Rolul si importante opiniei publice în stabilirea agendei publice

Abstract

This approach represents an attempt of knowledge, clarification comprehension of activities, motivations and interests of individual political actors without omitting the prominent role of public opinion, that would offer benefits when it comes to establishing a public agenda. It must be remembered that the role of public opinion in setting the public agenda was always important in democratic states.

Headnote

Abstract

This approach represents an attempt of knowledge, clarification comprehension of activities, motivations and interests of individual political actors without omitting the prominent role of public opinion, that would offer benefits when it comes to establishing a public agenda. It must be remembered that the role of public opinion in setting the public agenda was always important in democratic states.

Keywords

Public opinion; agenda-setting; public policy; formal-agenda; media-agenda; public issues

Introducere

Propunerea acestui subiect în vizorul opiniei publice ÎI reprezintä faptul cä resortul (Politici publice) - implicit, stabilirea unei agende impuse de opinia publicä, este relativ un domeniu recent, cel pu^in în România - postdecembristä, care a fost mai puCin dezbätutä, acestui procès de înfâptuire a Politicilor publice revenindu-i misiunea de a studia comportamentul politic al actorilor implicati, fie ei guvernaCi sau guvernanCi.

Dacä ar fi sä preluäm o expresie celebrä a marelui filozof francez JeanPaul Sartre: "Omul este condamnât sä fie liber", atunci ea poate fi consideratä un preambul a prezentärii de faCä. Cu siguran^ä, putem spune cä prin afirmaba sa, o decizie se manifesté ca rezultatul unei alegeri; existé întotdeauna alternative diferencíate în special de costul, mai mare sau mai mic pe care îl presupune alegerea uneia dintre ele.

Nivelul de dezvoltare al unei societâCi este strâns légat de angajamentul membrilor sâi ca orice individ sä beneficieze de instrumente elementare de dezvoltare çi supravieCuire. Transpunerea în practicä a acestor angajamente cu privire la bunästarea membrilor societâCü se realizeazä prin intermediul politiclor publice.1

Rolul statului în furnizarea politicilor publice

Rolul statului este important în cadrul procesului de furnizare al politicilor publice. Pentru a clarifica raportul dintre stat $i procesul de realizare al politicilor publice, trebuie ca ín loe sä privim realizarea politicilor publice ca una dintre atribuí le statului, perspectivä ce presupune implicit o subordonare a procesului de realizare a politicilor publice ín fafa activitéíor guvernamentale, deci putem privi statul ca pe o institute ce a rezistatîn timp datoritä eficientei cu care a rezolvat o problemä de politicä publicä, iar dacá prin politici publice în^elegem activitäi e care au ca scop furnizarea de bunuri publice, atunci statul va aparea ca un tip specific de instituée ce furnizeazä politici publice.2

Problema de politicä publicä este o condi^e sau o situate care genereazä nevoi ori insatisfaefü, pentru a cäror corecfie este necesarä intervenga guvernamentalä. Dacä o anumitä situare este consideratä ca normalä, inevitabilä, sau o responsabilitate individúala, niciodatä o aefiune guvernamentalä nu va fi ini^iatä, deoarece situaba respectivä nu este problematicä.'

Fundamentarea politicilor publice este o traducere aproximativä a conceptului de "Evidence Based Policy" (EBP), aceasta desemnând o abordare practicä $i teoreticä a politicilor prin care acfiunile $i intervenfiile guvernului în societate sunt intemeiate in mod obiectiv prin "dovezi" care atestä cä acestea au funefionatîn trecut. Abordarea sistemática a fundamentärii politicilor publice este tema de reflecte.

Cei mai multi teoriticieni de çtiinfe sociale care studiaza opinia publicä $i a politicilor publice în färile democratice sunt de acord cä opinia publicä influenfeazä política publicä; mai emblematic este problema pentru public, cu atât mai puterni- cä relafia este posibilâ $i veridicä; iar relafia este ameninfatä de puterea organizaÍ Í de interes, a partidelor politice, $i elitele economice.3

Stabilirea agendei publice

Dacä ne întrebâm, cä nu orice problemä poate ajunge sä primeascä o solufie printr-o mäsurä de politicä publicä; toemai de aceea procesul de stabilire a agendei este unul selectiv, în care diverti actori institutional! încearcâ sä adueä problemele în atendía guvernaní or. Putem spune deci cä existä mai multe tipuri de agende:.4

Deci putem spune cä o agendä publicä care este formaté din totalitatea unor problème care întrunesc câteva cond^ii cum arfi:

- Sunt obiectul unor atendí largi, sau larg conçtientizate din punct de vedere a unei pärfi importante a publicului $i solicité acfiune.

