (am numarat nu mai putin de 159 de atestari!) apare cu sensul (rar, conform lui Scriban 1939, s.v.) de 'mândrie', În contextul marire desarta (12r, etc.), calchiind slavonul ñß,têslaviö 'kenodoxiva vana gloria, recherche ou amour de la vaine gloire' (Miklosich 1865, s.v., DFG, s.v.): sa sa Îndulceasca de marirea/ marire lui (Least. 272v, Ms. 1780: 211v); sa sa Îndulceasca de slava (VM 1766: 268r); a sa Împartasi de slava lui (Costachi 1814: 198v); sa se bucure de aceeasi slava (Staniloae 1980: 437/15); sa faca partasi slavei lui (Corneanu 1994: 531); th'" aujtoù dovxh" ajpolaùsai (PG 1172) /regiam ejus majestatem (1171); de contempler sa majesté (Fr. 17).

Daca Varlaam reda gr. Pavter prin oame (preluat si de catre copistul manuscrisului de la 1780), utilizând un cuvânt generic, nespecializat, ulterior, temenul pater se va impune În terminologia religioasa ca termen de adresare unei fete bisericesti. Un proces similar are loc si În cazul lui minunate: singurul care reda identic sintagma greceasca este Veniamin Costachi, ceilalti traducatori Îndepartându-se Într-un sens sau altul de original: minunate oame (Least. 270r, Ms. 1780: 209r); o dumnezeescule Parinte (Costachi 1814: 197r); Prea Cuvioase (Staniloae 1980: 433); prea minunate parinte (Corneanu 1994: 527); qespevsie Pavter, venerande pater (PG 1166).

Intereseaza În continuare utilizarea de catre Varlaam a substantivului pohta pentru a desemna ceea ce, În prezent, este desemnat prin patima; diferenta este data de specializarea ultimului ca termen specific vocabularului religios, În timp ce pofta apartine vocabularului general al limbii române, fara conotatii religioase: Întunearecul/ Întunearicul noptei/ noptii s-a pohtelor/ pohtilor (Least. 271r, Ms. 1780: 210r); Întunerecul si noaptea patimilor (VM 1766: 266v:); Întunearec si noapte a patimilor (Costachi 1814: 197v); Întunericul si noaptea patimilor (Staniloae 1980: 435, Corneanu 1994: 529); skwtiva" kaiV nuktoV" paqw'n (PG 1168) / perturbationum animi et tempestatum nox (1167); la nuit obscure des passions et des tempêtes (Fr. 11).

2.3.5. Optiuni stilistice individuale. Notiunea de «pastor» este redata diferit, În functie de optiunea fiecarui traducator: duhovnicii/ dohovnici, un mai mare (Least. 272r, Ms. 1780: 211r); dohtorul cel sufletesc, pastoriului (VM 1766: 267v); Proestosi, (mai jos) Înainte statatoriului, proestosului (Costachi 1814: 198r, 198v); ÎntÎistatatori, ÎntÎistatatorului (Staniloae 1980: 436/437); staretul, Înainte-statatorul, staret (Corneanu 1994: 529/531); proestw'sin, proesthkovto" (PG 1169), proestw'to" (PG 1172) /curatoribus animorum, [votis] pastoris (PG 1170); magistro (PG 1171); les pasteurs des âmes, (17) un pasteur (Fr. 15).

Daca Varlaam si, dupa el, scribul ms. de la 1780, utilizeaza termenul duhovnic sau un mai mare, Mazareanu Împrumuta din originalul pe care-l traduce fonetismul dohtor, completându-l cu atributul cel sufletesc; Costachi Împrumuta, la rându-i, din textul pe care-l traduce cuvântul proiestos, fara a opera nici un fel de adaptare la specificul limbii române, dar Încearca si o calchiere a originalului grecesc, rezultând Înainte statatoriului - preluata ca atare de Corneanu, alaturi de staret. Un caz aparte Îl reprezinta Staniloae care, fara a Împrumuta solutia gasita de Costachi, purcede la o noua calchiere, ce are ca rezultat un nou cuvânt, Întâistatator. Totusi, În ciuda existentei celor doua variante moderne ale traducerii, termenii utilizati de Varlaam au acoperire si astazi, fiind recurenti În lexicul religios, Într-o mai mare masura decât cuvintele propuse de Staniloae, de exemplu.

