UNELE CONSIDERATII ASUPRA SUFIXELOR SI PREFIXELOR ÎN STRUCTURA NUMELOR DE ACTIUNE DIN LIMBA FRANCEZA

Abstract

The article under discussion focuses on the sufixation and prefixation as ways of forming nouns of action in French.

Headnote

Rezumat

În articol, cercetam prefixarea si sufixarea drept modalitati de formare a numelor de actiune În limba franceza.

Cuvinte- cheie: nume de actiune, prefixare, sufixare, nominare.

Abstract

The article under discussion focuses on sufixation and prefixation as ways of forming nouns of action in French.

Keywords: noun of action, prefixation, sufixation, nomination.

(ProQuest: ... denotes non-US-ASCII text omitted.)

În articolul de fata, ne propunem sa prezentam natura sufixelor si prefixelor care se Întâlnesc cel mai des În structura numelor de actiune franceze si care, dupa parerea unor lingvisti, ar sta la baza formarii, În buna parte de la verbe prefixate deja sau nu, a unitatilor În cauza.

1. Sufixul În structura numelor de actiune franceze

H. Mitterand considera ca toate numele de actiune din limba franceza provin, prin sufixare, de la verbele de actiune din limba data2. Dânsul distinge:

(1) nume de actiune formate de la verbe de actiune cu sufixe primitive, de tipul lui -aison: (comparer> comparaison;

(2) nume de actiune formate de la verbe de actiune cu sufixe Împrumutate din alte limbi, de tipul lui -(a)tion<actionem (lat.): composer>composition.

Autorii dictionarului "Le trésor de la langue française informatisée" atentioneaza, cu privire la -aison, cel mai vechi, În conceptia lor, si mai cunoscut sufix de formare de la verbe (si, mai cu seama, de la cele de conjugarea Întâi si a treia) a numelor de actiune În franceza (comparer>comparaison, pendre>pendaison, tondre>tondaison), ca si acesta ar descinde de la latinescul actionem si ca, În aceasta limba, unitatea În cauza ar fiavut Întelesul de maturizare a recoltei si ar fifost folosita În agricultura. O dovada, În acest sens, ar fi, dupa ei, unitatile jeûnaison (=temps du jeûne) si moustaison (=période de la vendange), formate cu sufixul -aison, care mai exprima Înca sensul În cauza, În franceza contemporana.

Se observa usor ca unele dintre verbele, de la care se pretinde ca ar fiprovenit numele de actiune În -aison din franceza contemporana, au disparut deja. E cazul, de exemplu, al unitatilor cargaison (care ar proveni de la vechiul verb cargar>charger), véraison (care ar proveni de la vechiul verb vairar cu sensul de commencer à prendre couleurs, à mourir).

Autorii dictionarului mentionat mai sus atesta si faptul ca sufixul -aison a suferit unele schimbari de-a lungul timpului, dând nastere unor sufixe de tipul lui -ison, care se Întâlneste În numele de actiune, care ar descinde de la verbele de conjugarea a doua: guérir>guérison. Dupa ei, si sufixul -tion este foarte productiv În crearea numelor de actiune franceze, Începând Înca cu sec. al XVI-lea. Mai mult ca atât, Dânsii sustin ca acest sufix, dar si sufixul - ance concureaza, un timp oarecare, cu sufixul -aison În formarea, de la verbe, a numelor În cauza: délivrer>délivraison/délivrance, dériver>dérivaison/ dérivation, former>formaison/formation.

Si A. Dauzat include, În "Dictionnaire étymologique et historique du français", nume de actiune, formate de la verbe cu sufixul -tion, pe care Îl considera Însa de origine greco-latina. Dânsul sustine ca numele În -tion, dar si cele În -sion, exprima fie o actiune În desfasurare, fie rezultatul unei actiuni3: décontracter>décontraction. Cercetatorul include, În dictionarul sau, nume de actiune, formate de la verbe si cu alte sufixe, dar care exprima aceeasi actiune În desfasurare sau rezultatul acesteia, ca si numele În -tion sau -sion: (a) -(iss)age (sufix de origine greco-latina, care ar proveni de la - aticum): atterir>atterissage, assembler>assemblage, coder>codage, doubler>doublage etc.; (b) -(iss)ement (si el sufix de origine greco-latina, care ar proveni de la -amentum): assagir>assagissement, grelotter>grelottement.

