STRATEGIE DE DEZVOLTARE DURABILĂ ÎN REGIUNEA DYALA ŞI ORAŞUL BAQUBA DIN IRAK

Abstract

In recent decades, Iraqi historical cities have witnessed substantial urban and social changes that have turned them into unattractive places for living and investment, and where development potential has been ignored. The weakness of strategic plans regarding the consideration of the present urban development strategies has led to the random growth of the city, the distortion of cultural heritage sites and the quality of life in cities, generating social and environmental problems. That is why there is a need for the foundation of a territorial development strategy of Iraq and the studied area - the Diyala region and the city of Baquba, which is in accordance with the objectives of sustainable development at the world level and with modern urban regeneration approaches, which implies the improvement of the historical identity and cultural. The outcome of the development strategy of Dyala region and Baquba city must reflect the objectives of sustainable development and have a clear vision and strategic objectives in the short and medium term.

Headnote

Abstract

In recent decades, Iraqi historical cities have witnessed substantial urban and social changes that have turned them into unattractive places for living and investment, and where development potential has been ignored. The weakness of strategic plans regarding the consideration of the present urban development strategies has led to the random growth of the city, the distortion of cultural heritage sites and the quality of life in cities, generating social and environmental problems. That is why there is a need for the foundation of a territorial development strategy of Iraq and the studied area - the Diyala region and the city of Baquba, which is in accordance with the objectives of sustainable development at the world level and with modern urban regeneration approaches, which implies the improvement of the historical identity and cultural. The outcome of the development strategy of Dyala region and Baquba city must reflect the objectives of sustainable development and have a clear vision and strategic objectives in the short and medium term.

Key words. sustainable development, territorial development strategy, urban regeneration, cultural identity.

1.Context

Conceptul de dezvoltare durabilă este un concept polivalent care include viziuni şi dimensiuni sociale, economice şi de mediu şi poate să difere în funcţie de ideologiile şi programele politice şi de diferitele tendinţe culturale dar şi de gradul de civilizaţie ale ţărilor lumii, deoarece conceptul de dezvoltare durabilă a fost folosit pentru a se referi la durabilitatea dezvoltării umane în societate.

Conceptul de dezvoltare durabilă are un caracter integrativ şi interdisciplinar (Petrişor, 2013). Modelul conceptual al dezvoltării durabile ia în considerare dimensiunile spaţiale şi temporale ale durabilităţii (Petrişor şi Petrişor, 2014), cunoscute în literatura de specialitate ca inter-generaţionale şi respectiv intra-generaţionale (Fig. 1). Din această perspectivă multidimensională, se conturează ideea că durabilitatea capătă sens numai întrun model holistic şi sinergic, în care suma rezultatelor obţinute produce un efect mai mare decât acţiunile separate.

Pilonii dezvoltării durabile - mediul sociocultural, economia şi mediul natural - sunt caracterizaţi de procese şi obiective diferite (Petrişor, 2014), dar în ansamblu acestea sunt supuse unor cicluri determinate în mare măsură de factori naturali.

Preocupată de soarta generaţiilor viitoare, abordarea dezvoltării durabile nu vine cu pretenţia de a asigura un viitor mai bun prin sacrificarea prezentului. Din contră, după cum aminteşte şi Raportul Comisiei Brundtland (CNUMD, 1987), obiectivul dezvoltării durabile este de a satisface nevoile generaţiilor prezente, dar cu condiţia ca această satisfacţie să nu se obţină în detrimentul generaţiilor viitoare (Petrişor, 2003, 2008, 2016; Zuindeau, 2005).

Definiţia cea mai generală şi consensuală asupra a ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă se referă la dezvoltarea care „satisface nevoile prezentului, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi" (CNUMD, 1987) şi relevă o dimensiune dublă, între o echitate între generaţii şi una intra-generaţională.

Dacă a doua parte a definiţiei face referire la problema echităţii între generaţii, prima se referă, la rândul său, la echitatea intrageneraţii (Langhelle, 2000). Dintre acestea, echitatea intra-generaţională a fost mult mai puţin abordată (Stymne şi Jackson, 2000).

Discuţia se poate canaliza pe interdependenţele interne dintr-un anumit teritoriu (Petrişor, 2007a, b): interacţiunile dintre actori, interacţiunile dintre domenii, interacţiunile dintre subansambluri teritoriale. Însă problema de interdependenţă se evidenţiază în special în relaţia unui teritoriu cu cele aflate în vecinătate (Petrişor 2006, 2010, 2007a, b; Petrişor et al., 2017), mergând până la relaţia sa cu „restul lumii", ceea ce ar face posibilă analiza unui echilibru în termeni de consum de resurse sau de „import de durabilitate". Orice reflexie asupra riscului de „non-durabilitate" a unei situaţii sau, dimpotrivă, asupra şanselor de extindere a dezvoltării durabile trebuie să ţină seama de astfel de legături, de interconexiunea spaţială şi de potenţiala lor ierarhizare (Tache et al., 2010).

