BRAILA, "PORT - ORAS" (1829 - 1840)/BRAILA, "PORT - TOWN" (1829 - 1840)

Abstract

This study presents the Braila after 1829. Article 5 of the Pace treaty of Adrianople stated that the Romanian Principalities of Wallachia and Moldavia will enjoy free foreign trade, and special additional act added that the two principalities will be no longer submitted to Ottoman requisitions. The sums necessary for modernizations were obtained from economic activities, more numerous and important, and the agricultural exports played the primary role. Lots of people were attracted in the prosperous town, from businessmen to simple sailors in the port, Romanians and foreigners. The status of franc port that Brada had for half a century contributes to the demographic evolutions. Out of the big cities of Romania, Brada had the highest proportions regarding the people rise. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

BRAILA, "PORT - TOWN" (1829 - 1840)

Rezumat. Acest studiu prezinta evolutia Brâilei dupâ 1829. Articolul 5 din Trata tul de Pace de la Adrianopol a declarai câ Principatele Române, Tara Româneasca fi Moldova, se vor bucura de cornert exterior liber, actul adifional fi special a adàugat câ cele douâ principate nu vor mai fi prezente la rechizifiile otomane. Sumele necesare pentru modernizare au fost obfinute din activitafile economice, mai numeroase fi mai importante, iar exporturile agricole a jucat rolul principal. O mulfime de oameni au fast atrafi de orasul prosper, de la oameni de afaceri la simpli marinari în port, români fi strâini. Statutul porto francului pe care 1 -a avut Braila pentru o jumâtate de secol a contribuit la evolufiile demograficâ. Din marile orase din România, Braila a avut cele mai mari proporfii în ceea ce privefie crefierea populafiei.

Cuvinte cheie: comert exterior, navigafie, antrepozit, demografie, cereale.

Abstract. This study presents the Braila after 1829. Article 5 of the Pace treaty of Adrianople stated that the Romanian Principalities of Wallachia and Moldavia will enjoy free foreign trade, and special additional act added that the two principalities will be no longer submitted to Ottoman requisitions. The sums necessary for modernizations were obtained from economic activities, more numerous and important, and the agricultural exports played the primary role. Lots of people were attracted in the prosperous town, from businessmen to simple sailors in the port, Romanians and foreigners. The status of franc port that Brada had for half a century contributes to the demographic evolutions. Out of the big cities of Romania, Brada had the highest proportions regarding the people rise.

Keywords: foreign trade, navigation, warehouse, demography, grain.

In jurul oricärei açezâri se contureazä un mit al întemeierii pe care ulterior se creioneazä, dincolo de origini, märejia unei epoci. Pentru Roma existä legenda lui Romulus §i Remus, iar oraçele greceçti sunt pline de astfei de legende. La aproape douä veacuri de la evenimentele din 1829, condijia economicä, incomparabilä cu cea zilelor de glorie ale portului Bräila, conduce la accentuare mitului "Principatelor Danubiene ca grânar al Europei". Oricare ar fi interpretarea asupra acestui aspect, un lucru este cert. Dupä 1829, Bräila a început sä respire aerul capitalismului autentic §i sä fie parte a unui club elitist de la a cârui participare a lipsit trei veacuri, exact perioada stâpânirii otomane (1538-1829). Despre Bräila în época modemä s-a scris mult §i eu siguran(a se va mai serie. Istoriografia româneascâ este plinä de lucräri care trateazä în parte chestiunea dezvoltärii Bräilei2 dupä 1829. Mul(i dintre cei care, pânâ în acest moment §i-au îndreptat aten(ia asupra acestei problème, iau prea pu(in în calcul aspectul cei mai important al dezvoltärii a§ezärii româneçti a Bräilei moderne, portul în structura sa intimâ. Nucleul portului a fost analizat în numeroase lucräri dintre care le amintim pe cele ale lui Emil Octavian Mocanu3, Viorel Bratosin4, Georgeta Penelea Filitti5, Constantin C. Giurescu6 §i Paul Cemovodeanu7. Din ele lipsesc sau apar scurte referiri chiar la cei mai important, oamenii. Recent a fost editatä catagrafia8 din 1838 care dezväluie în micä mäsura componenta umanä a unei a§ezäri care dupä 1829 a cunoscut una dintre cele mai ridicate creçteri demografice din Principatele Române. Tóate acestea au avut un punct de plecare común.

Tratatul de pace ruso-otoman semnat la Adrianopol (2/14 septembrie 1829) a fost în mare parte cheia succesului Principatelor Danubiene §i a porturilor sale. A fost momentul declarator al unei revoluti economice pentru micile state române care s-au väzut ín postura unor (inte directe ale marilor case comerciale europene, care dispuneau în spatele lor de state tot la fei de putemice. Multä vreme în istoriografie perioada anterioara a fost denumitä ca fiind cea în care s-a exercitat un putemic "monopol comercial"9 otoman. Din evul mediu, schela Bräilei era recunoscutä ca fiind un centru comercial major pentru nego(ul Järii Româneçti. Dupä cucerirea otomanä §i transformarea regiunii Bräila în kaza (1538-1540), portul Bräila a devenit un centru semnificativ al Imperiului Otoman pentru aprovizionarea, în calitate de zaharea, a pie(ei Constantinopolului sau a oçtilor otomane10. Dupä 1829 se producea declicul societä(ii moderne româneçti. Articolul 5 al Tratatului de la Adrianopol prevedea libertatea comer(ului exterior al Principatelor, Jara Româneascâ §i Moldova. Acest aspect a favorizat, dincolo de oricare altä interpretare istoriograficä a periferializärii evolu(iei istorice a României moderne11, un fapt unanim acceptât, importan(a liberalizärii comer(ului exterior al Principatelor Danubiene dupä 1829. în scurtä vreme s-a trecut la därämarea zidurilor cetäpi §i la demararea lucrärilor urbanistice la care s-a implicat direct chiar guvematorul Principatelor, Pavel Kiseleff12.

"Mitul gränarului Europei" a débutât având în cerealele româneçti (în special grâul §i porumbul) principala maria autohtonä comercializatä pe pia(a occidental §i în Tratatul rusootoman de la Adrianopol statutul juridic al deblocârii Principatelor din "sclavia" pe care a impus-o timp de trei veacuri puterea de la Stambul13. Multä vreme istoricii §i-au îndreptat atenea asupra istoriei nationale facând din aceasta cea mai importantä chestiune a secolului al XIX-lea. Astfel, în mentalul colectiv s-a créât greçit ideea unui interval de timp, perioada dintre revoluta francezä (1789) §i primul râzboi mondial (1914), în care principala problemâ a societälii europene a fost chestiunea nalionalä. Nimic mai greçit, atâta vreme cât principalele problème aie societälii europene din intervalul amintit au fost cu totul áltele, printre care §i-a facut loe §i risorgimento14. Principalele realizäri care au condus la demararea procesului de unificare nalionalä au Jinut, dincolo de chestiuni político-militare, de revoluta industrial §i rezolvarea crizele alimentare15.

