Abstract
The relation between ideology and culture is an established fact. Although, sometimes, it may not seem to be ideologically and politically-committed, popular culture, with its subcultures, such as the hipster phenomenon, also takes on ideological aspects and political struggles. The advent of the hipster subculture in Romania is a direct result of globalisation, a proof that Romanian society has adopted the Western model of hyper-consumerism. At the same time, it is a reaction - typical of Western societies - to this socioeconomic model. However, the Romanian manifestation of the hipster phenomenon reveals certain distinctive features pertaining to the local political and historical conditions and the interpretation of the global context.
Keywords
hipster; pop culture; ideology; economic crisis; the 2014 presidential elections
Relatia dintre idéologie si cultura
Exista mai multe definitii ale termenului idéologie ín domeniul studiilor culturale. Prima identifica ideología cu ansamblul de idei care legitimeazä, potenteazä si directioneazä anumite activitati sociale. A doua se refera la procesul de creare a unei "false constiinte", prin intermediul cäreia se camufleazä relatiile de putere într-o societate sau se distorsioneazä perceperea realitätii. Conceptul de idéologie mai este echivalat cu ideile si cúrentele dominante din societate. Ideologiile reprezintä, de asemenea, explicatiile si interpretadle oferite de anumite entitäti sociale cu scopul de a face lumea sä parä mai inteligibilä si cu sens. Totodatä, se poate spune cä ideologiile sunt deseori imprecise si nestiintifice sau cä prezintä uneori forme irationale.2 Prin termenul idéologie se mai întelege tentativa de a prezenta o manifestare sau o constructie culturali drept un fenomen natural.3
Ideologiile sunt exprimate si promovate prin discursuri. Acestea din urmi organizeazi textele, aduc în prim-plan anumite evenimente si anumite reprezentiri, pozitioneazi subiectii sau subiectele si se afli într-o competitie continui pentru a ne capta atentia si a ne transmite în mod direct sau subliminal mesaje care ne formeazi constiinta si ideile asupra ceea ce considerim a fi bine, riu, normal, anormal, important sau lipsit de importanti.4 Discursurile, practicile si ideile culturale, la rândul lor, nu sunt simple vorbe, fapte si gânduri, ci au capacitatea de a transforma lumea sau viziunea noastri asupra lumii. Ideile pe care le avem sunt influentate de mediul social în care trüm, de oamenii eu care ne întâlnim, cirtile pe care le citim, de muzica pe care o ascultim, de mass-media, famile, scoali etc.5
Relatia dintre idéologie si culturi îsi regiseste o parte din originile teoretice în operele lui Karl Marx. Acesta sustinea ci ideile dominante într-o societate sunt concepute, distribuée si impuse de citre clasa conducitoare pentru a obtine si a-si perpetua puterea. Prin urmare, "clasa sociali care reprezinti forta materiali dominanti în societate reprezinti, în acelasi timp, forta intelectuali dominanti deoarece clasa care are dispune de mijloacele de productie materiali controleazi totodati si productia mintali."6 Asta înseamni ci ideile predominante în culturile capitaliste, inclusiv în cultura pop(ulari), sunt cele ale structurilor de conducere. Pentru a se opune clasei dominante, celelalte forte sociale trebuie si-si dezvolte propriile idei si mijloace de a le produce si distribuí.7 Ceea ce mai sugereazi Marx este ci modul în care o societate îsi organizeazi productia economici va avea un efect determinant supra tipului de culturi pe care societatea respectivi îl produce. Dar, ideología poate fi utilizati si în alte contexte decât în cel al luptei de cíasi, contexte care implici, de asemenea, relatii de putere, cum arfi ideología patriarhalâ, denuntati de miscarea feministi, sau ideologiile rasiste.8
Louis Althusser a încercat si dezvolte o analizi stiintifici pornind de la teoría lui Marx conform cireia baza sau structura economici a unei societiti determini suprastructura intelectuali, iar aceasta din urmi, la rândul ei, influenteazâ baza. Althusser a identificat anumite agentii ale statului, pe care le-a denumit aparate ideologice de stat si care "functioneazi în mod masiv si predominant prin idéologie", prin ideología dominanti. Misiunea acestor structuri este cea de reproducere a relatiilor de productie prin diverse mijloace. El include în rândul aparatelor ideologice de stat religia, sistemul educational, familia, sindícatele, mass media si cultura si le distinge de ceea ce el numeste aparate de stat represive, reprezentate de armati, politie, sistemul judiciar si alte institutii de forti, a câror menire este tot de impunere si mentinere a puterii dar, în acest caz, prin represiune sau coercitie. în plus, Althusser sustine ci nu existi practici sociale decât prin si în cadrul ideologiilor, care interpeleazi sau recruteazâ indivizii si Íi transformi în niste subíectí sau supusí ai acestora.9 în opinia lui Strinatí, opera lui Althusser poate fi priviti drept o încercare de a stabili Marxismul ca o stiinté, sprijinindu-se pe revolutia în gândire declansatä de scrierile lui Marx, iar argumentaba propusä reprezintä un efort major de a schita o teorie marxisté a ideologiei, care este relevanta pentru analiza culturii populare si a mass media10