Unul dintre principalele obstacole în aplicarea politicilor de dezvoltare durabilă este dualitatea care există între nevoia de soluţii şi strategii care să depăşească graniţele, întrucât nu există o cooperare între ţări şi nici nu există posibilităţi de cooperare pe viitor. Utilizarea principiilor dezvoltării durabile în ţările în curs de dezvoltare are tendinţa de a nu lua în considerare importanţa obiceiurilor şi tradiţiilor locale ale populaţiei. Este o sarcină imensă să schimbi mentalităţile. Deşi dezvoltarea durabilă poate ajuta la eliminarea sărăciei în lume şi la ajustarea inegalităţilor sociale, abordând nevoile umane într-un mod mai echitabil şi reorientând tehnologia pentru a respecta planeta şi a asigura viabilitatea acesteia pe termen lung, există şi consecinţe negative. Realizarea obiectivelor dezvoltării durabile implică reducerea sau eliminarea completă a energiei care alimentează deja o parte din populaţie cu una nouă, ecologică, ce necesită schimbarea infrastructurii, a obiceiurilor de consum şi în final această tranziţie poate fi foarte costisitoare. Ţările dezvoltate nu întâmpină mari dificultăţi în adoptarea unor noi forme de energie, dar naţiunile în curs de dezvoltare nu-şi pot asuma aceste cheltuieli pentru tranziţia la forme de energie verde. De asemenea, schimbările privind conservarea şi îngrijirea ecosistemelor şi a biodiversităţii pot determina mai multe industrii să îşi reducă activităţile sau, în cel mai rău caz, să le oprească cu totul. Acest lucru poate aduce şomaj pentru o parte din populaţie care şi-a dedicat întreaga viaţă lucrului într-un singur sector, cum ar fi industria cărbunelui.

Provocările urbane trebuie să acopere cinci domenii largi: ocuparea forţei de muncă, dinamica populaţiei, acces echitabil la oraş, mediu şi schimbări climatice şi guvernare urbană. În acest sens sunt necesare abordări de jos în sus ale planificării urbane care descentralizează funcţiile de dezvoltare la niveluri municipale şi consolidează capacităţile tehnice şi financiare ale autorităţilor locale. În plus, având în vedere multiplele urgenţe umanitare cu care se confruntă regiunea Diyala, sunt necesare măsuri eficiente pentru a aborda impactul urban negativ al războiului, ocupaţiei, conflictelor şi deplasărilor din regiune. Aceasta include politici de îmbunătăţire a eficienţei proceselor de migraţie, respectând în acelaşi timp drepturile tuturor populaţiilor strămutate. De asemenea, implică măsuri de promovare a reconcilierii incluzive şi a cadrelor de reconstrucţie în oraşele afectate de conflict. În cazul nostru este importantă o nouă abordare incluzivă a dezvolt ării urbane durabile care răspunde nevoilor şi aspiraţiilor populaţiilor urbane şi rurale din regiune. Această abordare ar trebui să fie ancorată de principiile şi obiectivele cheie ale Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabil ă, cu scopul de a asigura siguranţa, incluziunea, rezilienţa şi sustenabilitatea oraşelor şi societăţilor irakiene. Una dintre cele mai critice probleme legate de terenurile din regiunea Diyala şi oraşul Baquba, în afară de expansiunea urbană, adesea pe terenuri agricole valoroase, este lipsa cadastrului şi intabulării terenurilor. Această procedură a devenit un obstacol major în calea implementării proiectelor publice în oraşe şi trebuie modificată pentru a facilita extinderile planificate ale oraşului care vor contribui la dezvoltarea urbană durabilă.