Ambele elemente amintite au readus în atenjie dupä 1829 gurile Dunärii în cadrul "chestiunii orientale"16. La scurtä vreme dupä semnarea tratatului ruso-otoman, principala putere în expansiune la Dunärea de Jos a devenit Rusia (aristä. Pe fondul unor mäsuri deloe pe placul marilor puteri din vestul Europei a început sä se manifeste în occident o rusofobie, uneori mtre(inutä artificial, de cätre interésele economice ale localnicilor suslinu(i de aceleaçi mari puteri cointeresate. Pe lângâ acestea au existât §i personal itä(i foarte vocale care au susjinut îndepârtarea Rusiei de la gurile Dunärii §i au inoculât opiniei publice sentimentul iminentei amenirqäri ruseçti la adresa Imperiului Britanic. Un asemenea episod, bine exploatat de istoriografie, a fost cel al lui David Urquhart17. Indiferent care au fost intensifie reale ale ruçilor, tratatul semnat de ei eu otomanii a însemnat începutul unei noi perioade pentru istoria Dunärii §i a a§ezärilor de pe cursul säu, implicit pentru Bräila.

Principatele Danubiene dispuneau înainte de 1829 de o agricultura de subzistenjä §i o industrie quasi-inexistentä, comerpil exterior fiind reprezentat, anterior, de exportul gränelor §i vitelor, dar §i de o serie de materii prime care erau expórtate farä opreliçti pe piaja occidental, pentru cä erau din abundenjä în spapul aflat sub ascultarea Constantinopolului. Francezul Saint Marc Girardin a descris noua stare de fapt a gurilor Dunärii în urmätorul mod: "libertatea comercialä are nevoie de navigapa Dunärii; pentru cä fluviul este cel care leagä Principatele, în sus cu Europa Centralä, ín jos cu Marea Neagrä §i cu Mediterana. Douä ora§e, Bräila ín Jara Romäneascä §i Galap ín Moldova, personificä, pentru a spune astfel, interésele §i speranjele, Principatelor ín privinja Dunärii"18. La dezvoltarea schimburilor comerciale a contribué §i noua politicä de organizare vamalä a Järii Româneçti. Acesta dupä Tratatul de la Adrianopol a trecut la un nivel tarifar unie19 de 3%. în 1838, tarifele se majoreazâ la 5% la import §i la 12% la export, ca efect al tratatului Ponsonby dintre Imperiul Otoman §i Anglia20. Astfel, se accéléra intrarea lor în ritmul capitalismului intemaponal.

Premisele legärii portului Bräila de lumea nordicä §i de civilizapa mäslinilor21 a pnut de noile descoperiri aie revolupei industriale §i de rapiditate implementärii lor pe piaja dunäreanä. Navigapa eu aburi a transformat radical apatia în care era învâluit transportul de bunuri §i persoane în ceea ce avea sä devinä principala arterä a transportului dintre Europa Centralä §i restul lumii, Dunärea. Americanul Robert Fulton, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, a observât cât este de profitabil financiar sä utilizeze navigapa eu aburi pe cursul inferior al fluviului Mississippi. în scurtä vreme ideea a fost preluatä §i antreprenorii austrieci. Britanicii John Andrews §i Joseph Princhard au primit din partea habsburgilor dreptul de a inflinja la Viena "Prima companie austriacä de navigajie cu piroscafe pe Dunäre" ("Erste österreichische Donau Dampfschiffahrts Gesellschaft" - DD SG). în anii '30 ai secolului al XIX-lea navigajia pe Dunärea numai constituía o piedicä în practicarea comerjului §i chiar a voiajelor de pläcere22.

In anul 1831 au ieçi din portul 112 de vase aparjinând: Franjei, Angliei sau Insulelor Ioniene, Austriei, Rusiei, Imperiului Otoman çi Italiei24. Cele mai multe au aparjinut Rusiei §i Imperiul Otoman §i reprezentau transpunerea în practica economicä a ocupaliei Principatelor de cätre armata laristä §i nicidecum vreun aflux extraordinär al vreunei mari puteri. Cu tóate acestea, cei care au profitât de noul "täräm al fagäduinlei" au fost grecii ionieni. în baza Tratatului de la Paris (5 noiembrie 1815), Insulele Ioniene au intrat sub protectorats Marii Britanii, sub denumirea de Statele Unite ale Insulelor Ioniene. Marea Britanie nu a preluat doar política de protectorat asupra insulelor, ci §i obligaba de a impune acolo o guvemare constitutional. Chiar dacä dispuneau de statutul de protectorat, Insulele Ioniene au fost tratate ca un teritoriu colonial în care puterea reprezentatä de conducerea exercitatä de Londra prin Marele Lord. Ionienii se bucurau de aproape tóate obligadle §i drepturile pe care oricare ait supus britanie le avea. Acest aspect este vizibil pe douä componente care au condus la märetia imperiului britanie, transportul §i comertul. Ajutorul reciproc dintre ionieni §i britanici se întelege prin analiza a douä aspecte: ionienii au recunoscut ajutorul britanie pentru a scäpa de dominatia francezä, având cale liberä spre activitâtile comerciale §i navale; Marea Britanie a privit Insulele Ioniene ca un punct geostrategic vital intereselor sale economice are legau antrepozitele sale de hinterlandurile levantine §i din sudul Rusiei25.

Çi dupä eliberarea oraçului de sub stäpänirea otomanä, Bräila a continuât, în ciuda "ocupafiei eu spirit eliberator §i inovator" a Rusiei din Principate, sä fie un adevärat centru al colectärii cerealelor din hinterlandul säu, dar §i din zone considerate în epocä foarte depártate din cauza dificultälilor de transport, cum a fost cazul Olteniei. La sfârçitul anului 1831 ín portul Bräila au fost depozitate, cu scopul de a fi expórtate, urmätoarele cantitäfi de produse: 5.200.000 ocale26 de porumb, 792.000 de orz §i oväz, 96.000 ocale de grâu §i 52.800 ocale de mei. Tóate aceste lucruri aveau loe ín condijiile ín care producía de cereale a Järii Româneçti a fost de 492.347.732 ocale, din care cele mai semnificative rezultate au fost objinute la producía de mei, care a reprezentat 35.011.752 ocale. în acelaçi an, au fost objinute doar 30.045.498 ocale de grâu, de 11 orí mai pujin comparativ cu producía de porumb care a totalizat 398.599.084 de ocale27.

