"Partizanatul fanatic". O interogatie despre obsesia Modelului în critica literara 1

Abstract

This article focuses on the problem of Model, in literary criticism, from a theoretical point of view, trying to put forward some questions on the nature of the Model literary critics had in mind when constructing their systems or simply when rejecting or, on the contrary, when praising a poet. The author of this article started from the general sense that Romanian critics have always been akin to Models, and an important critic like G. Calinescu may illustrate this tradition, in terms of rhetoric, critical style, but also on ideological grounds. Romanian postwar modernist and postmodernist critics alike propose theories, canons etc. which are founded on a Model, chosen and applied consciously or not. The model, in this view, shares elements with similar concepts like literary canon or paradigm, but a Model would prevail over them hierarchically. Model is endowed wih a more complex and profound value and it pre-determines the deliberate or "obsessional" choices of the critic (we use the suggestions of a unique book in Romanian culture, that of professor Mircea Martin, on the obsessional nature of Calinescu's criticism). We chose a relevant fragment from a book by Nicolae Manolescu, who most tried, among Romanian postwar critics, to deliver a complete and undiscusable literary canon, even if of a postmodernist type. This fragment talks of the "great poet", maybe not yet born, in terms of a literary messiah. This crucial fragment would be the starting point of the comparison to another theory of the Model, developed by the famous American critic Harold Bloom, in his many books and also in his articles published in important journals like "The Guardian", "New Statesman" etc. The main purpose of the comentary is to grasp the ideological, cultural, political and religious meanings Harold Bloom invested in his theory of the American model - Emerson. The portrait he renders of this national, foundling father of the American spirit is extremely eloquent for the more profound meaning of his theory. The literary model is not only a matter of literature and culture, the national ideology does not explain the paroxism, the sublime invested in it. In the most recent article on Emerson, Bloom clearly deconspires the religious (Iudaic) meaning of his literary perspective. Putting together all these relevant fragments and analysing the system Bloom made of different pieces, across decades, permits us to perceive the profound meaning of his theories (the theory on sublime, the anxiety of influence): all is about the religious nature of the Model and about the religious "expectation" of the critic, himself a sort of messiah. The great Poet - the "not yet born" or that to come - is a sort of a "literary messiah". It is a perspective that has to be reinvented, says Bloom, in the Age of media Disinformation.

Headnote

Key-words: Model, postwar poetry, the anxiety of influence, Harold Bloom, American poetry, Emerson

Headnote

"Fanatical Partisanship". Some Questions on the Obsession for Model in Literary Criticism

This article focuses on the problem of Model, in literary criticism, from a theoretical point of view, trying to put forward some questions on the nature of the Model literary critics had in mind when constructing their systems or simply when rejecting or, on the contrary, when praising a poet. The author of this article started from the general sense that Romanian critics have always been akin to Models, and an important critic like G. Calinescu may illustrate this tradition, in terms of rhetoric, critical style, but also on ideological grounds. Romanian postwar modernist and postmodernist critics alike propose theories, canons etc. which are founded on a Model, chosen and applied consciously or not. The model, in this view, shares elements with similar concepts like literary canon or paradigm, but a Model would prevail over them hierarchically. Model is endowed wih a more complex and profound value and it pre-determines the deliberate or "obsessional" choices of the critic (we use the suggestions of a unique book in Romanian culture, that of professor Mircea Martin, on the obsessional nature of Calinescu's criticism). We chose a relevant fragment from a book by Nicolae Manolescu, who most tried, among Romanian postwar critics, to deliver a complete and undiscusable literary canon, even if of a postmodernist type. This fragment talks of the "great poet", maybe not yet born, in terms of a literary messiah. This crucial fragment would be the starting point of the comparison to another theory of the Model, developed by the famous American critic Harold Bloom, in his many books and also in his articles published in important journals like "The Guardian", "New Statesman" etc. The main purpose of the comentary is to grasp the ideological, cultural, political and religious meanings Harold Bloom invested in his theory of the American model - Emerson. The portrait he renders of this national, foundling father of the American spirit is extremely eloquent for the more profound meaning of his theory. The literary model is not only a matter of literature and culture, the national ideology does not explain the paroxism, the sublime invested in it. In the most recent article on Emerson, Bloom clearly deconspires the religious (Iudaic) meaning of his literary perspective. Putting together all these relevant fragments and analysing the system Bloom made of different pieces, across decades, permits us to perceive the profound meaning of his theories (the theory on sublime, the anxiety of influence): all is about the religious nature of the Model and about the religious "expectation" of the critic, himself a sort of messiah. The great Poet - the "not yet born" or that to come - is a sort of a "literary messiah". It is a perspective that has to be reinvented, says Bloom, in the Age of media Disinformation.