Una dintre tehnicile care au fost folosite în ultimii ani pentru reamenajarea urbană este regenerarea culturală, care este văzută ca un mijloc de refacere şi îmbunătăţire a calităţii vieţii urbane prin îmbunătăţirea şi dezvoltarea caracteristicilor unice ale unui loc şi ale oamenilor săi. În contextul irakian, importanţa regenerării urbane în îmbunătăţirea condiţiilor fizice de mediu şi a standardelor de viaţă nu este încă recunoscută. Mai mult, studiile anterioare care se ocupă de contextul local au arătat că multe proiecte de reamenajare urbană nu au abordat pe deplin problemele de deteriorare a mediului urban şi au produs dileme în ceea ce priveşte conservarea patrimoniului. Designul urban este parte integrant ă a procesului de regenerare urbană. Prin urmare, propunerile tezei de doctorat analizează modul în care cartierele cu zone de patrimoniu cultural sunt dezvoltate în zonele din centrul oraşului şi subliniază modurile în care tehnicile de design urban sunt utilizate ca parte a procesului mai larg de regenerare urbană. Cercetarea este o încercare de dezvoltare a unei abordări de evaluare a propunerilor/proiectelor de regenerare urbană care urmează să fie desf ăşurate în oraşul Baquba prin intermediul designului urban şi identificarea relaţiei dintre principiile de proiectare urbană şi obiectivele de dezvoltare durabilă şi determinarea factorilor de bază care contribuie la regenerarea urbană durabilă.

Necesitatea regenerării urbane a apărut în prezent din cauza mai multor factori. Cel mai important este creşterea oraşelor şi extinderea lor în topografie ceea ce necesită apariţia de drumuri noi şi dezvoltarea industriei pe baza tehnologiilor moderne. De asemenea, absenţa coordonării în utilizarea terenului şi lipsa serviciilor publice solicitate sunt factori importanţi care îngreunează realizarea unei strategii de dezvoltare locală la nivelul oraşelor din Irak, inclusiv în cazul oraşului Baquba. Evaluarea iniţiativelor de regenerare a patrimoniului construit existent în Irak ajută la răspunsul întrebărilor despre provocările cu care se confruntă valorile patrimoniului din contextul urban, pe lângă evaluarea rolului patrimoniului local în realizarea abordărilor de regenerare conduse de cultură. Conceptele de durabilitate şi regenerare urbană sunt încă la început şi sunt necesare multe eforturi pentru a îmbunătăţi cunoştinţele disponibile despre înţelegerea şi implementarea acestor teme (Hussein et al., 2019).

2.Metodologie

Metodologia constă din propuneri punctuale de rezolvare a marilor provocări la nivelul regiunii Dyala şi a oraşului Baquba, propuneri care să reprezinte obiectivele dezvoltării durabile la nivel mondial.

Una dintre marile provocări pentru oraşul Baquba şi regiunea Diyala este problema mediului natural. Oraşul Baquba era renumit pentru livezile sale roditoare care se aflau în interiorul limitelor oraşului de ambele părţi ale Râului Diyala şi care au influenţat în mod pozitiv climatul şi au contribuit la asigurarea unui peisaj urban frumos şi confortabil. Era înconjurat de plantaţii de palmieri, precum şi de livezi care produceau lămâi, rodii şi alte fructe. Situat pe principalele rute rutiere şi feroviare dintre capitala Bagdad şi statul Iran, oraşul Baquba era un centru de comerţ cu produse agricole.

Mediul natural a fost profund deteriorat datorită războiului din Irak, iar schimbările climatice globale au un impact negativ asupra sănătăţii umane. Astfel, calitatea aerului este deteriorată de poluarea datorată substanţelor utilizate în timpul războiului din Irak şi care mai persistă şi astăzi şi conduce la boli respiratorii precum astmul şi cancerul pulmonar. În plus, contaminarea apei cauzată de urmările războiului afectează grav sănătatea publică (Khwedim et al., 2011) Pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă trebuie găsite modalităţi de a îmbunătăţi atât calitatea, cât şi cantitatea rezervelor de apă dulce disponibile. În acest sens este necesar ca staţiile de tratare a apelor uzate să funcţioneze eficient, iar metodele de eliminare a apelor uzate să nu polueze sursele de apă subterană.

Soluţia în cazul oraşului Baquba este retehnologizarea în vederea utilizării tehnologiilor moderne de tratare a apelor uzate şi dublarea sau chiar triplarea capacităţii de tratare a apelor uzate.

De asemenea, cantitatea de deşeuri colectate zilnic este de aproximativ 450 de tone în oraşul Baquba, reprezentând 85% din totalul deşeurilor. Restul deşeurilor se colectează o dată sau de două ori pe săptămâna, datorită lipsei de angajament a majorităţii cetăţenilor din oraşul Baquba care aruncă deşeurile pe terenuri virane sau la intrările de lângă drumurile principale care duc spre cartierele lor. Consecinţele sunt dezastruoase în ceea ce priveşte poluarea solurilor, a apei freatice şi a aerului. Deşi municipalitatea Baquba a înfiinţat o groapă de gunoi sanitară în sud-estul oraşului, gestionarea ei se face în mod necorespunzător datorită deficitului de cadre specializate.