Dátele prezentate sunt orientative §i nu reprezintä o certitudine. în lipsa altora, autori precum E.O. Mocanu sau Bogdan Murgescu încearcâ doar prezentarea unei imagini, §i nici pe departe nu solidificä teza "gränarului Europei" dupä 1829, utilizând surse cu mult depâçite precum Hurmuzaki28. Ambii, însâ, nu au cercetat date concrete în arhivele din România §i din sträinätate29. Cercetärile cele mai pertinente aparjin lui Paul Cemovodeanu în ceea ce prívente schimburilor comerciale románo-britanice. Din ele nu rezultä cä Principatele ar fi fost un exportator semnificativ pe piala de cereale din Europa, dar cu tóate problemele, care au limit de chestiunea gurile Dunärii §i de política proteclionistä din Marea Britanie, supuçii englezi (în special cei din Insulele Ioniene) au întreprins activitäji comerciale semnificative în perimetrul Märii Negre §i a gurilor Dunärii. Aspect întârit de istoria prodigioasä a "poporului Märii" din Mediterana30, la care se adaugâ studiile demografice care atestä prezenja numeroçilor etnici eleni la Bräila31, în numär de 1.455 în anul 1838.

E.L. Blutte a delimit între 1829 §i 1834, la Bucureçti, Amelia de consul general al Marii Britanii în Principate32. Acesta a manifestât o antipatie fa|içâ fa(ä de autoritäplor de ocupape ruse §i de Regulamentele Organice. Din relatärile sale au rämas câteva informât» legate §i de modalitatea evolupei comerpilui dintre Principate §i Insulele Ioniene, printre care §i referiri la portul Bräila. încâ din 1830 autoritäre (ariste procedau la opriri ffeevente aie vaselor sträine pe Dunäre pentru a le taxa de cât de multe ori se putea §i a descuraja armatorii sä întreprindâ pe viitor activitâp similare. Blutte îl informa în 4 iunie 1830 pe ambasadorul britanic la Viena, lordul Cowley, de abuzurile ruçilor la adresa ambarcapunilor sträine. Din aceeaçi sursä afläm cä în acea perioada în tranzit prin portul Bräila s-a aflat un bric maltez, dar §i de condipile rudimentäre de depozitare a märfurilor direct pe schele porturilor în lipsa unor magazii. Pentru tóate acestea a existât un pretext oficial al autoritäplor, carantina33.

Blutte considera prohibipile împotriva liberei circulât» a märfurilor ca fiind încâlcâri ale tratatelor comerciale semnate de marile puteri eu Poarta, numindu-le "o pildä neiertatä de exces de putere din partea guvemului local §i ca unul din indicii apropiatei neatâmâri a acestor provincii, sau, mai bine zis, a trecerii lor de sub stäpänirea turceascä sub cea ruseascä, din posesiunile cäreia se poate zice cä fac, deja, parte"34. Astfel cä, reuçita diplomaplor britanice din Principate, care informau Londra cä au "reuçit sä pun[ä] capät abuzurilor §i stoarcerilor practícate la Galaji §i Bräila împotriva coräbiilor de corner! ioniene din aceste porturi [...]35" a fost un alt orizont deschis de marile puteri pentru dezvoltarea schelei Bräilei. Moment de care au profitât din plin antreprenorii sträini, dar §i marii proprietari de pämänt din Principate, în sânul cärora rusofobia a atins cote inimaginabile. Noua stare de fapt de dupä 1829 a pärut pentru români mai apäsätoare fa(ä de cea precedentä din cauza puterii mult prea protectoare, Rusia.

O inovaÇie a epocii moderne a fost carantina. Aparent o invenÇie menitä sä aducä protecçie împotriva diverselor epidemii care ucideau în epocâ mai mult ca oricare râzboi, carantina s-a dovedit o armâ în mänä noii puteri protectoare care vedea dincolo de propria armata de ocupaÇie §i alte metode de constrângere a Principatelor Danubiene. Carantina a influençât semnificativ §i demografía din Principatele Române. Generalul Kiseleff, guvematorul celor douâ Principate, a ordonat din toamna anului 1830 înfiinÇarea a 13 puñete de carantinä care legau oraçul Galati de Vorciorova, incluzând §i Bräila. De administrarea punctelor de carantinä, care erau dispuse de-a lungul cäilor de comunicaÇii principale, se ocupau directorii, medicii §i cinovnicii. în perimetrul carantinei se desfaçurau aproape tóate operaçiunile importante §i de lungä duratä din port, depozitarea §i taxarea vamalâ a produselor de câtre contracciul vâmilor39. în acest mod s-a legalizat privarea de libértate (între 4 zile §i 2 säptämäni) §i violarea intimitâçii în numele sânâtâçii publice §i cu girul protector al Rusiei40. Fiecare oficiu de carantinä avea obligaçia de a înregistra într-o condicä pasagerii care intrau sau ieçeau din principat. Extrase ale registrului au fost trimise lunar Comitetului Carantinelor. Cälätorul, la intrarea în Principate, avea obligaçia sä prezinte autoritâçilor paçaportul sau alte documente de cälätorie, supuçii occidentali puteau sä utilizeze paçapoartele eliberate de consulatele lor41. în acest mod era controlatä demografía Principatelor §i în fimcçie de banii §i documéntele pe care le aveau asupra lor erau încadraçi în peregrini §i "posibili atentatori la ordinea impusä de puterea protectoare" (s.n.).

Metoda utilizatä pentru completarea condicii era ce a interogatoriului. Cinovnicul carantinei nota dátele în fimcçie de rubricile registrului säu. Acestea se refereau la numele cälätorului, locul de proveniençâ, destinaçia, paçaportul cäre-i çâri îi aparçine, neamul §i meseria. La acestea se adaugâ dátele considerate de directorul carantinei ca fiind importante pentru informäri ulterioare aie autoritâçilor centrale42. Porturile danubiene deveniserâ puñete importante pentru intrarea sträinilor în Principate, singurele care contau în lipsa unei infrastructuri terestre solide, iar miçcarea populaçiei putea fii observatä din aceleaçi surse aie carantinei de care nu scäpa nimeni, indiferent de rang sau avéré. Spre exemplu, în carantinele din porturile Dunärii româneçti erau mai mulji pasageri ca în lazaretul de la Marsilia43. Charles Joseph Edmond de Bois-Le-Comte a fost un important diplomat francez care a relatat, pe parcursul anilor 1833-1834, pentru Ministerul Afacerilor Sträine de la Paris situaba din cele douä Principate44.