Optiuni diferite de traducere manifesta autorii versiunilor diferite ale Scarii si În ceea ce priveste redarea sintagmei touV" noerouV" fivlou": Varlaam foloseste doua atribute sinonime, realizând, ca si În alte cazuri, o structura pleonastica: sufletesti si Îngeresti; sinonimia este partiala, de aceea putem considera ca alaturarea lor a fost facuta cu scopul de a transpune cât mai exact spiritul scrierii ascetice pe care o traducea: Îngeresti contine În plus sema [+ spiritualitate], care se aduga semei comune de [+ imaterial]. Accentul cade pe calitatea de 'imaterial' a prietenilor, conform traducerii lui Staniloae. Celelalte traduceri sunt mai apropiate de sensurile gr. noerov": 'qui concerne l'intelligence; d'où 1. de l'intelligence, intellectuel; 2. doué d'intelligence, intelligent' (DFG, s.v.), cu nuantarile de rigoare. Astfel, copistul ms. de la 1780 foloseste termenul Întalepti (probabil Îl preia din varianta pe care o copie); Veniamin Costachi opteaza pentru un adjectiv participial, rezultat prin apropierea de gr. novhma 'pensée, reflexion', În timp ce Corneanu apeleaza la traducerea franceza, literarizând din nou textul: priiatini sufletesti si Îngeresti (Least, 273r, Ms. 1780: 212r); prieteni Întalepti (VM 1766: 268r); priiatenii cei gÎnditi (Costachi 1814, 198v); prietenii netrupesti (Staniloae 1980, p. 437/ 16); prietenii lui Dumnezeu (scil. Pe prietenii cei duhovnicesti, adica staretii, parintii spirituali) (Corneanu 1994: 531:); touV" noerouV" fivlou" (PG 1172) /sapientes in promptu habere amicos (1171); nous ayons pour directeurs des hommes qui soient les amis de Dieu (Fr. 19).

Tot În domeniul lexicului sapiential, Varlaam transpune sintagma din slavona: ... prin Întelepteste si face desavÎrsit; verbe care, cu forme diferite, sunt mentinute si În traducerile moderne, cf. si gr. sofivsa" kaiV teleiwvsa"; singurul care opteaza pentru alt cuvânt este copistul ms. din 1780 care, folosind o versiune intermediara a traducerii lui Varlaam, preia de acolo verbul sa Învete, cu un semnatism simplificat fata de cel al verbelor folosite din traducerea-sursa: cela ce Întelepteaste si face desavÎrsit pre cei neÎntelepti si neiscusiti (Least. 273v, Ms. 1780: 212v); acela (...) care si pre copii cei tare la cap poate sa-i Învete (VM 1766: 268r); cela ce pre cei neÎnvatati si neÎntelepti i-au Înteleptit si desavÎrsit i-au facut (Costachi 1814: 198v); cel ce face Întelepti (...) pe cei neÎnvatati si neÎntelepti, ducÎndu-i la desavÎrsire (Staniloae 1980: 438/ 20); acela care Întelepteste si desavÎrseste pe cei prosti si nepriceputi (Corneanu 1994: 532); didavskalo" (...) o& touV" ajmaqeì" kaiV ajsovfou" sofivsa" kaiV teleiwvsa" (PG 1177) / quid tardos et hebetes, litteratos reddit et doctrina praestantes (1178); le précepteur qui, n'ayant eu affaire qu'à des personnes bornées et stupides, les a néanmoins remplies de science et d'érudition (Fr. 24).