1. În asteptarea "marelui poet, poate nenascut"

Una dintre cele mai uzuale formule În critica de poezie, atât româneasca, cât si occidentala, este comparatia cu un model, imanent sau istoric. Este un tipar de lectura, de evaluare critica, poate chiar o figura retorica intrata În obisnuinta. Poetii sunt comparati cu predecesorii sau contemporanii lor, sunt cotati În functie de paradigma În care se Încadreaza, de Modelul la care critica unei anumite epoci adera. Traditia noastra poate ca este ilustrata cel mai bine de un comparatist convins precum G. Calinescu, cu formulele sale deja intrate În manuale, dar criticii anilor '60, '70, '80, '90 sau 2000 continua linia aceasta, nu neaparat comparatista, În Întelesul propriu al termenului, adica interesata de legaturi, filiatii, transferuri culturale, cât mai ales obsedata de Model2. În cazul poeziei, constatam de multe ori pasiunea criticii pentru configurarea, instaurarea si mentinerea unui Model absolut si de necontestat (Mihai Eminescu, Nichita Stanescu etc.), pasiune care Îsi are reversul, ura Împotriva Modelului, cum s-a Întâmplat cu Eminescu, În anii '90-2000, dar si cu Nichita Stanescu, Înca din anii '80, violent contestat de catre critici optzecisti sau promotori ai scriitorilor din propria generatie. Poate fivorba de un fel de fascinatie autoidolatra a criticii de a mesteri un calapod care sa-i reflecte propriul chip, poate fidorinta de a impune sau confirma propria grila, propriul model teoretic. În orice caz, fascinatia pentru Model nu Îi caracterizeaza, cum ne-am putea astepta, doar pe criticii "modernisti" sau aparatori ai (neo)modernismului, ea apare, uneori, cu precadere la criticii promotori ai optzecistilor si la adeptii convinsi ai postmodernismului românesc.

Un critic român consacrat precum Nicolae Manolescu, În multe dintre cartile sale, dedicate fie prozei (Manolescu 1976), fie poeziei (Manolescu 19683, Manolescu 1987), Îsi tr.deaz. adesea apeten.a pentru crearea unui model teoretic aprioric, care poate, in fond f.r. probleme, s. se substituie materiei reale pe care literatura o ofer.. Din acest punct de vedere, frazele de la finalul c.r.ii Metamorfozele poeziei sun. oracular:

Tr.im in a.teptarea marelui poet, poate nen.scut, care s. ne smulg. din iluzoriul nostru echilibru, redandu-ne unei singure posibilit..i, c.l.uzindu-ne c.tre ea toate aspira.iile, toat. iubirea, care s. ne revele bucuria uitat. de a fiunilaterali, partizani, fanatici (Manolescu 2003: 99).

Intr-un fel, aici se afl. in nuce visul criticului de poezie roman, acela al unui .partizanat fanatic", al unei adeziuni unilaterale, totale, cvasi-amoroase, pentru Marele Poet, .nen.scut". Reflect. aceast. a.teptare o natur. cvasi-religioas. a emo.iei sau a lecturii critice? Poetul nen.scut e acel Mesia care ne revel. bucuria uitat. a fanatismului, canalizandu-ne iubirea? Este legitim s. ne intreb.m dac. acest poet .nen.scut" nu reprezint. de fapt crea.ia fantasmatic. a Criticului care tanje.te dup. el, tocmai pentru a-i confirma pozi.ia, teoria, .credin.a", propriul Model. Cum il va recunoa.te ins. Criticul pe Marele Poet? R.spunsul e simplu: dac. Poetul va vesti aceea.i .evanghelie" ca .i Criticul, dac. ii va confirma a.tept.rile despre ce inseamn. Marea Poezie. Adic. propriul Model.