Bois le Comte nota în raportul säu pentru Ministerul de Externe francez, din 1833, urmätorul aspect: "Guvemul muntean a organizat ín tóate porturile acestea carantine formänd 11 puñete de 1122 infanteriçti §i 344 de cäläreji. Moldova n-are decât carantina de la Galati, în 1833 a primit pänä la 4000 de cälätori; cea de la Giurgiu a primit 2108 §i cea de la Bräila 1900. Excelenja Voasträ îçi va da mai bine seama de activitatea acestor pasageri amintindu-§i cä lazaretul din Marsilia n-a primit în 1832 decât 3982 de cälätori"45. Consulul englez la Bucureçti, Blutte considera cä mäsurile luate de autoritäre române dupä izbucnirea epidemiei de ciumä la Silistra au fost foarte drastice §i cä în spatele lor nu se ascund de fapt chestiuni sanitäre, ei rajiuni economice. în acea perioada în porturile Galati §i Bräila, carantina pentru navele venite din Turcia a fost extinsä la 40 de zile ín loe de 14 zile cât se efectuau în porturile ruseçti, Ismail §i Reni. Favorizarea fiind facutä de cätre ru§i portului Odessa în dauna celor douä porji aie Principatelor Danubiene, Bräila §i Galaji46.

Peregrinii erau obligati la intrarea în carantinä sä declare tóate bunurile aflate asupra lor, ín caz contrar pedeapsa era dublarea numärul de zile pe care le petrecea ín condijiile nepläcute ale izolärii din carantinä47. Un caz interesant a avut loe ín 1832 la Bräila. Constantin Epites, doctorul carantinei locale, a raportat Comitetului Carantinei cä frei frafl greci din Kefalonia aveau asupra lor bani nedeclarap. Dupä procedura vremii, directorul carantinei trebuia sä preia banii de la cei aflaji în carantinä §i sä-i treacä prin procedura de decontaminare. Cum afumätorile au fost ocúpate cu märfurile §i hainele lor, pasagerii au fost nevofli sä a§tepte frei zile pänä când s-au schimbat de haine §i le-au predat impreunä cu lucrurile la afumätoare. Medicul a descoperit in incäperea grecilor, dupä sobä, între mai multe bucäji de säpun, o sumä mare de bani. Grecii au spus cä doctorul "s-au pus la ceartä cu mine, precum cei mai mulji chefaloniji" §i "m-au necinstit eu limba lor farä de hotar". Comitetul Carantinelor a sancponat conducerea carantinei pentru cä nu a respectât regulamentul, întârziind aplicarea mäsurilor carantineçti. Chefalonipi, deçi "au fost îndemnap de necunoçtmta datoriilor lor cätre carantinä", pentru a lor "netrebnicä faptä, cât §i spre pilda ahora", au fost osândip a face termenul de carantinä îndoit, iar ocârmuitorul judefului trebuia sä cerceteze dacâ banii erau ai lor sau fuseserä fura^i48. Atât pentru contemporani, fie români sau occidentali, carantina era o certitudine cä la Bräila ru§ii controleazä tóate aspectele cotidiene ale viejii localnicilor §i a celor aflaji în tranzit.

O problema esenjialä a ridicat-o în epocä §i apartenenja la altä confesiune decât cea oficialä, ortodoxä. Persoanele aflate în tranzit §i care aveau alte confesiuni sau religii nu au fost mereu primiji eu încredere §i ospitalitate de cätre autoritäji. La carantina din Bräila s-a produs în anul 1838 un eveniment demn de evocat. în lazaretul carantinei au intrat doi tineri veniji din Tulcea, care s-au déclarât ru§i. La expertiza medicalä "pä pielea goalä [...] s-au gäsit scopiji pe amändoi"49. Direcjia Carantinei a cerut lämuriri Comitetului de la Bucureçti. Aceçtia din urmä au primit punctul de vedere al Departamentului Treburilor din Läuntru. în rezolujia ministerului se spune "dacä acei doi pasageri ru§i de la carantina Bräila sunt împutemiciji cu trebuincioase acturi §i vrednicä chezâçie pentru pa§nica lor petrecere, apoi împrejurarea numai a religiilor nu poate opri a lor intrare în prinjipat"50.

în plan economic, Bräila pärea cä reprezintä, cel pujin oficial, un punct esenjial pentru conducerea francezä. în realitate însâ lucrurile stäteau eu totul invers. Cu tóate cä raportul lui Bois le Comte a fost unul care a elogiat importanja Principatelor Danubiene, guvemul francez nu §i-a îndreptat foarte multe forje în exploatarea comerjului din hinterlandul danubian. Un aspect important îl constituía chiar absenja unui viceconsulat în cele douä mari porturi, Bräila §i Galaji. Bois le Comte afirma "cä la Bräila producätorii au câçtigat, în 1832 §i 1833, pânâ la 25% la vânzarea grâului"51. Acest lucru se producea în condijiile în care guvemul francez era dezinteresat de aspectul cantitativ al produc Jiei de cereale din Valahia, objinut eu o cheltuialâ mult mai redusâ decât cel din Franja. Pe baza estimärilor din epocä pämäntul oferea de pänä la 12 ori mai mult decât sämänja cultivatä, cu o treime mai mult decât în Franja52. Conform aceluiaçi diplomat francez, în 1833 s-au exportât prin Bräila §i Galaji cereale în valoare de 3.820.000 de franci. Suma totalä a exporturilor, în 1833, a fost de 2.802.000 de franci prin Galaji de opt milioane de franci prin Bräila §i celelalte porturi muntene53.

în baza hotârârii conferinjei de la St. Petersburg din 17/29 ianuarie 1834 otomanii au achitat despägubirile de räzboi ruçilor §i aceçtia din urmä s-au retras din Principate dupä 1 aprilie acelaçi an. în Jara Romäneascä a fost instalatä o administrajie romäneascä care 1-a avut în frunte pe domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, obligat sä guvemeze Jara dupä prevederile Regulamentul Organic adoptât în tipul ocupajiei ruseçti. Sub aceste auspicii începe practic época de märire a porturilor dunärene. Dupä instalarea regimului de porto franco la Bräila54 în 1836 relatärile asupra nivelului concurenjial al portului Bräila eu cel rus de la Odessa s-au intensificat. La Odessa §i la Bräila se comercializau, în mare, aceleaçi produse. Dominante au fost cerealele §i produsele animale. La Bräila acestea erau mai ieftine ca cele de la Odessa, prejul grâului era eu 20% mai ieftin comparativ cu portul din sudul Rusiei. Acest aspect era, din câte se pare mai hotârâtor, decât cel calitativ. Calitatea grâului din Valahia era inferioarä cu 15% fajä de cea din hinterlandul Odessei. De la Bräila se livra pe pia(a de la Marsilia grâu cu 18 ruble fajä de cele 22 de ruble care se pläteau la Odessa55.