Un ait concept important în ecuatia ideologie-culturé este cel de hégémonie, care, în viziunea lui Antonio Gramsci, se refera la mijloacele ideologice si culturale prin intermediul cärora grupurile dominante din societate, inclusiv dar nu exlusiv clasa conducétoare, îsi mentin dominaba prin obtinerea "consimtémântului spontan" din partea grupurilor subordonate. Acest lucru se obtine prin negociere si prin constructs unui consens ideologic care implicä atât grupurile dominante, cât si cele dominate. în conformitate eu James Joli, "hegemonía unei clase politice înseamnâ, potrivit lui Gramsci, cä acea dasä a reusit sä convingä celelalte clase sä-i accepte propriile valori morale, politice si culturale.* 11 într-o altá interpretare, mai recenté, conceptul de hegemonie al lui Gramsci "descrie diverse modalitäb de control social de care dispune grupul social dominant." Asadar, apare mai claré distincts între controlul coercitiv ce se manifesté prin forté si cel consensual, care se manifesté atunci când indivizii asimileazé în mod "voluntar" perceptia asupra lumii sau hegemonía grupului dominant.12
Cadrul ideologic al culturii pop
Conceptul de idéologie este fundamental pentru analiza culturii pop, acesta fiind folosit de multe ori de cétre cercetétori pentru a acoperi aceeasi arie de studii ce tine de cultura popularé de masé. Storey propune mai multe definitii ale culturii pop, în strânsé corelare cu definirea termenului de idéologie.13 Astfel, cultura pop devine un câmp de lupté unde fortele care opereazé în interesul grupurilor dominante se confrunté cu rezistenta grupurilor dominate. în aceastä ordine de idei, cultura pop este pusé pe o pozitie echivalenté culturii comerciale de masé, o culturé a profitului, de consum, care functioneazé pe bazé de retete prestabilite. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o culturé manipulatoare, care nu implicä, chiar dimpotrivé, inhibé reflexivitatea criticé a receptorilor pasivi. Aceastä laturé a culturii pop este folosité pentru mentinerea status-quo-ului social si asimileazé manifestérile anti-sistem, anti-establishment. Pe de alté parte, cultura pop poate fi definité si ca o culturé autenticé, a poporului pentru popor, care provine din straturile inferioare ale societétii si nu dinspre elitele culturale, exprimând diverse cúrente sau tendinte izvorâte din experienta cotidiané a oamenilor si reprezentând sursa principalé de protest simbolic în cadrul capitalismului contemporan. Aici apare si dihotomia dintre asa numita culturé înalté (high culture), asociaté elitelor si cultura popularé - industrial si urbanä, distinctä de cultura traditional (folk culture) si apreciatä sau practicaté de mase mari de oameni simpli, de unde avem si adjectivul calificativ pop (prescurtare a termenului englezesc popular).
Cultura, dupé Fiske, reprezintä procesul constant prin care se produc semnificatii din experientele sociale ale oamenilor, iar semnificatiile produse creeazé identitatea persoanelor implicate. Cultura pop este produsé de péturile sociale subordonate folosind materialele care servesc interesele claselor dominante. De aceea, cultura pop se aflé într-o relabe conflictualé cu ideología sau cultura dominanté si implicä doué aspecte: rezistentä sau evadare. Ambele manifestéri sunt interconectate si reprezintä atitudini politice, chiar dacá sub forma unor manifestât aparent distractive.14Totusi, cultura pop nu poate fi echivalatá doar cu o culturä protestatarä deoarece, indiferent de cum o privim, ca pe o culturä produsá de cei care detin mijloacele de productie si dórese sä-si pästreze pozitia socialä sau ca pe o culturä a clasei muncitoare, produsá de popor pentru popor, ea poate fi asimilatä culturii dominante la un moment dat. Mai mult, cultura dominantá într-o societate complexä cum sunt societätile contemporane nu este omogenä, ci constä în mai multe factiuni sau subculturi, care ímpártásesc anumite aspecte comune íntre ele, pe lángá diferentele specifice, si ísi negociazá pozitia fárá a recurge, ín mod normal, la o confruntare directá cu alte structuri culturale în scopul obtinerii unei pozitii sociale favorizate. Una din aceste subculturi este si fenomenul hipsterilor.
Cultura hipster
Hipsterii, in varianta actualä, au apárut, mai întâi, in Statele Unite ale Americii si în Marea Britanie (Londra), în anii 1990, iar cultura lor s-a dezvoltat de-a lungul anilor 2000, cuprinzând, în diverse variante ideologice si mai ales stilistice, întreaga lume occidental. Originile culturii hipster pot fi identifícate, începând din anii 1940, în America jazz-ului, dar o filiatie importantá este si miscarea hippie din anii 1960. Existé, fárá índoialá, o legäturä profundä íntre "generaba X", definitä de Paul Fussell drept clasa socialä X15 si descrisä de Douglas Coupland in faimosul säu roman, "Generaba X".16 Cúrentele de muzicä pop, de la punk la grunge, sau fílmele cinematografului independent au influentat, fárá índoialá, si ele, gusturile de consum cultural ale hipsterilor.