Varlaam traduce slavonul ... 'gehennae' (Miklosich 1865, s.v.) prin focul de veaci, În timp ce Costachi Împrumuta din textul grecesc gheena (optiune pe care o preia si Staniloae); Corneanu opteaza pentru termenul mai putin livresc, implicit mai accesibil, iad: frica focului de veaci (Least. 275v, Ms. 1780: 214r); frica gheenei (Costachi 1814: 200r); frica gheenei (Staniloae 1980: 441/ 34); teama de iad (Corneanu 1994: 535); fovbo" geevnnh" (PG 1184:) / inferos flammarum (1183); la crainte des flammes vengeresses de l 'enfer (Fr. 37).

Traducerea lui Varlaam este În secventa urmatoare mai explicita (clara) decât cea de mai târziu, a lui Veniamin Costachi: a (nu) fiasemenea lui Dumnezeu vs. a (nu) fial lui Dumnezeu urmatoriu (preluata, inexplicabil, si de Staniloae). Corneanu reda exact gr. mimhthv" prin imitator. Optiunea lui Costachi se clarifica prin referire la versiunea franceza: urmatoriu ar ficel care merge pe urmele cuiva si ar putea firezultatul consultarii si confruntarii altor manuscrise/ editii ale textului lui Ioan Scararul, conform prefetei traducerii sale: nu veri/ vei hi/ fiaseamenea lui Dumnedzau (Least. 277v, Ms. 1780: 215v); nu vei fial lui Dumnezeu urmatoriu (Costachi 1814: 201r); nu vei fiurmator lui Dumnezeu (Staniloae 1980: 443/ 48); nu vei putea fiimitatorul lui Dumnezeu (Corneanu 1994: 538); kaiV ouVk e!sh loipoVn Qeoù mimhthv" (PG 1188) / neque enim (id faciendo) Deum imitabere (1187); vous ne marcheriez pas sur les traces du Seigneur (Fr. 51).

În exemplul urmator, traducerea lui Varlaam corespunde gr. pikrivdwn, În timp ce Costachi particularizeaza substantivul amaraciuni, considerând ca este vorba de papadii; celelalte traduceri pastreaza din original numai atributul de amar, asociat succesiv ierburilor sau laptucilor (cf. editiei latine si franceze): pana nu mÎnca adzÎma cu amaraciuni (Least. 285r, Ms. 1780: 222r); pÎna cÎnd nu au mÎncat azimele cu papadii (Costachi 1814: 205r); pÎna ce nu au mÎncat azima cu ierburi amare (Staniloae 1980: 456/ 98); pÎna ce nu i-a facut sa manÎnce azima cu laptuci amare (Corneanu 1994: 550); a!cri" ou% toV a!zumon metaV pikrivdwn e!fagon (PG 1201) / nisi gustatis prius azymis et agrestibus lactucis (1202); qu'après leur avoir fait manger des azymes et des laitues amères (Fr. 99).

2.3.6. Elemente lexicale mentinute În uz. Conservarea unor cuvinte folosite Înca din secolul al XVII-lea În terminologia religioasa actuala poate avea doua cauze: a) termenii respectivi sunt neologisme preluate din limbile din care se face traducerea, mai putin din slavona, caci acestea, dupa cum s-a demonstrat deja, au fost toate Înlocuite; b) caracterul conservator al lexicului religios care a facut posibila supravietuirea unor asemenea cuvinte, În conditiile În care ele nu mai erau active În vocabularul comun.

a) Neologismul de origine latina purgatie, atestat pentru prima oara În Leastvita (Zgraon 1976b) este prezent mai Întâi marginal, ca adnotare, implicit explicare, a expresiei dare de curatire, pentru ca ulterior sa apara inserat În textul propriu-zis al Scarii; manuscrisul copiat la 1780 contine În acel loc sintagma initiala: dare de curatire; inexistenta acestui pasaj si În celelalte versiuni face imposibila discutarea evolutiei termenului: Agoniseaste si tu, o, minunate parinte, leacuri, dare de curatire (ad. purgatie), brici (...) (Least. 271r); Purgatia iaste tamaduire pohtelor celor din lontru si desartare Împuticiunei si scÎrnaviei ce nu sa veade (Least. 271v); Dare de-a curatire iaste tamaduire pohtilor celor din launtru si desartare Împutaciunii scÎrnaviei [taiat: lor] ce nu sa veade (Ms. 1780: 210v).

