PATRIMONIUL CULTURAL AL DEPRESIUNII MARAMURESULUI - SUPORT AL DEZVOLTARII ACTIVITATILOR TURISTICE

Headnote

LE PATRIMOINE CULTUREL DE LA DEPRESSION DE MARAMURES - APPUI DES ACTIVITES TOURISTIQUES. Du latin patrimonium, le patrimoine designe d'abord "l'heritage du pere" et il est a l'origine un terme juridique qui designe un bien materiel et prive recu en heritage qui ne fait referance qu'a l'histoire personelle de celui qui herite. A nos jours cette notion a un sens plus vaste (monuments, sites, paysages, etc.) et designe des valeurs representatives pour un mode de vie qui a la tendance de disparaitre. Les valeurs de patrimoine representent l'expression de la culture et de l'existence d'un peuple. Le patrimoine maramuresean permet de creer des nouvelles actions, donc des nouvelles teritorialites, consideres comme ressource du teritoire, il pourrait etre facteur de developpement des activites touristiques.

Keywords: patrimoine, patrimonialisation, valeur de patrimoine, action de patrimoine, activite de patrimoine, activite touristique.

INTRODUCERE

Conceptul de patrimoniu isi gaseste originile in latinescul patrimonium care Înseamna ceea ce mostenesti de la tata. Acesta a fost utilizat initial ca termen juridic care desemneaza un bun material, personal primit ca mostenire si care nu se refera decât la cel care Îl mosteneste, deci nu poate apartine decât acestuia sau familiei lui. Pe parcursul secolului IX sensul cuvântului patrimoniu se modifica progresiv de la cel de mostenire personala la cel de mostenire colectiva, În aproape toate tarile din Europa.

Începuturile patrimoniului În Europa sunt considerate ca avându-si originea În Renasterea Italiana.În aceasta perioada, conceptia ciclica a timpului devine evolutiva, considerându-se ca timpul care trece este pierdut daca nu se gasesc mijloace prin care sa ni-l reamintim.Atunci cand În societatile traditionale timpul se scurgea numai În functie de sarbatorile religioase sau muncile agricole, Renasterea introduce ideea unui timp care trece, astfel Încât patrimoniul ca bun familial, transmis din generatie În generatie, devine Într-o conceptie evolutiva a timpului, obiect de memorie.În aceasta perioada, se naste ideea conform careia trebuie conservate, nu numai obiectele purtatoare de valoare istorica ci si cele care prezinta valoare estetica. În spiritul renascentist, ceea ce este frumos si are valoare istorica se regaseste În urmele antichitatii greco-romane (carti, sculptura,arhitectura s.a.).Acest spirit a determinat Începuturile conservarii prin colectii personale, ceea ce reprezinta si o prima identificare a obiectului patrimonial.În esenta, patrimoniul este produsul creatiei istoriei unei natiuni.

Pentru a rememora trecutul, momentele cheie ale istoriei nationale sunt marcate mai ales prin "monumentalizarea" locurilor sau a cladirilor.Cuvântul monumentum, În limba latina, vine de la monere care Înseamna ati aminti de memoria unei persoane sau a unui lucru.În secolul IX mai multe cladiri au Început sa fie considerate monumente istorice si asta nu pentru ca au fost construite În acest scop ci datorita importantei pe care ele au dobândit-o În decursul istoriei unor natiuni. Peter Wagner, in lucrarea "Fonctions du patrimoine culturel dans une Europe en changement", arata faptul ca "În alti termeni, patrimoniul se poate defini ca un ansamblu de valori fundamentale, care ar permite reconstruirea mai "europenizata" a istoriei continentului nostru prin raportarea la istoria nationala a fiecarei tari".Considerând ca este dificil sa gasesti elemente comune pentru a constitui un patrimoniu european, acesta propune cautarea "valorilor absente sau marginalizate".

La sfârsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, prezenta poporului român, conditioneaza crearea natiunii române a carei cultura a fost valorizata mai ales prin statutul atribuit mediului rural ca "depozitar" de valori proprii poporului român. În acest sens, descoperirile arheologice, arhitectura rurala s.a. au inceput sa preocupe istoricii, arhitectii, sociologii, sau arheologii inca de la inceputul secolului XX. Oamenii de stiinta au cautat ( cu precadere În mediul rural ), ceea ce ar putea fi reprezentativ pentru patrimoniul national. Patrimonializarea arhitecturii si a modului de viata rural se materializeaza in Romania intre cele doua razboaie mondiale prin crearea primelor doua muzee În aer liber : În 1929, Parcul Etnografic national, la Cluj si Muzeul Satului la Bucuresti, inaugurat În 1936, care au avut ca principal obiectiv sa evidentieze importanta traditiilor din mediul rural din perioada respectiva. Dupa al doilea razboi mondial, amenajarea altor muzee În aer liber raspunde nevoii de a proteja arhitectura rurala traditionala, În conditiile evolutiei rapide a mediului rural.

Astfel intre 1965 si 1971 au fost constituite 16 muzee regionale În aer liber.In anul 1972 are loc o turnura de ordin ideologic. Mentinerea traditiilor din mediul rural devine un obstacol În calea "modernizarii" satelor românesti , proces marcat de legea sistematizarii satelor din 1974.Din acest moment se poate spune ca muzeele au intrat intr-un fel de "rezistenta" pentru a nu disparea.Noi oportunitatii de evaluare si protejare a patrimoniului national se deschid dupa 1990.

