Dumitru Popescu si Revolutia Româna din 1989(1)

Abstract

By the late 1980s, Ceausescu had transformed Romania into a police state. The uprising from december 1989 that led to Ceausescu's downfall began with some incidents in Timisoara on 16 of December. The demonstrations spread to Bucharest, and further to others cities of Romania. We aimed to treat in this paper the Romanian Revolution of 1989, a mixture of spontaneous general uprising and conspiracy against Ceausescu organized by reform communists and disaffected elements of the Securitate and army. The perspective from which we have chosen to look at the event (and also to the road to the shock of december 1989) is through Dumitru Popescu's memoirs. Dumitru Popescu, ex-vice president of the State Committee for Culture and Art and President of the Council of Socialist Culture and Education, was one of the creators of the Ceausescu's ideology. He graduate the Party School of Social Sciences "A.A. Jdanov" in 1957-an ideological training institute where besides the unconditional commitment to the party some cultural training was required as well.

Headnote

Abstract

By the late 1980s, Ceausescu had transformed Romania into a police state. The uprising from december 1989 that led to Ceausescu's downfall began with some incidents in Timisoara on 16 of December. The demonstrations spread to Bucharest, and further to others cities of Romania. We aimed to treat in this paper the Romanian Revolution of 1989, a mixture of spontaneous general uprising and conspiracy against Ceausescu organized by reform communists and disaffected elements of the Securitate and army. The perspective from which we have chosen to look at the event (and also to the road to the shock of december 1989) is through Dumitru Popescu's memoirs. Dumitru Popescu, ex-vice president of the State Committee for Culture and Art and President of the Council of Socialist Culture and Education, was one of the creators of the Ceausescu's ideology. He graduate the Party School of Social Sciences "A.A. Jdanov" in 1957-an ideological training institute where besides the unconditional commitment to the party some cultural training was required as well.

Keywords

Romanian Revolution; Nicolae Ceausescu; Romanian Communist Party; communist elite; 1980s austerity policy in Romania; Central Committee; ideologue

Introducere

PorÇiunea naÇionalismului comunist $i a izolaçionismului ceauçist l-a avut printre animatori. Dumitru Popescu (cel care adesea este evocat sub numele "Dumnezeu-Popescu") a fost unul dintre promotorii principal i ai formulelor de elogiere a "geniului" secretarului general al P.C.R., Nicolae Ceu$escu. Sursa prindpalä pe care am mizat în surprinderea Revolufiei Române din punctul de vedere al unuia dintre principal promotori ai cultului lui Nicolae Ceausescu consta în memoriile acestuia citind seria de volume "Cronos autodevorandu-se", amintirile, aparute la editura Curtea Veche, ale fostului secretar al CC al PCR cât $i pe baza lucrarii acestuia Am fost fi cioplitor de himere-Un fost comunist se destäinuie, apärutä în ianuarie 1993 la Editura Exprès.

Cu tóate cä memoriile lui Dumitru Popescu poartä pecetea característica memorülor foçtilor potentafi comuniçti, a autojustificärii, tonul fiind unul de autoîndrepta^ire în cea mai mare parte a dezväluirilor facute în virtutea ,,intenfiilor constructive" care au animat acfiunile din perioada comunista, vom încerca sä facem o paralelä istoricä între $irul real al evenimentelor $i märturisirile fäcute de fostul ideolog în memorüle sale. Totodatä, voi încerca sä prezint ceva mai amänunfit ce a reprezentat un om ca Dumitru Popescu $i ce rol a avut acesta în angrenajul regimului Ceaucescu pe baza märturisirilor sale.2 în calitatea lui de idolog al partidului în perioada Ceausescu, Dumitru Popescu (näscut in 1928, la Turnu Mägurele) a absolvit ^tiinfele economice (1951). A intrat in presä ca redactor la Contemporanul (1950), a fost redactor-çef la Scinteia Tineretului (1956-1960), director general la Agerpres (1960-1962), redactor-çef la Scinteia (1965-1968) $i, vreme de $ase ani, preçedinte al Consiliului National al Radioteleviziunii.

Printre alte demnitäti politice, a fost ministru adjunct al Culturii (1962-1965), membru al CC al PCR pe tot parcursul "epocii Ceaucescu", membru al CPEx (1969-1989), rector al Academiei "$tefan Gheorghiu" (1981-1989), condamnât in "lotul CPEx" dupä prâbuçirea regimului.

