Content area
Full text
ABSTRACT
The temporary employment contract means a form of individual contracts of employment, govern so as the international or European norms, as well as national.
It's specific consist in that he assume a triangular relationship, in which they are involved the employer (the temporary employment), employee and the work beneficiary this employee - the user.
As juridical nature temporary work resembles with the detachment institution, for which the employee is entitled to additional rights in money and nature.
Keywords: temporary employment contract, employer, detachment institution, additional rights
REZUMAT
Contractul de munca temporara reprezinta o specie a contractului individual de munca, reglementat atât de normele internationale si europene, cât si nationale.
Specificul sau consta în aceea ca el presupune o relatie triunghiulara, în care sunt implicati angajatorul (agentul de munca temporara), salariatul si beneficiarul muncii acestui salariat - utilizatorul.
Ca natura juridica munca temporara se aseamana cu institutia detasarii, în cazul careia salariatul beneficiaza de drepturi suplimentare în bani si natura.
cuvinte-cheie: contractul de munca temporara, angajator, institutia detasarii, drepturi suplimentare
legislatie relevanta: Codul muncii, art. 88, art. 90, art. 92, art. 94
1. Preliminarii
O specie a contractului individual de munca o reprezinta contractul de munca temporara, un instrument menit sa contribuie la flexibilizarea raporturilor de munca, sa satisfaca atât interesele angajatorilor, cât si ale lucratorilor.
2. Reglementare
2.1. Norme ale Organizatiei Internationale a Muncii
Prima reglementare în materie a fost Conventia privind agentiile private de ocupare a fortei de munca nr. 34/1933 care a definit agentul de munca temporara, denumit la acel moment agentie privata de ocupare a fortei de munca[1].
A urmat adoptarea unei noi reglementari si anume Conventia nr. 88/1948 privind agentia de ocupare a fortei de munca, revizuita prin Conventia nr. 96/1949.
În prezent, sunt în vigoare Conventia nr. 181/1997 (neratificata de România) si Recomandarea nr. 188/1997 privind agentiile private de ocupare a fortei de munca.
Potrivit art. 1 din Conventia nr. 181/1997, agentia privata de ocupare a fortei de munca este orice persoana fizica sau juridica, independenta de autoritatile publice, care furnizeaza unul sau mai multe dintre serviciile urmatoare pe piata muncii:
"b) servicii constând în angajarea lucratorilor în scopul de a-i pune la dispozitie unei terte persoane fizice sau juridice (denumita întreprindere utilizatoare), carora le stabileste sarcinile de...