Dupa 1990, România iese din izolarea sa fortata, având noi oportinitati de a-si salva, proteja si valorifica patrimoniul, insa se confrunta cu lipsa mijloacelor legislative, financiare si de resurse umane cu o pregatire adecvata.In aceste conditii, primele masuri sunt luate de parteneri exteriori, cum ar fi de exemplu clasarea de catre UNESCO a unor situri În patrimoniul mondial al umanitatii sau implicarea Uniunii Europene În restructurarea domeniului culturii, sau În valorificarea economica a patrimoniului prin diferite proiecte si colaborari. .In ceea ce priveste legislatia din Romania care vizeaza probleme de patrimoniu, ea este relativ recenta, fiind adoptata in anii 2000 si 2001, insa accentul cade in special pe conservare si foarte putin pe valorizare si valorificare si asta in contextul in care unul dintre principiile directoare pentru

Dezvoltarea teritoriala durabila a Comitetului european este valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare economica regionala si locala.În perioada actuala, conceptul care sta la baza dezvoltarii teritoriale in Europa este coeziunea economica si sociala a dezvoltarii..In vederea dezvoltarii geospatiale a României, in concordanta cu cea din Comunitatea Europeana s-a trecut la planningul teritorial prin Unitati Teritoriale de Planificare (UTPL) si Zone Metropolitane, care fac obiectul strategiei de dezvoltare durabila judeteana.Fiecare Unitate Teritoriala de Planificare este delimitata teritorial (include mai multe comune limitrofe), are anumiti factori de sustinere interni (resurse naturale: subsol, aer apa, vegetatie, fauna, sol, respectiv resurse umane si culturale) si respectiv externi (de ex. sustinere financiara de la nivel regional, national sau international), precum si factori de antrenare a fluxurilor economice teritoriale (transporturile, energia si informatia), are un anumit potential de dezvoltare (agricol, industrial, turistic, cultural, etc), are un cadru organizatoric de dirijare si control (in scopul analizei stratificate a potentialului de dezvoltare pe nivelul de detaliere vizat), are un pol de dezvoltare si anumiti potentiali beneficiari ai efectelor.

Conform Planului Judetean de Dezvoltare Durabila (2007-2013), teritoriul Judetului Maramures este impartit in 8 UTPL-uri, dintre care 4 sunt in Depresiunea Maramuresului.

TIPOLOGIA PATRIMONIULUI CULTURAL

Patrimoniul cultural, reprezinta ansamblul bunurilor mobile si imobile, de interes public, cu valoare deosebita, care reprezinta marturii ale potentialului creator uman, ca rezultat al relatiei sale cu mediul natural si cu mediul "construit" de-a lungul perioadelor istorice pe un anumit teritoriu.Acesta reprezinta totodata marturii ale istoriei si civilizatiei locale, regionale, nationale sau universale.Acesta se poate clasifica in patrimoniu cultural mobil si patrimoniu cultural imobil.

Patrimoniul cultural mobil include: bunuri arheologice si istoric-documentare, bunuri cu importanta artistica (opere de arta plastica, opere de arta decorativa din sticla, ceramica, metal, lemn, textile, podoabe,obiecte de cult,proiecte si prototipuri de design,materialele primare ale filmelor artistice, documentare si de animatie, componente artistice expuse În aer liber, bunuri cu importanta etnografica (unelte, obiecte de uz casnic si gospodaresc, piese de mobilier, ceramica, textile, piese de port popular, pielarie, obiecte din metal, lemn, piatra,sticla, podoabe, obiecte de cult),bunuri de importanta stiintifica (specimene rare din colectiile de zoologie, botanica, mineralogie, anatomie, trofee de vânat) si bunuri de importanta tehnica ( creatii tehnice unicat sau raritati, prototipuri ale aparatelor si masinilor, creatii tehnice cu valoare memoriala, realizari ale tehnicii populare) s.a.

Patrimoniul cultural national imobil include În primul rând monumentele istorice, care reprezinta bunuri sau ansambluri care prezinta valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic sau tehnico-stiintific.Acesta mai poate cuprinde: bunuri cu semnificatie istorica si documentara, bunuri cu valoare artistica, bunuri cu valoare etnologica precum si bunuri cu valoare stiintifica si tehnica. De mentionat faptul ca monumentele istorice pot fi reprezentative pe plan universal pentru civilizatia României, pot avea valoare nationala sau pot fi reprezentative pentru o anumita zona, epoca, stil, autor sau zona etnografica.

POTENTIALUL CULTURAL AL DEPRESIUNII MARAMURESULUI

"Civilizatia Maramuresului este una a cuvântului, a intruparii acestuia În sanctuar de stejar" (Ioan Alexandru). Inestimabilul tezaur de cultura populara, trditiile, obiceiurile, folclorul si mestesugurile din Depresiunea Maramuresului, i-au determinat pe cercetatorii si etnografii din tara si din strainatate sa caracterizeze Maramuresul ca fiind "placa turnanta" a civilizatiei populare românesti. În toate cele cinci subzonele etnografice exista particularitati ale mestesugurilor taranesti, ale gospodariei si locuintelor, ale portului popular, ale obiceiurilor, ale monumentelor de arhitectura (mai ales motivele decorative), ale ocupatiilor traditionale, precum si anumite datini etnografico- folclorice.

Conditionarea geografica si istorica, nu a impiedecat Însa caracterul unitar al acestei regiuni, ci dimpotriva a determinat formarea unei anumite identitati, a unui anumit comportament fata de mediu si o anumita realitate teritoriala.Aceasta regiune se Înscrie În spiritualitatea româneasca cu importante valori de patrimoniu cultural pentru ca aici coevolutia si sinergismul dintre om si mediu au dat nastere "civilizatiei lemnului" , locuitorii fiind nevoiti sa supravietuiasca si În perioadele de relativa izolare, valorificând terenurile (chiar daca nu erau fertile), lemnul si apele si Învatând sa se bazeze, mult timp doar pe propriile lor forte si pe ceea ce le putea oferi natura.In cadrul asezarilor rurale o valoare deosebita o are habitatul traditional, pentru ca vechile gospodarii din lemn au constituit identitatea locuitorilor din aceasta regiune prin importanta lor simbolica si sociala.