Pe fondul creçterii importanjei comerjului la gurile Dunärii mai multe puteri europene au decis deschiderea în principalele porturi a unor reprezentanje diplomatice, nu §i Franja care a cédât Angliei dreptul asupra misiunilor sale din Galaji §i Bräila. Cu ajutorul acestora ministerele de externe primeau informäri cât se poate de corecte asupra comerjului desfaçurat în acest hinterland care pe an ce trecea devenea la fel de important, pentru cancelariile occidentale, precum cel din sudul Rusiei. Dupä cum am väzut §i din informärile contelui Bois le Comte, prelurile, în ciuda unor dezavantaje calitative, erau mai scäzute. Dupä 1829 política orientalä englezä a dorit integrarea spajiului levantin la sistemul säu ca o prelungire a activitäjilor sale din coloniile din India §i Extremul Orient. întreruperea crizei egiptene dintre 1832 §i 1833, eu Mehmed Ali, pa§a de Egipt, aläturi de fiul säu Ibrahim (cu celebra sa campanie din Siria) împotriva stâpânirii sultanului, Anglia a putut sä se orienteze mai atent asupra chestiunii Dunärii §i resurselor existente în hinterlandul aferent. Política orientalä britanicä, dupä cum am mai amintit, intra în contradicjie cu cea rusä, stäpäna gurilor de värsare ale Dunärii în Marea Neagrä dupä victoria asupra otomanilor din 182956. în preajma proclamärii Bräilei porto-franco, política orientalä a Foreign Office a condus la deschiderea viceconsulatului (1835) eu scopul supravegherii comerjului în zonä §i informärii superiorilor, în special a lordului John Ponsonby, ambasadorul englez de la Constantinopol57. în urmätorii doi §i-au deschis reprezentanje diplomatice la Bräila §i Grecia, Piemontul, Rusia §i Imperiul Habsburgic58.

Paravanul comercial al Angliei în Jara Romäneascä a fost casa de cornerj "Bell & Anderson", patronatä de George Bell §i Andrew Lockhart Anderson. Noul consul al Angliei în principate, Colquhoun, a reuçit în 1835 ce nu a reuçi predecesorul säu, Blutte, în 1832, deschiderea unui viceconsulat englez la Bräila. Postul a fost ocupat de un funcionar al aceleaçi societäjii engleze din Järile Române care-1 §i propusese59. Pe parcursul anului 1835 societatea englezä "Bell & Anderson" s-a preocupat de transportul în Anglia a unei cantitäji mari de doage pentru butoaie. Publicaba lui David Urquhart, "The Portfolio", amintea mereu de importanja portului Bräila, pe care-1 vedea drept punct principal al intereselor britanice în hinterlandul gurilor Dunärii. Pe parcursul anului 1835 au intrat pe canalul Sulina 13 vase engleze, dintre care majoritatea au acostat la Bräila, conform publicajiei radicale conduse de Urquhart. Acesta amintea cä Londra trebuie sä facä eforturi pentru a avea întâietatea în lupta eu vasele greceçti §i austriece60.

In noiembrie 1836, dupä ce în prealabil se cunoçtea "afacerea falimentului casei de comerj Bell & Anderson", supusul austriac Anton Fatutas, de profesie comerciant, a solicitât cäpitäniei portului Bräila solufionarea unui conflict între el §i fuma amintitâ. Fatutas dorea recuperarea unui caiac "eu niçte edecuri, seu §i cerviç, ce era légat de corabia englezeascä a câpitanului Eduard Friman"61. Austriacul adäuga ca a fost pägubit §i "supt cuvânt câ este al säu vândut d-lui Anderson §i nu i s-au plätit banii §i casa d-lor Bell §i Anderson se aflä în cercetare"62. Falimentul flrmei §i reaefiile negustorilor pägubifi de Anderson 1-au stâmit pe Hutchinson sä protesteze fafä de confiscarea bunurilor considerate fiirate §i atitudinii autoritäfilor române fafä de vasul "Henrietta". Trebuie amintit faptul câ Hutchinson se afla în dublä posturâ, era un fost angajat al casei comerciale britanice din Principate, dar §i vicecónsul la Bräila. $i tot el a garantat falimentul flrmei prin eliberarea actelor necesare, deçi, dupä cum am relatat, negustorii s-au plâns de afacerile dubioase aie lui Anderson derulate în continuare în numele societäfii engleze. Chestiunea a fost rezolvatä pe parcursul anului 1837 dupä intervenga cancelariilor de la Bucureçti, Iaçi, Constantinopol §i Londra, iar viceconsulul de la Bräila a fost înlocuit63.

Conform datelor din presa româneascâ, în intervalul mai-septembrie 1836 au intrat în portul Bräila 13 coräbii britanice (7 în mai, 1 iunie, 3 în iulie §i câte una în august §i septembrie) la care s-au adäugat 3 anglo-ioniene. Totalul vaselor intrate în portul Bräila în acea perioada a fost de 225, majoritatea au aparfinut otomanilor, grecilor §i ruçilor. Acestea au adus pe piala româneascâ zahär, fier, cärbune, rom §i produse manufactúrate. Din schela Bräilei au achizilionat cereale [(kila = 2 % quartes) porumb costând între 58-60 de piaçtri (65 piaçtri = 1 £), kila de orz valora între 20-22 piaçtri iar secará valora 29 piaçtri], seu sau cerviç [100 de ocale (39 Zz ocale = 1 hundredweight (cwt)], fasole (100 de ocale = 40 piaçtri) §i sämänlä de in [100 de ocale (160 ocale = 1 quarter), între 65-66 de piaçtri]64. Pe parcursul anului 1837 au utilizat portul Bräila 7 nave britanice (2 engleze §i 5 anglo-ioniene), în urmätorii doi ani cífrele au fost identice, 16 vase (5 engleze §i 11 anglo-ioniene). în 1840, au intrat în portul Bräila 10 nave sub pavilion britanic (3 engleze §i 5 anglo-ioniene)65.