Ascris numeroase volume de prozä, poezie$i eseuri, dupä 1990 dedicându-se memorialisticii.3

Astfel, obiectivul acestui articol este sä încercâm a reconstituí Revoluta Românâ din 1989 din perspectiva celui pe care l-am prezentat mai sus, unul dintre personajele centrale ale ideologiei regimului Ceaucescu.

Trebuie precizat faptul ca Dumnezeu-Popescu a fost una dintre elitele partidului, acesta a fost pregätit la $coala Superioarä de Stiinfe Sociale A.A.Jdanov. £coa/a Superioarä de Stünde Sociale "A.A. Jdanov" a fost una din componentele veritabile ale mecanismului de sovietizare, pus în miçcare în Romania $i accélérai, dupä însuçirea rezultatului alegerilor din 19 noiembrie 1946, de comuniçtii români.4

Totodatä, acesta a bénéficiât $i de un stagiu de specializare suplimentarâ în sträinätate ($coala Jdanov din Leningrad-omolog insitu'Çional al celei din Romania)5, îl putem considera pe acesta drept un produs al treptei cea mai performante a învâfâmântului de partid din România. Recrutarea acestuia trebuia sä se faeâ utilizând criterii politice dar $i de pregätire intelectualä. în acest scop, a fost organizat un sistem de educate în interiorul P.M.R., pe diferite niveluri (Universität de partid, facilitât muncitoreçti, cursuri de un an, debase I uni etc.).

Formarea cadrelor trebuia sä atingâ mai multe objective: îndoctrinarea, profesionalizaba cadrelor, asigurarea unui corp de cadre.

Acestui tip de institucionalizare îi este caracteristicä o autonomie ridicatä fafä de societate, o sträpungere-break-through- decisivä, o realizare perceputä corect ca fiind dependentä de crearea unei organizafii ai cärei membri sä aibä purine angajamente externe. De fapt, în atenfia preocupärii sale de creare a unui aparat de cadre relativ imun la apelurile societäfii înconjurâtoare, insistenfa elitei româneçti asupra controlului era perfect mdreptäfitä. Cu alte cuvinte, aparatul de partid, pe mäsura creçterii gradului de institufionlaizare, se separä de mediul social.Rolul lui fiind acela de a înfâptui proiectul unei elite care se imagineazä mesianic-revolufionarä.6

Am fäcut aceste precizäri pentru a contura profilul celui care a fost Dumitru Popescu.

Mai departe, înainte de a ajunge la momentul Revolufiei facem o scurta recapitulare a çirului evenimentelor din spafiul cultural-ideologic care au dus la situaría încrâncenata a sodetéfii române$ti de la fi nal ul anilor 80.

Drumul spre prâbusire al regimului Ceauçescu

Astfel, în România regimului lui Ceauçescu, în 1971 tezele din iulie au reprezentat semnalul declançarii unui procès de redogmatizare a literaturii romane, al doilea dupa cel ce a urmat Revolufiei maghiare din 1956. Pentru intelectuali, schimbarea subita a politicii culturale în chiar momentul tentativei de desovietizare a reprezentat un moment de tulburare.7

în 1974 este adoptatä Legea presei din RSR prin care se precizeazä condifiile în care pot sä îçi desfâçoare mai departe activitatea institufii de presä, tóate, bineînfeles, aflate sub conducerea Partidului Comunist Román. Practic, presei îi fusese reconfirmât statutul de instrument al propagandei oficíale $i cel al ziaristului - de activist al partidului (asimilat propagandistului).8

Ar mai fi de punctat un paradox interesant, împrejurarea care a dus la înäsprirea controlului asupra culturii, $i anume a fost gestul desfünfärii oficíale, în 1977, de câtre Ceaucescu a institufiei cenzurii (Comitetul pentru presä $i tipärituri), acest lucru ducând la transformarea fiecärei redacfii într-un laborator de cenzurä.

Dumitru Popescu comenteazä declinul regimului Ceaucescu fäcänd o paralelé în memorüle sale cu regimul cubanez al lui Fidel Castro. "La finalul anilor 70, dintre veteranii primei etape a puterii comuniste au mai rämas doi: Fidel Castro çi Kim Ir Sen. Primul a condus révolta färanilor cubanezi din 1957-1959, devenind ulterior marxiste schimbând coloratura regimului sub infleunfa sovieticä. (...). Al doilea, conducätorul nordului în räzboiul coreean, a träit la umbra Chinei $i a Uniunii Sovietice.9 "Acesta relateazä în continuare cä la sfârçitul anulor 60 l-a asistat la un miting, la Santa Clara pe Fidel Castro, atunci acesta le explica cubanezilor necesitatea egalizärii totale a salariilor. (...) Dumitru Popescu precizând mai departe cä de$i efectul economic dezastruos n-a întârziat sä se arate pentru Cuba, Castro a revenit asupra acestei teze $i a recunoscut cä e o greçealâ. Punctând astfel, o flexibilitate politicé care nu era valabilä $i în cazul lui Nicolae Ceaucescu. "Nu l-au mäturat (n.r. pe Fidel Castro) pentru cä este un líder national autentic, nu un aparatcik oarecare."10

