Content area
Full Text
Legea nr. 85/2014, art. 169 alin. (1) lit. c)
Deşi starea de incapacitate de plată a datoriilor a existat începând cu anul 2011 şi s-a agravat în cursul anilor 2012-2014, ducând în mod vădit debitoarea la încetarea de plăţi, administratorul a dispus continuarea activităţii neprofitabile, săvârşind deci fapta prevăzută de art. 169 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2014 [„(c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi"].
Legătura de cauzalitate între fapta sus menţionată şi prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece prin continuarea activităţii care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăţi, s-a mărit pasivul patrimonial, creanţele creditorilor crescând constant, ajungând finalmente la valoarea înscrisă în tabelul definitiv.
Vinovăţia administratorului statutar există deoarece lui îi revenea obligaţia legală de administrare a bunurilor societăţii în realizarea scopului prevăzut la art. 1 din Legea nr. 31/1990 şi de a urmări ca activitatea desfăşurată să nu conducă societatea la pierderi şi la încetare de plăţi.
În conluzie, sunt îndeplinite condiţiile pretinse de legiuitor pentru a se putea face aplicarea textului art. 169 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2014, respectiv existenţa faptei ilicite care a condus la ajungerea societăţii în stare de încetare de plăţi, faptă care a produs prejudicii creditorilor, între fapta comisă şi prejudicii existând o legătură cauzală, un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat prejudiciul şi nu în ultimul rând vinovăţia autorului, acţiunea în răspundere civilă delictuală fundamentată pe acest text având un dublu temei de fapt: starea de insolvenţă a societăţii comerciale asociată cu săvârşirea uneia dintre faptele expres şi limitativ enumerate de legiuitor. Fapta săvârşită de administrator trebuie privită în contextul stării de insolvenţă a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiţii care au dus sau au favorizat ajungerea societăţii în încetare de plăţi, prin respectiva faptă debitoarea fiind lipsită de lichidităţi tocmai pentru faptul că a fost administrată cu rea-credinţă şi cu neglijenţă, creditorii nemaiputându-şi recupera creanţele, scopul dispoziţiilor legale amintite fiind acela de a pune la îndemâna creditorilor o procedură specială prin care să-şi poată acoperi creanţele de la persoanele vinovate de ajungerea societăţii în incapacitate de plată.
(C. Apel Craiova, secţia a Il-a civilă, decizia nr. 61/2018 din 31...