-Sunt, în percepfia membrilor comunitäfii, subiectul potrivit al activitäfii unei instituí guvernamentale.

Dar, din tóate problemele prezente la un moment dat pe agenda publicä, doar únele ajung în atenfia a guvernaníor $i acestea formeazä agenda formalä sau institutional.

O altfel de agendä - agenda formalä (sau institutional), este formatä din lista subiectelor sau problemelor cärora decidendi politici sau persoanele asocíate lor, le acordä un grad sporit de atente la un moment dat. Agenda formalä, poate fi atunci când trateazé problème care pot fi soluciónate într-un interval de timp dat, $i generala compusä din crédité cu privire la existera $i importanta unei problème, la cauzele posibile precum $i la semnificatiile pe care le presupun.9

Agenda formalä fiind alcätuitä doar din problème despre care se presupune cä decidentii politici acordä atente, (este mai limitatä) decát agenda publica din considérente care prívese timpul $i resursele institutülor guvernamentale.

Cánd o problemä apare pe agenda publicä, ea devine automat obiect al dezbaterilor çi discutülor publice, dar când o problemä apare pe agenda formalä, aceasta devine obiect al aefiunii $i parte integrantä a procesului de înfâptuire a procesului politicilor publice. Prin susfinätorii lor (de obicei prin intermediul activitäfilor numite generic lobby) problemele concureazä ($i între ele) pentru a-$i gäsi un loe în agen- da formalä, ceea ce înseamnâ cä solicité rezolvarea prin politici publice adeevate.6

în concluzie, stabilirea agendei formale este procesul prin care cerinfele diverselor grupuri sunt traduse în problème publice care se aflä într-o luptä acerbä pentru a atrage atenfia persoanelor cu functii publice (decidentii politici).

De asemenea putem mentiona cä agenda media care actioneazä ca un factor între agenda publicä $i cea institutional, însâ uneori poate avansa preopriile prioritâti.

Nu întodeauna cele trei agende coincid; existé $i situatii în care problemele percepute de opinia publicä sunt suficient de specifice, astfel încât sä nu fie recunoscute la nivel guvernamental si invers. De aceea, putem spune cä problemele de politicé publicä nu râmân pe agenda institutional decát dacá îndeplinesc urmätoarele trei conditii:7

-Sunt suficient de semnificative - un numär de persoane sau comunitäfi sunt aféctate;

-Au intensitate- märimea impactului este ridicatä;

- Au durabilitate în timp.

în viziunea autorilor Cobb $i Ross existé patru faze principale aie procesului de stabilire a agendei, pe mäsurä ce problemele tree din agenda publicä (sistemicä) în agenda institutional: problemele sunt mai întâi formulate, sunt specificate apoi solutiile lor, sunt dezvoltate argumente în sprijinul problemelor propuse, $i daeä au succès, problema intrâîn agenda institutional.8

încâ de la început s-a crezut cä problemele publice tree mereu din agenda publicä în cea institutional. în acest fel, s-a demonstrat însâ mai târziu cä o astfel de conceptie nu este întotdeauna verosimilé, deci în activitatea politicé putem distinge douä etape:

- Faza de definiré a unei problème de formulare a cererilor;

- înscrierea în agendâ, ce presupune analiza cererilor $i problemelor precum $i formularea propunerilor de räspuns la problemele identifícate.

Aceastä distincte între cele douä faze nu înseamnâ neapärat cä prima o precede cronologic pe cea de-a doua. într-adevâr, este posibil sä ne imaginäm cä un räspuns existä deja $i cä acesta este urmat de o fazä de formulare a cererii. Pentru a înfelege procesul de stabilire a agendei trebuie sä înfelegem mai întâi cum ajung sä fie formulate cereri de implementare a unei politici de cätre indivizi sau grupuri $i cum ajung autoritäre publice sä räspundä acestor cereri sau invers, precum $i conditiile care genereazä aceste cereri.9

Opima publicä í$i pune de cele mai multe on întrebarea cum ajunge o problemä pe agenda publicä? sau pe agenda formalä? ce anume face ca ea sä fie perceputä ca importantâ pentru ea sau dimpotrivä, sä fie consideratä ca fiind nesemnificativâ?

