Selectia si recrutarea elitelor parlamentare

Abstract

This paper presents models of political recruitment of candidates for legislative elections, in the Romanian context. We outline models, as well as other theoretical frameworks of the recruitment process, and discuss whether the Romanian parties recruit candidates for parliament by the book. Romania is at the second parliament elected under the reform implemented in 2008 when the PR system was replaced by a majoritarian one with single-member districts. And nothing seems to have changed. People still vote parties or alliances, and the selectorates are still characterized by lack of transparency when it comes to selecting candidates. The selectorates' power is intact, even though the new system was meant to make them more inclusive and to democratize the selection process.

Headnote

Abstract

This paper presents models of political recruitment of candidates for legislative elections, in the Romanian context. We outline models, as well as other theoretical frameworks of the recruitment process, and discuss whether the Romanian parties recruit candidates for parliament by the book. Romania is at the second parliament elected under the reform implemented in 2008 when the PR system was replaced by a majoritarian one with single-member districts. And nothing seems to have changed. People still vote parties or alliances, and the selectorates are still characterized by lack of transparency when it comes to selecting candidates. The selectorates' power is intact, even though the new system was meant to make them more inclusive and to democratize the selection process.

Keywords

Legislative elections; selection of candidates; selectorate; primary elections; PR system; single-member district

1. Introducere

Partidele reprezinta de cele mai multe ori intermediarul dintre functiile publice si cetäteanul de rând. Lor le apartine aceastä functie de selectie si de recrutare a candidatilor pentru pozitii politice, deci sunt o cale de accès în rândurile elitei politice a unei täri. Procesul de recrutare si selectie a candidatilor la alegerile parlamentare oferä accès la reteaua relatiilor de putere din interiorul organizatiei politice, ceea ce furnizeazä explicatii pentru actiuni politice aie viitorilor parlamentari si membri de partid.

Consideräm important acest deniers de cunoastere, întrucât selectoratul unui partid are puterea de a decide cine anume inträ în pariament din colegiile sigure. în aceste colegii în care partidul are majoritate în structurile administratiei de la nivel local, sunt sanse foarte mari ca un candidat sä iasä mvingätor chiar si dupä o campanie electoralä formalä, în care nu se investesc prea multe resurse. larîn cazul unui partid sau a unei aliante aflate pe primul loe ca intentie de vot la nivel national, acest prerogativ al selectoratului este de mare însemnâtate.

Recrutarea si formarea elitelor parlamentare sunt particularitäti ale democratiilor si una dintre sarcinile partidelor. Selectia candidatilor este un pas esential pentru orice partid, întrucât de reusita acestor candidati va depinde anvergura pe care o va avea partidul si importanta acestuia în jocurile de putere, dar si calitatea viitoarelor politici promovate de parlamente.

Recrutarea parlamentarilor este "o unealtä analiticä folositoare pentru a întelege partidele politice: cât de descentralízate, cât de democratice si cât de permeabile sunt la influenta grupurilor de interese".1

în timp ce sistémele électorale sunt cercetate îndelung, analizele proceselor de selectie a candidatilor din partide sunt toarte putine. Din cauza lipsei de date empirice pe aceasta tema, unii cercetätori au denumit acest teren ca fiind "gradina secretä a politicii"2. Bowler3, sustine cä "cea mai bunä explicate pentru actiunea colectivä a legislatorilor rezidä în procedurile de nominalizare în general si în cei care fac nominalizärile în particular".

Prezentul articol are douä sectiuni. în prima sectiune discutäm despre cadre teoretice de analizä a selectiei candidatilor. în cea de-a doua sectiune expunem modele de selectie si recrutare utilízate în stiintele politice cu discutii aplícate la România. Articolul va fi încheiat în sectiunea a 3-a, de concluzii.

2. Cadrul de analizä a selectiei candidatilor

Hazan si Rahat4 propun un cadru de analizä a selectiei candidatilor, bazat pe patru dimensiuni, situate pe un continuum inclusiv-exclusiv. în primul rând apare problema candidaturii, a celor care pot deveni candidati. Se poate pleca de la o bazä formaté din întreg electoratul. în aceastä situatie ne afläm la polul inclusiv al dimensiunii "candidaturä". Pe mäsurä ce se impun conditii care restrâng accesul la candidaturä, procedura se mutä spre polul exclusiv. Criteriile de värstä si de vechime în partid sunt considerate uzuale.