Evident c. orice sistem teoretic, orice evaluare critic. presupune, con.tient ori nu, o proiec.ie auctorial. personal., un partis-pris aprioric, o interpretare: .Orice lectur. critic. este intotdeauna o reprezentare .i o interpretare a propriilor proceduri interpretative", cum spune Umberto Eco (Eco 1991: 194). Suntem prizonierii propriului eu .i ai unei Weltanschauung, determinat., la randul ei, de factori multipli, sociali, culturali, etnici, religio.i, politici etc. Nu voi insista asupra acestui aspect, dar r.mane de investigat dac. nu poate fivorba, in cultura roman., de o fascina.ie (poate proprie unor structuri socio-culturale profund na.ionaliste sau doar tradi.ionale), pentru intelectualul ca .myth-making"4, ca individ capabil .i chemat s. coaguleze, s. proiecteze mituri la nivelul mentalului cultural, un intelectual proteic, genial, de tipul Nicolae Iorga sau G. C.linescu, inv.luit intr-o aur. cvasi-religioas.. Aceast. propensiune a intelectualului roman pentru crearea unor mituri, a unor modele indiscutabile, se poate discerne .i in ultimul deceniu, la critici de toate varstele. .Canonul se face, nu se discut.", sintagma lansat. recent de N. Manolescu concentreaz. natura ne-negociabil., profund personal. .i absolutist. a Modelului.

In critica roman. a ultimelor decenii intalnim frecvent astfel de forme de discurs autoritare, hegemonice, absolut convinse de sine, seduc.toare formal .i aspirand la o seduc.ie necondi.ionat. a cititorului. Paradoxal, discursul acesta critic ne-problematizant, totalitar, se instituie in zone culturale care promoveaz. .i reprezint. alternativa postmodern.. In anii80.2000, in numele atat de relativ al postmodernismului, se elaboreaz. discursuri, strategii, modele critice de o unilateralitate .i inflexibilitate care pot ficaracterizate drept expresii ale unui tardo-modernism exacerbat, ale unei aspira.ii incon.tiente c.tre o totalitate refuzat., pierdut., dar totu.i dorit. cu ardoare. Mircea C.rt.rescu, in Postmodernismul romanesc (1999) poate c. e exemplul cel mai gr.itor pentru elaborarea unui model critic total, partizan .i unilateral, din perspectiva ader.rii la postmodernitate.

Dar ce numim Model? Dificil de disociat de concepte precum paradigma sau canonul, atât de folosite În critica româneasca a ultimelor doua-trei decenii. Modelul presupune o grila, un sablon, dar este totusi mai mult decât un pat al lui Procust, este un complex de concepte care actioneaza, constient sau nu, ca valori. Modelul este preexistent, el deterrmina configuratii culturale sau literare precum canonul sau paradigma. Dincolo de elementul social, politic, istoric etc., as atribui modelului si o valoare simbolica, un fel de supra-etajare fata de concepte similare sau apropiate precum canonul, paradigma, teoria etc. În functie de Modelul sau (preluat, adaptat, inventat), fie constient, programatic, fie accidental sau inconstient, criticul sau un grup de critici elaboreaza o teorie, valorizeaza sau, din contra, resping o opera sau un autor, adera la o paradigma, construiesc un canon etc.

2. "Anxietatea influentei" - o teorie a Modelului?