Modernizarea satelor din Maramures a inceput În urma cu aproximativ 35 ani si face sa dispara putin cate putin habitatul traditional, acesta fiind În prezent rezervat stratelor mai sarace ale populatiei, care nu au mijloacele financiare necesare pentru construirea unei case noi, sau persoanelor varstnice, care nu pot sa-si schimbe modul de viata. În prezent În ciuda faptului ca populutia este În curs de imbatrânire, exista În comportamentul locuitorilor o atitudine contradictorie: pe de o parte casa traditionala este inca iubita pentru ca face parte din identitatea maramureseana, insa În acelasi timp se considera ca ea nu poate satisface nevoile actuale de confort. Studiul evolutiei habitatului rural din Depresiunea Maramuresului arata un declin al habitatului traditional, insa fenomenul este dificil de masurat din punct de vedere cantitativ si spatial pentru ca s-au efectuat putine statistici În acest sens.

In cadrul Depresiunii Maramuresului situatia difera de la o subzona etnografica la alta si În functie de distanta fata de mediul urban. Efectul de dispersie al habitatului traditional este accentuat si de intercalarea noilor constructii. Exista localitati cum ar fi: Botiza, Sarbi, Rozavlea, Desesti unde ponderea constructiilor din lemn se mentine inca, fie pentru ca nu sunt situate la drumurile judetene, fie pentru ca sunt la distanta mare de mediul urban. De asemenea, habitatul traditional din Maramures poseda caracteristici specifice fiecarei subzone etnografice prin: arhitectura si toate activitatile care sunt legate de acest aspect; decorurile interioare si exterioare specifice fie subzonei, fie satului, respectiv "modului de a trai".Necesitatea patrimonializarii elementelor traditionale din Maramures ar putea fi motivata de urmatoarele aspecte: 1.habitatul traditional este În regresie, prin urmare devine rar ; 2. acesta este constitutiv de identitate pentru fiecare zona etnografica, comporta deosebiri de la o subzona la alta si este considerat din ce În ce mai mult o resursa pentru teritoriu.

Pentru ca un bun cultural sa fie patrimonializat, trebuie sa intervina urmatoarele aspecte: sa fie rar; sa fie În pericol de a disparea; sa aiba o valoare În sine, sa fie reprezentativ pentru memoria grupului social, al carui produs este, deci pentru identitatea acestuia si sa fie recunoscut de catre institutiile abilitate sa se ocupe de problemele de patrimoniu. Intr-o maniera moderna, În societatea maramureseana, habitatul traditional este transmis ca un simbol al unui mod de viata, pe care trebuie sa-l pastram intr-un fel sau altul În memorie, pentru ca el evolueaza si tinde sa dispara. De altfel el nu are valoare financiara pentru moment, decât pentru muzeu. Valoarea sa simbolica nu este atât de semnificativa pentru persoana careia ii apartine cât pentru societate.

Daca gospodaria traditionala a definit identitatea taranului care locuia În ea, prin restrângerea treptata ea devine constitutiva a identitatii unui grup social. In acelasi timp, constiinta faptului ca habitatul traditional este o mostenire colectiva, nu este perceputa ca atare de catre toti locuitorii satelor. Putem vorbi astfel despre o perceptie reala din partea urmatoarelor grupuri sociale: persoanele care au o anumita formatie intelectuala (profesori, medici, economisti,etc.); locuitorii care au trait deja În oras; locuitorii care practica agroturismul. Am putea spune ca habitatul traditional este mai putin recunoscut ca patrimoniu de catre locuitorii satelor, decat de catre institutiile care se ocupa cu diagnosticarea, evaluarea, clasarea si valorizarea patrimoniului, Muzeele si Departamentele de Cultura având un rol predominant În impulsionarea proiectelor patrimoniale. Patrimoniul construit din Depresiunea Maramuresului marcheaza teritoriul În doua moduri: pe de o parte elementele de arhitectura care diferentiaza fizic mediul rural si mediul urban sau subzonele etnografice, pe de alta parte patrimonializarea marcheaza spatii "traite" În mod diferit de catre componenta umana.

VALORI ALE PATRIMONIULUI CULTURAL

Istoria zbuciumata a Maramuresului si destinul maramuresenilor de a fi strâns Împletiti cu istoria si cu natura Înconjuratoare si-au pus amprenta originalitatii si asupra constructiilor ridicate. Monumentele care au adus celebritate Maramuresului sunt bisericile de lemn si portile de lemn de la intrarea În gospodarii.