Valoarea comeríului britanic la Bräila a fost în continuä creçtere §i s-a accentuât în deceniul cinci al veacului al XIX-lea. Comparativ cu alte state - de pildä: Grecia, Rusia, Austria, Imperiul Otoman §i chiar Sardinia - ponderea a fost mult mai scäzutä. Cauza principalä a fost legea privind protecjia producätorilor britanici de cereale, rusofobia §i implicadle sale, dar §i posibilitä^ile multiple de aprovizionare a piejei britanice. $i în primul deceniul de dupä eliberarea de sub stäpänirea otomanä, portul Bräila a rämas un centru important pentru aprovizionarea Porfii cu produsele necesare metropolei otomane §i armatei sale69. Tratatul de la Adrianopol a marcat intrarea Bräilei în zona unei pieje concurenfiale. Trecerea de la monopolul otoman la capitalismul european este vizibilä din însâçi elementele defmitorii ale unui port, navigajia §i comerpil. încercârile, timide la început, ale temerarilor vest-europeni, precum englezii, au încurajat atât piafa autohtonä sä se adapteze cerinfelor unei producfii de cereale pe mäsura açteptârilor marilor antrepozite, dar §i investifia mediul de afaceri din principalele centre economice europene §i din capitalelor lor economice §i politice. Bräila anilor 1829-1840 a resimfit transformärile Europei moderne. De la prizonieratul de trei secóle la care a fost supusä de cätre Stambul, "portul-ora§" al Valahiei, pentru cä din port §i-a luat seva ridicärii noului ora§, trebuia sä se adapteze din mers, §i a facut-o rapid, la o Europä care trecea de prima fazä a revolufiei industriale.

în doar §apte-opt ani, în portul hinterlandului Bäräganului s-au strâns nu numai privilegii, coräbii §i cerealele marilor boieri, cei mai cäpätuifi de noua situafie, ei §i simplii oameni ai märilor §i porturilor, gata sä facä din noua acezare casa §i afacerea lor. Bräila îçi relua treptat locul §i dreptul dobändit dupä disparifia Vicinei, conjuncturä de la care a fost privatä în secolele XVI-XVIII, situafie care avea sä dezvolte peste un veac §i mitul "gránarului Europei".

Footnote

2 Nu vom insista asupra chestiunilor edilitare (efectele), foarte serios abórdate pânâ acum în istoriografie, ci asupra cauzelor care au permis transformarea celui ce avea sä devinä principalul port al Järii Româneçti.

3 Emil Octavian Mocanu, Portul Bräila de la regimul de porto franco la primul räzboi mondial (7336-1914), Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012.

4 Viorel Bratosin, Bräila, poarta României moderne spre Europa (7329-1914), în Maria Mureçan (coord.), Economie, instituía §i integrarea europeanâ, Bucureçti, Editura ASE, 2007, pp. 93-110.

5 Georgeta Penelea, Bräila, port international (7329-1848), în ,Analele Academiei Române. Memoriile Sec(iei de §tiinle Istorice", seria IV, t. VII, 1982, pp. 59-67.

6 Constantin C. Giurescu, Istoricul oragului Bräila din cele mai vechi timpuripânâ astäzi, Bucureçti, 1968.

7 Paul Cemovodeanu, Un unpublished British source concerning the international trade through Galatz and Bräila, between 7337-1848, în "Revue Roumaine d'Histoire", t. XVI, nr. 3, 1977, pp. 517-531; Paul Cemovodeanu; Beatrice Marinescu, British trade in the Danubian ports of Galatz and Brada between 1837 and 1853, în "Journal of European Economic History", t. VIII, nr. 3, 1979, pp. 707-741; Paul Cemovodeanu; Beatrice Marinescu; Irina Gavrilä, Comerful britanic prin Galafi §i Bräila între 7337-1852, în "Revista de istorie", t. XXXI, nr. 4, 1978, pp. 629-650.

8 Spiridon Cristocea, Ora§ul Bräila în Catagrafia din anul 1838, Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012.

9 Bogdan Murgescu, Tratatul de la Adrianopol (1829) §i limitele impactului säu asupra exporturilor românefii de cereale, în Maria Mureçan (coord.), op. cit., pp. 61-72.

10 Vezi un studiu amplu asupra schimbärilor balanjei comerciale româno-otomane înainte çi dupä Tratatul de la Adrianopol (1829) în Bogdan Murgescu, Järile Române, între Imperial otoman §i Europa crefiinä, Bucureçti, Editura Polirom, 2012, pp. 244-320; §i V. Bratosin, op. cit., p. 93.

11 Bogdan Murgescu (coord.), Romania and Europe, Modernisations as Temptations, Modernisation as Threat, Bucureçti, 2000, pp. 2-9.

Footnote

12 Nu insistäm în aceastä lucrare pe activitäple edilitare din Bräila modemä condusä de loan Slätineanu. Pentru detalii a se vedea I.C. Filitti, Primii ani de organizare a Brâilei dupä eliberarea de sub Turci. Sub ocupafia rusä delà 1829 la 1834, în ,Analele Bräilei, an II (1930), nr. 1, pp.3-24; E.O. Mocanu, op. cit., pp. 11-20.

13 Bogdan Murgescu, Tratatul de la Adrianopol (1829) §i limítele impactului säu ..., pp. 61-62.

14 Termen care în istoriografie semnificä procesul de unificare al Italiei din secolul al XIX-lea, dar care poate fi asociat §i cu procésele similare prin care au trecut grecii, românii §i germanii.

15 Bogdan Murgescu, România §i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Bucureçti, Editura Polirom, 2010, pp. 103-114.

16 Nu insistäm aici în a prezenta principatele chestiuni ale Dunärii în época modemä. Pentru detalii a se consulta Eugeniu P. Botez, Cum se desleagä chestiunea Dunärii, Conferinfä, Chiçinâu, 1919; Grigore Antipa, Dunärea §i problemele ei §tiin(ifice, economice §i politice, Bucureçti, 1921; Alexandru Lahovary, Interpelarea domnului ~ ín Chestiunea Dunärii, Bucureçti, 1881.

17 Detalii despre rusofobia "cavalerului-rätäcitor al justitiei p libertätii" David Urquhart" vezi §i-n istoriografia româneascâ la Constantin Ardeleanu, The Danube Navigation in the making of David Urquhart Russophobia, în "Transylvanian Review", vol. XIX, supliment nr. 5:4 (2010), pp. 337-352.

Footnote

18 Saint Marc Girardin, Souvenirs de voyages et d'études, vol. I, Bruxelles, Delevingne et Callewaert imprimeurs-éditeurs, 1852, p. 238 (în románente, traducere de Raluca Tomi, în Cälätori sträini despre (àrile române în secolul al XIX-lea, serie noua, vol. III, 1831-1840, coord. Daniela Buçâ, Bucureçti, Editura Academiei Române, 2006, pp. 527-528).