Recomandarea principală este construcţia unei gropi de gunoi ecologice, tot în partea de sud-est a oraşului, care să valorifice majoritatea deşeurilor şi care să conţină şi zone pentru ateliere de întreţinere şi curăţare a utilajelor. De asemenea, este necesară amplasarea de containere destinate colectării deşeurilor în cartierele nou construite, cu multe locuinţe informale, pentru a asigura un proces regulat de depozitare şi ridicare a deşeurilor menajere. Pentru o bună gestionare a deşeurilor la nivelul fiecărei locuinţe sunt necesare campanii de distribuire a sacilor de plastic în vederea colectării deşeurilor şi depozitării în containerele specializate.

Schimbările politice, economice şi sociale care au avut loc după 2003 în Irak şi deteriorarea situaţiei de securitate socială au avut un impact negativ asupra oraşelor şi au favorizat expansiunea urbană necontrolată. Aceasta a condus la distrugerea suprafeţelor cultivate. Aşadar, o mare problemă cu care se confruntă oraşul Baquba este urbanizarea necontrolată care a condus la defrişarea terenurilor agricole, pomicole şi horticole cu grave repercusiuni asupra mediului. Schimbările climatice (Ayub, 2009) se resimt cel mai drastic în zona oraşului Bagdad, dar şi în zona oraşului Baquba unde se manifestă furtuni de nisip de mare intensitate care paralizează circulaţia şi activităţile industriale şi comerciale. De aceea, este necesară refacerea centurii verzi a oraşului prin operaţiuni de plantare de palmieri în zona de est şi sud-est. De asemenea, trebuie asigurate practici agricole prietenoase cu mediul.

Potrivit statisticilor Departamentului de Migraţie din regiunea Diyala, până în martie 2015, s-a produs strămutarea a mai mult de 6700 familii către oraşul Baquba, impactul exodului în masă de la sat către oraş a creat şi creează presiuni enorme asupra sectorului locativ şi al serviciilor sociale din Baquba. Creşterea disproporţionată a populaţiei în raport cu infrastructura oraşului a condus de asemenea la o lipsă a parcărilor şi o lipsă a traficului fluid, mai ales din zona centrală spre suburbii, creând mari probleme (Hassoon, 2019). Un alt dezavantaj major pentru oraşul Baquba este lipsa siturilor culturale cu adevărat reprezentative pentru istoria şi dezvoltarea acestui teritoriu. Nu mai puţin de 200 de situri bogate în vestigii arheologice au fost descoperite în timpul războiului, iar mare parte din rămăşiţele găsite au fost transportate în Europa şi America, întrucât în zonă nu există un muzeu adecvat. O altă problemă este lipsa dotărilor publice pe care oraşul Baquba, cu populaţia în creştere, trebuie să le posede. Există doar câteva facilităţi sportive şi grădini publice, dar acest lucru nu este suficient.

Majoritatea unităţilor de locuinţe a fost construită în mod aleatoriu, cu specificaţii de construcţie reduse şi materiale de construcţie de proastă calitate. Acest lucru a fost posibil datorită incapacităţii agenţiilor guvernamentale de a stopa abuzurile. Astfel, a apărut cartierul Shifta cu un peisaj urban eterogen construit pe cel mai fertil teren agricol care de sute de ani a fost cunoscut pentru cultivarea citricelor şi a palmierilor. Lipsa de omogenitate a construcţiilor urbane în oraşul Baquba s-a materializat în cartiere precum Yarmouk sau Hattin în care locuinţele au fost construite cu diferite materiale ieftine precum chirpici, piatră şi tablă şi au fost dotate cu străzi înguste şi întortocheate.

Expansiunea urbană reprezintă o povară formidabilă pentru toate tipurile de servicii, în special pentru consumul de energie electrică şi apă potabilă. Există trei staţii care alimentează oraşul Baquba cu energie electrică, concepute pentru a transporta o sarcină maximă de 82 megawaţi în timp ce sarcina necesară depăşeşte 174 megawaţi. Odată cu extinderea aleatorie a zonelor de locuit s-a intensificat şi problema alimentării cu energie electrică în toate cartierele oraşului şi astfel s-a ajuns la 12 ore întrerupere pe timpul verii. În privinţa alimentării cu energie electrică, este necesară implementarea soluţiilor de energie verde prin realizarea unui parc fotovoltaic în zona de est a oraşului. Modulele fotovoltaice pot genera mai mult de 10 waţi de energie electrică pe metru pătrat. Această sumă este comparabilă cu producţia barajelor hidroelectrice tradiţionale. Cu toate acestea, modulele fotovoltaice nu necesită combustibil, ceea ce le face 100% durabile.