Mai departe, D.Popescu ne împértâ$e$te faptul cä pe fondul degringoladei politice $i economice ce caracteriza regimul lui Ceausescu în ultima lui parte, acesta si-a dat seama cä "drumul längä Ceausescu se încheiase". "$tiind cä vin si în întâmpinarea dorinfelor cuplului, am facilitate decizia de a ieçi din secretariat, l-am sugerat chiar eu ideea trecerii la Stefan Gheorghiu. Ceaucescu m-a consultât asupra persoanei care sä-l înlocuiascâ pe Leonte Räutu. Pe cine sä punä rector."* 11

Astfel, dupä plecarea de la C.C., în 1981, din postura de rector al Academiei Stefan Gheorghiu, Dumitru Popescu í$i traduce prezenfa în C.P.Ex ca pe "0 acoperire pentru publicarea cârÇilor de critica sociaiâ."'2 Altfel, în ceea ce prívente privilegüle oferite de gospodäria de partid, acesta precizeazä cä locuia într-un apartament de 4 camere ca unie avantaj de care se putea bucura, lucru destul de pufin probabil finänd cont de bunästarea pe care o oferea nomenclaturü gospodäria de partid. Totodatä, Dumitru Popescu nu este refinut de timiditate în a declara mai departe: ,,în acelasi timp, nu m-am ferit $i nu m-am feresc sä recunosc $i calitâ-Çile lui Ceaucescu, pentru care, de altfel, o vreme l-am admiratsi l-am iubit. Au fosttimpuri când pânâ $i defectele $i le punea în slujba tärii. Dar atât când a fost bun, cât $i când a fost räu, a râmas un patriot curajos, încâpâfânat $i amnitios. în felul lui a finut la România ca la ochii din cap. România a fost singura dragoste de pe lume a acestui om înspâimântâtor de zbuciumat."13

Revenind la çirul evenimentelor care au dus la Revoluta din 1989, regimul autoritär al clanului Ceaucescu dädea semne de çubrezire la începutul anilor 1980, cäci pe mitul dârzeniei $i al demnitäfii nationale nu putea compensa starea de frig $i foame cu care trebuia sä se obiçnuiascâ poporul román. Pe fondul neumultumirii populare, al ostilitätii elitei intelectuale apäruserä la sfârçitul anilor 70, primele manifestärii cu carácter de disidenfä sau de împotrivire (cazul Goma, sindicatul liber SLOMR, révolta minerilor de la Petroçani; mai târziu, cazul lui Dorin Tudoran, luärile de pozitie ale Doinei Cornea §i ale lui Mircea Dinescu).

"Cazul Goma" a fost receptatsiîn Occident. încâ din 1970, ca urmare a critici- lor repetate aduse regimului, lui Paul Goma (care fusese arestat si condamnât la doi ani de închisoare dupâ Revoluta din Ungaria) i se interzice sä mai publice. Acesta însâ î$i va trimite manuscrisul în Occident unde acesta aoare în traducere germanâ în 1971 la Târgul International de Carte de la Frankfurt.

Mai mult, în 1977, Paul Goma redacteazä o scrisoare rechizitoriu pentru Ceaucescu, urmeazä sä fie arestat, ulterior-obligat sä se expatrieze în Franfa. Si asta pentru ca ostilitatea fafä de orice nucleu de gândire independentâ este o caracteristicä a totalitarismului. Trebuie abolit însuçi principiul alteritâtü pentru a obfine un control perfect asupra mintii, ceea ce reprezintä esenfa logicii totalitäre a dominatiei. Nid un centru (real sau potential) de disidentä sau de pluralism nu poate fi îngâduit. Adevärul este definit în mod pragmatic de criteriile politice.14

Acolo, Paul Goma realizeazä o serie de campanii la postul Europa Liberä, cu sustinerea Monicäi Lovinescu si a lui Virgil lerunca, realizatorii unor emisiuni de o extraordinarä audienfä, ameninfätoare pentru stabilitatea regimului.15