1.Valori ale patrimoniului imobil

1.1. Bisericile de lemn sunt adevarate bijuterii arhitectonice cu turlele lor suple si elegante si cu acoperisul constituit din "solzi" de lemn. Departe de a fi caracteristice doar pentru România (sunt renumite si vizitate intens bisericile de lemn din tarile scandinave sau din nordul Rusiei) sau pentru Maramures (din cele 762 biserici de lemn clasate ca monumente istorice În România, 397 sunt În Transilvania, 142 În Oltenia, 60 În Muntenia si 163 În Moldova -V. Butura, 1989), bisericile de lemn ale Maramuresului au totusi o celebritate pe care nu o cunosc cele din Salaj sau Bihor de exemplu. Caracteristic Maramuresului sunt bisericile cu acoperis si streasina dubla, cu turnul-sageata Înaltat cât mai mult spre cer si dateaza majoritatea din secolele XVII-lea si XVIII-lea. Acestea au anumite particularitati, in functie de zona etnografica, dupa cum urmeaza:

Valea Marei

Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavril din Manastirea - este ridicata pe locul fostei manastiri a cnezilor din Giulesti În anul 1633 (sau 1560 dupa alte surse) si a fost renovata recent, pictura interioara fiind realizata de Gheorghe din Desesti În anul 1783. Biserica Cuvioasa Paraschiva din Sat Sugatag este construita În anul 1642 (dupa alte surse În anul 1753), fiind una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn din subtona Mara-Cosau. Biserica Nasterea Maicii Domnului din Harnicesti a apartinut unei manastiri si a fost ridicata În anul 1770 (dupa alte surse În anul 1700). Remarcabila este decoratia exterioara: brâul sculptat ce Înconjoara biserica si consolele de lemn pe care se sprijina acoperisul. Valoarea artistica a monumentului e sporita de prezenta unor carti vechi, covoare, stergare, mobilier si icoane valoroase, dintre care trei au fost prezentate la expozitii de arta medievala În mai multe tari( Intrarea În Ierusalim, Înaltarea Domnului la cer, Buna Vestire). Biserica Cuvioasa Paraschiva din Desesti - a fost ridicata În anul 1770 (sau 1717), fiind zugravita de Radu Munteanu În anul 1780 si de catre Gheorghe Zugravul. Are icoane vechi din secolul XVIII -lea, mai vechi decât biserica (Botezul Domnului -1707, autor Dragus Teodor). În anul 1788 pe lânga biserica a functionat o scoala confesionala. În cimitirul de lânga biserica putem admira un stejar secular cu circumferinta de cca 6 metri, marturie a vechilor paduri (acum disparute) ce au constituit "materia prima" a monumentelor de arhitectura traditionala.Aceasta biserica face parte in prezent din patrimoniul universal UNESCO. Biserica Sf. Arhangheli Mihail si Gavril din Hoteni - a fost edificata În anul 1657 probabil la Botiza (dupa alte surse, Într-o localitate din dreapta Tisei), are o silueta matura si atractiva, fiind mai putin cunoscuta de catre turisti datorita situarii ei lateral fata de un drum secundar. Biserica Sf. Mihail si Gavril din Breb -a fost construita Înainte de anul 1531 Într-un sat acum disparut (Copacis), situat Între Breb si Mara (si de unde provine o parte dintre locuitorii celor doua localitati mentionate). Biserica a fost largita În anul 1643, reparata În anul 1715, cu pictura interioara realizata pe pânza În anul 1626 (distrusa cu ocazia reparatiilor din anul 1864) si repictata În anul 1868. Biserica din Ocna Sugatag - a fost edificata la sfârsitul secolului XX-lea, ctitor fiind preotul Mircea Antal din Breb. O biserica noua ,executata nu numai conform stilului traditional , ci si extrem de minutios ornamentata, o adevarata bijuterie arhitectonica.

Valea Cosaului

Biserica Sf, Nicolae din Feresti este ridicata În anul 1690 (1700 sau 1779 dupa alte surse). Pictura interioara este realizata În culori vii de Ion Plohod din Dragomiresti la Începutul sec. XIX -lea. Biserica Sf. Nicolae din Cornesti a fost ridicata În prima parte a secolului XVIII -lea, având picturi interioare pe pânza realizate de Hodor Teodor din Viseu de Mijloc În anul 1775. Biserica Nasterea Maicii Domnului din Calinesti - Caieni este situata În vecinatatea drumului spre Valeni-Bârsana si a fost construita pe locul unei manastiri ridicate În anul 1470. Biserica a fost largita În sec. XIX-lea spre nord si atunci i s-a adaugat si pridvorul spre sud. Picturile murale au fost executate pe pânza de catre Alexandru Ponehalschi În anul 1754. Biserica Nasterea Maicii Domnului din Calinesti-Susani a fost construita În anul 1784 pe locul unei biserici mai vechi, amintite În anul 1712. Biserica are o forma treflata (În forma de cruce) - de influenta est-carpatica, având pictura iconostasului realizata de Nicolae Cepinschi -1788. Exista mai multe icoane vechi originale si vechi. Biserica Sf. Nicolae din Sârbi-Josani. A fost construita În anul 1665 În apropierea unei manastiri distruse de tatari. Biserica are streasina dubla si pastreaza câteva icoane vechi, sugestive si originale. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sârbi-Susani - a fost ridicata În anul 1667 (sau 1532, 1660, 1748), fiind o biserica fara pridvor, Încinsa de un brâu sub forma de funie rasucita, sculptat În lemn. Pictura naosului a fost realizata de Iosiv, Iacov si Alexandru Ponehalschi În anul 1766, pastrata Însa doar fragmentar. Pictura altarului este realizata de Stefan Amokevici În anul 1800. Biserica Sf. Nicolae din Budesti-Josani - este una dintre cele mai mari biserici de lemn din Maramures. Ridicata În anul 1643 (dupa alte datari 1628, sau chiar 1471 ori 1856), cu o Înaltime de de 18 m, are acoperis cu streasina dubla. Pictura veche realizata În anul 1762 de Al Ponehalschi, se mai pastreaza doar pe tâmpla si În altar. Biserica detine icoane vechi pe lemn si sticla (una dintre acestea, cea a Sf. Ioan Botezatorul fiind datata Înainte de secolul XV-lea). Aici se pastreaza camasa de zale a lui Pintea Viteazul, ce cântareste 8,5 kg (cumparata de comunitatea locala de la Budapesta dupa anul 1860 cu suma impresionanta de 1000 florini), coiful metalic al acestuia (1,5 kg) si un steag al "curutilor" lui Rakoczi, Între care au fost si multi maramureseni. Biserica Sf. Nicolae din Budesti-Susani a fost construita În anul 1628 (dupa inscriptia de pe usile Împaratesti), având iconostasul pictat de Al Ponehalschi În anul 1760. Acoperisul are poala dubla si În biserica se pastreaza icoane vechi, manuscrise, carti religioase vechi, covoare, stergare, piese de mobilier