În cadrul unui câmp literar, perceput atât pe axa sincroniei, cât si În diacronie, o teorie a modelului (modul În care modelul este elaborat, transmis sau contestat) se leaga, firesc, de o teorie a influentei. Conceptul cunoscutului critic american Harold Bloom de "anxietate a influentei", aplicat În principal poeziei, poate fiadus În discutie Întrucât teoria lui Bloom, contestata si contestabila, revizuita de el Însusi În ultima sa carte din 2011, este În fond o teorie a Modelului absolut si incontestabil. Fireste, este si o teorie a Canonului, dar Canonul are un Centru, nesubstituibil, reperul valoric, cel care genereaza Canonul. Celebra sa confesiune de credinta "Pentru mine Shakespeare este Dumnezeu" sintetizeaza cel mai bine toata teoria sa, aplicata În The Western Canon. The books and the school of the ages" (Bloom 1994)5. Dar si istoria poeziei, de care Bloom s-a ocupat În volumele anterioare si la care a revenit ulterior, nu este decât o istorie a influentei fundamentale si formatoare a Modelului6. Într-un articol aniversar, intitulat "The sage of the Concord", În care sintetizeaza viziunea sa despre rolul fondator al lui Emerson În cultura americana, Harold Bloom face un tablou ecstatic În care Emerson, eroul national prin excelenta, nu doar cultural, ci si politic, religios, devine o chitesenta a spiritului american:

Born on May 25, 1803, Emerson is closer to us than ever on his 200th birthday. [...] Emerson remains the central figure in American culture and informs our politics, as well as our unofficial religion [...].

In the domain of American literature, Emerson was eclipsed during the era of T.S. Eliot, but was revived in the mid-1960s and is again what he was in his own time, and directly after, the dominant sage of the American imagination. [...]

"O you man without a handle!" was the exasperated outcry of his disciple, Henry James Sr. [...] Like Hamlet, Emerson has no handle, and no ideology. And like another disciple, the greatest American poet, Walt Whitman, Emerson was not bothered by self-contradiction, since he knew he contained endless multitudes [...].

Almost all post-Emersonian writers of real eminence in American literature are either passionately devoted to him or moved to negate him [...].

On the other side, there is the testimony of Whitman, celebrating Emerson as the explorer who led us all to "the shores of America". Thoreau and Emily Dickinson can be said to evade Emerson, but only after absorbing him, while Robert Frost was the most exuberant of all affirmers of Emerson. There are too many to cite: no single sage in English literature, not Dr Johnson nor Coleridge, is as inescapable as Emerson goes on being for American poets and storytellers (Bloom 2003)7.

Nu cred cã se poate imagina un portret mai unilateral pe care un critic sã Îl construiascã, În mileniul al III-lea, unui scriitor. Este un fel de "Le Livre" a lui Stéphane Mallarmé, cartea care conþine toate cãrþile, un proiect 2i o proiecþie totalã 2i totalitarã, evident unilateralã, mai mult decât partizanã. Într-un cuvânt, Emerson pare Totul sau cã Înglobeazã, În structura sa proteicã 2i contradictorie, totul, reflectând În acela2i timp viitorul 2i trecutul, Înglobând În sine o Întreagã culturã, prevestind-o 2i determinându-i evoluþia, printr-un proces de fagocitare. Înainte de a se na2te, cultura americanã este deja Înghiþitã de Emerson. Nu Îi poate scãpa nimeni, a-l admira sau a-l respinge e totuna, nu existã alternativã, Emerson e "inescapable" pentru poeþi sau prozatori deopotrivã. Mi se pare foarte interesantã aceastã teorie a Modelului ca matrice mai degrabã maternã decât paternã, de2i s-a vorbit În general despre incorporarea freudismului În gândirea lui Bloom 2i despre teoria anxietãþii influenþei ca o variantã a "dramei familiale" de tip oedipian. Emerson e prezentat Însã nu ca un fel de Pater generator de fii, de copii care reproduc imagini ale tatãlui, ci mai degrabã ca o matrice uria2ã, eternã, care conþine 2i aboarbe sau resoarbe.