Bineínfeles, preluarea puterii, la 12 martie 1985, de cätre M.Gorbaciov la Moscova a însemnat o schimbare de proporfii în situafia regimului comunist din România pe plan international $i pe plan intern.16

Mai departe, eriza definitivä a regimului lui Ceausescu $i, mai ales, ruperea oricärei legäturi legitimatoare între partid si clasa mundtoare a fost doveditä de miçcarea de protest a mundtorilor din Brasov, din toamna lui 1987.17 în noaptea de 14 spre 15 noiembrie, 4000 de lucrâtori au încetat lucru cerând plata integralä a salariilor $i conditii omeneçti de viafä. Protestul s-a radicalizat, discutía cu autoritätile a fost un e$ec, s-a strigat: jos Ceaucescu! Scena era similarä cu áltele petrecute în 1953 la Berlin, în 1956 la Poznan si Budapesta, în 19711711976,1980,1986,1988 în Polonia, la Gdansk, Szcecin, Varsovia etc.18 în aprilie 1988, Ceaucescu îçi prezintâ planul de sistematizare ruralä, aproape tóate satele româneçti urmând sä dispa- ré pânâ la sfârçitul secolului, fünd înlocuite de 550 de complexe agroindustriale; Practic, cu acest plan Ceausescu atinge apogeul naturii sale distructive.19

Anul 1989, anul präbu$irii reglmului comunist, încadreaza o societate romäneascä izolatä, la capätul puterilor. La 10 martie apare Scrisoarea celorçase, o scrisoare deschisä adresatä lui Nicolae Ceaucescu de $ase veterani comuniçti (Corneliu Mänescu, C-tin Pârvulescu, AI.Bärlädeanu, Gh.Apostol, Silviu Brucan, Grigore Räceanu). Textul îi reprosa lui Ceaucescu programul de sistematizare a satelor, cultul personalitäCii dar $i eçecul economic. Autorii sunt retinufi $i plasafi în domiciliu obligatoriu, la periferia Bucureçtiului.20 O serie de alÿ intelectuali criticä regimul, pe zidurile diferitelor ora$e apar manifeste anti-Ceau$escu, o explozie a incendiât statuia lui Lenin din Bucureçti, semne cä apatía tradi^ionalä a societäfii româneçti era un capitol încheiat. Erau semne care anunfau fi nal ul inevitabil al regimului.

în februarie 1989 mai multe sate din Belgia anunfä cä au adoptât 1000 de sate din România ameninfate sä fie distruse; douä sâptâmâni mai târziu, în Franfa alte 2100 de localitäfi se înfrâfesc eu tot atâtea sate româneçti. Autoritäre întâresc mäsurile de pazä färä sä reu$eascä sä opreascä exodul. La 12 aprilie 1989, Ceaucescu anunfa - ca pe un mare triumf- cä a reuçit plata datoriei externe färä însâ vreun folos, creditele folosite de Ceaucescu nu au servit pentru modernizarea färii, pentru creçterea standardului de viafâ ci pt.proiectele mégalomane ale dictatorului.21

Dumitru Popescu çi "seismul" din decembrie 1989

Toamna anului 1989 aduce extinefia regimurilor comuniste. în data de 12 septembre la Varçovia se instaleazä primul guvern necomunist de dupä 1945. începând eu 9 noiembrie cade zidul Berlinului. Mai departe, liderul bulgar Jivkov este $i el înlâturat; în Cehoslovacia, Parlamentul condus de Alexandr Dubcek, fostul lider al primäverii de la Praga îl alege pre$edinte pe disidentul Vaclav Havel, în Ungaria Partidul Comunist devine partid socialist $i accepté pluralismul politic $i alegerile libere. Acesta era climatul în care Ceaucescu preferä sä pästreze rigiditatea regimului säu, cu riscul izola^ionismului total, România devenind cea mai expusä pentru un deznodämänt revolucionar violent.