A doua dimensiune este reprezentatä de selectorat (Fig.1). Selectoratul este alcätuit din cei care fac nominalizärile pentru candidati íntr-un partid. Poate fi compus dintr-o singurä persoanä, de exemplu presedintele partidului, pânâ la întreg electoratul dintr-un stat. Färä a utiliza termenul de selectorat, Schattschneider aratä cä, observând procesul de nominalizare de candidati, un observator poate sä afle care este distribute de putere si centrul de putere al unui partid: "cei care face nominalizärile este proprietarul partidului".5

Pe continuumul exclusiv- inclusiv primul nivel este cel mai inclusiv si cuprinde întreg electoratul unui stat; la al doilea nivel gäsim procedurile care permit membrilor unui partid sä se implice în procesul de selectie. De exemplu, în cazul alegerilor primare din statele unde existä aceastä practicä, membrii de partid pot sä determine lista de candidati si ierarhia acestora, caz care se situeazä mai aproape de polul inclusiv, sau pot sä aleagä o lista deja stabilitä, ceea ce mutä procedura spre mijlocul continuumului. Atunci când selectoratul este reprezentat de structuri de partid, procedurile se mutä la mijlocul continuumului. Si structurile de partid se pot situa pe acest continuum, în functie de complexitatea acestora, plecând de la Congrese, la comitete, birouri sau chiar un singur décident. Cu cât este mai exclusiv un selectorat, cu atât este mai putinä competitie între candidati6. Dacä selectoratul este inclusiv, alesii vor avea o mai mare loialitate pentru electorat, si o mai mare autonomie fatä de partid, ceea ce se va traduce într-o mai redusä coeziune în partid.

O altä dimensiune se referâ la nivelul de descentralizare. Metodele centralízate implicä selectorate la nivel national, în timp ce metodele descentralízate de selectie implicä selectorate la nivel local, indiferent dacä sunt exclusive sau inclusive, în acest context apare problema influentei unor membri din teritoriu, supranumiti de presä "baroni locali". Dacä selectia se face exclusiv si descentralizat procedura nu poate fi consideratä mai democraticä decât cea anterioarä, centralizatä (Hazan si Rahat 2010).

Kirster Lundell7 (2004) utilizeazä cinci nivele de descentralizare pentru un partid. Cea mai descentralizatä selectie este cea realizatä la reuniunile locale de partid, fie cä sunt comitete locale de selectie sau alegeri primare, unde participarea este deschisä tuturor membrilor de partid.

La al doilea nivel, selectia se face la nivel de district (judet) de câtre un comitet de selectie, de cätre o structuré executivä districtualä (judeteanä) sau de câtre delegati ai filialelor locale în cadrul unei conventii sau a unui congres.

La cel de-al treilea nivel selectia se face ca la primele douä, doar cä organele de partid regionale sau nationale pot influenta procesul, de exemplu prin veto sau prin adäugarea sau eliminarea de candidati de pe liste. Decizia este luatä totusi la nivel districtual.

Dacä existä doar aprobare formalä din partea organelor regionale sau nationale, procesul inträ în cea de-a doua categorie. La nivelul al cincilea selectia se face de cätre liderul de partid, organul executiv national, comitete de selectie la nivel national sau alegeri primare la nivel national. Dacá decizia este luatä la nivel national dar procesul de selectie se face la nivel local, districtual sau regional, procesul se aflä la nivelul 4 de descentralizare8.