Valea Izei

Biserica Intrarea in Biserica a Maicii Domnului din Bârsana, a fost inaltata În anul 1711, insa este consemnata in documente inca din a doua jumatate a secolului XIV. Ea se afla in cimitirul vechi, pe dealul "Jbiri", unde a fost adusa de catre localnici in anul 1807 de la manastirea situata tot in comuna Bârsana, având hramul "Sfântul Vasile", manastire parasita de calugari in anul 1800. Biserica "Cuvioasa Paraschiva"" din Poienile Izei, este unul dintre cele mai bine pastrate monumente ale arhitecturii maramuresene din lemn, fiind atestata documentar in anul 1604. Biserica "Buna Vestire" din Ieud Deal, a fost construita În anul 1364 si este cea mai veche biserica de lemn din Maramures. La inceputul secolului XIV voievodul Balc, nepotul lui Dragos, isi cladeste un castel din lemn lânga râul de-a lungul caruia se va intemeia localitatea Ieud, iar localnicii, cu ajutorul voievodului ridica alaturi de castel si aceasta biserica.Pictura a fost realizata in anul 1782 de catre Alexandru Ponehalschi. Biserica a fost construita din lemn de brad, are dimensiuni mici, iar scara a fost construita dintr-un singur lemn. In podul acestei biserici s-a gasit un codice vechi, cunoscut azi cu denumirea de "Zbornicul de la Ieud", datat din anii 1391-1392, care reprezinta cea mai veche pravila in limba româna scrisa de mâna cu litere chirilice.

Manastirea "Moisei" este unul din vechile centre de cultura si civilizatie ortodoxa din Maramuresul Voievodal. Perioada construirii bisericii din lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" se presupune a fi Între 1599-1643, perioada in care În jurul manastirii vietuiau mai multi calugari.Biserica de lemn a fost ctitorita de mitropolitul de Alba Iulia, Sava Brancovici, in anul 1672.

1.2. Biserici de piatra si caramida. Cea mai veche biserica de acest gen (si una dintre cele mai vechi din Maramures) este cea a cnezatului familiei Dragos din Giulesti, situata În curtea bisericii de piatra din secolul XIX-lea, o biserica În stil romanic târziu datata sec. XIII-XIV-lea (aici a efectuat sapaturi arheologul Radu Popa), biserica ale carei ruine existau Înca În anul 1864 si a carei fundatie a fost Întarita, pentru vizitare.Exista mai multe biserici de piatra din secolele XIX-XX si XXI-lea pe V. Marei, Cosaului, În Baia Sprie si Cavnic, reprezentative fiind: Biserica greco-catolica din Giulesti (1888), Biserica greco-catolica din Harnicesti, Biserica ortodoxa din Mara (1899), Biserica romano-catolica din Ocna Sugatag, Biserica ortodoxa din Budesti si Biserica ortodoxa din Breb.

1.3. Portile de lemn maramuresene. Împreuna cu bisericile de lemn, au adus celebritatea Maramuresului si sunt fara Îndoiala, specifice zonei, prin multe particularitati.Ca urmare a faptului ca În orânduirea feudala, portile de intrare impunatoare erau prezente la curtile nobiliare, ulterior acestea (inclusiv cele de lemn din Maramures) au devenit un simbol al starii sociale, astfel ca s-au impus niste restrictii la constructia portilor de lemn, În parte pastrate si acum (În sensul ca portile de lemn lipsesc aproape total În fostele sate iobagesti ae Maramuresului (Strâmtura, Glod) sau În satele ucrainene.Portile de lemn prezente la portile locuintelor din Maramures sunt recente sau actuale, extrem de putine fiind cele din perioada interbelica (pe V. Cosaului).

1.4. Muzee. Conservarea patrimoniului cultural-etnografic si de istorie-stiintele naturii a preocupat multe personalitati dornice sa transmita generatiilor viitoare elementele de identitate locala. Înfiintarea Asociatiunii pentru cultura poporului român din Maramures la 13 decembrie 1860 a avut ca scop si realizarea unui muzeu al zonei pentru culturalizarea marelui public si a oamenilor de la sate.

Muzeul satului maramuresan de pe Dl. Dobaies-V. Ronisoarei (inaugurat la 30 mai 1981) cuprinde multe case vechi de pe vaile Marei si Cosaului: casa Ilea din Calinesti (sfârsitul sec. XIX-lea), casa Marinca din Sarbi (edificata În anul 1785), casa Iurca din Calinesti, casa Cupcea din Calinesti (1710), casa Tiplea din Feresti (sec. XVIII-lea), casa Arba din Vadu Izei (Începutul sec. XIX-lea), casa Bohotici din Mara, casa Chis Ioan din Dragomiresti, s.a.