Societatea - ca un cumul de semeni, poate semnala cä introducerea unei problème pe agenda publicä, respectiv formalä depinde de o sumä de factori cum ar fi :

a) . Nivelul de dezvoltare economicé socialä $i culturalä pe care l-a atins societatea la un moment dat, este déterminât pentru evolu^ia problemelor într-o societate, deoarece politicile publice depind de gradul de dezvoltare a societä^ii;

b) . Caracteristicile principale ale institufiilor $i actorilor care participé la procesul de elaborare a politicilor publice pot fi definitorii pentru evolu^ia unor problème publice; o problemä ajunge pe agenda formalä (modelul Kingdon), 1995 atunci cänd adunä elementele din trei cúrente. Fiecare din acest curent este alcätuit din indivizi, grupuri, instituai care participé la procesul de elaborare al politicilor publice

- Curentul politic este format din grupurile de lobby, de presiune, instituai guvernamentale, politice $i adminsitrative;10

-Curentul politicilor este format din experfi anali^ti care examineazä problemele si propun solufii;

-Curentul care vizeazä problemele propriu-zise: ce caracteristici au, dacá apar sau nu evenimente specifice care fac ca o anumitä problemä sä ajungä în atenea guvernanfilor, dacä existä solu^ii alternative etc.11

- Ideile, simbolurile, metaforele cu care este asociatä o problemä - sunt importante pentru cä practic în orice situare, ideile au jucat $i joacä un rol important în deciziile pe care le facem. Pentru cä simbolurile au de obicei o putere superioarä de convingere, grupurile $i actorii interesafi de impunerea unei problème pe agenda formalä vor fi interésate sä le evidenfieze $i aceasta în condi^iile în care existä presiuni permanente de a denigra simbolurile grupurilor adverse si înlocuirea acestora eu propriile simboluri. La folosirea simbolurilor în stabilirea agendei publice $i a celei formale trebuie lua^i în considerare o serie de factori cum ar fi : precedentul istoric, eficienfa si credibilitatea.

- Rela^iile de putere si rolul lor în stabilirea agendei publice si a celei formale; ivirea unei problème pe agenda formalä precum $i modalitatea de rezolvare a acesteia reprezintä o modalitate semnificativä pentru a stabili eine exercitä $i cine acceptä autoritatea politicé într-o societate. în procesul de elaborare a unei problème se pot construí zone de imunitate aie preocupärii adicä zone care nu sunt väzute ca fäcänd parte din problemä.

Aläturi de liderii politici $i ideologici, opinia publicä încearcâ sä defineascä con^inutul lumii sociale, care în întregul ei stabilere o agendä formalä care se prezintä ca rezultat al unui procès complex de construcfie socialä.

Una dintre cauzele majore ale stabilirii agendei publice, dar mai ales a celei formale este datoratä dezechil i brui ui de putere existent în rândul membrilor societä^ii. Conceptul de putere este un concept central si specific tuturor ramurilor si aplicafiilor practice în çtiinfa politicä. O posibilä definite a puterii (Robert A. Dahl) pleacä de la ideea cä A are puterea asupra lui B în mäsura în care poate sä-l faeä pe B sä faeä ceva ce B nu ar fi de acord sä faeä altfel. Puterea se prezintä ca o relafie între doi actori politici care pot fi indivizi, grupuri organiza^ etc.

Conform altor concepfü, puterea nu consta doar în influenfarea dedzülor efective ale politicilor publice sau ale comportamentului folosit de membrii unei societal în cadrul acfiunilor politice. De exemplu, puterea este exercitatä $i când A î$i consacrä energiile pentru a crea $i a aplica valori sociale $i politice, de exemplu practid institutional care influenfeazä într-o mäsurä foarte mare un procès de luarea deciziilor si îl poate limita doar la problème care îl afecteazâîn principal pe B.12

Mobilizarea opiniei publice prin mijloace mass-media

Pentru a vedea cine $i câtâ putere are într-o societate, trebuie obsérvate preferinfele actorilor politici, adicä acele preferinfe pe care aceçtia reuçesc sä le facâ dominante. Actorii politici care reu$esc sä-$i impunä preferinfele asupra societâtü exercitä de fapt puterea în acel sistem politic. Puterea poate da naçtere la conflicte dar poate fi exercitatä $i pentru a diminua sau a suprima conflicted între diferían actori politici.