Pe scala Lundell a descentralizärii, partidele mari din Románia se aflä la mijlocul scalei, iar cele mai mici, la extreme. Astfel, PSD se aflä mai degrabä spre 3 decât spre 4, PDL se situeazä la nivelul 3, iar PNL la mijlocul scalei. UDMR este la nivelul 1 de descentralizare în schimb ce PRM si PC la nivelul 59. UNPR si PPDD nu au fost cuprinse în cercetarea realizatä în 2009, întrucât au participât ca partide politice în alegerile parlamentare abia în 2012. Pe pagina de internet a PPDD10 nu sunt afisate informatii pe aceastä temä, dar putem presupune cä mecanismul este unui puternic centralizat, având în vedere faptul cä partidul este unui relativ nou si construit în jurul si de cätre un lider carismatic, fost proprietär de televiziune tabloidä. UNPR se situeazâ la nivelul 5 al descentralizärii, candidatii fiind desemnati de un organism executiv national (art. 42 din statut11). Chiru si Ciobanu remarcä, de asemenea, cä dupä introducerea sistemului de vot uninominal niciun partid nu si-a modificat statutul referitor la selectia candidatilor pentru parlamentare, ceea ce demonstreazâ prevalenta practicilor informale în materie.

Revenind la dimensiunile lui Hazan, ultima dimensiune descrisä de acesta se referä la numire de candidati versus votare de candidati. Acesta considerä cä partidele care utilizeazä procedura votärii candidatilor (dintr-un tur de scrutin sau mai multe) sunt în directia democratizärii procedurilor de selectie.

Formatiunile politice din Romania, cu exceptia UDMR, nu sunt un model de democratizare a selectiei de candidati. Asta desi mai tóate partidele au cochetat la un moment dat cu ideea de alegeri primare. în 2004, Institutul Ovidiu Sincai12 lansa un raport intitulât "Alegerile primare în partide - componentä a reformei clasei politice"13 prin care argumenta necesitatea introducerii acestui sistem, pentru consolidarea democraticä a societätii, pentru a da predictibilitate carierei politice si pentru a spori competitivitatea inter-partide prin cresterea competitivitätii intra-partide. Institutul lansa pe atunci si o propunere, denumitä "Sistemul celor 4 sferturi"14. PSD a fost primul partid románese care a organizat în 2004 alegeri primare pentru stabilirea candidatilor la parlamentare. Alegerile de atunci au fost controversate, existând suspiciuni de fraudä si nemultumiri în rândul candidatilor15. Ideea de alegeri interne a fost abandonatä ulterior de PSD.

Si alte partide au utilizat mai apoi alegerile primare pentru stabilirea candidatilor. PDL l-a utilizat în 2013 pentru stabilirea candidatului la presedintie, când toti membrii partidului ar fi putut sä voteze. în realitate, aproape jumâtate si-au exprimât optiunea. Si cu ocazia alegerilor parlamentare si pentru desemnarea candidatului la Primäria Capitalei au fost voci din partid care au cerut sä se aplice acest sistem, însâ färä reusitä16. Si în PNL a existât o propunere de votare a candidatului la presedintie în cadrul unor alegeri primare, însâ propunerea a fost respinsâ de presedintele partidului, care era si desemnat la candidaturâ.

Atât PSD cât si PDL si PNL au tatonat eu ideea de alegeri primare. Totusi marile formatiuni politice sunt reticente în a utiliza acest sistem de desemnare a candidatilor. Desi este un bun exercitiu de transparenté, deschidere, si reformare, liderii de partide nu îl utilizeazä, decât atunci când nu mai au nimic de pierdut. PSD a încercat acest exercitiu de transparenté dupä guvernarea Nästase, puternic asociatä de opinia publicä de tema coruptiei. PDL a fost tot într-un moment de umbrä, fiind în opozitie, dupä o guvernare gréa si nepopularä din cauza crizei economice si a mäsurilor de austeritate. Democratizarea selectiei candidatului la prezidentiale a venit astfei ca o modalitate salvatoare de reformare, care a captat agenda publicului în lipsa altor teme. Dar observäm cä atunci când partidele sunt la putere nu fac aceste exercitii de démocratie intra-partinicä. Motivul este unul simplu: desemnarea candidatilor de catre un selectorat, de regula exclusiv si de la nivel national, este un exercitiu de putere si influentä, la care partidele nu dórese sä renunte, cel putin nu atunci când stau bine în sondaje.