Muzeul satului maramuresan din Desesti. Acesta detine cca 2000 icoane pe sticla si lemn, mii de piese de ceramica autentica, mobilier taranesc maramuresan. Investitia realizata integral din fondurile proprii ale pictorului Mihai Covaci are ca scop promovarea turismului de tip cultural. Muzeul instrumentelor muzicale din Maramures. Este de fapt o colectie realizata prin programul PHARE Turism rural, În anul 1997, gazduita de casa Covaciu Ioan-Bulea, nr. 578, localitatea Vadu Izei.

1.5. Troite de hotar. Exista indicii de la sfârsitul sec. XVI-lea, ca În majoritatea comunitatilor maramuresene existau troite de hotar, monumente construite din lemn, mai rar piatra, denumite curent "rastigniri". Urmarindu-le pozitia si având norocul uneori de a vedea pe poala acoperamântului de tabla si anul realizarii, putem puncta În teren si acum evolutia spatiului locuibil al comunitatii respective. Putine astfel de troite se mai pastreaza din sec. XIX-lea (În Desesti, din anul 1896). Cea mai veche si unicat este troita de la Berbesti, ridicata de familia Rednic În secolul XVII-lea, cu sculpturi si basoreliefuri de maniera catolica, provenite de la o biserica veche.

1.6. Case memoriale. Muzeul etnografic al Maramuresului a reabilitat si gestioneaza mai multe case vechi, conservate la locul lor de constructie, dintre care amintim : Casa memoriala Ilie Lazar din Giulesti, Casa memoriala Ilie Lazar din Giulesti, Casa Iurca din Harnicesti.

2. Patrimoniul etnografic. Ofera numeroase atractii pentru vizitatori, datorita autenticitatii de mare valoare a acestei regiuni.Dintre acestea as aminti ca fiind foarte reprezentative:. festivalurile si manifestarile artistice si culturale ("Festivalul datinilor si obiceiurilor de iarna de la Sighetu- Marmatiei", " Festivalul de colinzi si obiceiuri ucrainene", "Tanjaua de la Hoteni", "Festivalul nuntilor", "Jocul satului" si "Serile de poezie Nichita Stanescu"de la Desesti

Instalatii taranesti (morile, pivele, vâltorile) au jucat un rol deosebit În viata satelor maramuresene În trecut si mai joaca si astazi. Instalatiile actionate hidraulic sunt cele care au supravietuit si În mileniul al III-lea, devenind atractive obiectice turistice. Remarcabile ramân ca interes turistic instalatiile vechi de 100-200 de ani din Breb si Calinesti, mori si vâltori (moara lui Pop Gheorghe din Breb are o vechime remarcabila de 200 de ani de functionare neÎntrerupta). Mori cu roata verticala, pive si vâltori În functiune, pot fi vizitate si În localitatile Desesti, Harnicesti, Budesti si in unele localitati de pe Valea Izei.

PATRIMONIUL CULTURAL AL DEPRESIUNII MARAMURESULUI- SUPORT AL DEZVOLTARII ACTIVITATILOR TURISTICE

Studiul perspectivelor turismului in Depresiunea Maramuresului porneste de la potentialul generos oferit de natura si de catre civilizatia umana specifica, necesitând o valorificare eficienta bazata În primul rând pe implicarea sporita a celor interesati si a comunitatilor locale, pentru ca pe termen scurt e putin probabila o implicare substantiala a statului cu fonduri de dezvoltare a turismului rural. In viitor, regiunea studiata ar putea deveni un punct de atractie pentru investitii in scopul valorizarii patrimoniului cultural ca suport al dezvoltarii activitatilor turistice, ceea ce ar duce atât la pastrarea valorilor materiale si spirituale ale civilizatiei maramuresene cat si la cresterea atractivitatii acestei regiuni prin dezvoltarea diferitelor forme de turism.

Tipurile de actiuni bazate pe patrimoniu, in Depresiunea Maramuresului s-ar putea inscrie pe trei axe principale:

1.dezvoltarea turismului cultural, cale utilizata in multe tari europene pentru valorizarea patrimoniului.Acest lucru s-ar putea face prin promovarea atractivitatii unui teritoriu pentru a determina turistii sa vina, acestia la rândul lor contribuind la diseminarea informatiei si prin crearea unor retele cu diferite produse turistice "fabricate". In prezent turistii vin doar pentru latura traditionala a regiunii, pentru cele 4 biserici din lemn care fac parte din patrimoniul UNESCO, pentru "Cimitirul Vesel"de la Sapânta, sau pentru pensiunile agroturistice.

2.dezvoltarea unor filiere de mestesuguri si produse artizanale legate de agricultura, de traditii si de modul de viata.Reprezentative in acest sens sunt constructiile din lemn (case, casute de vacanta, porti, troite, obiecte de uz casnic, etc) recunoscute in multe tari din Europa. Actiuni de acest tip ar determina crearea unor retele de dezvoltare teritoriala radiara care ar putea duce la amenajarea de parcuri industriale.Tot prin asemenea actiuni s-ar putea valorifica produsele legate de minerit;

3.dezvoltarea unor actiuni legate de modul de viata care sa duca la valorizarea peisajelor culturale (ex. peisajele traditionale), pentru ca pe de o parte datorita acestora Maramuresul este o regiune turistica, iar pe de alta parte remarcam evolutia Înspre un nou tip de habitat, cu constructii care tind sa eclipseze prin proportii casele traditionale care au mai ramas (inclusiv poarta din lemn care desi pastreaza motivele sculptate, este supradimensionata).In acest caz, de o deosebita importanta este integrarea amenajarii peisajelor În amenajrea teritoriului si În politicile sectoriale (economie, infrastructura, dezvoltare sociala, dezvoltare urbana si rurala, cultura, mediu), deci despre politicile integrate, care vizeaza simultan protectia, gestiunea si amenajarea peisajelor.Aceste trei domenii ale actiunii, care ar duce la crearea de activitati pornind de la patrimoniu, nu exclud posibilitatea de a ne gândi la altele care au fost considerate prea putin patrimoniu exploatabil, cum ar fi: domeniul apelor minerale, domeniul muzicii si dansului, domeniul picturii (de exemplu crearea unor centre de pictura pe sticla sau pe lemn), s.a.