Astfel, la 16 decembrie 1989, la protestul locuitorilor Timisoarei, regimul, foloseçte forta pentru a ímpra$tia mulCimea. Dumitru Popescu rememoreazä evenimentele în memoriile sale: ,,în ceea ce mä prívente (...) mä säturasem pâné în gât, voiam sa mä consacru muncii scriitorice$ti. (...) Din acest motiv pot spune cä 17 decembrie 1989 m-a prins nepregätit."22 "Am fost convocat în dupä amiaza zilei respective la o çedinfâ a C.P.Ex. Am ajuns târziu, çedinfa începuse, domnea o atmosferä gréa. (...) m-am a$ezat lângâ §eful adjunct al cancelariei $i l-am întrebat despre subiectul diseufiei. Mi-a scris pe coperta caietului säu: E vorba de un popâ reformat! Nu auzisem nimic de Laszlo Tokes, mä rupsesem de viafa politicé. (...) Ceaucescu toemai îi interoga pe cei trei lideri ai ministerelor de apârare(Armata, MiliCia,Securitatea). (...) Mä surprindea vehemenfa lui Ceaucescu."23

Cu alte cuvinte, fostul ideolog al lui Ceausescu ne spune cä a intuit cä este ceva important la mijloc, nu numai incidentul de la Timiçoara l-a seos pe Ceaucescu din pepeni, ci $i comportamentul celortrei miniçtri. Toatä noaptea anterioarä, acesta avusese discutí cu ei, le däduse ordin sa ia anumite mäsuri si ei trataserä ordinul superficial, îl bagatelizaserä. D.Popescu mai spune "De$i rezulta cä se pusese capét dezordinii, el finea sa dea o lecfie. Lecfie asprä. Am refinut si referiri la o intervenue sträinä din Est $i din Vest, dar, märturisesc, le-am asociat demagogiei lui antümperialiste, devenitä în ultima vreme loe común."24 Mai departe, D.Popescu ne spune cä cei trei erau toarte soca^i "Pentru prima data se auzea ín C.P.Ex. sau în orice adunare publica, o asemenea amenizare: "$tip ce meritap?-i-a întrebat Ceaucescu- Sä vä pun în fata plutonului de execupe!- a räspuns tot el, continuând: Vä rog sä repnep persoana întâia singular!" "Lui Milea i se încleçtasera fälcile, de abia a mormäit câteva cuvinte"25

Dupa acuzafiile de trädare s-a rezumat la ideea de a-i destituí pe cei trei. Deja o concesie. Reie$ea cä däduse indicafü prealabile pentru convocarea Consiliului de Stat, astfel cä destituirea sä se opereze pe loc. Totu$i, Dumitru Popescu mai spune cä în realitate, Ceaucescu nu dorea sä-i destituie pe cei trei: "Ceaucescu obiçnuia sä te lase sä-i intuieçti inten-çiile. Niciodatä nu spunea exact ce gândeçte, te constrângea sa deduci tu din anumite gesturi, din anumite inflexiuni ale vocii, din anumite priviri."26 Astfel, din 17 decembrie, din ordin, armata deschide focul, se înregistreazâ morfi çi räni^i. în cadrul aceleiasi sdeinfe a C.P.Ex. Ceaucescu ameninfä du demisia dar se râzgândeçte: "El avea nevoie acum de o adeziune necondi^ionatä a C.P.Ex., la hotärärea pe care o luase. Indiferent de inten^iile lui, indiferent de cum avea sä procedeze, voia ca tot C.P.Ex sä îi dea dreptate. (..) Stâpânindu-se, a întrebat eu o oarecare aparenfä de calm: Si voi ceilalp, suntep de aceeap parère? în salä s-a produs o rumoare aprobativâ. A dat eu pumnul în masä, s-a ridicat în picioare p a strigat: eu eu acest Comitet Executiv nu pot sä mai iucrez. Aiegep-vä ait Secretar General! $i a dat sa piece (...) în mintea lui s-o fi înfiripat ideea cä în C.P.Ex. se conturase o disidenfâ. (...) Au interventi câfiva, repede $i l-au blocat la u$ä. Am auzit cuvinte patetice, angajamente de naturä sä-l frâneze. Elena îçi juca rolul nagistral. Nu s-a amestecat, în schimb mima emofia înduiosâtoare a femeii päräsite. Simula plânsul"27în cadrul aceleiaçi çedinfe Elena Ceaucescu adaugä "Trebuia sä tragepîn ei, arfi cäzutp atunci trebuia sä îi bàgap ia închisoare." în final, sedinfa s-a cal mat. Ceaucescu a rämas hotärät ca cei trei lideri ai apärärii sä rämänä în funefii cu angajamentul de a aplica ordinul dat anterior. Mai mult, Ceaucescu a anunfat cä a doua zi va pleca în Iran $i a hotärät ca în locul lui sä rämänä Elena Ceaucescu p Manea Mänescu. A mai hotärät ca în perioada cât lipseçte el, membrii Biroului Permanent al Comitetului Politic Executiv sä nu päräseascä Bucureçtiul.