3. Modele de selectie si recrutare a candidatilor

În literatura recentä sunt propuse mai multe modele de recrutare, printre care modelul cerere-ofertä si cel al alegerii rationale. Acesta din urmä a fost influentat de cercetärile lui Joseph Schlesinger si este foarte popular în Statele Unite ale Americii. Politicienii sunt oameni caracterizati de ambitie si cautä sä îsi maximizeze sansele de reusitä, iar ambitia este dependentâ si de structura de oportunitâti disponibilä, care actioneazä ca un factor declansator al acesteia17. Teoría alegerii rationale presupune cä toti politicienii sunt agenti rationali care gândesc în termeni de costuri si beneficii. Acest lucru poate sä fie foarte corect, întrucât orice doritor pune în balantâ ce pierde si ce cästigä de pe urma inträrii în politicé, din punct de vedere financiar sau al vietii de familie.

Ambitia de a candida este räspunsui la structura de oportunitâti politice si la structura competitiei électorale de la un moment dat. Structura competitiei électorale, potrivit lui Schlesinger, poate directiona ambitiile politicienilor prin definirea sanselor de reusitä. Structura oportunitâtilor politice se referâ într-o démocratie la numärul de locuri disponibile pentru candidati si la totalitatea regulilor care guverneazä acea competitie.

Ambitia poate sä fie de 3 categorii18. Ambitia discretâ îl face pe un politician sä îsi doreascä un singur mandat, pentru o perioadä finitä iar apoi sä se retragâ. Ambitia staticä se referâ la dorinta de a face carierâ într-o functie anume, de exemplu de parlamentar, lar ambitia progresivä, se referâ la dorinta de a avansa în politicâ si de a ocupa cele mai înalte functii. De-a lungul carierei unui politician, directia ambitiei poate sä varieze, iar pe mäsurä ce posibiIitätile se schimbâ, politicienii rezonabili îsi ajusteazâ si ambitiile.

Însâ pentru Schlesinger, jocul partidelor care detin monopolul structurilor de oportunitate limiteazä alegerile indivizilor. Partidele politice detin pozitia dominantä deoarece fabricä framework-ul carierei politice, contabilizeazä si distribuie locurile eligibile.

Un alt model din literatura de specialitate este modelul cerere-ofertä (Fig. 2), propus de Pippa Norris si Joni Lovenduski19. Dinámica procesului poate fi urmäritä ca interactiunea dintre oferta din partea celor care dórese sä candideze si cererea gatekeeper-ilor partidelor. Modelul este utilizat si pentru analizarea reprezentärii pe criterii de gen ín parlamente.

Factorii care influenteazä partea de cerere se referâ la judeeätile despre candidati pe care le fac cei care îi selecteazä, cum ar fi caracterul acestora, calificärile, experienta politicä, abilitätile de comunicare, competenta, cinstea, daeä poate fi de încredere si nu va träda politic partidul, etc. întrucât selectorii, gatekeeperii, nu îi pot cunoaste personal chiar pe toti aplicantii, acestia opereazä cu discriminäri20. Acestea pot fi directe (judecäti pozitive sau negative ale unui individ pe baza caracteristicilor grupului din care provine) sau indirecte (anticiparea unor reactii ale electoratului la prezentarea candidatului).

fPe partea de oferta apar constrângerile de timp, de bani sau experientä invócate de posibilii candidati dar si factori motivafionali, ambifie, interes si dorintä sau impuls (En. Drive). Astfel cä, persoane care sunt califícate sä candideze renuntä sä facä acest lucru din cauza propriei evaluäri a situatiei. în acest model retelele de sprijin si experientä politicä, aläturi de timpul disponibil pentru activitäti politice si finantare sunt considerate resurse importante care pot sä influenteze un rezultat politic.

Analiza procesului de recrutare a candidafilor la parlamentare a fost detaliat de cei doi cercetätori într-un model comparativ de recrutare care sä poatä fi aplicat mai multor sisteme politice (Fig. 3). Astfel, analiza procesului trebuie sä tinä cont de trei tipuri de factori. Fiecare tarä are particularitätile ei de sistem - politic, electoral, legal si de structuré a oportunitätilor. în al doilea rând fiecare partid este construit diferit, de la organizare pânâ la idéologie. în al treilea rând diferentele care influenteazä direct procesul sunt motivatiile si resursele de care dispun candidato, atitudinea gatekeeper-Mor - mai exact suspiciunea de lipsä de echidistantâ din partea acestora 21.