Creşterea disproporţionată a populaţiei pune o mare presiune şi asupra tuturor serviciilor de sănătate, educaţionale şi municipale. O altă problemă importantă o reprezintă existenţa unor fenomene negative, inclusiv cerşetoria în rândul populaţiei de origine rurală în majoritatea străzilor oraşului şi a principalelor sale intersecţii şi pieţe. Este şi normal, în aceste condiţii, ca fenomenul de poluare a mediului de diferite tipuri să se accentueze. Excesele rezidenţiale produc zilnic multe deşeuri menajere pe care autorităţile municipale nu le pot elimina. Este de luat în considerare şi poluarea vizuală datorită peisajului urban distorsionat. Defrişarea multor livezi şi zone verzi din interiorul oraşului face posibilă extinderea fenomenului deşertificării şi degradării solului şi privează mediul de centura sa verde care are un rol major în purificarea aerului oraşului (Khalaf şi Al-Jibouri, 2020).

De asemenea, regiunea Diyala este, în prezent, una din regiunile lumii care este foarte afectată de creşterea temperaturii. Motivele principale sunt radiaţia solară ridicată, precum şi tipul de sol al regiunii care tinde să absoarbă şi să stocheze căldura. Există, de asemenea, efectele insulei de căldură urbane şi calitatea slabă a aerului din oraşul Baquba care în cele din urmă conduce la creşteri severe de temperatură. Acest lucru va reprezenta o problemă majoră pentru majoritatea locuitorilor oraşului Baquba care încă se bazează pe răcirea pasivă pentru a menţine temperaturile din interiorul clădirilor. Planificarea urbană în Irak a fost în mare parte echivalentă cu planurile de zonare, cu o anumită includere limitată a nevoilor de dezvoltare socio-economică. Majoritatea, dacă nu toate aceste planuri sunt acum învechite şi nu mai reflectă realităţile şi nevoile actuale din sectorul urban. Planificarea urbană strategică sau metodologiile moderne de amenajare a teritoriului ca atare nu au existat şi nici nu s-a constatat o implicare în planificare a părţilor interesate din afara mecanismului guvernamental. În anii 1990 planificarea oraşului era practic absentă în Bagdad şi, în general, municipalităţile nu aveau planuri spaţiale sau planuri urbanistice actualizate (Al Any, 2002). Întrucât autorităţile aveau puţină responsabilitate sau chiar deloc pentru planificarea urbană, în prezent nu există resursele umane şi capacitatea instituţională necesară la nivel administrativ. Experienţa limitată la nivel central şi la nivel local în pregătirea planurilor urbanistice necesită o nouă orientare şi abordare a dezvoltării durabile a oraşelor. Rezultatele nu vor fi cele scontate în cazul în care programele de reconstrucţie nu sunt ghidate de planuri urbanistice generale şi nu se vor utiliza instrumentele moderne de planificare, cum ar fi sistemele informaţionale geografice (GIS). Astfel, fără a avea capacitatea de a susţine o dezvoltare urbană durabilă, autorităţile locale s-ar putea afla în situaţia incomodă de a nu putea evita proliferarea construcţiilor ilegale pe scară largă şi de a nu putea oferi alternative de urbanizare moderne care să asigure creşteri economice sănătoase şi condiţii de viaţă îmbunătăţite pentru toţi cetăţenii.

Proiectele mari de revitalizare reprezintă o oportunitate de a aborda provocările actuale cum ar fi rezilienţa oraşului, fie că este vorba despre adaptarea la schimbările climatice sau promovarea unei identităţi sociale colective. Revitalizarea în cazul oraşului Baquba este stopată în special datorită legislaţiei ce nu permite exproprierea deţinătorilor privaţi de terenuri în vederea schimbărilor de utilizare a terenurilor. Provocările logistice ale construcţiilor într-o zonă existentă, în special într-o zonă aglomerată din centrul oraşului, reprezintă, de asemenea, o barieră şi pot conduce la neimplementarea unor proiecte teoretic fezabile ţinând seama de amploarea creşterii valorii terenurilor acolo unde se doreşte o nouă dezvoltare urbanistică. O recomandare ar fi implementarea propunerii de dezvoltare urbana în partea de vest a râului Diyala în Baquba care a fost exprimata într-o cercetare a arhitectului Omar Yosuf, care a ales un amplasament municipal între cele doua poduri si a oferit un loc de recreere cu restaurante, un parc ca proiect peisagistic si o sala de sport lânga râul Diyala. Aceasta propunere este un proiect conceptual care exista din 2008 si nu a fost implementat din cauza lipsei de finanţare. Proiectul a propus ca aceasta zona sau district sa faca parte din Baquba si sa fie conectata la centrul orasului (Al-Mamoori, 2020). De asemenea, este necesara reamenajarea peisagistica a zonelor verzi ce fac parte din cadrul Universitaţii Diyala.