Se pare cä opinia publicä influenfeazâ política în cea mai mare parte a timpului, de multe ori capacita^ de räspuns puternic pare sä creascä cu proeminenfä, chiar în fafa activitäfilor de cätre organizafiile de interes, partidele politice $i elitele politice $i economice sus^in cä receptivitatea se schimbä în timp sau variazä în funche problème.13

însâ mobilizarea opiniei publice nu este suficientä pentru a asigura înscrierea pe agendä, mizele sociale nu sunt în mod automat transformate în mize politice; acestea sunt construite în funcfie de lógica competifiei politice. Acestea influenfeazâ modul în care este tratatä o cerere socialä: fie prin excluderea chestiunilor considerate ca fiind nerelavante de autoritäre politice; fie ea este refuzatä prin eüminarea problemelor considerate ca fiind prea costisitoare din punct de vedere politic; fie este activatä prin mobilizarea grupurilor de interese.

Putern aminti cä în general, se întamplâ foarte rar ca definiría inifialä a unei problème sä rämänä stabilä $i de neschimbat. Ea are tóate çansele sä se schimbe pe parcurs sä fie remodelatä sä îçi modifice con^inutul $i termenii; aceastä definite este ea însâçi o mizä politicä majorä.

Anumi^i actori politici recurg la strategii de redefinire. Benefidul pe care sperä sä-l ob^inä poate fi de a extinde baza publicului interesat, de a obfine sprijinul $i mobilizarea unor grupuri noi.14

G.L. Walker afirmä cä atractivitatea unei problème create, dacä aceasta are un impact asupra unui numär mare de oameni; trebuie sä existe dovezi convingätoare cä problema este serioasä $i veridicä, problema devine mai u$or de inscris în agendä dacä existä $i un rezultat previzibil pentru problema vizatä. Lista poate fi extinsä, gândindu-ne tot timpul la urmätoarele elemente ale stabilirii agendei:

- Evenimentele care implicä eforturi mari de a le face cunoscute autoritäfilor publice;

- Organizarea $i resursele celor afectafi, accesul $i reprezentarea grupurilor;

- Structura procesului politic §i angajamentele deciden^ilor.

Mass-media joacä un rol primordial în procésele de accelerare sau atenuare a mizelor, de demobilizare sau lärgire a publicului. Mijloacele de comunicare în masä pot de asemenea sä se întoarcâ împotriva strategülor antreprenorilor, inducänd efecte care, din conträ, mdepärteazä publicul potential.

Odatä ce problema publica a fost conçtientizata de catre opinia publica, aceasta este nevoitä sä aleagä din gama de räspunsuri posibile prin care le poate oferi ín raport cu o cerere de inseriere pe agendä. în acest stadiu sunt eliminate opfiunile considerate de neacceptat de cätre actorii politici influenyi, sau care par nepotrivite dintr-un anume motiv. Ea poate refuza înscrierea cererii sau de a räspunde favorabil la cerere, dar în funefie de grade diferite.15

Ti pul de räspuns va depinde de natura problemei; caracterul mai mult sau mai pu^in imperios al mizei, amplitudinea sa, gradul säu de noutate, precum y intensitatea efectului pe care îl suscitä. Trebuie sä finem însâ cont y de contextul în care pot apärea aceste problème precum y de oportunitäyie care se pot deschide în funefie de evoluya conjuncturii politice. Alternanfa politicé permite ca anumite problème care au fost anterior refuzate sä fie înscrise în agendä într-un ait moment, punerea pe agendä depinde deci de curentul politic existent la un moment dat.

Orice problemä de pe agenda formalä beneficiazä de cel puyn douâ cadre aie coaliyiei de susfinere care se întâlnesc în jurul unei valori y opfiuni de bazâ. Aceste grupuri se angajeazä în dezbateri publice asupra politicilor publice care le dórese a fi urmate, concureazâ y ajung la compromisuri asupra solu-Çiilor în conformitate eu valorile y opfiunile lor. Competida este mediatä de aiy actori politici care au interest fie ca politicile publice sä fie menfinute; fie militeazâ pentru schimbarea lor.