Factorii de sistem genereazä practic regulile jocului. De exemplu, în România, Constitutia22 introduce ca limita de vârstâ pentru a fi aies în Camera Deputatilor 23 de ani, iar în Senat 33 de ani. De asemenea, regulamentele interioare ale Parlamentului si o serie de legi stipuleazä incompatibilitätile functiei de parlamentar.

Pluripartidismul románese face ca oportunitätile de a candida sä fie mai numeroase ca într-un regim monopartid. Oportunitätile de a candida depind direct de numärul de partide din sistem si de aparitia de partide tiñere, in cäutare de aderenti si reprezentanti. Dar, asa cum noteazä Pippa Norris23, relatia dintre sistemul de partide si elitele legislative este una complexä si trebuie évitât a se trage concluzii simpliste despre legäturä dintre recrutare si elitele parlamentare.

în schimb, sistemul electoral pare la o primä vedere sä aibä o legäturä directä cu componenta elitei parlamentare. Cel putin trei factori influenteazä procesul de recrutare a candidatilor si implicit componenta legislativului: tipul de sistem electoral (majoritar, proportional sau mixt), tipul si numärul de tururi de scrutin (uninominal sau pe liste, într-un tur sau douä) si numärul de colegii24 dintr-o circumscriptie electoralä.

Acest ultim factor conteazä mai ales pentru desemnarea de candidati care trebuie sä câstige neapärat un loe în pariament, cum ar fi notabilii partidului, trimisi "de la centru" sä candideze într-un colegiu dintr-o circumscriptie sigurä, unde partidul din care fac parte define funefii de conducere în administrafia publicä, influenfa lui este sporitä iar sansele de esec minime. Se ajunge la situafii în care, pentru a pästra onoarea proprie dar si pe cea partidului, parlamentari care reprezentaserä într-o legislaturä cetäfeni dintr-o parte a färii, ajung sä candideze în alt capät de farä, doar pentru a ajunge în pariament. Alegerile din 2012 au oferit mai multe exemple de acest gen, mai ales din partea liderilor fostului partid de guvernämänt, care s-au retras în colegii sigure, färä nicio legäturä cu preocupärile lor anterioare sau cu rädäcinile lor de familie25. Oricum, anul 2012 ne-a demonstrat din nou cä, în România, la fei ca în alte färi cu democrafii tiñere, oamenii aleg în continuare partidul, iar nu individul. Croitoru26 sustine cä oamenii aleg partidele pe baza reputatiilor lor, iar nu în urma analizärii de programe politice. în democratiile mature, reputatia si prográmele politice sunt concordante, darin economiile emergente nu existä concordantä între reputatie si fapte.

Venind mai aproape de România, Alexandru Radu considerä cä partidele s-au constituit în entitäti clientelare, bazele lor sociale fiind substituite cu grupuri de clienti politici27. Exemple de acest tip sunt relevate de presä la fiecare schimbare de putere, când institutiile publice sunt eliberate de clientii fostului regim si populate cu oameni apropiati noii puteri.

La rândul lui, Lucian Croitoru completeazä ideea lui A. Radu, însâ analiza identificä o cauzä economicä pentru esecul institutii lor publice. Acesta sustine cä sunt numiti în posturi cheie oameni färä competente specifice deoarece libertatea economicä este slabä. Libertatea economicä este definitä ca fiind libertatea de a prospera în interiorul unei täri färä interventia guvernului sau a unei autoritäti economice. Cu libertatea economicä redusä, însâsi libertatea politicä se reduce si se perverteste: "Oamenii au putut vota, dar politicienii votati au numit politruci în posturi care cer competente specifice, ceea ce nu reflecta intentia initialä a votantilor"28.

4. Concluzie

în România, pentru recrutarea candidatilor la parlamentare este nevoie o mai mare transparenté în procedurile pe care le aplicà partidele desi în 2011 - si nu numai - partidele au promis sä îsi nominalizeze noii candidati prin mécanisme transparente, în baza unor criterii minimale de profesionalism si integritate.

La 6 ani de la schimbarea sistemului electoral în România organizarea de tip partidocratic pare sä fie în continuare de actualitate în contextul în care beneficiile uninominalului nu sunt foarte vizibile. Selectoratele românesti au în continuare foarte multâ putere, la care nu renuntâ, cel putin când partidele stau bine în sondaje. De asemenea, descentralizarea procedurilor de selectie a candidatilor pentru parlamentare nu este un exercitiu pe care îl fac partidele puternice ci doar cele släbite în urma unor guvernäri nepopulare.