Ideile prezentate În acest articol, publicat pe site-ul unui ziar de mare tiraj 2i influenþã internaþionalã, nu sunt noi, ele reiau 2i amplificã la o scarã mult lãrgitã (inclusiv ca retoricã) un articol mai vechi cu 20 de ani, publicat În "The New York Review of Books". Acest articol, o recenzie la o monografie dedicatã lui Emerson de John McAleer, se nume2te, simplu 2i provocator, Mr America 2i conþine, in nuce, teoria Modelului naþional, diferenþiator 2i generator, "sursã" a literaturii 2i culturii de dupã el:

Emerson is the mind of our climate; he is the principal source of the American difference in poetry and criticism and in pragmatic postphilosophy.

That is a less obvious truth, and it also needs restating, now and always. Emerson, by no means the greatest American writer, perhaps more an interior orator than a writer, is the inescapable theorist of virtually all subsequent American writing. From his moment to ours, American authors either are in his tradition, or else in a countertradition originating in opposition to him8 (Bloom 1984: 19.24).

3. Critica literar., Sublimul .i Modelul. .What could a literary messiah be?" (Bloom)

Este vorba, evident de un construct ideologic, pe care Harold Bloom il dezvolt. de-a lungul deceniilor. Emerson nu con.ine in nuce toat. literatura american., ci americanitatea ins..i, .i atunci aceast. imagine a scriitorului-Model devine un prototip al eroului na.ional fondator, un erou total, in care America de ieri .i de azi se reflect. .i se recunoa.te, in contradic.iile, proteismul, pragmatismul .i cinismul ei. A. mai observa accentul pus, la finalul acestui text, pe conceptul de putere, legat de ideea de .americaneitate", esen.ial in portretul, atat al lui Emerson, cat .i al Americii. Mesajul final al acestui text se centreaz. pe ideea de putere politic. .i de .selfreliance", adic. .a te baza pe tine insu.i" (trimitere la unul dintre eseurile faimoase ale lui Emerson, dar .i la textul lui Bloom despre Emerson, din 19769).

In fond, ne putem intreba de ce Bloom il alege pe Emerson pentru a ocupa pozi.ia central. de Model al culturii americane. Argumentul s.u e simplu: pentru c. el neag. primul subordonarea cultural. a Americii fa.. de Anglia .i fa.. de Europa, el i.i este intr-un fel propriul tat., se auto-genereaz. (de aici .i importan.a ideii de .self-reliance", de autonomie). El este cel care se bazeaz. doar pe sine insu.i, iar puterea sa . ca .i a Americii . vine din auto-determinare. Teoria criticului Bloom este, prin urmare, o teorie profund na.ional. .i ideologic., care are in centru un Erou fondator . un Model absolut, ales pe criteriul puterii autonome, autogenerate, pe care acesta o produce .i o iradiaz..

Un critic american contemporan, Mutlu Konuk Blasing (Blasing 1987), vede in acest model emersonian al poeziei americane figura tat.lui .metamorfic", cel care st. in .centrul" culturii, dar avand atatea diferite chipuri .i generand .influen.e" multiple. Este extrem de interesant acest tablou al Modelului .i din inc. un punct de vedere, dincolo de figura familial. (a tat.lui sau a mamei) pe care acesta o inglobeaz.: Emerson este cel care nu poate fiapucat, atins, el este, asemenea lui Hamlet, o enigm. care nu poate fiin.eleas., perceput., cuprins. ori limitat.. Aceste sugestii apropie teoria Modelului a lui Bloom nu doar de sfera politicii .i a puterii, dar .i de sfera religiosului, a misterului intangibil. Titlul articolului din 1984, Mr America, ca .i sugestiile textului din 2003, puncteaz. natura masculin-feminin. a acestui Model, care adun. .i imbin. contradic.ii .i care deopotriv. genereaz. .i absoarbe.