«Eretic» este un alt cuvânt activ În lexicul religios si În perioada moderna a limbii noastre literare; prezenta acestui substantiv În traducerea lui Varlaam dovedeste cunostintele sale de neogreaca sau latina, si de aici familiaritatea cu acest termen atunci când Îl Întâlneste În varianta-sursa a traducerii sale - ereñik¥ (279v/dr.), cf. v.sl. örêtigß 'haereticus' (Miklosich 1865, s.v.): Ceia ce-s slabi Întru credinta sa nu manÎnce cu ereticii/ eriticii, cum gice/ zice pravila (Least. 279v, Ms. 1780: 217v); Cei neputinciosi Împreuna cu ereticii sa nu manÎnce (Costachi 1814: 202r); Cei slabi sa nu manÎnce Împreuna cu ereticii, precum s-a spus În canoane (Staniloae 1980: 446/63); Cei slabi sa nu manÎnce Împreuna cu eretici, precum se spune si În canoane (Corneanu 1994: 541); jAsqenei>" ai&retikoi>" mhV sunesqievtwsan, kaqwV", kaiV ejn toi>" kanovsin ei!rhtai (PG 1192) / Cum haereticis fide non firmi et ardentes ne accumbant aut communicent, ut est in sacris canonibus (1191); Gardez-vous bien de jamais permettre à ceux de vos inférieurs dont la foi n'est pas ferme et à toute épreuve, vive et ardente, de vivre et de communiquer avec les hérétiques : vous savez que les canons de l'Église l'ont très sagement défendu (Fr. 66).

b) Termenul «aproapele» este tradus prin aceeasi forma În toate variantele utilizate, cu observatia ca la Varlaam apare numai În structura cu prepozitia de. Atestat În cele mai vechi texte literare românesti, substantivul aproapele "reprezinta unul dintre cele mai vechi adverbe substantivizate ale limbii române literare" (Munteanu 1995: 235; vezi analiza complexa a conceptului aproapele, În ibidem: 233-240.): sufletul de-aproapelui sau (Least. 278v, Ms. 1780: 216v); sufletul aproapelui Întru toate (Costachi 1814: 201v); sufletul aproapelui Întru toate (Staniloae 1980: 445/ 56); sufletul aproapelui (Corneanu 1994: 540); yuch'" toù plhsivon periV pavnta (PG 1189) / in omnibus animam pro anima exponere (1190); toutes les âmes confiées à ses soins et à sa vigilance (Fr. 57).

Verbul urgisi este concurat În acest context de verbul defaima; daca urgisi (derivat de la urgie, cu etimologie latina: orgia, cf. si ngr. orgivzw 'a se Înfuria') are sensurile 'a oropsi, a nu mai iubi, a dizgratia, a departa, e exila' (apud Scriban 1939, s.v.), sensurile verbului defaima - 'a critica, a vorbi de rau, a calomnia' - reprezinta o intensificare a semantismului propriu gr. ejxoudenivzw 'ne faire aucun cas de, considérer comme rien, mépriser': Dumnedzau nu va urgisi inima cea ÎnfrÎmta/ ÎnfrÎnta si smerita! (Least. 271r, Ms. 1780: 210r); Inima cea ÎnfrÎnta si zdrobita, Dumnedzau n-o defaima! (VM 1766: 266v); Inima zdrobita si smerita, Dumnezeu nu o va defaima! (Costachi 1814: 197v); Inima zdrobita si umilita, Dumnezeu nu o va urgisi! (Staniloae 1980: 435, Corneanu 1994: 529); Kardivan suntetrimmevnhn kaiV tetapeinwmevnhn o& QeoV" ouVk ejxoudenwvsei (PG 1168) / Cor contritum et humiliatum Deus non despiciet! (1167); Un coeur broyé et humilié, Dieu ne le méprise point (Fr. 11).