Rezultatul deciziilor selectoratelor, adicä parlamentele românesti, suntînvestite eu foarte putinä încredere din partea cetätenilor, comparativ cu alte institutii românesti dar si cu media europeanâ. Eurobarometrul29 publicat de Comisia Europeanâ în noiembrie 2014 aratä cä 17% dintre români au încredere în parlamentul national, fatä de 30% media europeanâ. în Guvern încrederea este de 26% fatä de 29% media UE. De asemenea, 77% dintre români tind sä nu aibä încredere în pariament, fatä de 62 % media UE. în Guvern procentul celor care nu au încredere este de 74%, eu 3 pp mai mult decât media UE. De asemenea, o analizä recenté30 aratä cä 6% dintre legiuitori au problema cu legea, fiind trimisi în judecatä, urmäriti penal, condamnati în prima instantä sau definitiv.

Si atunci, ce este de facut? în mod ciar o transparentizare a criteriilor utilízate de selectorate în selectia si recrutarea de candidati, însotita de o reforma a salarizärii concomitent cu o reducere numärului de parlamentari si o reforma a sistemului electoral. De actualul sistem nu sunt multumite nid partidele, dovadä numeroasele discutii si încercari de modificare. Astfel încât, cel putin primul pas, al recunoasterii problemei, a fost facut deja.

Footnote

1 Mihail Chiru, lonut Ciobanu, "Legislative Recruitment and Electoral System Change: The case of Romania", CEU Political Science Journal Vol. 4, No. 2, (2009): 193

2 Eimer Eric Schattschneider Party government: American government in action, third printing (New Jersey, Transaction Publishers, New Brunswick 2009)

3 Shaun Bowler, "Parties in Legislatures: Two Competing Explanations", în R.J. Dalton and M.P. Wattenberg (coordonatori), Parties Without Partisans: Political Change in Advanced Industrial Democracies (Oxford: Oxford University Press, 2000), pp.157-79

4 Reuven Y. Hazan & Gideon Rahat, "Candidate selection, Methods and Consequences", în Richard S Katz, William J Crotty, (coordonatori), Handbook of Party Politics, (London: Sage Publications Ltd, 2006)

5 Schattschneider, Party government, 100

Footnote

6 Hazan si Rahat, Candidate selection, 111

7 Kirster Lundell, Determinants of candidate selection. Party Politics, Sage Publications 10(1), (2004) p. 25-47

8 Lundell, Determinants, 34

9 Chiru, Legislative

10 http://www.ppdd.ro/node/43, accesat 05.04.2013, la sectiunea Statut apare mesajul ,,în lucru", dar nici în altä sectiune a site-ului partidului nu existä informatii referitoare la modul de desemnare a candidatilor la alegerile parlamentare

Footnote

11 http://www.unpr.eu/statut_tipar.pdf, accesat 05.04.2013

12 Institutul este apropiat de PSD si este condus de Adrian Nästase, fost prim-ministru si presedinte al PSD. Adresa web este www.fisd.ro

13 http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport%20alegeri%20interne.pdf, accesat 25.112013

14 25% candidati erau desemnati de cätre conducerea centralä a partidului, 25% de cätre conducerea judeteanä a partidului (Delegaba Permanentä), 25% de cätre Organizaba Judeteanä de Tineret, iar restul de 25% erau desemnati de cätre Organizaba Judeteanä de Femei

15 Emilian Isäilä "La alegerile interne din 2004, PSD-istii s-au furat intre ei", Hotnews, 21 iunie 2005, http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1223189-alegerile-interne-din-2004-psd-isbi-furat-in tre.htm, accesat 25.11.2013

16 http://stiri.tvr.ro/blaga-candidatul-pdl-la-presedintie-va-fi-ales-de-toti-cei-peste-300-000de-membri-ai-partidului_33906.html#sthash.OYkrl4t5.dpuf, accesat 25.11.2013, http://www. realitatea.net/catalin-predoiu-este-candidatul-pdl-la-prezidentiale_1341233.html, accesat 10.01.2014