19 Date suplimentare în Georgeta Penelea, Organizarea vamalä a Jârii Româneçti în época regulamentarâ, în "Studii. Revista de istorie", t. XXI, nr. 3, 1968, pp. 481-497.

20 Ibidem, p. 481.

21 Fernand Braudel, Mediterana §i lumea mediteraneanâ în época lui Filip a //-lea, vol. I, traducere de Mircea Gheorghe, Bucureçti, Editura Meridiane, 1985, p. 55.

22 Constantin Ardeleanu, Gurile Dunärii - o problemä europeanâ. Comerf §i navigate la Dunärea de Jos în surse contemporane (1829-1853), Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012, pp. 11-41.

23 Hurmuzaki, Documente, XVII, p. 271.

Footnote

24 Vezi tabelul 1.

25 Vezi date despre istoria grecilor ionieni în: Gelina Harlaftis, A History of Greek-Owned Shipping, Londra, Routledge, 1996; R Kapetanakis, The Ionian Sea in the 19th century: ports, the ports system and the formation of the Ionian commercial and maritime network, lucrare prezentatä la 3rd Ph.D. Symposium, London School of Economics, pp. 2-3, online pe http://www2.lse.ac.uk/europeanInstitute/research/hellenic Observatory/pdf73rd Svmposium/PAPERS/ KAPETANAKIS PANAYIOTIS.pdf. consultât pe 10.09.2013).

26 Ocaua era egalä cu 1,267 kg.

27 E.O. Mocanu, op. cit., p. 14.

28 Hurmuzaki, Documente, XVII.

29 Vezi date întemeiate pe cercetärile altora in B. Murgescu, România §i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), pp. 114-123.

Footnote

30 Vezi G. Harlaftis, op. cit., §i P. Kapetanakis, op. cit.

31 Catagrafía din 1838 prezintä în ansamblu originea etnicä çi ocupaba locuitorilor oraçului, vezi S. Cristocea, op. cit.

32 Paul Cemovodeanu, Relafii comerciale româno-engleze in contextul politicii orientale a Marii Britanii (18031878), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986, pp. 57-58.

33 Ibidem, pp. 59-60.

34 P.R.O., F.O., Turkey, dosar 97/403, f. 70-72; traducerea íi apanine lui Paul Cemovodeanu, ibidem, p. 60.

35 P.R.O., F.O., Turkey, dosar 97/403, f. 13, apud. ibidem.

36 Dátele sunt calculate de V. Bratosin, vezi V. Bratosin, op. cit., pp. 95-96, tabel 1 çi explicatii, la care am adäugat pentru anul 1838 dátele din catagrafía din acel an, vezi S. Cristocea, op. cit, pp. 7-9.

37 Spiridon Cristocea, op. cit., p. 9. La etnia greacä din mahalaua roçie, cifra corectä este 725 nu 7265 cum noteazä eronat autorul lucrärii.

Footnote

38 Ibidem, p. 7.

Çtefan Petrescu, Migrafie carantine în porturile dunärene: controlul documentelor de cälätorie în época Regulamentelor Organice, în "Studii §i materiale de istorie modemä", t. XXV, 2012, pp. 101-102.

40 Ibidem, p. 103.

41 Ibidem, p. 104.

42 Vezi detalii despre procedura în ibidem, pp. 105-106.

Footnote

43 Cälätori sträini despre Järile Române în secolul al XIXAea, serie nouä, volum III, Bucureçti, Editura Academiei Române, 2006, p. 152.

44 Vezi o biografíe detaliatä a lui Joseph Edmond de Bois-Le-Comte în ibidem, pp. 95-96.

45 Ibidem, p. 152.

46 Raportul lui Blutte din 13 mai 1832 catre céntrala englezä; P.R.O., F.O., dosar 97/403, f. 309-310, apud. P. Cemovodeanu, Relafii comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Sr/tanii (1803-1878), p. 60.

47 în acest fei se exercita puterea Rusiei în numele sänätätii publice §i Principatele Danubiene erau scutite de molime. Cu tóate cä a fost o mäsurä cu iz politic, studiile pe aceastä temä au demonstrat §i efectul sanitär al unei chestiuni care pentru cälätorii occidentali pärea o exercitare a fortei Rusiei asupra unei píete economice çi a unei artere navigabile din ce în ce mai importante pentru Europa.

48 Episod relatat de Çtefan Petrescu în Çtefan Petrescu, op. cit., p. 103; Date sumare despre conflictele dintre autoritâtile române, care serveau drept paravan celor de ocupare ruseçti, §i grecii ionieni care acostau la Bräila apar çi în P. Cemovodeanu, Relafii comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanü (1803-1878), p. 61.

Footnote

49 Scopijii erau o sectâ din Rusia în care bärbajii erau eunuci; Arhivele Nationale Istorice Centrale (în continuare ANIC), fond Comitetul Carantinelor, dosar 801/1838, f. 80, Carantina Bräila cätre Comitetul Carantinelor (22 iulie 1838), apud. Çtefan Petrescu, op. cit, p. 109.

50 Ibidem, f. 85 (7 august 1838), apud. ibidem.

51 Cälätori stràini despre Jârile Române în secolul al ATX-lea, serie nouä, vol. Ill, p. 105.

52 Ibidem.

53 Ibidem, p. 149.

54 C.C. Giurescu, op. cit., pp. 145-158.

Footnote

55 Dátele pe 1833 sunt din informarea datä pe 16 mai 1834 la Bucureçti, vezi informatii suplimentare în ibidem, p. 153.

56 Constantin Ardeleanu, Evolupa intereselor economice §i politice britanice la gurile Dunärii (7&29-1914), Bräila, Editara Istros a Muzeuhii Bräilei, 2008.

57 P. Cemovodeanu, Relafii comerciale romäno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (18031878), pp. 51-52.

58 Cristian Constantin, Activitäfi §i rapoarte diplomatice cu privire la oraçul §i portul Bräila (7979-1940), în ,Analele Bräilei" - serie nouä, an XII (2012), nr. 12, pp. 197-198; C.C. Giurescu, op. cit., pp. 145-158 (date despre perioada regulamentarä).

59 P. Cemovodeanu, Relafii comerciale romäno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (18031878), p. 68.

60 Vezi ibidem, p. 69; C. Ardeleanu, The Danube Navigation in the making of David Urquhart Russophobia, pp. 340-341.

Footnote

61 ANIC, fond Comitetul Carantinelor, dosar 556/1836, f. 1. (raportul carantinei Bräila din data de 16/28 noiembrie 1836), vezi detalii despre falimentul casei de comeq Bell & Anderson la P. Cemovodeanu, Relalii comerciale româno-engleze în contextulpoliñeii orientale a Marii Britanii (1803-1878), p. 69.