În secventa de mai jos intereseaza, pe de o parte, prezenta verbului a se pogorÎ, pe de alta, substantivul vale, cu sinonimele lui diacronice. Verbul a se pogorÎ, având ca etimologie v.sl. pogor', cu sensurile 'ejn katabavsei, kataV pranou~" prone, deorsum' (Miklosich 1865, s.v.), era general În epoca În care Varlaam traduce Scara (de altfel, aceeasi forma o Întâlnim si În traducerea din 1814 a mitropolitului Costachi); cf. Scriban 1939, s.v., semantismul acestui verb include si substantivul vale: 'În jos, la vale', ceea ce ar putea constitui motivul pentru care nu mai este redat În textul propriu-zis al traducerii lui Varlaam. În manuscrisul de la 1780, ca si În traducerea lui Veniamin Costachi, acesta este Însa tradus printr-un slavonism curent În vechea româna literara: zapodie (< v.sl. zapodß 'latebra; cachette, refuge, abri, retraite' (cf. Miklosich 1865, s.v.; Scriban 1939, s.v.) 'vale larga, platou adapostit de Înaltimi', În timp ce În versiunile ulterioare este Înlocuit prin sinonimul vale: Pentr-acea, te pugorÎs dintr-acea vedeare dumnedzaiasca Întru adÎncata smerenie, În Horiv (Least. 287r); pentru aceia te pogorÎras dintru ace videare dumnezaiasca Întru adÎncata zapodie, smereniei, În Horiv (Ms. 1780: 223v); Pentru aceaia si Întru prea adÎnca (...) zapodie de smerenie În Horiv (...) te-ai pogorÎt (Costachi 1814: 206r); De aceea te-ai si coborÎt În cea mai adÎnca vale (a Horebului (Staniloae 1980: 458); De aceea, (...) te-ai coborÎt În foarte adÎnca vale a smereniei, În Horeb (Corneanu 1994: 552:); dioV kaiV eij" baqutavthn pou koilavda tapeinwvsew" ejn CwrhVb ejk th'" qeoptiva" katelhvliqa" (PG 1204) / in altissimam demissionis vallem Chorebanam a Dei conspectu descendisti (1203).

Grafia numelui propriu Horeb evolueaza În diacronie: etimologizanta initial, cf. slav. xoriv' (287r/dr.), gr. CwrhVb, devine ulterior Horeb, cf. lat. Chorebanam si fr. Horeb.

3. Concluzii

Traducerea mitropolitului Varlaam, importanta pentru mediul monahal, dar si pentru cel laic, a fost facuta la Începutul secolului al XVII-lea, Într-o perioada În care limba româna literara era În plin proces de formare. Înscrise În acest context, slavonismele analizate, desi numeroase, sunt perfect justificate prin existenta acelor "goluri semantice" inerente oricarei limbi aflate la Începutul constituirii variantei literare.

Secventele comparate au fost selectate din manuscrisele si tipariturile reprezentând traducerea Scarii Într-un interval cuprins Între secolul al XVII-lea si secolul al XX-lea; ca reper am folosit textul cuprins În volumul 88 al PG, În dubla editie, greaca si latina. Perioada mare de timp din care provin aceste texte a permis surprinderea schimbarilor lexicale care au dus la formarea caracterului modern al vocabularului limbii române literare. Am insistat asupra procesului de formare a lexicului religios; dat fiind caracterul conservator al acestuia, nu este de mirare ca unele dintre elementele lexicale folosite de Varlaam În traducerea sa sunt si astazi În uz. Cauzele care au permis mentinerea lor În limbajul religios actual sunt diverse: pe de o parte, caracterul conservator al acestei terminologii a contribuit la frecventa utilizare a unor termeni - substantivele aproapele, duhovnic, spovedanie, În strânsa legatura cu persistenta realiilor desemnate -, unii intrând În componenta unor expresii fixe, precum a pogorÎ, mentinut În expresia Pogorârea Sfântului Duh; pe de alta parte, unii termeni utilizati de mitropolitul moldovean erau neologisme preluate din alte limbi de cultura decât slavona, chiar daca prin intermediar slavon: e cazul lui azima, eretic.