Dumitru Popescu $i-a amintit cä în seara de 17, Ceaucescu avusese o teleconferinfä cu organele judefene de partid p de stat, aträgänd atenfia "Suntem în stare de ràzboi", astfel, sensul real al acestei expresii un räzboi purtat de clanul Ceaucescu, aflat pe punctul de a pierde puterea, împotriva poporului román.28

Acesta organizeazâ un baraj informational, ora$ul e complet izolat cu ajutorul trupelor. Sunt trimiçi oamenii de încredere pentru a înâbu$i révolta, loan Coman, secretar al C.C.al P.C.R., general-maior $tefan Guse, $eful Statului Major, Mihai Chifac. Printre acesia alti emisari mandatai sä ia mäsuri dure de represiune, sub conducerea lui Constantin Däscälescu p Emil Bobu.

Mai trebuie spus cä çedinfa C.P.Ex-ului din data de 17 nu a fost urmatä de un comunicat de presâ.

D.Popescu îçi aminteçte cä Ceaucescu a stat 3 zile în Iran. S-a întors miercuri, pe 20 decembrie 1989, la prânz. ,,Mi se pare cä a scurtat pufin vizita, trebuia sa vinä seara sau joi dimineata."29

întors în farâ, Ceaucescu apare la televiziune unde declarä cä "la Timisoara, elemente ostile, agenti sträini, huligani, fasciçti p trädätori au provocat tulburäri". Nu pronunfä nici un cuvant de regret pentru victime. Mitingul convocat la Bucureçti a doua zi are ca scop mobilizarea multimilor în jurul cultului persoanei sale; Dupa cum märturise^te $i Dumitru Popescu, Ceaucescu se credea înca iubit de muncitori.30

Agita pentru ultima oarä discursul säu despre pericolul extern, apärarea suveranitatii t^rii, viitorul luminos al României. Multimea nu se mai lasä manipulatä, se révolta, pune stapânire pe bulevardele centrale, apoi pe întreg ora$ul.31

D.Popescu îçi aminteste: "S-a auzit un zgomot ca de petarda $i un hârâit în instalaba de sonorizare, dupa care un çuvoi s-a näpustit dintre Hotel Bucure$ti(-.-) Mii de oameni au rupt-o la fuga $i s-au bifurcat. Au împins cordoanele. S-au aciuat, parca de frica sub balconul C.C. Ceaucescu s-a tulburat $i a întrerupt, dupa care a început sä strige: Lini^tifi-vä, tovarä$i\ (...) Nu $tia nici el ce sä spunä. Miçcarea s-a potolit, grupurile s-au repliât, oamenii s-au liniçtit. Ceausescu a reînceput sä vorbeascä. Din nou ovafii (...) $i din nou o rupturä, din nou tropäialä, panicä. Directorul de cabinet i-a $optit ceva lui Ceaucescu.$i mi$carea din piafa nu s-a mai oprit. Ceaucescu a päräsit brusc balconul $i a intrat în cabinet."32

Dupä Timisoara $i Bucure$ti, urmeazä Cluj, Sibiu, Brasov etc. Ceausescu dä ordin de represiune în dupä-amiaza aceleiaçi zile. La mizeul nopfü Armata trece la represalii. Se înregistreazâ morfi, ränifi, arestäri. A doua zi, populaba ocupä centrul oraçului. Clädirea C.C. al P.C.R., sediul puterii comuniste, clädirea urmând a fi päräsitä de cuplul Ceausescu cu un elicopter. Regimul s-a präbu$it, multimile insurgente invadeazä clädirea. Cei doi sunt arestafi în aceeaçi zi, iar la 25 decembrie 1989 sunt judecafi într-un procès controversat $i executafi. Astfel, se încheie 45 de ani de comunism pentru Romania, de istorie sângeroasâ $i violenté.