Teoria modelului .i a eroului este strans legat., in concep.ia lui Bloom, de o alt. teorie literar., aceea a sublimului. Bloom se declar. de pe b.ncile facult..ii un adept al lui (Pseudo)Longinus, in contradic.ie cu profesorii s.i de pe atunci .i cu teoriile la mod. ale New Criticism. In c.r.ile sale, el insist. pe aceast. certitudine, expus. inc. din antichitate de Longinus .i reluat. de romantici: marea literatur. exprim. sublimul. Anxietatea influen.ei, scrie el in ultima sa carte, este o chestiune de .identitate personal. .i literar.": ce sunt eu, care este vocea mea, unde incepe non-eul .i vocile celorlal.i? Sublimul d. .for.. imaginativ.", dar .i sl.biciune, provocandu-te s. recuno.ti c. nu po.i fipe deplin autorul propriei opere sau al propriului eu. A crea o oper. inseamn. a imagina, a te imagina, a-.i crea identitatea pornind, con.tient sau nu, de la Model(e), recreandu-le.

My reflections on influence from the 1970s onwards have focused on writers of imaginative literature, especially poets. But influence anxiety is not confined to poets, novelists and playwrights. It is a problem for critics as well10 (Bloom 2011b).

Criticii, recunoa.te el, ca .i poe.ii, fac oper. de imagina.ie, .i nici ei nu sunt scuti.i de anxietatea influen.ei. In acest text el pune, la final, intrebarea ce este un .mesia literar" . acel personaj care produce un .displacement" imaginar, astfel incat pare s. premearg., s. prevesteasc. .i scriitori de dinaintea lui, nu doar s.-i prevesteasc. pe cei viitori. Perspectiva sa, asumat non-cre.tin., iudaic., admite el, nu necesit. un .displacement", o deplasare sau inlocuire a .Scripturilor". Criticul literar (descoperitorul .i promotorul acestui .mesia" literar) intr-o epoc. a .Dezinform.rii", nu mai are menirea, pare s. spun. el, s. prevesteasc. viitorul sau trecutul, s. il modifice, doar s. .citeasc., reciteasc., descrie, evalueze". Este noua viziune pe care o propune Bloom? Epoca Sublimului11 a apus? R.spunsul s.u e ambiguu. Limbajul s.u indic. ins. clar o evaluare a sferei literare in termeni mai degrab. religio.i sau provenind din zona experien.iei religioase iudaice. Este a.teparea Marelui Poet o astfel de proiec.ie cultural. din sfera, refuzat., a religiei? Reprezentarea Marelui Poet sau a Marelui Critic ca .mesia", ca Model absolut . care urmeaz. s. vin. . sau care a venit deja pare un topos al unei reprezent.ri prin excelen.. religioase. Este critica de acest tip . obsedat. de anxietatea influen.ei, de Modele . o mo.tenitoare a criticii sublimului (romantic), imposibil. in era dezinform.rii mediatice? In orice caz, Harold Bloom .i critica sa indic. .i ilustreaz. o tendin.. a criticii de a construi reprezent.ri de tip religios, mituri, care s. bantuie obsesiv imaginarul cultural laic. Formula, cuprins. in titlul ultimei c.r.i a lui Bloom . literatura ca .mod de via.." . ii une.te deopotriv. pe scriitori .i pe criticii lor in acest proiect auto-mitizant.

Footnote

1 Aceast. lucrare a fost realizat. in cadrul proiectului .Cultura roman. .i modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate", cofinan.at de Uniunea European. .i Guvernul Romaniei din Fondul Social European prin Programul Opera.ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007.2013, contractul de finan.are nr. POSDRU/159/1.5/S/136077.

2 Pentru o teorie 2i descriere a complexelor literaturii române, În fond a modelelor constitutive, care bântuie obsesional imaginarul cultural 2i critic românesc, vezi Martin 1981.

3 Volumul este ulterior reprodus, Împreunã cu câteva texte antologate din mai multe volume dedicate prozei, Într-o ediþie alcãtuitã de Mircea Mihãie2 (Manolescu 2003). Aceastã viziune a evoluþiei literare se subordoneazã Însã unui sistem critic anistoric, În care Modelul determinã structura, iar acest model este cel al poeziei autoreflexive.

4 Cf. Hutchinson, Smith (eds.) 1994: 123. Hutchinson Îl da drept exemplu pe Nicolae Iorga, În România, pentru acel "not mere scholar, but rather «myth-making» intellectual".