3.Rezultate si discuţii

Rezultatul strategiei de dezvoltare a regiunii Dyala şi a oraşului Baquba trebuie să reflecte obiectivele dezvoltării durabile şi să aibă o viziune şi obiective strategice clare pe termen scurt şi mediu (Tabelul 1).

Strategia de dezvoltare durabilă a regiunii Dyala şi a oraşului Baquba a plecat de la cele 17 obiective de dezvoltare durabilă înscrise în Agenda 2030. Au fost definite măsuri şi acţiuni (exemple de proiecte) pentru nivelul regiunii Diyala încadrate în trei sisteme teritoriale (sistemul teritorial conectiv, sistemul teritorial de aşezări, sistemul teritorial cu componente naturale) care să conducă la implementarea respectivelor obiective.

Toate măsurile şi acţiunile vor fi teritorializate, indicându-se care sunt subzonele (în general, la nivelul oraşului Baquba) care ar necesita intervenţii prioritare, plecând de la nevoile existente la nivel local. În final va fi elaborată o schemă de dezvoltare a regiunii Dyala şi a oraşului Baquba care cuprinde obiectivele dezvoltării durabile din Agenda 2030. Măsurile şi acţiunile (proiectele) legate de obiectivele dezvoltării durabile, responsabilii implementării, timpii de implementare şi metodele de monitorizare a realizării proiectelor propuse cad în sarcina autorităţilor locale.

Schema de implementare a măsurilor şi acţiunilor propuse va fi perfecţionată împreună cu responsabilii regiunii Dyala şi cu consilierii municipali ai oraşului Baquba, ţinând seama de fondurile de care dispun cele două entităţi. Din acest motiv se va organiza un grup de lucru în care în calitate de elaborator autorul îşi va asuma sarcini de implementare şi monitorizare a proiectelor propuse. Un rol important îl vor avea reprezentanţii primăriei Baquba care vor disemina măsurile şi acţiunile propuse în această strategie de dezvoltare durabilă.

În cadrul strategiei de dezvoltare durabilă a oraşului Baquba este necesar un plan de revitalizare cuprinzător deoarece majoritatea oraşelor din Irak fie sunt în plin proces de dezvoltare a planurilor, fie se concentrează pe investiţii punctuale în teren (Fig. 2). Planul de revitalizare al oraşului Baquba trebuie să abordeze problematica accesibilităţii cu o atenţie sporită către zonele pietonale şi transportul public. Acest lucru va necesita regândirea atât a modului de utilizare a terenului cât şi a reţelei de transport (de exemplu lăţimea drumului, disponibilitatea trotuarelor pietonale, integrarea benzilor de autobuz şi potenţialul feroviar). Furnizarea de spaţii publice deschise accesibile şi funcţionale este o altă provocare conexă care ar putea fi un obiectiv principal pentru proiectele de revitalizare. Desigur, dimensiunea spaţială va necesita un cadru de schimbări politice pentru a ajuta la schimbarea normelor şi a comportamentelor urbanistice şi la generarea de finanţare pentru proiecte.

Pentru a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă trebuie găsite modalităţi de a îmbunătăţi atât calitatea, cât şi cantitatea rezervelor de apă dulce disponibile. În acest sens este necesar ca staţiile de tratare a apelor uzate să funcţioneze eficient, iar metodele de eliminare a apelor uzate să nu polueze sursele de apă subterană. Soluţia, în cazul oraşului Baquba, este retehnologizarea în vederea utilizării tehnologiilor moderne de tratare a apelor uzate şi dublarea sau chiar triplarea capacităţii de tratare a apelor uzate.

Planul de dezvoltare teritorială evidenţiază principalele proiecte punctuale ce necesită implementate pe termen scurt şi mediu.

4.Concluzii

Oraşele irakiene se confruntă, în general, cu provocări majore reprezentate de ratele ridicate de creştere a populaţiei, deficitul de terenuri, urbanizarea rapidă şi strategiile naţionale ineficiente de planificare şi implementare a regenerării urbane care au dus la deteriorarea mediului fizic al acestor oraşe. În ultimele decenii oraşele istorice irakiene au fost martorele unor mari modificări urbane şi sociale care le-au transformat în locuri neatractive pentru locuit şi investiţii, concomitent cu neglijarea valorilor potenţiale. Slăbiciunea planurilor strategice generale privind luarea în considerare a strategiilor de dezvoltare urbană prezente şi viitoare a condus la o creştere haotică a oraşelor, la alterarea siturilor de patrimoniu cultural şi a imaginii orizontului oraşelor, cu grave probleme sociale şi de mediu.