Un cadru al coaliyei de susfinere este format din actori provenir dintr-o varietate de instituai publice sau private, la tóate nivelurile de guvernare, actori care împârtâçesc anumite credinfe y care cautä sä manevreze nórmele, regulile, bugetele ?i personalul institu^iei guvernamentale pentru atingerea propriilor scopuri.

Sä vedem un model mai nou al cadrului coaliyiei de susfinere (Sabatier, Jenkins- Smith, 1999). Acest model se bazezä pe câteva elemente cum ar fi: atribútele de bazä ale sferei din care face parte problema, distribuya de bazâ a resurselor, structura socialä, valori cultúrale, structuri constitutional fundamentale.16 Existä multe inadvertence între membrii unei coaliyi de sustinere, în ceea ce prívese opiniile, resursele si strategiile disponbile precum y mecanismul de luare a deciziilor politice, numirile institutional, tóate având influentä asupra rezultatelor politicilor publice.

Considera^ asupra Romäniei

Enuntând aceçti factori, privind întoemirea agendei, putem afirma câteva consideratii asupra Romäniei de azi. Astfel structurarea perspectivelor ideologice se face în primul rând ca urmare a unei imagini generale asupra modului în care aefioneazä opinia publicä asupra ímpárfirii îndatoririlor dar y a rezultatelor. în al doilea rând, ea presupune prezenfa unei colecfii de valori sociale y politice considerate legitime pintre care se pot atinge anumite objective. în al treilea rând, structurarea ideologicä determiné o conceptie generalâ privind schimbarea general la care se adaugâ metodele y mecanismele care pot fi acceptate pentru a realiza aceastä schimbare.

în acest fei, identificäm ca predominante în România contemporanä douâ tipuri de ideologii de esenfä conservatoare: o idéologie conservator-nivelatoare y o idéologie conservator-minimalistâ.

Ideología conservator-nivelatoare pleaeâ de la premisa cä societatea este atât de complexâ încât inducerea de cätre stat a unor schimbéri rapide si majore tulburâ societatea, implicit opinia publica, färä a-i îmbunâtâti functionarea. Concret, conform acestei ideologii, un tip de organizare statalä forte, cum a fost regimul comunist nu poate fi usor dat la o parte, mai ales în ceea ce priveste modul de redistribute a bunurilor, färä a produce crize majore în societate. Cele mai importante valori pe care se bazeazä acest gen de idéologie sunt stabilitatea $i armonía socialä, ele corelándu-se cu alte idei de egalitate $i echitate socialä, definind astfel un spafiu valoric al principalelor aspirafii §i prioritäfi nationale. în consecintä, terapia de soc ca instrument al reformei este o optiune de neacceptat, eventual doar în cazuri exceptionale si în domenii restránse.

Ideología conservator-minimalistä porneçte de la premisa cä mecanismul fundamental al funcfionärii unei societäfi, este piafa. Din aceastä perspectivä nu conteazä märimea diferenfierilor sociale, trebuie doar ca eie sä rezulte din jocul liber al piefii. Valorile centrale ale acestui tip de idéologie sunt libertatea inifiativei $i proprietatea privatä. Schimbärile în plan economic, social sau politic sunt rezultatul competifiei libere pe piafä, deci statul trebuie doar sä asigure aceste condifii retrâgându-çi competenfele $i modalitäfile de acfiune. Concluzia acestei ideologii, este cä terapia de soc reprezintä o modalitate legitimä de a face schimbäri sociale pentru a instaura o piafa liberä.

De$i diferite, cele douä tipuri de ideologii au un fundament asemänätor. Dacä ideología conservator-nivelatoare, adicä statul moçtenit de la comuniçti nu poate fi slabilit decât perturbând armonía opiniei publice $i ca urmare statul trebuie sä asigure redistribuirea produsului social, ideología conservator-minimalistä solicité un stat puternic, doar pentru impunerea rapidä a metodelor specifice piefei libere $i privatizarea economiei de stat.