5 Pentru traducerea româneascã avem douã versiuni: Bloom 1998 (traducere de Diana Stanciu), respectiv Bloom 2007 (traducere de Delia Ungureanu).

6 Cealaltã carte influentã a lui Bloom este The Anxiety of Influence: A Theory of Poetry (Bloom 1973). În române2te apare la Paralela 45, Pite2ti, În 2008, În traducerea lui Rare2 Moldovan. Cartea care reia, completând, modificând 2i nuanþând ideile din Anxietatea influenþei este Bloom 2011a (paperback ed., 2012). Shakespeare ocupã acela2i rol fundamental În istoria poeziei de limbã englezã,Whitman, primul mare poet american, aduce "moartea Europei", implicit, na2terea Americii. Capitolul dedicat lui Emerson se intituleazã, profetic A Poetry yet to be written, "o poezie care urmeazã sã fie scrisã".

7 Articolul este publicat În "The Guardian", pe 24 mai 2003, exact la Împlinirea a doua secole de la nasterea lui Emerson. "Nascut pe 25 mai 1803, Emerson este mai aproape decât oricând de noi, la cea de-a 200-a aniversare a sa. [...] El ramâne figura centrala a culturii americane, inspirând atât politica, cât si religia noastra neoficiala. [...] Pe tarâmul literaturii americane, Emerson a fost eclipsat În epoca lui T.S. Eliot, dar a fost reluat la mijlocul anilor 60 si este din nou ce era pe vremea sa si imediat dupa, adica cel mai important Întelept al imaginarului American. [...] «O, omule pe care nu ai de unde sa-l apuci!» a fost exclamatia exasperata a discipolului sau Henry James Sr [...]. Ca si Hamlet, Emerson nu poate fiapucat de nicaieri, el nu are o ideologie. Si ca alt discipol, cel mai mare poet american, Walt Whitman, Emerson nu a fost deranjat de propriile contradictii, de vreme ce stia ca el contine o infinitate de multitudini. [...] Aproape toti scriitorii americani importanti de dupa el Îi sunt ori devotati cu pasiune, ori simt nevoia sa Îl nege cu vehementa. [...] De cealalta parte, e marturia lui Whitman, celebrându-l pe Emerson ca fiind exploratorul care ne conduce pe toti spre «tarmurile Americii». Thoreau si Emily Dickinson se poate spune ca «evadeaza» din Emerson, dar numai dupa ce de fapt l-au absorbit, În timp ce Robert Frost a fost cel mai exuberant dintre toti cei care l-au afirmat pe Emerson. Prea multi ar fide citat: niciun singur Întelept al literaturii engleze, nici Dr Johnson, nici Coleridge, nu este asa de «inevitabil», asa cum continua sa fie Emerson pentru poetii si prozatorii americani" [trad. n.].

8 .Emerson este mintea climatului nostru; este sursa principal. a diferen.ei americane, in poezie, critic. .i filozofie pragmatic.. Este un adev.r mai pu.in evident, care ar trebui mereu repetat, c. Emerson, desigur nu cel mai mare scriitor american, poate mai mult un orator al interiorit..ii proprii decat un scriitor, este teoreticianul virtual al oric.rui text american ulterior .i niciun text care se va mai scrie dup. el nu va putea s. scape influen.ei sale. Din epoca sa .i pan. la noi, to.i autorii americaniori au stat in directa sa tradi.ie, ori s-au plasat intr-o contratradi.ie care i.i are originea in simpla opozi.ie fa.. de el " [trad. n.].

9 Self-Reliance este unul dintre eseurile cele mai cunoscute .i influente ale lui Emerson, prima oar. publicat in 1841, in Essays: First Series. Primul eseu al lui Bloom despre Emerson se intitlueaz. elocvent The Self- Reliance of American Romanticism, .i e inclus in volumul s.u Figures of Capable Imagination (Bloom 1976: 44.64). Un articol recent, publicat sub form. de editorial in .New York Times" (11 octombrie 2008), de Bloom, poart. titlul Out of Panic, Self-Reliance .i ii recomand. pre.edintelui actual, Barack Obama s. se inspire din Emerson pentru a ie.i din criza financiar.. Conceptul de .self-reliance" revine, in articolele lui Bloom despre Emerson, cu diverse implica.ii, culturale, literare, economice, politice.