The Hipster Handbook, lucrarea lui Robert Lanham din 2003, defineste hipsterul prin raportare la ceea ce este recunoscut ca fiind cool, in opozitie cu gusturile si comportamentul maselor contrólate de puterea oficialä (mainstream); "O persoanä care are gusturi, atitudini sociale si opinii considerate a fi "cool" de cätre cei care sunt "cool". (Nota: nu se mai recomandä folosirea termenului "cool"; un hipster ar folosi în schimb cuväntul "deck"). Hipsterul se plimbä printre másele de oameni în viata de zi cu zi dar nu face parte din acestea si evita sau reduce la kitsch orice lucru apreciat de muidme. Hipsterul, la modul ideal, nu posedà mai mult de 2% gräsimi în corp."17 Raportarea distantatä fatä de putere nu face ínsá din hipster un contestatar veritabil, capabil de insurectii sau mäcar de proteste deschise. El se remarcâ, mai degrabá, printr-un dispret rece fatä de putere si de politicä, prin încercarea de a se distinge, de a se diferentia de cei uncool si nu de a contesta în mod radical starea de lucruri. Preocuparea sa centralá pare a fi aceea a prezervärii propriei autenticitäti (adoptând inclusiv elemente ale autenticitätii unor cúrente anterioare - beat, hippie, grunge), din care este gata sä facá un fetis.
Ideología hipsterilor este una libertarianá, complet anti-totalitará, acesta fiind motivul respingerii autoritätii, dar si, spre exemplu, al transformärii modei intr-un fenomen subversiv. Hipsterii se remarcä, íntr-adevár, printr-o atentie specialä si atipicä acordatä modei. Ei submineazä codul social al modei, reînnoirea sezonierä, optänd pentru haine vintage sau second hand, dar rämän în acelasi timp atasati de valorile modei, mai exact, de ceea ce ea, filosofic, sugereazá: "Moda este radical antiutopicä si antitotalitarâ, întrucât constanta sa schimbare atestä faptul cà viitorul nu este predictibil, cä nu poate scäpa schimbärii istorice si cä nu existâ nici un adevâr universal care ar putea determina definitiv viitorul".'8 Asa dar, hipsterul adera la modä ca filosofie a istoriei, însâ o interpreteazä într-un mod "personalizat". El solicité de la modä un alt regim economic decät acela, descris deja de Baudrillard, al diferentierii statutare. Hipsterul nu doreste sä-si dezväluie prin modä apartenenta la o clasä socialä, ci propria definitie a persoanei sale. El nu aderä la un "consum centrât pe familie" si pe statutul social, ci la un "consum centrât pe individ".19
Distantat de política traditional, fie ea de stänga sau de dreapta, hipsterul este, în schimb, interesat de noi ideologii, precum ecologismul. în spatele acestei optiuni, se ascunde însâ aceeasi presupozitie anti-totalitarä. Hipsterul este ecologist; acesta este un alt fel de a-si manifesta ímpotrivirea fatä de activitatea, devastatoare pentru mediu, a companiilor multinationale sau fatä de iresponsabilitatea politicienilor. El este ecologist si pentru cä a fi ecologist transcende instinctele, presupune ceva mai mult efort non-egoist decät a-ti cere simplu dreptul la un concediu plätit. Nu în ultimul rând, hipsterul este ecologist pentru cä a fi ecologist este cool. Dacä ecologismul ar deveni o idéologie a maselor, hipsterul ar înceta imediat s-o mai sustinä.
Pe längä aceste träsäturi ideologice, hipsterii se remarcä printr-o serie de alegeri idiosincrasice din ansamblul de piese de consum care alcätuiesc economía si cultura globalä. Ei frecventeazä baruri cu o anumitä stilisticä si dimensiune (baruri intime, în care se poate discuta), ascultä muzicä indie (promovatä de asa-numitele case de productie independente de marile companii din industria de show-business) sau alternativä, sunt preocupad de transformarea în Photoshop a fotografiilor (sau prelucrarea vintage a fotografiilor fäcute cu aparatul Polaroid), achizitioneazä tehnologie foarte scumpä (în special iPhone), folosesc intens retelele online etc. Tóate aceste elemente alcätuiesc identitatea unui hipster, identitate aflatä într-o permanentä schimbare, dar a cärei amprentä sau negativ par sä rämänä mereu neschimbate.
Cand apar hipsterii în Romania?