Schimbarile lexicale au avut loc la nivelul: 1. elementelor arhaice, generale În epoca În care Varlaam traducea Scara raiului; 2. slavonismelor, pe care acesta le preia din textul pe care-l traduce; 3. elementelor dialectale; 4. elementelor lexicale generale, nespecializate.

Traducerea lui Vartolomeu Mazareanu a fost prea putin utilizata În realizarea studiului comparativ deoarece capitolul ales spre analiza (Epistola catre Pastor) are dimensiuni mai reduse. Cele doua editii moderne ne ofera doua texte diferite din punct de vedere al limbii, dar si al metodei de traducere urmate de fiecare autor În parte: traducerea lui Staniloae conserva un limbaj traditional, pe alocuri arhaizant, pastrând de multe ori optiunile de traducere ale Înaintasului sau, Veniamin Costachi, În timp ce traducerea lui Corneanu este mai libera fata de original, autorul literarizând de multe ori textul propriu-zis al lui Ioan Scararul, fara a pierde Însa semantismul original, având ca instrument o limba româna moderna.

Sidebar

In order to illustrate the dynamics of the Romanian language over four centuries (the aim of the study), we focused on Letter to a Shepherd and selected six variants from the multiple versions in Romanian. We had as a comparison base the Romanian manuscript no. 5419 (Varlaam's translation) and used, for the 17th century, the Romanian manuscript no. 434 and no. 2511 - which maintain Leastvita's writing pattern. For the 18th century, we used Vartolomeu Mazareanu's translation - Romanian manuscript no. 2959 - from 1766 and a manuscript from the Library of Metropolitanate of Moldavia and Bukovina, copied in 1780, while for the 19th century we found useful the first printed translation, made in Greek in 1814, belonging to Veniamin Costachi. As for the modern age, Corneanu's translations, respectively Staniloae and a translation from French represented our work instruments. The study reveals the dynamics of the Romanian language based on the religious terminology, and does not leave aside the structural vocabulary. The comparison will trace, in general, the replacement of the Slavonic language constructions used by Varlaam in a period when the Romanian literary language had sufficient "semantic gaps" for justifying the loan words from the language of the translated text and also other circumstances. Examples of words from Varlaam's translation that remained in the religious vocabulary will be emphasized, too.

Footnote

1 Primele doua parti ale lucrarii au aparut În nr. 2 (14)/2011 si 2 (16)/2012 ale prezentei reviste.

References

Bibliografie

A. Izvoare si lucrari de referinta

Bailly 71915: M. A. Bailly, Dictionnaire grec - français. Rédigé avec le concours de M. E. Egger, Paris, Librairie Hachette.

Cihac 1870 : A. de Cihac, Dictionnaire d'étymologie Daco-Romane, partea I: Elements latins; partea II; Elements slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Francfort/ M.

Corneanu 1994: Nicolae Corneanu, Scara raiului precedata de Viata pe scurt a lui Ioan Scolasticul si urmata de CuvÎntul catre Pastor, traducere, introducere si note de mitropolit Nicolae Corneanu, Timisoara, Editura Amarcord.

Costachi 1814 : Veniamin Costachi, Scara raiului, Tipografia Manastirii Neamtului.

DLRLV = Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, 1987, Dictionarul limbii române literare vechi, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Fr. = John Climacus, L'Echelle sainte, translate by Placide Deseille, published 1996 by Abbaye de Bellefontaine (first published 1978) (vezi http://www.livres-mystiques.com/partietextes/Climaque/Echelle/climaque.htm).

Least.: Leastvita, ms. rom. BAR, nr. 5419.

Miklosich: Franz Miklosich, 1862-1865, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinium, Vindobonae, Guilelmus Braumueller.

PG = Patrologia graeca, vol. 88, editor J.P. Migne.

Scriban 1939: August Scriban, Dictionaru limbii românesti (Etimologii, Întelesuri, exemple, citatiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Iasi, Institutul de Arte Grafice "Presa Buna".

Staniloae 1980: Dumitru Staniloae, Filocalia sau culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavârsi, vol. IX, Scara sfântului Ioan Scararul si Învataturile lui ava Dorotei, traducere, introducere si note de Dumitru Staniloae, Bucuresti, Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

VM 1766: Vartolomeu Mazareanu, Leastvita, ms. rom. BAR, nr. 2959.