Cu referire la actiunea În desfasurare sau rezultatul acesteia, F. Jenkins4 sustine ca acestea sunt exprimate de:

(a) numele de actiune masculine, sufixate cu -age, -at sau -ment: lavage, achat, commencement;

(b) numele de actiune feminine, sufixate cu -ion, -ison sau -ade: discussion, guérison, promenade.

Mai mult ca atât, cercetatorul atesta ca, cu sufixele -age, -ment si -tion, se pot forma nume de actiune de la aceeasi radacina verbala: abattre>abattement/abattage, aérer>aération/aérage etc. În acest caz, numele sufixat cu -tion sau -age este unul neÎnsufletit ("Il lui fait l'aération des poumons". "L'abattage des arbres par le bucheron a lieu en automne".), iar cel sufixat cu -ment este urmat de un nume Însufletit ("L'abattement de Paul après ce résultat m'inquiète").

F. Jenkins concluzioneaza ca, de cele mai dese ori, numele de actiune franceze sunt formate de la verbe cu sufixele -age si -tion, care denumesc noile realizari În domeniul stiintific sau industrial.

Pentru A. Battye Însa, aceste sufixe sunt -age, -ment si -tion5. Dânsul afirma ca sufixele -ment si -age stau la baza formarii, de la verbe, a numelor de actiune masculine si abstracte (abattre>abattement, décourager>découragement, effarer>effarement, s'égarer>égarement, laver>lavage passer>passage), iar -tion participa doar la formarea, de la verbe, a numelor abstracte de genul feminin (importer>importation, orienter>orientation, préparer>préparation). Cercetatorul atesta si unele cazuri, dupa el, interesante cu referire la formarea, de la verbe, a numelor de actiune. De exemplu, Dânsul considera ca de la verbele tolérer, assurer, donner, noyer si humilier s-au format numele tolérance (si nu tolération), assurance (si nu assuration), donnation (si nu donnage), humiliation (si nu humiliage), noyade (si nu noyage).

Generalizând unele cercetari cu referire la numele de actiune franceze, N. Katogoscina, de comun acord cu A. Dauzat si A. Battye, considera ca trebuie sa distingem, În acest caz, unitati derivate doar cu:

(a) -age, un sufix care formeaza nume de actiune de la verbele cu sensul actiunii sau al rezultatului acesteia: adoucir>adoucissage, assouplir>assouplissage, blanchir>blanchissage. De obicei, unitatile lexicale derivate cu acest sufix patrund În lexicul francez tehnic sau industrial, dar uneori si În cel cotidian;

(b) -ation, cel mai productiv sufix În limba franceza, cu care sunt formate, de cele mai dese ori, numele de actiune abstracte: explication, solicitation etc.6

(b) -ment, un sufix cu functie identifica celei a sufixului -age, cu care acesta concureaza În multe cazuri: décaper> décapagement, dar si décapage; défrichir>défrichement, dar si défrichage. Totusi, spre deosebire de numele În -age, cele În -ment au semnificatii mai abstracte, iata ce de ele sunt Întrebuintate mai des În stiintele exacte, În psihologie, filosofie si tehnica.

Si pentru lingvista rusa N. Lopatnikova7, principalul sufix În crearea, de la verbe, a numelor de actiune franceze este -ation, care, ca si derivativele sale, ar proveni de la una dintre unitatile latinesti -ationem, -itionem, -tionem sau -ionem si ar avea sensul de actiune, sau de rezultat al acesteia8. În continuare, savanta mentioneaza ca derivatul cel mai important al acestui sufix este -tion si ca numele cu acest sufix sau sunt Împrumutate din latina, sau deriva de la verbele franceze: distribution<distribuer.