Nu se poate vorbi despre o sub-culturä hipster în România anilor 1990 si nici mäcar la începutul anilor 2000. Vasile Emu ÎI mentioneazä pe Malagamba, un excentric vestimentar de la mijlocul secolului trecut, condamnât atât de legionari, cät si de comunisti pentru felul ciudat în care se îmbrâca.20 Pot fi fäcute însâ trimiteri si la pasionatii de jazz, nu putini, din Bucurestiul interbelic. Subculturi de tip occidental, cu existentä underground, au existât, desigur, tot timpul în România. Imediat dupä cäderea comunismului, ca urmare a consumului tot mai mare de muzicä pop, în rândul tinerilor puteau fi remárcate fenomene similare, dar tardive si hibridizate, eu miseärile hippie din Occidentul anilor 1960 (miscarea hippie a gäsit, de altfel, forme de manifestare si în perioada comunistä - a se vedea Cenaclul "Flacära") sau punk, din anii 1980. Muzicä hip hop a générât, la sfârsitul anilor 1990, un curent semnificativ. în muzicä, cel mai consistent curent underground este însâ, färä îndoialâ, maneaua, si nu este întâmplâtor cä hipsterii au adoptât, la un moment dat, maneaua ca forma de identitate margínala si subversiva. O filiatie románeascä - chiar dacä greu detectabilâ ín mod direct - a hipsterilor ar putea fi grupul de poeti si scriitori denumit "generatia 2000", grup influentat de poezia si muzica americana a acelorasi ani, ín special de curentul new sincerity, si din care fac parte Marius lanus sau Dan Sociu. Hipsterii români nu-si atestä ínsé, public, existenta mai devreme de protéstele anti-guvernamentale din 2012 si 2013. Aparitia lor are legäturä directa cu parcurgerea de catre România a procesului de re-occidentalizare si de europenizare prin aderarea la Uniunea Europeanä.21 Chiar daca forma lor de manifestare sodala este una subversivä, inclusiv în raport cu sistemul occidental institutionalizat în România, ei reprezintä prin excelentä un fenomen de integrare în lumea occidentalä.
Odatä cu aderarea la Uniunea Europeanä si la Organizada Atlanticului de Nord, România a redevenit, oficial, o parte a lumii occidentale. Schimbarea statutului tärii nu a fost resimtité si nici mäcar constientizatä imédiat la nivel social, ßoom-ul economic din perioada 2006-2008 a împiedicat orice reflectie mai serioasä asupra consecintelor aderarii României la spatiul occidental, considerându-se apriori cä aceste consecinte corespund întocmai aspiratiilor care le-au précédât (fiind deci, în cea mai mare parte a lor, pozitive). Ceea ce a declansat reactîa fatä de Occident, începutul raportärii critice la Uniunea Europeanä, ca structuré politicé, si a deschis calea constientizärii noii conditii geo-politice a României a fost, desigur, eriza economicé. Aceasté crizé a arétat, într-o formé cât se poate de concreté, cä occidentalizarea nu mai este o aspiratie, ci un fapt, cä globalizarea nu mai este un cuvânt féré acoperire, ci o cursé din care nu se poate scépa. Criza economicé i-a fécut constienti pe români de legäturä inevitabilé, ba chiar de determinsimul care existé între economía americané si propria économie. Propria économie, dar si propria societate, propria culturé. Dacá, mainte de crizé, principala idéologie sau, mai bine spus, meta-ideologie era anti-comunismul, dupé izbuenirea crizei, vocile critice, de stânga sau de dreapta, la adresa capitalismului occidental au început sé se facé, din ce în ce mai mult, auzite.22 în acest peisaj nu foarte încântétor, trebuiau sé aparé, la un moment dat, cu nonconformismul si aerul lor înstréinat, si hipsterii. într-o lume tot mai occidentalizatä, dar féré perspective în mod necesar optimiste, o lume tot mai determinaté de schimbérile pe plan global, dar amenintatä sé se prébuseascé, hipsterii nu au întârziat sé aparé.
Contextul global al crizei din România
Hipsterii din România s-au evidentiat public si chiar au jucat, ca grup minoritar, un roi politic în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2012, dar mai ales din 2013; apoi, ín timpul campaniei électorale pentru alegerea presedintelui, din 2014. Ambele evenimente (céci protéstele din 2012 si 2013 alcétuiesc un singur eveniment) au avut loc într-un context global destul de usor de descris, dar cu particularitätile unei téri perferice, asa cum este România. Miscarea indignatilor din Peninsula Ibericä (2009), Primävara Arabä, care a cuprins, în 2010, Egiptul, Algeria, Yemen, Libia si alte state din Africa de Nord si Orientul Mijlociu, miscarea Occupy Wall Street din New York (2011), extinsé apoi în numeroase state occidentale, descriu o schimbare majoré în raportarea oamenilor din lumea întreagé la evolutiile sistemului capitalist occidental. Aceasté schimbare s-a fécut simtité si în România. în continuare, dupa ce statele occidentale - cuprinse de eriza - si-au manifestai nervozitatea fatä de tärile periferice (procesul de extindere europeanä a fost íncetinit, migratia din Estul Europei - ca si cea din Africa - a devenit o problemä importantá etc.), state din Est, ca Ungaria sau Grecia, au adoptai politici nationaliste si, cel putin în parte, anti-occidentale. In sfârsit, izbuenirea crizei ucrainiene a fäcut ca ecuatia consecintelor crizei globale sä devinä si mai complicatä. Criticä fatä de mäsurile de austeritate de provenientä occidental sau fatä de investitiile sträine care ar fi afectat grav mediul înconjurâtor, societatea româneascâ a rämas totusi, în cea mai mare parte a ei, pro-occidentalâ. Alegerile din 2014 sunt dovada cea mai bunä cä România este unul din cele mai pro-occidentale state din Europa Centralä si de Est.