Regiunea Diyala este considerată una dintre cele mai importante regiuni irakiene, pentru diversitatea sa demografică şi localizarea geografică în apropiere de Baghdad. Oraşul Baquba era renumit pentru livezile sale roditoare care se aflau în interiorul limitelor oraşului de ambele părţi ale Râului Diyala şi care au influenţat în mod pozitiv climatul şi au contribuit la asigurarea unui peisaj urban frumos şi confortabil. Era înconjurat de plantaţii de palmieri, precum şi de livezi care produceau lămâi, rodii şi alte fructe. Situat pe principalele rute rutiere şi feroviare dintre capitala Bagdad şi statul Iran, oraşul Baquba era un centru de comerţ cu produse agricole.

Din păcate, regiunea Diyala şi oraşul Baquba au fost grav afectate de război, în special în domeniul locuirii şi mediului. Multe locuinţe au fost distruse sau părăsite, iar bombardamentele şi incendierea puţurilor de petrol au condus la poluarea aerului şi a apei.

Problemele teritoriului studiat s-au agravat şi după terminarea războiului, datorită unei guvernante haotice care a condus la apariţia multor locuinţe informale şi agravarea problemelor de mediu, în special prin depozitarea necorespunzătoare a gunoiului.

În absenţa unei planificări strategice riguroase dezvoltarea regiunii Diyala a afectat grav calitatea mediului natural prin utilizarea iraţională a unor terenuri, prin modificarea geomorfologiei, prin demolarea unor clădiri sau schimbarea destinaţiei altora din clădiri de locuinţe în clădiri comerciale etc. Transferul populaţiei în zone neautorizate pentru construire, neglijarea infrastructurii de transport şi a echipării tehnico-edilitare, precum şi lipsa serviciilor publice sunt cauze care au dus la degradarea mediului urban în Irak. Distrugerea infrastructurii de echipare tehnico-edilitară şi lipsa investiţiilor în sistemul serviciilor publice au condus la dese întreruperi în alimentarea cu energie electrică, cu apă potabilă şi canalizare, ceea ce a afectat viaţa de zi cu zi, şi a dus la creşterea riscului de contaminare a apei potabile şi a apariţiei unor focare de boli din cauza deşeurilor medicale şi a gunoiului menajer. Autoritatea Direcţiei de Mediu în conservarea mediului natural şi soluţionarea problemelor sale este limitată în ciuda existenţei unui consiliu de coordonare a mediului. Direcţia de Mediu are rolul de a studia problemele de mediu din regiune, dar eşecul său se datorează atât slabei conştientizării a populaţiei în protecţia mediului cât şi slabei coordonări.

Strategia de dezvoltare durabilă a regiunii Diyala şi a oraşului Baquba a plecat de la cele 17 obiective de dezvoltare durabilă înscrise în Agenda 2030. Au fost definite măsuri şi acţiuni (exemple de proiecte) pentru nivelul regiunii Diyala încadrate în trei sisteme teritoriale (sistemul teritorial conectiv, sistemul teritorial de aşezări, sistemul teritorial cu componente naturale) care să conducă la implementarea respectivelor obiective.

Toate măsurile şi acţiunile vor fi teritorializate, indicându-se care sunt subzonele (în general, la nivelul oraşului Baquba) care ar necesita intervenţii prioritare, plecând de la nevoile existente la nivel local. În final va fi elaborată o schemă de dezvoltare a regiunii Diyala şi a oraşului Baquba care cuprinde obiectivele dezvoltării durabile din Agenda 2030. Măsurile şi acţiunile (proiectele) legate de obiectivele dezvoltării durabile, responsabilii implementării, timpii de implementare şi metodele de monitorizare a realizării proiectelor propuse cad în sarcina autorităţilor locale.

Schema de implementare a măsurilor şi acţiunilor propuse va fi perfecţionată împreună cu responsabilii regiunii Diyala şi cu consilierii municipali ai oraşului Baquba, ţinând seama de fondurile de care dispun cele două entităţi. Din acest motiv se va organiza un grup de lucru în care în calitate de elaborator autorul îşi va asuma sarcini de implementare şi monitorizare a proiectelor propuse. Un rol important îl vor avea reprezentanţii primăriei Baquba care vor disemina măsurile şi acţiunile propuse în această strategie de dezvoltare durabilă.

