România medicilor. Medici, tarani si igiena rurala în România de la 1860 la 1910

CONSTANTIN BARBULESCU România medicilor. Medici, tarani si igiena rurala în România de la 1860 la 1910 Humanitas, Bucuresti, 2015, 360 pp.

Lucrarea recent a a istoricului clujean Constantin Ba rbulescu este definita de chiar autorul sau drept o cercetare de imagologie sociala, România vazuta prin ochii medicilor (p. 13), într-un moment în care "mai toate esaloanele sistemului sanitar intra în contact cu lumea rurala, pe masura ce rolul acesteia creste în ideologia nationala a epocii" (p. 14).

Volumul este structurat în trei parti, România vazuta prin ochii medicilor (pp. 27-76), Discursul medical despre taran si lumea rurala (pp. 77-299), respectiv Cultura medicala versus cultura taraneasca (pp. 300-328). Prima parte este o introducere în lumea surselor, rapoartele medicale si memorialistica medicilor, acolo unde se articuleaza si se transmite discursul medical. Partea a doua, nucleul de fapt al întregului volum, analizeaza sase teme ale discursului medical, într-un numar egal de subcapitole relativ echilibrate cantitativ, cu exceptia celui din urma ale carui dimensiuni sunt sensibil mai mari: igiena corporala, igiena locuintei, igiena alimentatiei, alcoolismul, pelagra ca flagel si maladie sociala, respectiv degenerarea rasei si spaimele demografice legate fie de scaderea efectiva a populatiei românesti, fie de dominarea acesteia de elementele alogene (în speta de evrei). Partea a treia a lucrarii "trece dincolo de imagologie si priveste raporturile dintre cele doua Românii - cea urbana, a elitei si cea rurala" (p.18), punând fata în fata doua categorii de corpusuri documentare, legislatia sanitara, care înfatiseaza situatia ideala imaginata de legiuitor si rapoartele sanitare de diverse tipuri, care contin aprecieri despre aplicarea legislatiei în teren, înfatisând astfel situatiile reale cu care medicii se confruntau.

Rapoartele sanitare de tipuri foarte variate, care constituie sursa principala a lui Constantin Barbulescu "sunt o categorie de acte administrative, cu un specific atât la nivelul emitentului, cât si la cel al receptorului" (p. 28). Indiferent de tip, de continut, ele sunt redactate strict de catre medici si se adreseaza de cele mai multe ori nivelului superior al ierarhiei medicale. Numitorul lor comun ramâne imaginea negativa extrema despre lumea rurala, o adevarata capcana pentru istoricul care opereaza cu categoria respectiva de documente: "Pe masura ce sunt elaborate tot mai sus în ierarhia medicala, rapoartele par tot mai critice, imaginea pe care o creeaza este tot mai negativa...