Patrimoniul permite crearea unui numar important de activitati economice si culturale, dar cum populatia le cauta pe cele care Îi permit ridicarea calitatii vietii am putea reflecta la dezvoltarea urmatoarelor tipuri:

1.activitati de identificare a resurselor patrimoniale si activitati determinate de acestea, care implica atât actorii locali si populatia cât si experti din diferite domenii (etnologi, economisti, ingineri, sociologi, etc);

-activitati de formare pe diferite specializari legate de patrimoniu, de turism, de amenajarea teritoriului, atat pentru studenti cât si pentru cei care vor sa se reorienteze, sau diferite cursuri pentru populatia din teritoriu ;

2.activitati legate direct de valorizarea patrimoniului, de conceptia de produs cultural si de gestiunea siturilor.Aceste tipuri de activitati ar putea fi alternativa cea mai buna la cele agricole.Pornind de la initiativa privata individuala, ele s-ar putea extinde in teritoriu În jurul unor poli de dezvoltare a economiei patrimoniului sub forma de parcuri industriale. In acest sens este necesara o reflectie asupra potentialului deja existent in fiecare UTPL (ex. olaritul pe Valea Izei la Sacel; prelucrarea lemnului: case, porti, obiecte de uz casnic la Bârsana, Vadu Izei, Poienile de Sub Munte, etc; covoare la Botiza; cergi la Sapânta, s.a.). Asemenea activitati s-ar putea dezvolta si pe lânga Muzeul Etnografic din Sighetu-Marmatiei;

3.activitati legate de elaborarea proiectelor, mobilizarea sau accesarea unor modalitati de finantare, evaluarea proiectelor. Aceste activitati s-ar putea dezvolta cu sprijinul Consiliului Judetean Maramures, singurul in masura sa finanteze asemenea activitati, prin intermediul fondurilor de la Uniunea Europeana.

Alaturi de aceste actiuni si activitati, importante pentru valorizarea patrimoniului cultural si care ar determina ca acesta sa devina vector de dezvoltare, am putea considera importante unele oportunitati legate de contextul european: modernizarea axei de acces Vest-Est dinspre Ungaria-Austria, noua axa de circulatie europeana Nord-Sud Între Polonia-Ucraina-România, cu deschidere spre Bulgaria-Grecia; podul rutier peste Tisa la Sighetu Marmatiei, tunelul rutier pe sub muntele Gutâi si Începerea negocierilor pentru aderarea Ucrainei la Comunitatea Europeana. De mentionat faptul ca oferta turistica a Maramuresului corelata cu cea a manastirilor din Bucovina este printre primele locuri in "topul" ofertei turistice a României.

Principalele forme de turism, care se pot practica În Depresiunea Maramuresului au la baza deopotriva valorificarea patrimoniului natural si cultural. Aceste doua aspecte sunt inseparabile si arata legatura stransa dintre om si spatiul pe care acesta l-a locuit. Reprezentative in acest sens sunt urmatoarele :

1.turismul itinerant, În scopul valorificarii potentialului natural si cultural, influentat de valoarea estetica a obiectivelor turistice si de modul de raspândire a acestora fata de arterele de circulatie;

2. turismul de odihna si recreere, nu se poate desfasura decat În statiunile balneo-climaterice (Ocna Sugatag) si climaterice (Borsa), sau În diferite locuri pitoresti, reconfortante si cu posibilitati de practicare a unor activitati recreative.

3. turismul de tratament balnear, se poate practica sub forma de cura externa (Ocna Sugatag, Costiui) si tratament (Ocna Sugatag).

4. turismul de sfarsit de sapt[amâna, se desfasoara pe vaile Izei, Marei, Vaserului, Viseului, Sapantei, În zona periurbana a oraselor, pe malul lacului Teplite, etc.

5. agroturismul, se poate practica mai ales În localitatile rurale care indeplinesc conditiile necesare pentru a deveni "sate turistice", insa presupune existenta drumurilor de acces modernizate si dezvoltarea unor activitati legate de modul de viata rural;

6. turismul pentru vânatoare si pescuit sportiv, faciliteaza legatura omului cu natura si În plus exista premise naturale favorabile;

7. turismul pentru reuniuni, festivaluri cultural-folclorice, sarbatori traditionale, se desfasoara mai ales la Sighetul Marmatiei si În statiunea Borsa;

8.turismul de iarna, se practica În statiunea Borsa sau În satele incluse În circuitul agroturistic;

9. turismul artizanal -este bine organizat doar În localitatea Vadu Izei prin proiecte finantate prin programe Phare-Turism rural. Exista Înca ramuri ce lipsesc complet (olaritul) si practic nu exista magazine de unde turistii sa poata achizitiona anumite suveniruri;

10.turismul etnografic-folcloric -este pe primul loc ca oferta si numar de vizitatori. Cerintele acestui gen de turism (port traditional, arhitectura specifica, mobilier, muzica si dansuri caracteristice) exista În toate localitatile de pe V.Izei, V. Marei si V. Cosaului (cu exceptia localitatii Ocna Sugatag).

11.ecoturismul- se bazeaza pe existenta mai multor arii ocrotite În Depresiunea Maramuresului (padurea Craiasca de la Ocna Sugatag, taurile de la Hoteni cu testoase, turbaria cu plaur plutitor de la Hoteni, etc.) si favorizeaza desfasurarea turismului ecologic.