Concluzii

Raymond Aron justificä infleunfa cäpätatä de marxism prin faptul cä societätile moderne, în mäsura în care sunt în acelaçi timp industriale si democratice, sunt aféctate de o dublä contradice: convinse de o putere de producfie nelimitatä, eie sunt $ocate de insulele de säräcie care nu au dispärut; eie proclamä sus $i tare egalitatea fundamental a tuturor indivizilor $i sunt în acelaçi timp surprinse de inegalitäfile care persistä între cetäfeni.33 La mijlocul anilor 70, Nicolae Ceaucescu fäscuse una dintre múltele sale previziuni ale carieri sale. Totodatä, într-un tip de économie centralizat, nafionalizat-planificat, într-o societate închisâ (supusä ambifiilor comunismului national gândit de Ceaucescu) previziunile erau o necesitate organicé pt.regim. Astfel, a cesta spunea: Jn a nul 1990 Rom â nia se va a fia pe o treaptâ superioarä de dezvoltare; în linii generale va fi înfâptultâ societatea socialistâ multilateral dezvoltatä, creându-se o bazä trainicä pentru trecerea la fäurirea treptatâ a societâp'i comuniste în patria noastrâZ'34

Un deceniu mai târziu, la sfârçitul anilor 80, regimul lui Nicolae Ceaucescu î$i cunoaçte declinul $i prâbuçirea inevitabilâ din decembrie 1989. Seria de politici adoptatä de Nicolae Ceaucescu. Rolul pe plan extern al lui Ceaucescu scade simfitor. Odatä cu schimbarea puterii la Moscova si venirea la conducere a lui Gorbaciov din martie 1985, situafia regimului comunist din Romania pe plan international si pe plan intern cunoaçte o schimbare semnificativä. Ceaucescu îçi pierde tóate atuurile. devine izolat pe plan international. Plata datoriei externe, la care se Ínhamase din 1982 nu va încuraja legäturile economice, atâta vreme cât sunt interzise luare de al- te crédité sau importul de tehnologii superioare. Criza grava a economiei româneçti devine cunoscutä pe plan international, România nu mai prezintâ interes, neputând oferi vreo garantie pentru eventualii parteneri. Atitudinea lui Ceaucescu împinge regresiv situaba României la o pénurie crónica, izolarea diplomática $i política fiind dublata de una económica si financiara.

Protestul muncitorilor din Brasov, la 15 noiembrie 1987, este semnalul cä pentru regimul Ceaucescu a început sfârçitul; Semnele nemultumirii, ale frusträrii $i ale protestului, apar pretutidneni. Societatea romäneascä, ajunsä la capätul puterilor, va reactiona 2 ani mai târziu când în decembrie 1989 este declançatâ Revolutia Românâ. în acel moment România se afla la sfârçitul unui ciclu istoric. O situate revolutionär determinatä de incapacitatea institutiilor unui regim périmât de a rezolva problemele impuse de societate.

Dumitru Popescu, fost ministru adjunct al Culturii (1962-1965), membru al CC al PCR pe tot parcursul "epocii Ceaucescu", membru al CPEx (1969-1989), rector al Academiei ,,$tefan Gheorghiu" (1981-1989), a fost o figurä reprezentativâ pentru etapa nafionalismului ceauçist. Am câutatîn cadrul acestui articol pe baza memoriilor acestuia sä facem o paralelä istoricä între çirul real al evenimentelor ce au dus la Revolufie $i märturisirile fäcute de fostul ideolog în memorüle sale. Este interesant de privit din perspectiva fostului ideolog al regimului Ceaucescu câteva dintre evenimentele importante ale epocii comunismului national cât $i efectele la vârful P.C.R. ale evenimentelor din decembrie 1989.

Bineînteles, nu trebuie uitat nici carcaterul sângeros al Revolutiei din România; responsabilitatea este a regimului dar este $i una individual, a oricärui corifeu al epocii Ceaucescu care a e élaborât $i pus în practicä ordinele oprimatoare pentru poporul román.

Faptul cä Revolutia Românâ a fost singura de acest tip din estul Europei unde s-a värsat sänge, ne face sä conchidem cä regimul comunist a supraviefuit atâta vreme cât autoritätile statului totalitär au rezolvat situafüle de crizä folosind forta. Odatä ce U.R.S.S. a încetat sä mai susfinä cu militari aceste regimuri, ele au dispärut în câteva luni de pe scena istoriei. Ceaucescu, rupt de realitate, crezând cä beneficiazä de susfinerea "clasei muncitoare", a sperat sä supraviefuiascä politic, în ciuda mizeriei generale çi a falimentului economic. Astfel, am expus în acest articol câteva aspecte ce au dus la Revolutia din 89 cât $i derularea ei-din perspectiva uneia dintre elitele fundamentale ale domeniului culutural-ideologic pe care s-a sprijinit regimul Ceaucescu.