B. Literatura de specialitate

Dimitriu 1970: Corneliu Dimitriu, Vocabularul limbii române vechi. Studiu statistic (teza de doctorat), Iasi.

Fecioru 1952: D. Fecioru, Manuscrisele de la Neamtu. Traduceri din Sfintii Pasinti si din scriitorii bisericesti, În "Studii teologice", seria II, anu IV, sept. - oct., p. 459-487.

Gafton 2001: Alexandru Gafton, Evolutia limbii române prin traduceri biblice din secolul al XVI-lea, Iasi, Editura Universitatii "Al. I. Cuza".

Ghetie 1975: Ion Ghetie, Baza dialectala a românei literare, Bucuresti, Editura Academiei.

Ghetie/ Mares 1974: Ion Ghetie, Alexandru Mares, Graiurile dacoromâne În secolul al XVI-lea, Bucuresti, Editura Academiei.

Ghibanescu 1914: Gh. Ghibanescu, O noua lucrare a Mitropolitului Varlaam (Leastvita lui Ioan Scarariul), În "Arhiva", XXV (1914), nr. 3-4, p. 65-107.

Grecu 1942: Vasile Grecu, Învataturile lui Neagoe Basarab, Domnul Tarii Românesti (1512-1521). Versiunea greceasca editata si Însotita de o introducere si traducere În româneste de Vasile Grecu, În "Studii si cercetari", LX, Bucuresti, Imprimeria Nationala,.

Ivanescu 22000: G. Ivanescu, Istoria limbii române, Iasi, Editura Junimea.

Mihaila 2002: G. Mihaila, Contributii la etimologia limbii române, Bucuresti, Editura Univers Enciclopedic.

Munteanu 1995: Eugen Munteanu, Studii de lexicologie biblica, Iasi, Editura Universitatii "Al. I. Cuza".

Munteanu 2004: Eugen Munteanu, Interferente lingvistice greco-române În actul traducerii (Margaritarele lui Ioan Hrisostomul, Bucuresti, 1691), În AUI, sectiunea III e. Lingvistica, tomurile XLIX-L, Studia lingvistica et philologica in honorem D. Irimia, p. 349-365.

Olteanu 1970: Pandele Olteanu, Metoda filologiei comparate În studierea izvoarelor si În identificarea versiunii neogrecesti a operei "Scara" tradusa de mitropolitul Varlaam, În MO, XXII, nr. 5-8, Craiova, p. 543-567.

Panaitescu 1959: P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slave din Biblioteca Academiei RPR, vol. I, Bucuresti, Editura Academiei.

Panaitescu 2003: P. P. Panaitescu, Catalogul manuscriselor slavo-române si slave din BAR, vol. II, Bucuresti, Editura Academiei.

Paul 1964: Mihai Paul, "Leastvita" (Scara raiului) - traducerea lui Varlaam de la Secu Într-o noua redactie, În BOR, nr. 11-12, p. 1069-1084.

Strempel 1978-1992: George Strempel, Catalogul manuscriselor românesti, vol. I-IV, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica.

Teodorescu 1984: Mirela Teodorescu, Raspunsul Împotriva catihismului calvinesc. Editie critica, studiu filologic si studiu lingvistic de Mirela Teodorescu, Bucuresti, Editura Minerva.

Zgraon 1976a: Florentina Zgraon, Consideratii filologice asupra primei traduceri manuscrise a "Scarii" lui Ioan Sinaitul, În LR, XV, nr. 3, p. 275-287.

Zgraon 1976b: Florentina Zgraon, Un neologism de origine latina În prima jumatate a secolului al XVII-lea, În LR, XV, nr. 5, p. 624-626.

Zgraon 1977: Florentina Zgraon, 1977, Manuscrisele românesti ale "Leastvitei" pâna la jumatatea secolului al XVIII-lea. Probleme de filiatie, În LR, XXVI, nr. 5, p. 517-531.