12.turismul pastoral. Stânile sunt o curiozitate si o prezenta inedita În Europa, deoarece, acest mod de crestere a animalelor, cu pendulare montana temporara, nu mai exista În afara României decât În Serbia si Bulgaria Sarbatorile pastorale sunt prezente În oferta turistica pe V. Marei si V. Cosaului (masurisul, ruptul sterpelor sau sâmbra) la Începutul lunii mai În localitatile ale caror animale vareaza pe teritoriul localitatii respective (Budesti, Breb, Mara, Desesti, Sat Sugatag, Giulesti).

In concluzie am putea spune ca patrimoniul permite regândirea dezvoltarii teritoriale locale si din alte unghiuri. El poate determina crearea de noi activitati culturale si economice, devenind astfel factor de dezvoltare.Putem vorbi despre doua directii ale dezvoltarii: dezvoltarea liniara prin crearea de retele de-a lungul unor "itinerarii culturale" si dezvoltare radiara in jurul unor poli ai patrimoniului. Patrimoniul maramuresean poate constitui fundamentul unor actiuni care ar determina revigorarea regiunii in studiu prin dezvoltarea activitatilor turistice.

References

BIBLIOGRAFIE

Audrerie Dominique, La notion et la protection de patrimoine, Ed. Presse Universitaire de France, Coll. Que sais-je, 1997.

Barle I., Insemnari din bisericile Maramuresului, Bucuresti, 1909.

Bran Florina, Dinu M., Simon Tamara, Turismul rural. Modelul european. Edit . Economica, Bucuresti, 1997.

Bratulescu Victor, Biserici din Maramures, in B.C.M.I., fasc. 107-110, 1941.

Bud T. , Date istorice despre protopopiatele, parohiile si manastirile romane din Maramures, Gherla, 1911.

Calberac Y. , Developpement regional et integration europeenne en Roumanie, mission de developpement economique de l'Ambassade de France en Roumanie, Bucarest, 2002.

Cristea G. , In tara bisericilor de lemn, Editura Mitropoliei Ardealului, Sibiu, 1989;

Cristea G.,Dancus M. , Maramures, un muzeu viu in centrul Europei, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 2000 .

Dancus M. , Zona etnografica Maramures, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1989.

Mac I. (2005)-Strategia dezvoltarii spatiale prin unitati teritoriale de planificare, in,Studia Universitatis, "Universitatea Vasile Goldis", Arad, 2005.

Moldovan C., Istvan D., Pop I., Ghidul turistic al judetului Maramures, Casa de Editura Algoritm Presse, 1997.

Nistor Fr., Arta lemnului În Maramures, Centrul Judetean de Îndrumare a Creatiei Populare, Baia Mare, 1980.

Opris I. , Ocrotirea patrimoniului cultural, Editura Meridiane, Bucurest,1989.

Popa R. , Tara Maramuresului, inceputul secolului XIV, Editura Academiei R.S.R., 1970.

Rautenberg M. , Le patrimoine et le developpement local, in "Pays d'art et d'histoire et poles d'economie du patrimoine"Paris, 2001.

Stiru V., Otoiu A., Florea G., Bertoti P., Maramuresul turistic. Edit. Marci si Condor, Baia Mare, 1998.

Wagner P. , Fonctions du patrimoine culturel dans une Europe en changement, Paris.

Vinze Maria, Dezvoltarea regionala si rurala, idei si practici, Presa Universitara Clujeana, pag. 184, 2000.

***Acta Mvsei Maramoresiensis, vol I, Etnografie si folclor, Sighet.

***Anuarul Marmatia III, Muzeul Judetean Maramures, Baia Mare, 2003.

***Anuarul Marmatia IV, Muzeul Judetean Maramures, Baia Mare, 2004.

***Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva"-Desesti, Maramures, Unesco, Coordonator: Ioan Marchis, 2004.

***Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva"- Poienile Izei, Maramures, Unesco, Coordonator: Ioan Marchis 2004.

***Cultura si Cultele, Evaluari, Proiecte, Strategii, Guvernul Romaniei- Ministerul Culturii si Cultelor, 2002.

***Ecole Nationale du Patrimoine, "Patrimoine culturel, patrimoine naturel", Actes du colloque des 12 et 13 decembre, Ed. La Documentation Francaise, 1994.

***Fisele localitatilor din Depresiunea Maramuresului, elaborate de Directia de Statistica a Judetului Maramures in anul 2004;

***Graiul Maramuresului (ziar local), despre Muzeul tarancii- Dragomiresti, 16 aprilie, 2004.

***Institut europeen des itineraires culturels, www.culture-route.lu;

***Institutul roman de memorie culturala -CIMEC, www.cimec.ro;

***Legea nr. 182 din 25 octombrie 2000 (actualizata pana la data de 29 iunie 2004), privind protejarea patrimoniului cultural national mobil;

***Muzeul Etnografic al Maramuresului- Sighetu-Marmatiei, revista elaborata cu ocazia Zilei Internationale a muzeelor , 2003.

***Patrimoniu de cultura si civilizatie, a treia sectiune, pag. 115-117;

***" Patrimoniu" (1998,2004)-Revista Oficiului Judetean pentru Patrimoniu Cultural National, Muzeul Judetean Maramures;

***Planul de dezvoltare durabila a judetului Maramures, 2007-2013;

***Principii directoare pentru dezvoltarea durabila a continentului european, Hanovra, 7-8 septembrie 2000;

***Strategia de dezvoltare durabila a judetului Maramures, 2004.