Sidebar

Resurse online:

http://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/trei-decenii-langa-ceausescu-94415.html http:// www.romanialibera.ro/special/reportaje/rl-135-de-ani-cum-l-a-cenzurat-popescu-dumne- zeu-pe-nicolae-ceausescu-257034

Footnote

1 "Aceastä lucrare/articol a bénéficiât de suport financiar prin proiectul"Rute de excelenÇa académica în cercetarea doctórala $i post-doctoralä - READ", Contract nr. POSDRU/159/1.5/S/137926, proiect cofinançai din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013."

Footnote

2 http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/rl-135-de-ani-cum-l-a-cenzurat-popescu-d umnezeu-pe-nicolae-ceausescu-257034

3 http://jurnalul.ro/special-jurnalul/interviuri/trei-decenii-langa-ceausescu-94415.html

4 Nards Popescu, "Propaganda $i satelizare: Scoala superioarä de çtiinlje sociale A.A. Jdanov, i948-i958",Ar/?/ve/e Totalitarismului-lnstitutul Naponal pentru Studiul Totalitarismului 3-4, 68-69 (2010): 34-46.

5 ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Sec1;ia Propagandâ si Agitane, dosar nr. 23/1954, f. 11.

6 Stelian Tänase, Elite psocietate: Guvernarea Gheorghiu-Dej (Bucuresti: Ed.Humanitas, 2006), 64-66.

Footnote

7 Vladimir Tismäneanu, Raport final: Comisia prezidentialä pentru analiza dictatura comuniste (Bucuresti: Humanitas, 2007), 325.

8 Tismäneanu, Raport...,324-327.

9 Dumitru Popescu, Un fost comunist se destäinuie- Am fost $i cioplitor de himere (Bucuresti: Exprès, 1993), 255.

10 Popescu, Un fost comunist...,256-257.

11 Popescu, Un fost comunist.... 256-257.

12 Popescu, Un fost comunist ...,262.

Footnote

13 Popescu, Un fost comunist269.

14 Vladimir Tismâneanu, Stalinism pentru eternitate: O istoriepolítica a comunismului románese (la$i: Polirom, 2005), 247.

15 Tismâneanu, Raport..., 329.

16 Tismâneanu, Raport..., 444.

17 Stejärel Olaru, Ziua care nu se uitä. 15 noiembrie 1987 Brasov, (Polirom: Iasi, 2002), 213-220.

18 Tismâneanu, Raport...,447.

19 Tismâneanu, Raport...,.446-448.

Footnote

20 Tismäneanu, Raport..., 448.

21 Tismäneanu, Raport...,.450-452.

22 Popescu, Un fost com un ist...,369.

23 Popescu, Un fost com un ist...,369.

Footnote

24 Dumitru Popescu, Un fost comunist..,369-371.

25 Popescu, Un fost comunist..,372.

26 Popescu, Un fost comunist..,.372 .

27 Popescu, Un fost comunist...,373-375.

28 Tismäneanu, Raport...,453.

29 Popescu, Un fost comunist..,380.

Footnote

30 Popescu, Un fost comunist..,379.

31 Tismäneanu, Raport...,455.

32 Dumitru Popescu, Un fost comunist...,381-383.

33 Raymond Aron, Lupta de clasä: Noi prelegeri despre societätile industriale, (Polirom: Iasi, 1999), 60.

34 Adrian Cioroianu, Pe umerii lui Marx, O introducere în istoria comunismului románese (Bucuresti: Curtea Veche, 2007), 493.

References

BIBLIOGRAFIE

Arhivà:

ANIC, Fond C.C. al P.C.R., Sertia Propagandä $i Agitatie, dosar nr. 23/1954.

Cärti:

ARON Raymond, Lupta de dasä: Noi prelegeri despre societäple industriale, lasi, Polirom, 1999.

CIOROIANU Adrian, Pe umerll lui Marx, O Introducere în Istoria comunismului románese, Bucuresti, Curtea Veche, 2007.

OLARU Stejärel, Ziua care nu se ultä. 15 noiembrie 1987 Brasov, la$i, Polirom, 2002.

POPESCU Dumitru, Un fost comunist se destäinuie - Am fost p cioplitor de himere, Bucuresti, Exprès, 1993

TÁÑASE Stelian, Elite $i societate: Guvernarea Gheorghiu-Dej, Bucuresti, Ed.Humanitas, 2006.

TISMÄNEANU Vladimir, Raport final: Comisia prezidentialä pentru analiza dictaturii comuniste, Bucuresti, Humanitas, 2007.

TISMÄNEANU Vladimir, Stalinism pentru eternitate: O istorie política a comunismului románese la$i, Polirom, 2005.