J. Dubois subliniaza Însa ca sufixele cu sensul de actiune sau de rezultat al acesteia sunt mult mai numeroase În franceza, decât cele evidentiate de majoritatea lingvistilor (-age, -ation, -ment). Astfel, Dânsul citeaza si sufixele - ification, -isation, -ition, -sion, -ssion, -xion etc.9. Toate acestea, În viziunea cercetatorului, provin Însa de la -ation.

Analizând, la rândul sau, sufixele care formeaza, de la verbe, numele cu sensul de actiune (favorabila, nefavorabila, ritmica sau aritmica, efectuata pe o anumita portiune de timp sau spatiu), rezultat al acesteia10 sau o simpla ocupatie (-ade (débandade, reculade, galopade, glissade, roulade, promenade, ruade), -aison (fauchaison, fenaison, fleuraison), -ment (commencement, déplacement), -ance (vengeance, obéissance, surveillance, délivrance), -erie (agacerie, vanterie, tuerie, tromperie), -is (cliquetis, gargouillis, gribouillis), -isme (journalisme, alpinisme, culturisme, suivisme), -ure (échancrure, déchirure, écorchure, piqûre, meurtrissure)), N. Lopatnikova atesta, cu referire la -ment, ca acesta a fost des Întrebuintat În crearea numelor franceze timp de multe secole si nu doar În secolul al XX-lea si ca, prin acest sufix, sunt formate nume de actiune de la radicalul verbal, dar si de la cel nominal sau chiar adjectival, si aceste unitati:

(a) denumesc fenomene ale naturii si procese: assoupissement, avènement, endormissement, étincellement, miroitement, rougeoiement, scintillement, verdoiement etc.;

(b) denumesc miscarea unor obiecte (écoulement, giclement, jaillissement, remuement, ruissellement, tournoiement, vacillement etc.) sau a unor fiinte (accoudement, accroupissement, agenouillement, boitement, cillement, clignement, prosternement etc.);

(c) redau sunetele produse de animale sau de om: aboiement, balbutiement, bégaiement, bêlement, beuglement, chuchotement, fredonnement, jappement, hennissement, grincement, grondement, miaulement, etc.

Pentru autorii dictionarului "Le trésor de la langue française informatisée" Însa, sufixul -ment si-a pierdut din importanta În ultimul timp, În formarea numelor de actiune, atunci când a fost partial Înlocuit de sufixul -age, care a Început sa participe chiar si la formarea numelor care desemneaza operatiuni tehnice. Cu referire la majoritatea numelor, formate cu ultimul sufix, cercetatorii nominalizati pretind ca aceste unitati ar deriva doar de la verbe si ar avea atât sens concret, cât si figurat. Astfel, numele pressurage care provine de la verbul pressurer poate avea sensul concret de "presare a unui fruct sau gramineu cu scopul obtinerii din el a unui lichid" (le pressurage du raisin) sau cel figurat de "exploatare" (le pressurage de la population par l'occupant). Dânsii atentioneaza ca si alte sufixe (de exemplu - ade, -aison, -ance, -erie, -is, -isme, -ure), mentionate de N. Lopatnikova ca foarte productive astazi În crearea numelor franceze, În realitate, si-au pierdut din productivitate În ultimul timp. Probabil, una dintre cauze ar fiÎmprumutul intens din engleza a numelor, care face aproape inutila derivarea intralingvala.

Din cele expuse În acest paragraf, reiese, În primul rând, ca:

(1) sufixele care se Întâlnesc În structura numelor de actiune din franceza contemporana ar avea o istorie a lor, În sensul ca ar proveni de la anumite unitati din limba latina sau chiar din cea franceza;

(2) numele de actiune din franceza contemporana ar deriva atât de la un verb, cât si de la un nume sau adjectiv de actiune, asa cum sustin explicit sau implicit N. Lopatnikova si autorii dictionarului "Le trésor de la langue française informatisée".