Pentru ambele tipuri de idéologie statul are funcfia de redistribuiré, dar dispútele se dezvoltä în jurul modalitäfii de împérfire a resurselor publice, statul fiind gândit asadar, în ambele situafii ca un vehicul al redistribuirii moçtenirii comuniste iar diferenfele apar în felul cum se face aceastä redistribuiré $i asupra valorü dominante care guverneazä întregul procès (echitatea socialä sau garanfia proprietäfii).

Concluzii

Nu putem încheia, färä sä arätäm cä odatä ce o problemä apare în orizontul unei institufü guvernamentale sau care capteazä atenfia opiniei publice apar deja formuläri ale opfiunilor politice cu privire la modurile posibile de a rezolva acea problemä. Dacä problema în cauzä ajunge o "masä criticä" suficientä, ea invitä deja la acfiune sau non-acfiune (cu motivare implicitä sau explicité a opfiunii álese).17

$i în Romanía actualä, ca farä membrä a Alianfei Nord-Atlantice $i a Uniunii Europene, se impune cu stringenfä stabilirea unei agende publice deoarece în flecare societate, $i respectiv cea romänescä existé problème, pe care cetäfenii le consideré extrem de importante $i apreciazä cä guvernarea trebuie sä le acorde atenfie.

O concluzie a acestei prezentäri poate fi aceea, cä o problemä poate sä intre în atenfia opiniei publice, sau a institufiei guvernamentale printr-o serie foarte diversä de modalitäfi, de la sinteze neconcrete, simboluri, semnificafii, idei $i idealuri pänä la abordäri concrete reglementate sau reglementabile din punct de vedere legal.

Footnote

1 Florin Bondar, Politici publice $1 admlnsitrape publicä. (Iasi: Polirom, 2007), 20.

Footnote

2 http://WWW.SCritub.COm/stiinta/Stiinte-politice/POLITICI-PUBLICE-DEFINITII-CON332024i89. php accesat în data de 26.10.2014

3 Paul Burstein, The Impact of Public Opinion on Public Policy : A Review and an Agenda, Political Research Quarterly; 56 (2003): 29

4 Marius Constantin Proflrolu, Elena lorga. Manual de Politici Publice, (Bucureçtl: Económica, 2009), 45.

Footnote

5 Vasile Ostaciuc, Introducere în teoría politicilor publice, Bucuresti 2011 (Bucuresti: 2011), 42.

6 Vasile Ostaciuc, Introducere... (Bucuresti: 2011), 43.

7 Marius Constantin Profiroiu, Elena lorga, Manual de Politici Publice, (Bucuresti: Ed. Económica, 2009) 45-46.

8 R Cobb, J.K. Ross, Agenda Building as a comparative Political Process in America Political Science Review N0.70, (1978): 127

9 Profiroiu, lorga, Manual...,25.

Footnote

10 Profiroiu, lorga. Manual...,53

11 http://www.scritub.com/stiinta/stünte-politice/STABIUREA-AGENDEI-politici-pu73 8 44.php accesat în data de 26.09.2014

Footnote

12 Vasile Ostaciuc, Introducere, 45,46.

13 Paul Burstein, The Impact of Public Opinion on Public Policy: A Review and an Agenda, Political Research Quarterly; 56 (2003): 29

14 Profiroiu, lorga, Manual, 5.

Footnote

15 httpy/www.scritub.com/stünta/stiinte-politice/Politica-publicai2233.php accesat în data de 24.09.2014

16 Vasile Ostaciuc, Introducere, 48.

Footnote

17 Vasile Ostaciuc, Introducere, 64

References

BIBLIOGRAFIE

Surse primare

BONDAR, Florin, Politic publice si adminsitratie publica, Iasi, Polirom, 2007.

OSTACIUC, Vasile, Introducere in teoría politicilor publice, Bucuresti 2011

PROFIROIU, Constantin-Marius; IORGA, Elena, Manual de Politici Publice, Editura Económica, Bucuresti, 200g.

COBB, R, ROSS, J.K, Agenda Building as a comparative Political Process in America Political Science Review 70. (1978)

Surse secundare

BURSTEIN, Paul, The Impact of Public Opinion on Public Policy: A Review and an Agenda, Political Research Quarterly; 56, New York, 2003

Resurse online

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/POLITICI-PUBLICE-DEFINITII-CON33202418g.php

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/STABILIREA-AGENDEI-politici-pu73844.php

http://www.scritub.com/stiinta/stiinte-politice/Politica-publica12233.php