Concluzia finală o constituie necesitatea implementării strategiilor de dezvoltare durabilă în toate zonele Irakului, implicit în regiunea Diyala şi oraşul Baquba şi creşterea gradului de conştientizare a populaţiei şi autorităţilor locale şi centrale privind necesitatea implementării obiectivelor dezvoltării durabile în procesul de regenerare urbană a oraşelor şi revitalizare a regiunilor.

References

BIBLIOGRAFIE

Al Any Ş. H. (2002), Efectul transformărilor de planificare asupra modelelor de locuinţe din oraşul Bagdad, teză de master nepublicată, Centrul pentru planificare urbană şi regională, Universitatea din Bagdad, Irak.

Al-Mamoori H. A. H. (2020), Urbanization and town Planning of Baquba City, teză de doctorat nepublicată, Departamentul de Arhitectură, New Bulgarian University, Sofia, Bulgaria.

Ayub A.-D. (2009), Conceptul de încălzire globală, factorii, cauzele si modalităţile sale de a o confrunta, Asociaţia pentru conservarea energiei si durabilitatea mediului, Amman, Iordania.

Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (1987), Notre avenir á tous (le rapport Brundtland), Éditions du Fleuve, Montréal, Canada.

Hassoon H. A. (2019). The impact of the random urban sprawl on the master plan of the city of Baquba, Diyala, Journal of Engineering Sciences 12(3):65-71.

Hussein S. H., Abdulla Z. R., Salih N. M .M. (2019), Urban regeneration through post-war reconstruction: Reclaiming the urban identity of the old city of Mosul, Periodicals of Engineering and Natural Sciences 7(1):294-301.

Kaneko S. (2016), Sustainable development, în: Basic Studies in Environmental Knowledge, Evaluation and Strategy: Introduction to East Asia, T. Shimaoka, K. Tahairo, H. Nakayama, T. Fujita, N. Horii (Ed.), Springer, Berlin, Germania, pag. 183-193.

Khalaf A. B., Al-Jibouri A. I. J. (2020), Detection Land Cover changes of the Baquba City for the period 2014 - 2019 using spectral indices, The Iraqi Journal of Agricultural Science 51(3):805-815.

Petrisor A.-I. (2003), Dezvoltarea durabilă: definiţii si istoric, Tribuna construcţiilor 221:19.

Petrisor A.-I. (2006), Dezvoltarea durabilă a oraşelor: noi concepte europene, Amenajarea Teritoriului si Urbanismul 6(3-4):8-10.

Petrisor A.-I. (2007a), Către o defini ţie a dezvoltării spaţiale durabile, Amenajarea Teritoriului si Urbanismul 7(3-4):1-5.

Petrisor A.-I. (2007b), Dimensiunea spaţială a dezvoltării durabile, Amenajarea Teritoriului si Urbanismul 7(1-2):8-11.

Petrisor A.-I. (2008), Ecologie urbană, dezvoltare spaţială durabilă şi legislaţie. O abordare ecologică a relaţiilor dintre om, spaţiul construit şi mediu, Editura Fundaţiei România de mâine, Bucuresti, România.

Petrisor A.-I. (2010), Utilizarea eficientă a resurselor în contextul dezvoltării durabile a diferitelor categorii de teritorii, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 1(2):21-26.

Petrisor A.-I. (2013), Multi-, trans- and interdisciplinarity, essential conditions for the sustainable development of human habitat, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 4(2):43-50.

Petrisor A.-I. (2014), The territorial competitiveness of sustainability cannot be assessed by a single domain, Urbanism. Arhitectură. Construcţii 5(4):27-34.

Petrisor A.-I. (2016), Ecology & Sustainability of Territorial Systems: Concepts & Principles, Editura Ars Docendi, Bucuresti, România.

Petrisor A.-I., Petrisor L. E. (2014), 25 years of sustainability. A critical analysis, Present Environment and Sustainable Development 8(1):175-190.

Stymne S., Jackson T. (2000), Intragenerational equity and sustainable welfare: a time series analysis for the UK and Sweden, Ecological Economics 33(2):219-236.

Tache A., Tache M., Petrisor A.-I., Manole S., Pârvu E. (2010), Sisteme geo-spaţiale pentru dezvoltarea durabilă a României, Editura Ars Docendi, Bucuresti, România.

Zuindeau B. (2005), Équité territoriale: quelles lectures par les théories du développement durable?, Reflets et perspectives de la vie économique 44(4):5-18.