2. Prefixul În structura numelor de actiune franceze

2.1. Introducere

Se considera ca prefixarea este una dintre cele mai vechi modalitati de Îmbogatire a vocabularului unei limbi. De-a lungul timpului, ea a fost conceputa diferit de cercetatorii din diferite scoli lingvistice. De exemplu, reprezentantii lingvisticii clasice, precum F. Diez si A. Damesteter, considerau prefixarea drept forma a compunerii, gratie naturii prefixelor. Astfel, cele din limba franceza, dupa cum afirma L. Bauer11, erau luate de acesti savanti drept unitati echivalente formal cu adverbele sau prepozitiile acestei limbi, sau drept unitati care provin de la adverbele sau prepozitiile din latina, adica drept unitati independente, care pot forma, prin compunere, alte unitati lingvale. În calitate de argument, erau aduse verbele de tipul surcharger, surestimer, sousmettre, formate cu prefixele sur- si sous-, care sunt folosite, În limba data, si ca unitati semantic independente (mettre qch. sur/ sous la table).

Dupa D. Amiot12 Însa, prefixele franceze ar trebui coraportate semantic nu doar cu adverbele si prepozitiile acestei limbi sau ale limbii latine, ci si cu particulele franceze. Astfel, sustine, În continuare, savantul, prefixul sur-, În verbele surcharger si surestimer, are sensul unei particule.

Asupra faptului ca prefixele ar avea si un contur semantic pe lânga cel expresiv, insista si A. Dauzat, J. Dubois, H. Mitterand care, În "Dictionnaire étymologique et historique du français", delimiteaza o serie de prefixe care poarta un anumit sens, facând Însa, totodata, diferenta Între prefixele care participa la compunerea cuvintelor (si au sens independent, de tipul lui non din non-indépendant) si cele care participa la formarea cuvintelor franceze ca unitati non-independente (de tipul lui re-: reconstruire).

Acelasi lucru Îl afirma si Ch. Bally13 care Însa atesta paralel faptul ca, Începând cu secolulul al XX-lea, prefixarea Îsi pierde din importanta ca procedeu derivativ independent, fapt ce se explica prin aceea ca, odata cu trecerea timpului, prefixul pierde din autonomie si se anexeaza radacinii, constituind un tot Întreg cu aceasta.

Sa Întelegem ca, la aceasta etapa, Începe sa prevaleze prefixarea cu unitati non-independente de tipul de-/dé, dis-, in, re-/ré etc. sau unitatile formate cu prefixul contre- (contre-manifestation) Încep sa fie ortografiate În asa fel, Încât sa nu mai dea În vileag atât de explicit compunerea prin care au fost formate si care este explicitata, cel mai reusit, prin cratima: contrebalancer, contremaÎtre etc.?!

În acest caz Însa, dupa cum mentioneaza, pe buna dreptate, Ch. Bally, prefixul devine unitate lipsita de sens autonom.

2.2. Nume de actiune cu prefixe

Dupa cum o atesta o serie de lingvisti, numele de actiune care cumuleaza În structura lor si prefixe (zicem În asa fel, deoarece, În lumina teoriei N. Lopatnikova, J. Pichon14, H. Mitterand16 si a autorilor dictionarului "Le trésor de la langue française informatisée", numele de actiune franceze cu prefixe ar putea deriva de la alte nume de actiune, formate deja prin sufixare: coproduction<production sau de la verbe de actiune, formate deja prin prefixare, de tipul lui coproduire>coproduction) se Întâlnesc, cu frecventa diferita, În franceza contemporana. Astfel, J. Pichon14 mentioneaza ca unitatile În non, prefix alaturat radicalului nominal - non-collaboration, nonversement etc. - sunt cele mai frecvente În limba data. Dupa I. Timescova si V. Tarhova Însa, la ora actuala, numele de actiune franceze Înglobeaza, de cele mai dese ori, o serie Întreaga de prefixe cu productivitate diferita: anti-, contre-, dé, dis-, en-/em-, in-, inter-, non(-), re-/ré, sous-, sur-, super-15 (antimilitarisme, contre-espionnage, dépersonalisation, disparition, encadrement, emplacement, incompréhension, intercommunication, non-intervention, repoussement, réanimation, sous-exposition, surproduction, superposition). H. Mitterand16 atentioneaza, pe buna dreptate, ca aceleasi prefixe din sirul mentionat de I. Timescova si V. Tarhova se pot combina atât cu tema verbala, cât si cu cea nominala În structura numelui de actiune francez: reconnaÎtre - reconnaissance, indisposer - indisposition etc. (ceea ce pune Înca o data, dupa parerea noastra, un semn de Întrebare cu referire la provenienta numelor de actiune cu prefixe În structura lor, În sensul daca acestea deriva, prin prefixare, de la un alt nume de actiune (coproduction<production) sau de la un verb de actiune, format deja prin prefixare (coproduction<coproduire). Lingvistul preÎntâmpina Însa ca nu exista Înca date statistice suficiente, În baza carora ar putea ficalculat randamentul unui sau unor prefixe În structura numelor În cauza. Ceea ce se stie doar e faptul ca, În limba franceza:

- prefixele, În numele de actiune, se Întâlnesc mai rar decât În verbele sau adjectivele de acelasi tip [ceea ce ne-ar face sa credem ca numele de actiune cu prefixe În structura lor ar deriva de la alte nume de actiune?! - V.M., A.C.];

- prefixele populare de- si re- se Întâlnesc mai frecvent În numele de actiune franceze cu prefixe, În comparatie cu cele savante ré- si dis-;

- prefixele de origine latina a-, dé-, en- si in- se Întâlnesc cel mai frecvent În structura acestor nume.

Cu referire la acelasi subiect, J. Dubois si L. Guilbert17 informeaza ca limba franceza, Începând cu secolul al XVI-lea, si-a creat sau a mostenit/Împrumutat din limba-mama sau din alte limbi o totalitate de prefixe "nominale" care depaseste lista celor citate de I. Timescova si V. Tarhova. Dânsii includ, În totalitatea cu pricina, si prefixele archi-, auto-, co-, extra-, hyper-/hypo-, pré-, semi-, supra-, ultra-: archiproduction, autodétermination, coproduction, extrapolation, hyper/hypocréation, préformation, semi-remplissage, supra-migration, ultra-culturisme.

Ceea ce am observat În cadrul cercetarii numelor de actiune din perspectiva structurii lor e faptul ca anumite prefixe se Întâlnesc regulat, În numele de actiune, cu anumite sufixe. Astfel, sufixul:

-age se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixele contre- (contreespionnage), semi- (semi-remplissage);

-ance se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixul re- (reconnaissance);

-ion, -tion sau -xion se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixele archi- (archiproduction), auto- (autopropulsion), co- (cogestion, coproduction), dé- (débudgétisation, décompression, décongestion, décontraction, déglutination, dépopulation, désinfection, désobstruction, dévaluation), extra- (extrapolation), hyper-/hypo- (hyper/hypocréation), i-/in- (irréflexion, insoumission, insubordination); inter- (intercommunication), non- (non-intervention), pré- (préfabrication), pré- (préformation), re- (reconstruction), supra- (supramigration), sur- (surpopulation);

-isme se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixele anti-, ultra- (antimilitarisme, ultra-culturisme);

-ment se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixele dé- (déplacement), en- (endormissement);

-ure se Întâlneste, În aceleasi nume de actiune, cu prefixele é-, dé-, ré- (échancrure, déchirure, réécriture).

Acest fapt confirma Înca o data presupunerea lui H. Mitterand cu privire la frecventa numelor de actiune cu prefixe În limba franceza.