Hipsterii si lupta anti-sistem
Hipsterii din România au iesit, pentru prima datä, în evidentä ca mesageri ai unei idei noi: lupta anti-sistem. "Gnd strigä "PDL si USL = aceasi mizerie" se subîntelege cä mecanismul schimbärii puterii, în sens de partide si guverne este o poveste învechitâ si nefunctionalä. Ei sugereazä cä nu mai vor sä se supunä unui anumit tip de hegemonie politicä care lasä de înteles cä nu are alternativä. Puterea actualä politicä si economicé oferä jueäria alegerilor parlamentare care în esentä produc acelasi tip de realitate. Ei ne spun: tu joaeä-te cu alegerile parlamentare cä neoliberalismul vegheazä pentru tine. Intuitia celor din piatä spune însâ: "PDL si USL = aceasi mizerie". Acesta a fost un prim pas care a dus la "Jos corporatismul" si care duce färä sä vrem spre "Jos capitalismul". Ne place sau nu ne place, aceasta este traiectoria."23 Hipsterii nu au jucat un rol foarte important la protéstele din iarna grea a anului 2012. Atunci, cauza initialâ a iesirii în stradä a oamenilor a fost intenta Guvernului de dreapta al PDL de a adopta o lege privind privatizarea serviciilor din domeniul medical. Ulterior, protestatarii adunati în Piata Universitätii s-au ridicat si ímpotriva mäsurilor foarte dure de austeritate luate, cu doi ani mainte, de acelasi guvern, ca si a comportamentului autoritär al presedintelui Traían Bäsescu. într-o anumitä mäsurä, protéstele din 2012 au avut o componentä politicä anti-bäsescianistä, radicalizatä ín vara anului 2012, când aproximativ 7,4 milioane de români au aprobat initiativa liberalilor si a social-democratilor de a-l suspenda din funche pe Traían Bäsescu. Aceastä componentä politicä a diminuât semnificatia mesajului hipsterilor, care era unul anti-sistem. Mesajul a iesit însâ în evidentä în cursul anului urmätor, când guvernarea a fost preluatä de Uniunea Social-Liberalä. De aceastä datä, protéstele au fost cu adevärat conduse de lideri ai hipsterilor.
Protéstele din 2013 au pornit de la intitiva Guvernului USL, condus de Victor Ponta, de a acorda companiei sträine Gold Corporation dreptul de exploatare a zäcämintelor aurifère de la Rosia Montanä. Conflictul dintre protestatari si Guvern a fost extins o datä cu interventia aceluiasi Guvern în favoarea companiei americane Chevron, care urma sä faeä prospectiuni pentru exploatarea prin fracturare hidraulicä a gazelor de sist în Moldova. Tema a permis hipsterilor sä adopte o pozitie ideologicä foarte ciará. Atitudinea anti-corporatistä a fost exprimatä prin contestarea inträrii în România a celor douä companii, dar ecologismul a fost de asemenea foarte manifest în ambele cazuri. Hipsterii si-au exprimât opiniile ímpotriva exploatärilor Gold Corporation si Chevron cu predilectie în mediul online, pe site-uri ale unor grupuri - nu totdeauna hipsteresti - cu diverse orientäri ideologice, de la stânga radicalä, ecologistä, la ortodoxisti si nationalist extremist. Anul 2013 este unul din cele mai bógate în pozitionäri politice anti-mainstream. Mobilizarea în stradä s-a realizat, ca si ín cazul protestelor din alte täri, prin intermediul retelelor online, în special Facebook. Retelele Facebook au reusit performante notabile la acest capitol, în conditiile în care mediile mainstream si în primul rând televiziunile nationale au fost, pe întreaga perioadä a protestelor, net pro-guvernamentale. La cel mai important protest, cel din 16 septembrie 2013, au participai aproximativ 20.000 de persoane, o cifrä färä precedent, cel putin în anii 2000.24 Printre protestatari, si-au fäcut simtitä prezenta hipsterii biciclisti, s-au strigat sau au fost expuse pe pancarte sloganuri hipsteresti ("Rosia, Rosia/Vine revolutia", " Uniti, salvâm Rosia Montanâ!"), au fost utilízate materiale cu carácter simbolic, cum ar fi sticle de Coca Cola ímplute cu monede etc.