62 Ibidem.

63 Ibidem, p. 70-77. Din 20 decembrie/1 ianuarie 1838, la ordinul lui Palmerston din 27noiembrie/9 decembrie 1837, St. Vicent Lloyd, fost secretar al consulatului britanic din Bucureçti, a preluat prerogativele viceconsulare de la Bräila pânâ în anul 1848. Acesta primea un salariu anual de 200 £ (cf. P.R.O., F.O., Turkey, dosar 78/336, f. 219-220 çi dosar 78/445, f. 250).

64 Date preluate §i interprétate de P. Cemovodeanu din "Curierul románese", an VII (1836), nr. 41, 29 iunie, p. 273, apud. P. Cemovodeanu, Relalii comerciale româno-engleze în contextulpoliticii orientale a Marii Britanii (1803-1878), p. 88.

65 Ibidem.

Footnote

68 P. Cemovodeanu, Relafii comerciale româno-engleze în contextul politicii orientale a Marii Britanii (18031878), p. 92.

69 E.O. Mocanu, op. cit., pp. 119-123.

References

Bibliografie

Surse arhivistice

Arhivele Nafionale Istorice Centrale (ANIC), fond Comitetul Carantinelor.

The National Archives of the United Kingdom, Public Record Office, Foreign Office, fond 78, Turkey.

Lucräri de specialitate

Antipa, Grigore, Dunärea §iproblemele ei §tiinfiflce, economice §i politice, Bucure§ti, 1921.

Ardeleanu, Constantin, Evolufia intereselor economice §ipolitice britanice la gurile Ehinärii (1829-1914), Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2008.

Idem, Gurile Dunärii - o problemä europeanä. Comerf §i navigafie la Dunärea de Jos în surse contemporane (7529-1853), Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012.

Idem, The Danube Navigation in the making of David Urquhart Russophobia, în "Transylvanian Review", vol. XIX, supliment nr. 5:4 (2010), pp. 337-352.

Botez, Eugeniu P.,Cum se desleagä chestiunea Dunärii, Conferinfä, Chi§inäu, 1919.

Bratosin, Viorel, Bräila, poarta Romäniei moderne spre Europa (1829-1914), m Mureçan, Maria (coord.), Economie, institufii §i integrarea europeanä, Bucure§ti, Editura ASE, 2007, pp. 93-110.

Braudel, Fernand, Mediterana §i lumea mediteraneanä în época lui Filip a //-lea, vol. I, traducere de Mircea Gheorghe, Bucureçti, Editura Meridiane, 1985.

Bu§ä, Daniela (coord.), Cälätori sträini despre Järile Române în secolul al XIX-lea, serie nouä, vol. Ill, Bucureçti, Editura Academiei Române, 2006, p. 152.

Cemovodeanu, Paul, Relafii comerciale româno-engleze în contextulpoliticii orientale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986.

Idem, Un unpublished British source concerning the international trade through Galatz and Bräila, between 7537-1848, în "Revue Roumaine d'Histoire", t. XVI, nr. 3, 1977, pp. 517-531.

Idem; Marinescu, Beatrice; British trade in the Danubian ports of Galatz and Braila between 1837 and 1853, in "Journal of European Economic History", t. VIII, nr. 3, 1979, pp. 707-741.

Idem, Paul; Marinescu, Beatrice; Gavrilä, Irina; Comerful britanic prin Galafi §i Braila între 1837-1852, în "Revista de istorie", t. XXXI, nr. 4, 1978, pp. 629-650.

Constantin, Cristian, Activitâfi §i rapoarte diplomatice cu privire la ora§ul §i portul Brada (1919-1940), în "Analele Bräilei" - serie nouä, an XII (2012), nr. 12, pp. 197-215'

Cristocea, Spiridon, Oraçul Bräila în Catagrafia din anuí 1838, Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012.

Filitti, I.C., Primii ani de organizare a Bräilei dupâ eliberarea de sub Turci. Sub ocupafia rusà delà 1829 la 1834, în "Analele Bräilei, an II (1930), nr. 1, pp.3-24.

Girardin, Saint Marc, Souvenirs de voyages et d'études, vol. I, Bruxelles, Delevingne et Callewaert imprimeurs-éditeurs, 1852.

Giurescu, Constantin C., Istoricul oraçului Bräila din cele mai vechi timpuri pânâ astäzi, Bucureçti, 1968.

Harlaftis, Gelina, A History of Greek-Owned Shipping, Londra, Routledge, 1996.

Hurmuzaki, Documente, XVII.

Kapetanakis, P., The Ionian Sea in the 19 century: ports, the ports system and the formation of the Ionian commercial and maritime network, lucrare prezentatä la 3rd Ph.D. Symposium, London School of Economics, online http://www2.lse.ac.uk/europeanInstitute/research/hellenic Observatory/pdf/3rd Symposium/PAPERS/ KAPET ANAKIS_PANAYIOTIS.pdf (consulat pe 10.09.2013).

Lahovary, Alexandru, Interpelarea domnului ~ în Chestiunea Dunärii, Bucure§ti, 1881.

Mocanu, Emil Octavian, Portul Bräila de la regimul de porto franco la primul räzboi mondial (1836-1914), Bräila, Editura Istros a Muzeului Bräilei, 2012.

Murgescu, Bogdan (coord.), Romania and Europe, Modernisations as Temptations, Modernisation as Threat, Bucureçti, 2000.

Idem, România §i Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Bucureçti, Editura Polirom, 2010.

Idem, Tratatul de la Adrianopol (1829) §i limítele impactului sâu asupra exporturilor române§ti de cereale, în Mureçan, Maria (coord.), Economie, instituai §i integrarea europeanä, Bucureçti, Editura ASE, 2007, pp. 61-72.

Idem, 7arde Române, între Imperial otoman §i Europa creçtinâ, Bucure§ti, Editura Polirom, 2012.

Penelea, Georgeta, Bräila, port international (1829-1848), în "Analele Academiei Române. Memoriile Secjiei de $tiin(e Istorice", seria IV, t. VII, 1982, pp. 59-67.

Eadem, Organizarea vamalä a Järii Româneçti în época regulamentarä, în "Studii. Revista de istorie", t. XXI, nr. 3, 1968, pp. 481-497.

Petrescu, Çtefan, Migrafie §i carantine în porturile dunärene: controlul documentelor de cälätorie în época Regulamentelor Organice, în "Studii §i materiale de istorie modemä", t. XXV, 2012, pp. 97-116.