Concluzii

Din cele expuse În articol, reiese, În primul rând, ca numele de actiune, În limba franceza, este o unitate cu o structura dintre cele mai complexe si variate. La ora actuala, aproape toti specialistii În domeniu considera ca unitatea În cauza deriva, prin anumite sufixe, de la verbul de actiune. Putini sunt acei care atesteaza faptul ca ea ar fiformata de la adjective si alte nume. Aceasta situatie ne face sa conchidem ca originea numelor de actiune si, mai cu seama, a celor care cumuleaza, În structura lor, prefixe, nici pe departe nu este Înca stabilita cu exactitate, În pofida unui numar impunator de studii si cercetari, În sensul ca nu se stie precis, daca ea (de exemplu, unitatea coproduction) este formata doar prin sufixare de la verbele de actiune, formate deja prin prefixare de la alte verbe (de exemplu, verbul coproduire de la verbul produire) sau ea deriva, prin prefixare, de la un alt nume de actiune (de exemplu, de la numele production>coproduction). Rezolvarea acestei probleme deschide noi perspective de cercetare În domeniul numelor de actiune.

References

Note

1Prin termenul nume de actiune, se concepe, de cele mai dese ori, substantivul cu sens de actiune, care ar proveni de la un verb si care ca acesta ar nominaliza o actiune.

2Mitterand, 1996, p. 38.

3Dauzat et alii, 1993, p. 9.

4apud Fagyal, 2006, p. 139-161.

5Battye, 2000, p. 146-158.

6apud ..., 1971, c. 201.

7..., 1971, c. 90-96.

8Dar printre numele cu sufixul -tion, mai exista acelea ce indica instrumentul actiunii (verbalisation etc.) sau un proces (évaporation, cicatrisation etc.).

9Dubois, 1962, p. 13.

10Dupa Henri Mitterand, numele de actiune, În functie de sufix, pot exprima valori perfective sau imperfective: "Les suffixes de substantifs peuvent se repartir sémantiquement en suffixes de noms d'action ou de résultat de l'action, c'est-à-dire à valeur imperfective ou perfective" [Mitterand, 1996, p. 41].

11Bauer, 2005, p. 97-107.

12Amiot, 2004, p. 183-192.

13Bally, 1965.

14apud Tchesnovitch, 1981, p. 33-35.

15Timeskova et alii, 1967, p. 45-48.

16Mitterand, 1996, p. 35-38.

17apud ..., 1976.

References

Referinte bibliografice

AMIOT, D. Between Compounding and Derivation: Elements of Word Formation corresponding to Prepositions //Morphology and its Demarcations. Vienna: John Benjamins Publishing Company, 2004. P. 183-192 [=Amiot, 2004].

BALLY, Ch. Linguistique générale et linguistique française. Berne, 1965. P. 354-440 [=Bally, 1965].

BATTYE, A., HINTZE, M., ROWLETT. The French Language Today: A Linguistic Introduction. New-York: Routledge, 2000 [=Battye et alii, 2000].

BAUER, L. The Borderline between Derivation and Compounding //Morphology and its Demarcations. Vienna: John Benjamins Publishing Company, 2005. P. 97-107 [=Bauer, 2005].

DAUZAT, A., DUBOIS, J., MITTERAND, H. Dictionnaire étymologique et historique du français. Paris: Larousse, 1993 [=Dauzat et alii, 1993].

DUBOIS, J. Etude sur la dérivation suffixale en français moderne et contemporain. Paris: Librarie Larousse, 1962 [=Dubois,1962].

FAGYAL, Z. French: A Linguistic Introduction. Cambridge: Cambridge University Press, 2006 [=Fagyal, 2006].

MITTERAND, H. Les mots français. Paris: Presses Universitaires de France, 1996 [=Mitterand, 1996].

TCHESNOVITCH, E. La lexicologie française. Leningrad: Prosveshenie, 1981 [=Chesnovich, 1981].

TIMESCOVA, I. N., TARHOVA, V. A. Essai de lexicologie du français moderne. Leningrad: Prosveshenye, 1967 [=Timescova, 1967].

Trésor de la langue française informatisée //http://www.atilf.fr/Lesressources/ Ressources-informatisees/TLFi-Tresor-de-la-Langue-Francaise/ [=TLFI].

..., 1976. C. 65-74 [=..., 1976].

..., 1971. C. 198-206 [=... et alii, 1971].