Desi amploarea lor nu a fost toarte mare, atât protéstele din 2012, cât si cele din 2013 au avut consecinte politice importante. Primele au condus la cäderea Guvernului de dreapta al PDL; ultímele, la respingerea de cätre Parlament a proiectului guvernamental privind exploatarea auriferá de la Rosia Montanâ (si, apoi, si la respingerea Chevron). Rolul jucat de hipsteri ín protéstele din 2012 si 2013 dezväluie interesul lor politic pregnant, ca si capacitatea de mobilizare. Acest Ínteres nu vizeazä sustinerea unui anumit partid, ci a unei ideologii transpartinice, un amestec de libertarianism si écologie, totul având ca resort frusträrile individuale. Dincolo de motivaba politicé a protestelor, ele au fost un debuseu pentru starea socialä precarä si o anumitä lipsä de perspectivä a participantilor. Atât în 2012, cât si în 2013, motivul fundamental al protestelor a fost viata tot mai gréa si mai nesigurä a oamenilor, care risca sä devinä si mai gréa, si mai nesigurä prin actiunea autoritâtilor. în 2014 însâ, a avut loe o turnurâ a modului de actiune al hipsterilor, care a venit aparent împotriva actiunilor anterioare.
Hipsterii si elita pro-occidentala
La alegerile prezidentiale din 2014, majoritatea hipsterilor a votât, în primul tur, cu Monica Macovei, un candidat färä sanse reale, dar care a sustinut o politicé intransigentä de luptä împotriva coruptiei. în turul al doilea, ei au fost de partea candidatului liberal, pro-occidentalul Klaus lohannis. Hipsterii au sustinut, în special prin retelele online, campania de contestare a modului defectuos în care Guvernul PSD a organizat alegerile din diaspora, contribuind la crearea imensului val de antipatie fatä de seful Guvernului si, totodatä, candidatul PSD la presedintie, Victor Ponta. Aceastä turnurâ a hipsterilor este explicabilâ printr-un complex de factori, unul dintre acestia fiind dorinta de asociere cu elitele culturale din mainstream. Fatä de hipsterii americani, a cäror aderentä la cultura pop nu poate fi pusä în discube, hipsterii din România sunt foarte atasati de "cultura înaltâ", în fapt de produsele culturale ale elitei românesti. Desi liderii acestei elite au fost împotriva protestelor, ei s-au întâlnit eu hipsterii în sustinerea ideologiei anti-comuniste (prin inversare, pro-occidentale), care este ideología lor forte. Asocierea a fost posibilä ca urmare a legäturii strânse între intelectuali si mediile sociale freeventate de hipseri, ca si a intereselor comune ale ambelor pärti. Chiar daeâ Gabriel Liiceanu sau Andrei Plesu nu au sustinut cauza hipsterilor (ca de altfel nici Monica Macovei), între intelectualii pro-occidentali si hipsteri existé o asemänare stiIisticä evidentä. Cum spune Arthur Suciu, nu este deloc întâmplâtor câ Green Hours, un bar de jazz din centrul Bucurestiului freeventat de hipsteri, si Grupul pentru Dialog Social (instrumentul de manifestare publicä al acestor intelectuali) îsi au sediul în aceeasi clädire de pe Calea Victoriei."25 Färä îndoiala cä, în aceastä alegere a hipsterilor, intervin valori, valori de origine occidental, în care ei s-au recunoscut dincolo de clivajele societätii românesti si chiar dincolo de încercarea unor firme occidentale de a pätrunde pe piata exploatärilor de resurse din România. Hipsterii au préférât de aceastä datä anticoruptia ideologiei anti-corporatiste, unul din motive fiind si acela cä Victor Ponta, al cârui program continea totusi atât mâsuri sociale, cât si formuläri cu tentä nationalistä, a sustinut, în calitate de premier, exploatärile Gold Corporation si Chevron.
Concluzii
Aparitia subculturii hipster în România - chiar dacä a avut loe cu întârziere - este consecinta directä a procesului de occidentalizare, început dupâ 1989. Ea nu poate fi interpretatä ca un fenomen de respingere a Occidentului, ci de integrare tot mai profundé în Occidentul globalizat. Cultura pop a contribuit din plin la crearea acestui grup eu valori specifice, reduplicat în tóate tärile occidentale.
Hipsterii din România se remarcä prin anumite träsäturi specifice, care îi deosebesc de subculturile similare din alte täri. Contextul románese a déterminât o mai mare implicare a hipsterilor în viata politicä, consecintele actiunilor lor nefiind deloc neglijabile. Aceastä implicare - care e de naturä civicä si nu direct politicä - este consecinta situatiei social-economice. Protéstele au devenit, asadar, un debuseu al frusträrilor individuale.