Footnote

17 Joseph Schlesinger, Ambition and Politics: Political Careers in the United States, (Chicago: Rand McNally and Co, 1966)

18 Schlesinger, Ambition, 1991,39-41

19 Pippa Norris, Joni Lovenduski Political Recruitment: Gender, Race and Class in the British Parliament (Cambridge: Cambridge University Press 1995)

20 Pippa Norris foloseste termenul de discriminare ,,într-un sens neutru, ca însemnând evaluarea individului pe baza caracteristicilor grupului"

Footnote

21 Norris, Political, 183

22 Articolul 37 din Constituya României

23 Norris, Political, 1995

24 Colegiul uninominal este subunitatea unei circumscriptii électorale, în care este atribuit un singur mandat. în România exista 43 de circumscripfii électorale, corespunzätoare judefelor si municipiului Bucuresti

25 Romulus Georgescu, "Colegiul Director al PDL a stabilit unde candideazä "greii" partidului", Adevarul.ro, 11 octombrie 2012, http://adevarul.ro/news/politica/colegiul-director-pdl-stabilitcandideaza-greii-partidului-1_50aec7197c42d5a663a04976/index.html, accesat 07.10.2013

Footnote

26 Lucian Croitoru, "Democracy, Political Competition and Public Debt", Transylvanian Review of Administrative Sciences, 45E, June (2015).

27 Alexandru Radu, Sisteme politice contemporane (Bucuresti, Editura Cartea Universitarä 2003), 183

28 Lucian Croitoru, Jaful vs. Dreptul de a nu minti, (Bucuresti: Editura Curtea Veche 2012), 46

29 http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb82/eb82_fact_ro_en.pdf, accesat 18.05.2015

30 http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18318529-cati-condamnati-trimisi-judecatata-cerceta ti-penal-fac-legi-parlamentul-romaniei-lista-completa.htm, accesat 05. 02.2015

References

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Radu, Sisteme politice contemporane (Bucuresti, Editura Cartea Universitarä 2003) Claudiu Tufis, Valorile Românilor, Newsletter, seria 2013-2014, No 2, lunie, (2013), http:// www.romanianvalues.ro/newsletter/2013

Elmer Eric Schattschneider, Party government: American government in action, third printing (New Jersey, Transaction Publishers, New Brunswick 2009)

Joseph Schlesinger, Ambition and Politics: Political Careers in the United States, (Chicago: Rand McNally and Co, 1966)

Joseph Schlesinger, Political Parties and the Winning of Office, (Ann Arbor: University of Michigan Press, 1991)

Kirster Lundell, Determinants of candidate selection. Party Politics, Sage Publications 10(1), (2004) p. 25-47

Lucian Croitoru, Jaful vs. Dreptul de a nu mind, (Bucuresti: Editura Curtea Veche 2012), 46

Lucian Croitoru, "Democracy, Political Competition and Public Debt", Transylvanian Review of Administrative Sciences, 45E, June (2015)

Mihail Chiru, lonut Ciobanu, "Legislative Recruitment and Electoral System Change: The case of Romania", CEU Political Science Journal Vol. 4, No. 2, (2009): 192-231

Pippa Norris, Joni Lovenduski Political Recruitment: Gender, Race and Class in the British Parliament (Cambridge: Cambridge University Press 1995)

Reuven Y. Hazan & Gideon Rahat- "Candidate selection, Methods and Consequences", în Richard S Katz, William J Crotty, (coordonatori), Handbook of Party Politics, (London: Sage Publications Ltd, 2006)

Reuven Y. Hazan & Gideon Rahat Democracy within Parties, Candidate Selection Methods and their Political Consequences, (Oxford: Oxford University Press 2010)

Shaun Bowler, "Parties in Legislatures: Two Competing Explanations", în R.J. Dalton and M.P. Wattenberg (coordonatori), Parties Without Partisans: Political Change In Advanced Industrial Democracies (Oxford: Oxford University Press, 2000), pp. 157-79

Resurse Web, în ordinea aparitiei în text:

www.ppdd.ro

www.unpr.ro

www.fisd.ro

www.hotnews.ro

www.stiri.tvr.ro

www.adevarul.ro

www.europa.eu