10 "Reflectiile mele despre influenta, din anii 1970 Încoace, s-au concentrat pe literatura de imaginatie, si mai ales pe poeti. Dar anxietatea influentei nu se reduce la poeti, prozatori, dramaturgi, este o problema si pentru critici În egala masura" [trad. n.] (Bloom 2011b).

11 Într-un interviu cu Antonio Weiss (Bloom 1991), marturiseste ca pentru el critica literara a Început cu Pseudo-Longinus, deci cu teoria sublimului.

References

Bibliografie

Blasing 1987: Mutlu Konuk Blasing, Poetry: The Rhetoric of its Forms, New Haven, London, Yale University Press.

Bloom 1973: Harold Bloom, The Anxiety of Influence: A Theory of Poetry, New York, Oxford University Press.

Bloom 1976: Harold Bloom, Figures of Capable Imagination, New York, Seabury Press.

Bloom 1984: Harold Bloom, Mr America, "New York Review of Books", 22 November, 19-24 (www.nybooks.com/articles/archives/1984/nov/22/mr-america, accesat În 12.06.2014).

Bloom 1991: Harold Bloom, The Art of Criticism no. 1, interviu cu Antonio Weiss, În "Paris Review", no. 118, Spring issue (http://www.theparisreview.org/interviews/2225/the-art-ofcriticism- no-1-harold-bloom).

Bloom 1994: Harold Bloom, The Western Canon. The books and the school of the ages, New York, Harcourt Brace.

Bloom 1998: Harold Bloom, Canonul occidental si Scoala Epocilor, traducere de Diana Stanciu, Bucuresti, Editura Univers.

Bloom 2003: Harold Bloom, The Sage of Concord, "The Guardian", 24 mai (http://www.theguardian.com/books/2003/may/24/philosophy, accesat 12.06.2014; reluat În "Times Literary Supplement", no. 5234, 22 iulie).

Bloom 2007: Harold Bloom, Canonul occidental si Scoala Epocilor, traducere de Delia Ungureanu, Bucuresti, Art.

Bloom 2008: Harold Bloom, Out of Panic, Self-Reliance, "New York Times", 11 October.

Bloom 2011a: Harold Bloom, The Anatomy of Influence: Literature as a Way of Life, New Haven, Yale University Press.

Bloom 2011b: Harold Bloom, A Glimpse of the Sublime, postat pe site-ul jurnalului "The Statesman", 12 May (http://www.newstatesman.com/books/2011/05/literary-criticismjohnson, accesat 12.06.2014).

Cartarescu 1999: Mircea Cartarescu, Postmodernismul românesc, Bucuresti, Editura Humanitas. Eco 1991: Umberto Eco, Lector in fabula, Bucuresti, Editura Univers.

Emerson 1841: Ralph Waldo Emerson, Self-Reliance, În Joel Myerson (ed.), Transcendentalism: A reader, New York, Oxford University Press, 2000, p. 318-339.

Hutchinson, Smith (eds.) 1994: John Hutchinson, Anthony D. Smith (eds.), Nationalism, Oxford, New York, Oxford University Press.

Manolescu 1976: Nicolae Manolescu, Sadoveanu sau utopia cartii, Bucuresti, Editura Eminescu.

Manolescu 1968: Metamorfozele poeziei, Bucuresti, Editura pentru Literatura.

Manolescu 1987: Nicolae Manolescu, Despre poezie, Bucuresti, Editura Cartea Româneasca.

Manolescu 2003: Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, ed. a 2-a, editie de Mircea Mihaies, Iasi, Polirom.

Martin 1981: Mircea Martin, G. Calinescu si "complexele" literaturii române, Bucuresti, Editura Albatros.