în acelasi timp, lupta anti-sistem, idee fatä de care hipsterii s-au angajat si eu care s-au identificat pânâ la un punct, atestâ începutul unei noi abordäri a dezbaterii publice din România, o dezbatere iesitâ din cadrele stricte ale neoliberalismului.
Cu tóate acestea, hipsterii au préférât sä sustinä, la alegerile din 2014, un candidat neoliberal, considerând cä fenomenul coruptiei este mai grav, iar rezolvarea sa este mai urgentä decât opozitia fatä de presiunea corporatiilor occidentale si, în general, a politicii neoliberale în România. Aceastä preferintä este explicabilä prin mai multi factori, unul dintre acestia fiind asocierea dintre hipsteri si elita culturalä pro-occidentalä. Legätura profundé dintre subcultura hipsterilor din România si cultura înaltâ este o altä träsäturä specificä.
1 Aceastä lucrare a fost realizatä în cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/133675 "Inovare si dezvoltare în structurarea si reprezentarea cunoasterii prin burse doctorale si postdoctorale (IDSRC - doc postdoc)", cofinantat de Uniunea Europeanä si Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
2 Michael Ryan, Cultural Studies: A Practical Introduction (Chichester, UK: WileyBlackwel, 2010), 40-41.
3 John Storey, Cultural Theory and Popular Culture: An Introduction, Fifth edition (Harlow: PEARSON Education, 2009), 4.
4 Neil Cambell si Alasdair Kean, An Introduction to American Culture (Londra si New York: Routledge, 2006), 13-14.
5 Ryan, Cultural Studies, 42.
6 Karl Marx, "Ruling Class and Ruling Ideas", The German Ideology (1845), https://www. marxists.org/archive/marx/works/1845/german-ideology/ch01b.htm, accesat 25.05.2015.
7 Dominic Strinati, An Introduction to Theories of Popular Culture, 2nd ed. (London and New York: Routledge, 2004), 120.
8 Storey, Cultural Theory, 2-3.
9 Louis Althusser, "Ideology and ideological state apparatuses (Notes toward an investigation)," în Lenin and Philosophy and Other Essays (London and New York: Monthly Review Books, 1971), 127-86.
10 Strinati, An introduction, 143.
11 James Joli, Gramsci (London: Fontana, 1977), în Strinati, An Introduction, 153.
12 Paul Ransome, Antonio Gramsci: A New Introduction (New York and London: Harvester Wheatsheaf, 1992) în Strinati, An Introduction, 154.
13 Storey, Cultural Theory, 1-15.
14 John Fiske, Reading the Popular (London and New York: Routledge, 2000), 1-2.
15 Paul Fussell, Class: A Guide Through the American Status System (New York: Touchstone, 1992), 179-189.
16 Douglas Coupland, Generada X. Povesti pentru cultura cu acceleratie, traducere de Cristian lonescu. (Bucuresti: Humanitas, 2008).
17 Robert Lanham, The Hipster Handbook (New York City: Anchor Books, 2003), 8.
18 Boris Groys, Despre nou. Eseu de économie culturalä (Cluj: Editura Idea Design & Print, 2003), 51.
19 Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxalä. Eseu asupra societàtii de hiperconsum (Iasi: Polirom, 2007), 89.
20 Vasile Ernu, "The White Negro, proletariatul lenes sau cîteva gînduri despre hipsterii protestatari care vor sä salveze România", Critic Atac, 9 septembre 2013: http://www.criticatac. ro/23425/white-negro-proletariatul-lene-sau-citeva-ginduri-despre-hipsterii-protestatari-carevor-salveze-romania/, accesat pe 10 aprilie 2015.
21 Constantin Schifirnet (coordonator), Europenizarea societäpi românesti si mass-media (Bucuresti: comunicare.ro, 2011), 11.
22 Arthur Suciu, "Criza ideologiei europene. Catre o abordare comprehensivä discursului european", Analele Stiintiflce ale Universitäpi Alexandre/ loan Cuza din Iasi, Stiinte politice, 9/2014.
23 Emu, "The White Negro..."
24 Platforma online Hotnews, care sustinea exploatärile celor doua companii, a mentionat 15.000 de participant! la protest: Catiusa Ivanov, "Protest gigantic in Bucuresti impotriva exploatarii de la Rosia Montana, cu peste 15.000 de oameni", Hotnews, 15 septembrie 2013, http://www. hotnews.ro/stiri-esential-15584298-rosia-montana-15-proteste-jur-200-manifestanti-adunat-pia ta-universitatii.htm, accesat 10. 04. 2015.
25 Arthur Suciu, "Liiceanu, hipsterul propagandist si masa de manevrà", Gândeste.org, 8 octombrie 2014: http://gandeste.org/general/liiceanu-hipsterul-propagandist-si-masa-de-man evra/46229, accesat 11 aprilie 2015.
BIBLIOGRAFIE
Cärt i:
CAMBELL, Neil, KEAN, Alasdair, An Introduction to American Culture, Londra, New York, Routledge, 2006.
COUPLAND, Douglas, Generada X. Povesti pentru cultura cu acceleratie, traducere de Cristian lonescu, Bucuresti, Humanitas, 2008.
FISKE, John, Reading the Popular, Londra, New York, Routledge, 2000.
FUSSELL, Paul, Class: A Guide Through the American Status System, New York, Touchstone, 1992.
GROYS, Boris, Despre nou. Eseu de économie cultúrala, traducere de Aurel Codoban, Cluj, Editura Idea Design & Print, 2003.
JOLL, James, Gramsci, London, Fontana, 1977.
LANHAM, Robert, The Hipster Handbook, New York City, Anchor Books, 2003.
LIPOVETSKY, Gilles, Fericirea paradoxalä. Eseu asupra societätii de hiperconsum, Iasi, Polirom, 2007.
RANSOME, Paul, Antonio Gramsci: A New Introduction, New York, Londra, Harvester Wheatsheaf, 1992.
RYAN, Michael, Cultural Studies: A Practical Introduction, Chichester, UK, Wiley-Blackwel, 2010.
SCHIFIRNET, Constantin (coordonator), Europenizarea societätii românesti si mass-media, Bucuresti, comunicare.ro, 2011.
STOREY, John, Cultural Theory and Popular Culture: An Introduction, Fifth edition, Harlow, PEARSON Education, 2009.
STRINATI, Dominic, An Introduction to Theories of Popular Culture, 2nd ed., Londra, New York, Routledge, 2004.
Capitole:
ALTHUSSER, Louis, "Ideology and ideological state apparatuses (Notes toward an investigation)," în Lenin and Philosophy and Other Essays, Londra, New York, Monthly Review Books, 1971, 127-86.
Articole:
SUCIU, Arthur, "Criza ideologiei europene. Catre o abordare comprehensive a discursului European", Analele Stiintifice ale Universitätii Alexandru loan Cuza din Iasi, Stiinte politice, 9/2014, 159-173.
Resurse online:
ERNU, Vasile, "The White Negro, proletariatul lenes sau cîteva gînduri despre hipsterii protestatari care vor sä salveze România", Critic Atac, 9 septembrie 2013: http://www.criticatac. ro/23425/white-negro-proletariatul-lene-sau-citeva-ginduri-despre-hipsterii-protestatari-care-vor-salveze-romania/
IVANOV, Catiusa, "Protest gigantic in Bucuresti impotriva exploatarii de la Rosia Montana, eu peste 15.000 de oameni", Hotnews, 15 septembrie 2013, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15584298-rosia-montana-15-proteste-jur-200-manifestanti-adunat-piata-universitatii. htm
MARX, Karl, "Ruling Class and Ruling Ideas", The German Ideology (1845), https://www. marxists.org/archive/marx/works/1845/german-ideology/ch01b.htm
SUCIU, Arthur, "Liiceanu, hipsterul propagandist si masa de manevrä", 8 octombrie 2014: http://gandeste.org/general/liiceanu-hipsterul-propagandist-si-masa-de-manevra/46229
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-15584298-rosia-montana-15-proteste-jur-200-manifestanti-adunat-piata-universitatii.htm
* OVIDIU DUMITRU SOLONAR
[University of Bucharest/Romanian Academy, Iasi Branch]
Ovidiu Dumitru Solonar, bursier doctorand, proiect POSDRU/159/1.5/S/133675, Beneficiar Academia Romänä, Filíala Iasi. Doctorand al Scolii Doctorale "Studii Literare si Cultúrale" din cadrul Universitätii din Bucuresti. Este tradueätor si profesor de limba englezä, doctorand la Scoala Doctoralä "Studii literare si cultúrale", Universitatea din Bucuresti, bursier doctoral al Academiei Románe, Filíala Iasi si consilier la MinisteruI Educatiei si Cercetärii Stiintifice. Cea mai recentä traducere este In Castelul lui Barbä-Albasträ: Câteva însemnàripentru o redefinire a culturii de George Steiner, Editura Humanitas, 2013, iar în calitate de consilier la MinisteruI Educatiei si-a adus aportul la conceperea mai multor studii privind învâtâmântul superior si Procesul Bologna (ultimul: Modernisation of Higher Education in Europe: Access, Retention and Employability 2014. Eurydice Report. Luxembourg: Publications Office of the European Union).
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer
Copyright Fundatia Societatea Civilia (Civil Society Foundation) Oct-Dec 2015
Abstract
The relation between ideology and culture is an established fact. Although, sometimes, it may not seem to be ideologically and politically-committed, popular culture, with its subcultures, such as the hipster phenomenon, also takes on ideological aspects and political struggles. The advent of the hipster subculture in Romania is a direct result of globalisation, a proof that Romanian society has adopted the Western model of hyper-consumerism. At the same time, it is a reaction - typical of Western societies - to this socioeconomic model. However, the Romanian manifestation of the hipster phenomenon reveals certain distinctive features pertaining to the local political and historical conditions and the interpretation of the global context.
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer