Eficacitatea unor pesticide În prevenirea atacului de Xylosandrus germanus (Coleoptera: Curculionidae, Scolytinae), În condiții de laborator

Abstract

BactoSpeine DF (54% Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki), Mospilan 20 SG (20% acetamiprid), Konflic (50% Quassia amara extract + 50% potassium salts of fatty acids), and Laser 240 SC (240 g/1 spinosad). The experiment took place over 32 days, during which the average temperature in the test site was 24.1°C, relative humidity 81.6%, and maximum light of 250 lux, 15:9 (L: Attack intensity ranged from 8.0 ± 1.9 galleries/ST (mean ± standard deviation) (in spinosad) to 18.7 ± 1.1 galleries/ST (in control), and significant differences were recorded still only between acetamiprid and spinosad on the one hand, and the other variants, on the other hand. Because some females died or left the galleries after entering the wood, the number of females with offspring per ST (FDST) was slightly lower than the intensity of the infestation. BactoSpeine DF (Valent BioSciences LLC, USA; lot nr. 305055PG30, data fabricaţiei 09.2019) este un produs biologic pe bază de Bacillus thuringiensis subspecia kurstaki (Btk), cu acţiune prin ingestie.

Headnote

Abstract. Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) is an invasive ambrosia beetle species that has already spread in most of Romania's territory and represents a potential pest for forestry, fruit growing, and viticulture. The objective of the research presented in the paper was to identify some pesticides usable in the EU and accepted by the Forest Stewardship Council, which could prevent attacks caused by this species. We tested four insecticides in a laboratory experiment organized in a completely randomized block with five variants and eight replicates. These were: BactoSpeine DF (54% Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki), Mospilan 20 SG (20% acetamiprid), Konflic (50% Quassia amara extract + 50% potassium salts of fatty acids), and Laser 240 SC (240 g/1 spinosad). We studied pest mortality, attack intensity, and sublethal effects (on fecundity and offspring development) of the tested products on insects. All pesticides had a concentration of 1% (except the first one, which had 10%). We applied them on the surface of thin segments of beech stems (ST) by ST immersion in the prepared solutions for two minutes and then aired for an hour. Before the treatment, STs were kept for 24 h in an aqueous solution of ethanol (48%) to be attractive to insects. Each ST was placed in a transparent jar with 20 X. germanus females collected on the same day from the field. The experiment took place over 32 days, during which the average temperature in the test site was 24.1°C, relative humidity 81.6%, and maximum light of 250 lux, 15:9 (L:D) h. Cumulative insect mortality was between 10.6% (in control) and 61.9% (in spinosad), significant differences being recorded only between acetamiprid and spinosad, on the one hand, and the other variants, on the other hand. Attack intensity ranged from 8.0 ± 1.9 galleries/ST (mean ± standard deviation) (in spinosad) to 18.7 ± 1.1 galleries/ST (in control), and significant differences were recorded still only between acetamiprid and spinosad on the one hand, and the other variants, on the other hand. Because some females died or left the galleries after entering the wood, the number of females with offspring per ST (FDST) was slightly lower than the intensity of the infestation. Under all three aspects (mortality, reduction of infestation intensity, and reduction of FDST), the most effective was spinosad (57.4%, 57.2%, and 66.7%, respectively), followed by acetamiprid (46.6%, 53.5%, 60.5%), the other two products having efficacies below 10-20%. The mean number of offspring/ST ranged between 165.1 ± 105.6 (acetamiprid) and 265.0 ± 84.5 (control), but differences between variants were not statistically significant at p = 0.05. The fecundity of females that survived the pesticide interaction ranged from 13.1 ± 6.5 offspring/female (Konflic) to 23.9 ± 11.3 offspring/female (spinosad). None of the pesticides caused a reduction in fecundity, and spinosad even caused a significant increase. Of the offspring produced by females, 61% reached adulthood by the end of the experiment. However, acetamiprid or spinosad seemingly delayed their development. The adult proportions in the total offspring in these variants significantly differ from that in the control variant. The results indicate that - in the concentrations used - only two products (Mospilan 20 SG and Laser 240 SC) were sufficiently effective to be considered in future field trials. Further investigations are necessary on possible sublethal effects induced by spinosad and acetamiprid.

Keywords: Xylosandrus germanus, Btk, acetamiprid, Quassia amara extract, spinosad, mortality, efficacy, sublethal effects

Introducere

Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) (Coleóptera: Curculinidae, Scolytinae) este о specie de gândaci de ambrozie originară din sud-estul Asiei, dar care a fost introdusă accidental atât în America de Nord, cât şi în Europa, unde s-a răspândit foarte mult în special după anul 2000 (Galko et al. 2019). în România a fost semnalată în urmă cu opt ani (Olenici et al. 2014a), dar a fost colectată pentru prima dată în 2009 (Olenici et al. 2015). în prezent este răspândită în toată ţara, din Lunca Dunării, până în zona montană, populaţiile cu densitatea cea mai mare fiind întâlnite în zona de dealuri şi zona montană inferioară, la 450950 m altitudine (Olenici et al. 2022).

Fiind o insectă xilomicetofagă, X) germanus poate coloniza un spectru foarte larg de specii, în general foioase, dar şi răşinoase (Weber şi McPherson 1983). De obicei se instalează pe cioate şi pe arbori muribunzi sau morţi de puţin timp (Postner 1974), dar poate ataca şi arbori aparent sănătoşi (Solomon 1995), după ce aceştia au fost expuşi la stres (secetă, inundaţii, îngheţuri) (Ranger et al. 2913, 2019).

În America de Nord este deja un dăunător important în livezi şi în pepinierele de plante ornamentale (Agnello et al. 2015, 1017; Ranger et al. 2016), în timp ce în Europa a fost semnalat ca dăunător în plantaţii forestiere tinere (Heidenreich 1964) şi în păduri colonizând buşteni de fag (Fagus sylvatica L.), cvercinee (Quercus spp.), brad (Abies alba Mill.), molid (Picea abies (L.) H. Karst.) (Maksymov 1987, Graf şi Manser 2000, Zach et al. 2001, Galko et al. 2019, Hauptman et al. 2019), dar şi în livezi sau podgorii (Böll et al. 2005, Dutto et al. 2018, Ruzzier et al. 2021). în România a fost semnalat doar un singur caz de atac într-o livadă (Olenici et al. 2022), dar X. germanus este considerat un potenţial dăunător în păduri, livezi şi podgorii (Olenici et al. 2015).

Atacul provocat de femelele acestei specii constă în săparea de galerii în lemn, unde este cultivată ciuperca Ambrosiella grosmanniae C. Mayers, McNew & T.C. Harr., cu care se hrănesc atât larvele, cât şi adulţii (Mayers et al. 2015). în cazul buştenilor, galeriile făcute de insecte şi înnegrirea lemnului în apropierea galeriilor determină o declasare calitativă a acestora, dar în cazul arborilor vii atacul poate duce chiar şi la moartea acestora, deoarece insectele sunt vectori ai unor ciuperci fitopatogene, precum Ophiostoma novo-ulmi Brasier, Fusarium lateritium Nees, Fusarium solani (Mart.) şi Fusarium oxysporum Schlechter ex Fries (Ranger et al. 2016).

Pentru evitarea pagubelor cauzate de colonizarea de către femelele de X. germanus a plantelor vii sau a buştenilor, trebuie să se aplice măsuri care să prevină pătrunderea insectelor în lemn. în mod curent, în America de Nord, se recurge la tratarea preventivă a tulpinilor plan- telor cu diferite insecticide, în special cu piretroizi de sinteză, precum cipermetrin, permetrin şi bifentrin (Frank şi Sadof 2011, Knox et al. 2012, Reding şi Ranger 2018), dar s-au testat şi alte substanţe active precum clorpirifos, lambda-cihalotrin, fenpropatrin (Agnello et al. 2017). Totuşi, niciunul dintre tratamentele chimice testate nu poate asigura o protecţie totală (Ranger et al. 2016, Gugliuzzo et al. 2021). Produse similare (clorpirifos, alfa-cipermetrin, deltametrin, permetrin şi endosulfan) au fost testate înainte de anul 2000 şi în Europa, iar rezultatele au arătat că atacul acestei specii este mult mai dificil de prevenit decât cel produs de către Trypodendron lineatum (Olivier, 1795) (Graf şi Manser 2000).

Chiar dacă utilizarea unora dintre substanţele active menţionate încă mai este permisă în cadrul Uniunii Europene, ea este fie complet interzisă, fie puternic restricţionată în culturile şi pădurile certificate de către Consiliul de Administrare a Pădurilor (Forest Stewardship Council) (FSC 2019a). De aceea, este necesară identificarea altor produse care să poată fi utilizate cu succes în prevenirea atacurilor acestei specii. Ca urmare, obiectivul principal al cercetărilor a fost de a stabili în ce măsură atacul de X. germanus ar putea fi prevenit prin folosirea unor produse anterior netestate în acest scop, dintre care unele sunt chiar recomandate de Consiliul de Administrare a Pădurilor pentru combaterea altor dăunători. S-a urmărit totodată şi efectul insecticidelor asupra fecundităţii femelelor supravieţuitoare şi a dezvoltării descendenţilor acestora.

Materiale şi metode

Alegerea produselor pentru testare

Pentru testare s-au avut în vedere produse care sunt deja utilizate în România pentru protecţia plantelor împotriva altor dăunători, astfel încât un produs care s-ar dovedi a fi eficace împotriva lui X. germanus să poată fi omologat cât mai uşor. Dintre acestea s-au ales produse care acţionează prin contact şi/sau prin ingestie, ori au efect repelent. Plecând de la aceste criterii, produsele selectate au fost BactoSpeine DF, Konflic, Laser 240 SC şi Mospilan 20 SG.

BactoSpeine DF (Valent BioSciences LLC, USA; lot nr. 305055PG30, data fabricaţiei 09.2019) este un produs biologic pe bază de Bacillus thuringiensis subspecia kurstaki (Btk), cu acţiune prin ingestie. S-a folosit acest produs în lipsa oricărui produs pe bază de Bacillus thuringiensis subspecia tenebrionis, care este recomandat de FSC (2019b) împotriva lui Hylobius abietis (Linnaeus, 1758) şi a gândacilor de scoarţă din genul Ips.

Konflic (Atlantica Agricola SA, Spania; data fabricaţiei 10.02.2020) este un amestec de extract de Quassia amara şi săruri de potasiu din acizi graşi cu acţiune de contact, dar şi cu efect repelent (EFSA 2018).

Laser 240 SC (Dow AgroSciences LLC, USA; lot nr. NOV20CE005, data fabricaţiei 10.2020) este un produs pe bază de spinosad, cu acţiune prin contact şi ingestie (Sparks et al. 1999), recomandat de FSC (2019b) pentru utilizare în vederea prevenirii atacurilor de Hylobius abietis şi de gândaci de scoarţă.

Produsul Mospilan 20 SG (Nippon Soda, Japonia; lot nr. 209852, data fabricaţiei 02.2020) conţine acetamiprid, un compus organic din clasa neonicotinoizilor cu acţiune sistemică, de contact şi ingestie (Yamada et al. 1999), o substanţă activă inclusă în lista FSC a produselor cu utilizare restricţionată, dar care încă mai este utilizat în România în tratamentele preventive de protejare a puieţilor împotriva atacului de Hylobius abietis (Olenici et al. 2018).

Organizarea experimentului

Experimentul s-a desfăşurat în perioada 22.06-25.07.2021, la laboratorul de Protecţia Pădurilor a S.C.D.E.P. Câmpulung Moldovenesc şi a fost organizat într-un bloc complet randomizat cu cinci variante experimentale şi opt repetiţii. Pentru testare, produsele fitosanitare s-au administrat în diverse concentraţii (tabelul 1) pe segmente de tulpini subţiri de fag (denumite în continuare ST), prin scufundarea segmentelor şi menţinerea lor în emulsie timp de două minute.

Anterior tratării cu produse fitosanitare, ST care fuseseră selectate astfel încât să aibă toate aproximativ aceleaşi dimensiuni (tabelul 2), au fost tratate cu etanol în concentraţie de 48%, ca să fie atractive pentru femelele de A) germanus. Pentru aceasta, ST au fost scufundate timp de 24 ore în amestecul de apă cu etanol (12 ore cu un capăt şi 12 ore cu celălalt capăt, adâncimea stratului de lichid fiind de cca. 6,5 cm, în timp ce lungimea ST a fost de cca. 15 cm). După tratarea cu etanol, până la instalarea experimentului, ST s-au păstrat în pungi de polietilenă sigilate, astfel încât acestea să piardă cât mai puţină apă şi etanol. Pentru ca etanolul de pe suprafaţa segmentelor de tulpini să nu interacţioneze cu produsele folosite la testare, ST au fost spălate sub jet de apă chiar înainte de îmbăiarea în emulsia de insecticid. După îmbăierea în emulsie de insecticid, ST au fost lăsate timp de o oră să se zvânte şi apoi au fost puse în borcane de plastic (cu capacitate de 2 litri), în care aveau să fie introduşi gândacii.

În vederea asigurării unui microclimat adecvat insectelor, respectiv o umiditate relativă a aerului suficient de mare, dar şi pentru a se evita deshidratarea ST în perioada de experimentare, în fiecare borcan s-a pus câte o bucată de burete (7 x 5 x 3,5 cm) îmbibat în apă astfel încât să nu lase apă în borcan, pentru ca insectele să nu se înece (figura 1).

Insectele folosite în experiment

Femelele de X. germanus folosite în experiment au fost colectate în data de 21.06.2021 dintr-un arboret de fag de la Ocolul silvic Gura Humorului (U.P. I Capu Câmpului, u.a. 85A), folosind capcane amorsate cu etanol, care aveau vasul colector fără lichid. Deoarece colectarea gândacilor a durat câteva ore, la alocarea gândacilor capturaţi în fiecare borcan s-a urmărit să se folosească numai gândacii care erau activi, semn că nu au fost foarte mult afectaţi de condiţiile în care s-au aflat după capturare. Pentru că nu se cunoştea numărul total de gândaci disponibili, alocarea s-a făcut în patru runde, la fiecare rundă introducând câte 5 femele în fiecare borcan, astfel încât să fie în total 20 exemplare/borcan. Gândacii din primele două runde au fost alocaţi în intervalul dintre orele 22:00 (21.06) şi 1:15 (22.06), iar cei din ultimele două runde în intervalul 5:00-7:15 din data de 22.06.2022. Ca urmare, data de 22.06 se consideră ca fiind prima zi a experimentului. Dintr-o eroare, într-unul dintre borcanele alocate variantei V3 s-au introdus doar 15 exemplare, aspect de care s-a ţinut cont la efectuarea calculelor.

Monitorizarea experimentului

Experimentul a fost monitorizat de la instalare şi până în data de 25.07.2022, când a fost stopat, iar segmentele de tulpini au fost puse în congelator, la -20°C, pentru conservarea materialului biologic până la efectuarea analizelor. în această perioadă, la interval de 1-3 zile, s-a verificat situaţia insectelor din borcane, respectiv dacă insectele care nu au intrat în segmentele de lemn erau vii sau moarte. S-au considerat ca fiind moarte exemplarele care nu au reacţionat în niciun fel la o presare uşoară. La fiecare verificare, în bucăţile de burete din borcane s-a injectat apă care să menţină umiditatea ridicată.

Monitorizarea microclimatului din recipientele cu insecte

Pentru a cunoaşte condiţiile de microclimat în care s-a desfăşurat experimentul, temperatura şi umiditatea relativă a aerului din borcane au fost monitorizate cu un dispozitiv НОВО Pro v2 U23-001A, iar intensitatea luminii cu unul de tipul НОВО Pendant ® UA-002-64, ambele amplasate într-un borcan din centrul grupului de borcane şi setate să înregistreze parametrii respectivi la fiecare 5 minute.

Datele înregistrate au evidenţiat faptul că temperatura medie pentru perioda de testare a fost de 24,1°C, mediile zilnice variind între 21,9°C şi 27,0°C, iar umiditatea relativă a aerului din borcane a fost de de 81,6%, valorile medii zilnice oscilând între 69% şi 87,9% (figura 2). în ce priveşte lumina, aceasta a variat zilnic între 0 şi aproximativ 250 lucşi (figura 3), faza de întuneric fiind de 9 ore şi faza de lumină de 15 ore.

Parametrii luaţi în considerare pentru stabilirea eficacităţii tratamentelor

Eficacitatea produselor fitosanitare testate s-a determinat comparând proporţia gândacilor morţi, numărul de intrări (galerii)/segment (denumit în continuare GST) şi numărul de femele cu descendenţi/segment (FDST) din cele patru variate de tratament cu valorile înregistrate în cazul variantei martor. Eficacitatea tratamentelor stabilită în funcţie de mortalitate s-a calculat folosind formula propusă de Abbott (1925). în afara parametrilor menţionaţi, s-a analizat numărul de descendenţi/ femelă produşi de femelele de X. germanus care încă erau vii, în galerii, în momentul sis- tării experimentului, pentru a constata dacă fecunditatea femelelor a fost afectată de insecticidele cu care au venit în contact, precum şi stadiul de dezvoltare în care se afla fiecare dintre descendenţi în momentul sistării experimentului. Pentru aceasta, ST au fost secţionate, despicate şi observare la lupa binocular pentru a stabili câte femele de X. germanus au reuşit să facă galerii în lemn, câte dintre acestea au reuşit să producă descendenţi, numărul descendenţilor şi stadiul de dezvoltare, vârsta lavelor fiind stabilită după lăţimea capsulei cefalice (figura 4).

Analiza statistică a datelor

Proporţia gândacilor morţi, din totalul celor utilizaţi în cadrul fiecărei variante, s-a calculat luând în considerare atât gândacii găsiţi morţi în borcane pe parcursul desfăşurării experimentului, cât şi gândacii care au murit în galeriile săpate în lemn. Deoarece unele valori erau mai mici de 30% şi altele mai mari de 70%, pentru normalizarea distribuţiilor valorile au fost transformate în arcsin(rădăcină pătrată (x)), conform recomandărilor din literatură (Zar, 2010). Valorile mortalităţii, precum şi cele referitoare la GST, FDST şi numărul de descendenţi (produşi de fiecare femelă care mai era vie când experimentul a fost stopat) au fost supuse analizei unidirecţionale a varianţei, experimentul fiind monofactorial. Identificarea valorilor extreme s-a făcut în urma reprezentării grafice a datelor, sub formă de "cutii cu mustăţi" (boxplots with whiskers). Normalitatea distribuţiilor s-a verificat prin testul Shapiro-Wilk şi egalitatea varianţelor prin testul Levene. în situaţiile în care distribuţiile au fost normale şi varianţele omogene, s-a folosit testul ANOVA, urmat de testul Tukey (HSD). Dacă varianţele au fost inegale, dar distribuţiile au fost normale, s-a folosit Welch ANOVA, urmată de testul Tamhane T2. Când cel puţin unele dintre distribuţii nu au fost normale şi nici nu au putut fi normalizate prin transformarea datelor, analiza varianţei s-a făcut folosind testul non-parametric Kruskal-Wallis. Dacă acest test a fost semnificativ, s-a aplicat testul posthoc Steel-Dwass-Critchlow-Fligner pentru a stabili între care dintre distribuţii există diferenţe semnificative la p = 0,05.

În cazul proporţiilor diferitelor stadii de dezvoltare a descendenţilor produşi de femelele de X. germanus utilizate în experiment, acestea s-au calculat, separat pe fiecare variantă experimentală, raportând numărul cumulat de ouă, larve, pupe sau adulţi tineri la numărul total de descendenţi din varianta luată în considerare. Compararea proporţiilor s-a făcut folosind testul /2, urmat de procedura Marascuilo de comparare a mai multor proporţii.

Toate prelucrările s-a făcut folosind programul XLSTAT 2019.1.1 (Addinsoft 2021).

În cazurile în care unele distribuţii nu au fost normale, ca indicatori ai tendinţei centrale se prezintă atât media (care este mai uşor de înţeles), cât şi mediana, iar ca indicatori ai împrăştierii şi asimetriei se prezintă abaterea standard şi respectiv cuartilele Q1 şi Q3.

Rezultate

Mortalitatea insectelor în funcţie de tratament

Deşi s-a încercat să se asigure condiţii optime pentru insectele introduse în experiment, mortalităţi s-au înregistrat încă din primele zile, atât în rândul celor puse cu ST tratate, cât şi la cele din varianta martor (ST netratate), însă dinamica mortalităţii a fost diferită, în funcţie de tratamentul aplicat (figura 5). în timp ce la insectele din varianta martor (VI) şi variante V2 şi V4 creşterea mortalităţii a fost aproape liniară pe toată durata experimentului şi la final a ajuns la doar 10,6%, 17,5% şi respectiv 13,8%, la insectele din variantele V3 şi V5 mortalitatea a avut o evoluţie cu totul diferită. în primele două zile, în fiecare dintre cele două variante a murit aproximativ acelaşi număr de insecte, rata mortalităţii ajungând la 4,5% şi respectiv 5,0%, iar în următoarele patru zile rata mor- talităţii a crescut la 15,5% în V3 şi 40,6% în V5. După încă două zile (ziua a 8-a de la începerea experimentului) mortalitatea a ajuns la 36,1% în V3 şi 50,0% în V5. Apoi, o creştere mult mai lentă a mortalităţii s-a mai observat până în a 13-a şi a 15-a zi, la V3 şi respectiv la V5, la încheierea perioadei de testare rata mortalităţii ajungând la 52,3% în cazul insectelor expuse la Mospilan 20 SG (V3) şi 61,9% în cazul celor expuse la produsul Laser 240 SC, valorile menţionate incluzând şi femelele moarte în galeriile pe care au reuşit să le sape în ST (tabelul 3).

Între ratele mortalităţii înregistrate în cadrul celor 5 variante, la finalul experimentului au existat deferenţe semnificative din punct de vedere statistic (F = 21,678 DF = 4, p < 0,0001). Astfel, rata mortalităţii provocate de Mospilan 20 SG şi Laser 240 SC a fost semnificativ diferită de cea înregistrată în rândul insectelor expuse la Bactospein DF şi Konflic ori neexpuse la insecticide, dar diferenţa înregistrată între variantele V3 şi V5 nu a fost asigurată statistic, după cum nu au fost asigurate statistic nici diferenţele dintre variantele V1, V2 şi V4 (tabelul 3). Varianta experimentală explică 71,2% din variabilitatea mortalităţii.

În ce priveşte mortalitatea provocată insectelor care au venit în contact cu pesticidele, eficacitatea tratamentelor a fost cuprinsă între 3,6% (Konflic) şi 57,5% (Laser 240 SC) (tabelul 3).

Intensitatea atacului în funcţie de tratament

Tratamentele testate au afectat în mod sem- nificativ intensitatea atacului, exprimată prin numărul de galerii per segment de tulpină (GST) (F = 23,0, DF = 4, p < 0,0001), atacul cel mai intens fiind la varianta martor (V1), urmată de variantele V4 şi V2, iar cel mai slab la variantele V3 şi V5, ultimele două variante menţionate fiind semnificativ diferite de celelalte variante, inclusiv varianta martor, în timp ce V2 şi V4 nu diferă semnificativ faţă de martor nici din acest punct de vedere (tabelul 4). Varianta experimentală explică 74,8% din variabilitatea intensităţii infestării.

Eficacitatea tratamentelor stabilită în funcţie de valorile medii ale GST a fost cuprinsă între 10,2% în cazul variantei V4 (Konflic) şi 57,2% în cazul variantei V5 (Laser 240 SC). O eficacitate de peste 50% s-a obţinut şi în cazul variante V3 (Mospilan 20 SG).

Impactul tratamentului asupra FDST

Unele dintre femelele de X. germanus care au reuşit să sape galerii în lemn au murit în interiorul galeriilor, fără a mai produce descendenţi. Numărul acestora a fost mai mare la tratamentele care au indus, în ansamblu, o mortalitate mai mare în rândul insectelor. Ca urmare şi din această perspectivă există diferenţe semnificative între variantele testate (F = 25,85, DF = 4, p < 0,0001), respectiv între variantele V3 şi V5, pe de o parte, şi variantele V1, V2 şi V4 pe de altă parte (tabelul 5).

Eficacitatea tratamentelor calculată în funcţie de valorile medii ale FDST a fost de 10,266,7% (tabelul 5), pe primul loc situându-se varianta V5 (Laser 240 SC), urmată de V3 (Mospilan 20 SG).

Fecunditatea medie a femelelor care erau vii la încheierea experimentului

Pe durata efectuării experimentului, cele mai multe femele de X germanus care au pătruns în lemn au avut şi descendenţi. Deoarece numărul de FDST este semnificativ diferit între variante, era de aşteptat ca şi numărul mediu de descendenţi per segment de tulpină (tabelul 6) să fie semnificativ diferit, dar testul ANOVA arată că diferenţele dintre medii ar putea fi considerate semnificative doar la limită (F = 2,57, DF = 4, p = 0,0551). Această situaţie se datorează variabilităţii foarte mari a valorilor înregistrate în special la segmentele din varianta V3. Totuşi, este evident că, pe ansamblu, în variantele V3 şi V5 au fost mai puţini descendenţi per ST decât în celelalte variante, în special faţă de varianta martor. Acest lucru este în primul rând o urmare a faptului că în variantele V3 şi V5 un număr mai mic de femele au reuşit să colonizeze ST, dar şi a faptului că dintre acestea unele au murit. De aceea, pentru a stabili în ce măsură tratamentele aplicate au avut vreun impact asupra fecundităţii femelelor, s-au luat în considerare doar femelele care mai erau vii, în galerii, în momentul sistării experimentului. Datele referitoare la numărul de descendenţi ai acestor femele (tabelul 7) indică existenţa unor diferenţe semnificative între variantele experimentale (Kobs = 49,052, DF = 4, p < 0,0001), fecunditatea cea mai mare fiind observată în cazul femelelor supravieţuitoare din variantele V5 şi V3, iar cea mai mică la femelele din varianta V4, dar aceasta din urmă nu diferă semnificativ de varianta martor (VI) şi de varianta V2. Prin urmare, raportându-ne la fecunditatea medie a femelelor din varianta martor, nu se poate spune că tratamentele aplicate ar fi determinat reducerea fecundităţii femelelor care au supravieţuit şi au reuşit să producă descendenţi. Dimpotrivă, datele indică o creştere semnificativă a numărului mediu de descendenţi per femelă în cazul variantei V5 (Laser 240 SC), comparativ cu numărul mediu de descendenţi per femelă în varianta martor (VI), precum şi o diferenţă în plus la femelele din varianta V3 (Mospilan 20 SG), faţă de martor, dar această diferenţă nu este asigurată statistic.

Dezvoltarea descendenţilor pe durata derulării experimentului, în funcţie de tratament

La data încheierii experimentului, în cea de-a 33-a zi după introducerea insectelor în borcane, majoritatea descendenţilor produşi de către femelele de X. germanus ajunseseră în stadiul de adult tânăr. Aceştia repezentau 61,0% din total, pupele 9,7%, larvele de diverse vârste 28,8% şi ouăle doar 0,5% (tabelul 8). Ouăle au reprezentat între 0,1% la V3 şi 0,8% la VI, diferenţele dintre proporţii nefiind semnificative din punct de vedere statistic statistic (x2obs = 7,662, DF = 4, p = 0,105). Nici în ce priveşte proporţia larvelor (în total şi pe fiecare vârstă în parte) nu au existat diferenţe semnificative între variantele experimentale (x2obs = 7,642, DF = 4, p = 0,107). în cazul pupelor, ponderile cele mai mari s-au înregistrat la variantele V3 şi V5, care diferă semnificativ de varianta martor. Aceste variate au avut totodată ponderile cele mai mici de adulţi tineri, din acest punct de vedere pe primul loc clasându-se varianta martor (VI) şi varianta V4. Rezultatele indică un uşor avans în dezvoltare a descendenţilor rezultaţi din femelele alocate variantelor VI şi V4, fapt care nu pare a se datora în totalitate colonizării mai timpurii a ST de către feme- lele din VI şi V4 care au produs descendenţi, deoarece şi femelele din V5, care au colonizat ST, au intrat toate în primele două zile, iar în V4 cca. 20% din numărul total de femele cu descendenţi au intrat ceva mai târziu în lemn (tabelul 9).

În totalul exemplarelor tinere ajunse în stadiul de adult, masculii au reprezentat 7,48,9%, neexistând diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între variantele experimentale (tabelul 8).

Discuţii

Mortalitatea insectelor în funcţie de tratament

Pe durata experimentului, femelele de X germanus care au venit în contact cu produsele fitosanitare BactoSpein DF sau Konflic au înregistrat o rată a mortalităţii cu doar 6,9 şi respectiv 3,2 puncte procentuale mai mare decât cele care nu au venit în contact cu nici un pesticid, iar aceste diferenţe nu sunt asigurate statistic, aşa încât nu se poate spune cu certitudine că aceste creşteri ale mortalităţii s-ar datora celor două produse fitosanitare.

BactoSpein DF conţine 54% Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki (Btk), tulpina ABTS-351 (Glissando 2020). Această tulpină de Btk produce proteinele CrylAa, CrylAb, CrylAc şi Cry2Aa (EFSA 2021), care sunt toxice în special pentru larvele de lepidoptere (Höfte şi Whiteley 1989, van Frankenhuyzen 2017). Acesta este primul motiv pentru care produsul n-a fost eficace împotriva femelelor de X germanus. Din acest punct de vedere, ar fi fost mai justificată testarea unui produs pe bază de B.t. subsp. tenebrionis, izolată din Tenebrio molitor Linnaeus, 1758 şi considerată ca fiind specifică pentru coleoptere (Krieg et al. 1983), ori pe bază de B.t. subsp.israelensis, care s-a dovedit eficace atât împotriva larvelor de Hypothenemus hampei (Ferrari, 1867) (Méndez-López et al. 2003), cât şi împotriva adulţilor de Hylobius abietis (Tudorán et al. 2021), deşi această subspecie a fost considerată ca fiind specifică pentru diptere (de Barjac 1978). Există însă şi unele tulpini de Btk ce produc şi proteine din familia Cry3, care s-au dovedit eficace împotriva coleopterelor (Lambert et al. 1992, Ferrari et al. 1993, Ghassemi-Kahrizeh şi Aramideh 2014), iar un test efectuat chiar cu Btk ABTS-351 a evidenţiat o mortalitate de 31,4% în rândul insectelor de Leptinotarsa decemlineata (Say, 1824), chiar dacă s-a folosit o concentraţie de 10 ori mai mică decât cea testată de noi (EU 2016).

Al doilea motiv al ineficacităţii produsului îl reprezintă faptul că el acţionează doar după ce este ingerat şi ajunge în intestin (Adang et al. 2014), însă femelele de X germanus nu se hrănesc cu ţesuturile plantei, ci doar cu ciuperca pe care o cultivă în galeriile pe care le fac în lemn. Ca urmare, cristalele proteice nu au fost înghiţite şi nu au avut cum să devină toxice.

În ce priveşte produsul Konflic, conform specificaţiilor de pe etichetă, acesta conţine 50% extract de Quasia amara şi 50% săruri de potasiu din acizi graşi şi este recomandat împotriva mai multor specii de dăunători, între care şi coleoptere, precum ţigărarul viţei de vie - Byctiscus betulae (Linnaeus, 1758) şi gărgăriţa viţei de vie - Otiorhynchus sulcatus (Fabricius, 1775).

Extractul de Quasia amara are atât efect insecticid de contact, cât şi efect repelent (EFSA 2018). Eficacitatea lui a fost demonstrată în primul rând în cazul afidelor (Mclndoo şi Sievers 1917, Şengonca şi Brüggen 1991, Holaschke et al. 2006, Weihrauch et al. 2007, Danelski et al. 2015, Castresana şi Puhl 2018), a unor larve de lepidoptere, precum Hypsipyla grandella (Zeller, 1848) (Mancebo et al. 2000), şi a celor de Hoplocampa testudinea (Klug, 1816) (Psota et al. 2010, Danelski et al. 2014). în ce priveşte efectul extractului împotriva speciilor de coleoptere dăunătoare, există foarte puţine date publicate, ceea ce ar putea însemna fie că nu s-au efectuat teste, fie că eficienţa protecţiei nu a fost corespunzătoare. Eggler et al. (1992) au raportat o eficienţă medie a tratamentelor de 60% împotriva speciei Anthonomus pomorum (Linnaeus, 1758), dar nu am găsit alte date publicate care să confirme eficacitatea menţionată.

Săpunul pe bază de săruri de potasiu, care reprezintă 50% din produsul Konflic, are rolul de a spori eficacitatea extractului de Quassia amara, după cum se cunoaşte de multă vreme (Mclndoo şi Sievers 1917). Totuşi, în cazul de faţă, combinaţia dintre extractul de Quassia amara şi săpun nu a avut un impact semnificativ asupra mortalităţii femelelor de X. germanus.

Produsul Mospilan 20 SG conţine, conform datelor furnizat de producător, 20% acetamiprid şi este recomandat pentru combaterea unui spectru larg de dăunători agricoli, între care şi unele specii de coleoptere, precum L. decemlineata, Tanymecus dilaticollis Gyllenhal,1834, Brassicogethes aeneus (Fabricius, 1775), Ceutorhynchus napi Gyllenhal, 1837. Un produs similar, Mospilan 20 SP, care are tot 20% acetamiprid este recomandat şi pentru gândacii de scoarţă Ips typographus (Linnaeus, 1758), Ips amitinus (Eichhoff, 1871) şi Pityogenes chalcographus (Linnaeus, 1761), deşi date ale unor experimente care să evidenţieze eficacitatea produsului împotriva acestor dăunători nu sunt publicate. Totuşi, Doerr et al. (2008) au demonstrat o eficacitate de 64-88 % a acetamipridului în cazul gândacilor de Scolytus rugulosus (Muller, 1818), după doar 24 ore de la expunerea la insecticid. Având nu doar efect sistemic şi de ingestie, ci şi efect de contact, acetamipridul a avut o eficacitate de 46,6% în ce priveşte reducerea populaţiei de X. germanus.

Caracteristic pentru insectele tratate cu acetamiprid este faptul că acestea se prăbuşesc rapid şi prezintă simptome de intoxicaţie, precum excitaţie, convulsii şi paralizie, moartea survenind abia după câteva zile, timp în care ele nu se mai hrănesc (Yamada et al. 1999), aspecte sesizate şi la unele exemplare de X. germanus din această variantă experimentală, care în cele din urmă au murit. Aceasta explică dinamica mortalităţii observate în cadrul experimentului. O dinamică asemănătoare, dar cu o mortalitate de 100% a insectelor, s-a constatat şi în cazul insectelor de Hylobius abietis care s-au hrănit cu scoarţă de pe ramuri de pin silvestru (Pinus sylvestris L.), tratată cu acetamiprid în aceeaşi concentraţie (Olenici et al. 2014b).

Spinosad, substanţa activă din Laser 240 SC, este un amestec (în proporţie de 85:15%) de spinosin A şi spinosin D, substanţe rezultate în procesul de fermentare aerobică produsă de bacteria actinomicetă Saccharopolyspora spinosa Mertz & Yao în medii de creştere apoase (Sparks et al. 1999). Acest amestec este toxic pentru insecte, atât prin contact, cât şi prin ingestie (Sparks et al. 1999) şi s-a dovedit eficient împotriva multor specii de lepidoptere, diptere, hemiptere, dar şi coleoptere (Bacei et al. 2016).

Nu am identificat date publicate cu privire la testarea vreunor produse pe bază de spinosad împotriva lui X. germanus, dar în experimente împotriva unor specii de gândaci de scoarţă, precum Scolytus rugulosus (Muller, 1818) şi Hypocryphalus mangiferae (Stebbing, 1914) acesta s-a dovedit a fi mult mai puţin eficace decât acetamipridul (Doerr et al. 2008) şi mult mai puţin toxic decât imidaclopridul, care este tot un produs din clasa neonicotinoizilor (Saeed et al. 2011). în cazul femelelor de X. germanus, eficacitatea spinosadului a fost de 1,2 ori mai mare decât a acetamipridului (57,4% faţă de 46,6%), dar şi concentraţia în substanţă activă a emulsiilor folosite a fost de 1,2 ori mai mare în primul caz, iar diferenţa de mortalitate între cele două variante nu este asigurată statistic.

Intensitatea atacului în funcţie de tratament

Deoarece produsele BactoSpeine DF şi Konflic nu au influenţat în mod semnificat mortalitatea femelelor care au venit în contact cu ele, acestea nici nu au diminuat intensitatea atacului. în schimb, produsele Mospilan 20 SG şi Laser 240 SC au redus intensitatea atacului, eficacitatea lor fiind însă de numai 53-57%. Şi în cazul speciei Xyleborus glabartus, care ecologic este asemănătoare cuX. germanus, acetamipridul - aplicat într-o concentraţie de 3,5 ori mai mare decât cea testată de noi - nu a redus intensitatea infestării decât cu 23,5% şi diferenţa nu a fost asigurată statistic (Pena et al. 2011), însă experimentul respectiv s-a efectuat în condiţii naturale, cu precipitaţii, temperatură variabilă şi lumină mult mai puternică, ceea ce e de presupus că a influenţat eficacitatea tratamentului, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor specii de insecte (Gupta et al. 2008, Boina et al. 2009, Piechowicz şi Grodzicki 2013, Mansoor et al. 2015), deoarece eficacitatea acestui produs depinde de factorii menţionaţi, care afectează nu doar metabolismul şi activitatea insectelor, ci şi disiparea produsului (Yu et al. 2008). Şi eficacitatea spinosadului depinde de condiţiile de temperatură şi lumină (Yousefnezhad-Irani şi Ali Asghar 2007, Athanassiou et al. 2008, Kowalska 2010, Leach et al. 2017), motiv pentru care e de aşteptat ca în condiţii de teren eficacitatea tratamentului să fie diferită de cea obţinută în condiţii de laborator.

Impactul tratamentului asupra FDST şi a fecundităţii medii a femelelor

Doar tratamentele cu Mospilan 20 SG şi cu Laser 240 SG au avut un efect semnificativ asupra numărului de femele care au reuşit să producă descendenţi (tabelul 5), reducându-1 cu 60-67% faţă de martor. în felul acesta s-a diminuat şi numărul total de descendenţi din respectivele variante experimentale (tabelul 6), însă - la concentraţiile folosite - niciunul dintre produse nu pare să fi afectat negativ fecunditatea femelelor supravieţuitoare. Uşoara reducere a fecundităţii medii în cazul femelelor din varianta V4 nu este asigurată statistic pentru a putea susţine că produsul Konflic ar fi avut un asemenea efect.

În mod surprinzător, femelele care au interacţionat cu acetamiprid (V3) şi cu spinosad (V5) au avut o fecunditate mai mare (cu 24,5% şi respectiv 54,2%) decât femele din varianta martor, iar diferenţa dintre V5 şi martor este asigurată statistic (p < 0,0001). Aceste creşteri de fecunditate s-ar putea datora selecţiei făcute de către insecticidele respective, care probabil au eliminat din populaţie femelele mai puţin viguoase şi care teoretic ar fi avut o fecunditate mai scăzută. Totuşi, nu este exclus ca aceste creşteri să fie rezultatul stimulării producţiei de ouă de către insecticide, dozele subletale putând avea - în unele cazuri - asemenea efecte, fenomen cunoscut sub denumirea de hormeză (Cutler 2013, Cutler şi Guedes, 2017).

În mod obişnuit, cele două insecticide, aplicate în doze subletale, determină mai degrabă o reducere a fecundităţii insectelor. Acest efect a fost observat la unele specii de afide expuse la acetamiprid (Wang et al. 2022, Zhang et al. 2022), dar şi la femelele de Eriopis connexa (Germar, 1824) obţinute din larve de vârsta a 4-a care au venit în contact cu această substanţă (Fogel et al. 2013). Fecunditatea a fost diminuată şi de către spinosad în cazul speciilor fitofage Spodoptera littoralis (Boisduval, 1833), Glyphodes pyloalis Walker, 1859, Ceratitis capitata (Wiedemann, 1824), Tribolium castaneum (Herbst, 1797), Callosobruchus chinensis Linnaeus, 1758 (Abouelghar et al. 2013, Piri et al. 2014, Mura şi Ruiu 2018, Ali et al. 2019, Naher şi Islam 2019, Habiba et al. 2020), dar şi în cazul speciei prădătoare Chrysoperla carnea (Mandour 2009). Totuşi s-au semnalat şi cazuri de creştere a fecundităţii la insectele expuse unor doze subletale. Astfel, insectele de Myzus persicae Sulzer, expuse la acetamiprid au avut o fecunditate mai mare (Sial et al. 2018), iar producţia de descendenţi a femelelor de Sitophilus zeamais Motschulsky, 1855 a crescut după expunerea insectelor la spinosad (Vélez et al. 2018). Prin urmare, ipoteza sporirii fecundităţii femelelor de X germanus expuse la acetamiprid şi respectiv la spinosad pare a fi valabilă şi necesită investigaţii suplimentare.

Dezvoltarea descendenţilor pe durata derulării experimentului în funcţie de tratament

În doze subletale, insecticidele pot avea diverse efecte asupra insectelor, inclusiv încetinirea ritmului de dezvoltare. în cazul de faţă, este dificil de spus dacă insecticidele - şi în special produsele Mospilan 20 SG şi Laser 240 SC - cu care insectele din generaţia F0 (părinţii) au venit în contact, au putut avea un asemenea efect asupra insectelor din generaţia FI, mai ales că femelele de X. germanus au venit în contact cu ele, fără a le înghiţi. Ca urmare, sunt necesare investigaţii suplimentare pentru a clarifica acest aspect. Totuşi, şi în cazul altor specii de insecte, precum Eriopis connexa s-a observat o prelungire a timpului de dezvoltare embrionară în cazul ouălor produse de femelele obţinute din larve ce au venit în contact cu acetamiprid (Fogel et al. 2013), iar produsul spinosad a determinat o prelungire a duratei de dezvoltare în cazul larvelor de Harmonia axyridis (Pallas, 1773), Frankliniella occidentalis (Pergande, 1895) şi Sitophilus oryzae (Linnaeus, 1763) (Galvan et al. 2005, Gong et al. 2015, Habiba et al. 2019).

Concluzii

Dintre cele patru produse fitosanitare testate, doar Mospilan 20 SG şi Laser 240 SC au avut un efect semnificativ asupra mortalităţii femelelor de X. germanus şi implicit asupra intensităţii atacului, însă eficacitatea lor a fost doar mijlocie (aproximativ 50-60%), ceea ce înseamnă că ar putea asigura o protecţie parţială împotriva atacului acestor gândaci şi se justifică a fi testate în teren.

Fecunditatea femelelor de X germanus care au supravieţuit interacţiunii cu insecticidele nu a fost afectată negativ de către produsele fitosanitare, iar cele care au venit în contact cu spinosad au avut chiar o fecunditate semnificativ mai mare decât femelele martor, ceea ce ar putea să fie un fenomen de hormeză.

Dezvoltarea descendenţilor produşi de femelele care au venit în contact cu Mospilan 20 SG sau cu Laser 240 SC şi au colonizat segmentele de tulpini a fost într-o oarecare măsură decalată de cea a descendeţilor produşi de femelele martor şi de cele din celelalte variante experimentale. Sunt necesare noi cercetări pentru clarificarea aspectelor ce ţin de efectele subletale ale celor două produse asupra femelelor de X germanus.

Mulţumiri

Elaborarea lucrării s-a făcut în cadrul proiectului PN 1970203 -"Xylosandrus germanus - specie invazivă în ecosistemele forestiere din România", finanţat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării. Publicarea ei s-a făcut cu suport din partea proiectului "Creşterea capacităţii şi performanţei instituţionale a INCDS „Marin Drăcea" în activitatea de CDI - CresPerflnst" (Contract nr. 34PFE./30.12.2021), finanţat de Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării prin Programul 1 - Dezvoltarea sistemului naţional de cercetare - dezvoltare, Subprogram 1.2 - Performanţă instituţională - Proiecte de finanţare a excelenţei în CDI.

Mulţumesc colegului Stelian Bodnari pentru ajutorul acordat în colectarea şi pregătirea segmentelor de tulpini subţiri de fag, colectarea insectelor utilizate în experiment şi pentru analizarea segmentelor de tulpini după sistarea experimentului. Mulţumesc, de asemenea, celor doi revizori care - prin observaţiile şi sugestiile făcute pe varianta iniţială a mansucrisului - au contribuit la îmbunătăţirea lucrării.

Sidebar

Author. Nicolai Olenici ([email protected]) - "Marin Drăcea" National Research-Development Institute in Forestry, Station Câmpulung Moldovenesc, 73bis, Calea Bucovinei, 725100 Câmpulung Moldovenesc, Romania.

Manuscript received September 13, 2022; revised Octomber 01, 2022; accepted October 03, 2022; online first October 19, 2022.

References

Bibliografie

Abbott W.S., 1925. A method of computing the effectiveness of an insecticide. Journal of Economic Entomology 18: 265-267. DOI: https://doi.org/10.1093/ jee/18.2.265a

Abouelghar G.E., Sakr H., Ammar H.A., Yousef A., Nassar M., 2013. Sublethal effects of spinosad (Tracer®) on the cotton leafworm (Lepidoptera: Noctuidae). Journal of Plant Protection Research 53(3): 275-284. DOI: https://doi.org/10.2478/jppr-2013-0041

Adang M.J., Crickmore N., Jurat-Fuentes J.L., 2014. Diversity of Bacillus thuringiensis crystal toxins and mechanism of action. Advances in Insect Physiology 47:39-87. DOI: https://doi.org/10.1016/B978-0-12800197-4.00002-6

Addinsoft, 2021. XLSTAT - A complete statistical add-in for Microsoft Excel. https://www.xlstat.com/en/

Agnello A., Breth D., Tee E., Cox K., Warren H.R., 2015. Ambrosia beetle - an emergent apple pest. New York Fruit Quarterly 23: 25-28.

Agnello A.M., Breth D.I., Tee E.M., Cox K.D., Villani S.M., Ayer K.M., Wallis A.E., Donahue D.J., Combs D.B., Davis A.E., Neal J.A., 2017. Xylosandrus germanus (Coleóptera: Curculionidae: Scolytinae) occurrence, fungal associations, and management trials in New York apple orchards. Journal of Economic Entomology 110: 2149-2164. DOI: https://doi.org/10.1093/jee/ toxl89

Ali Q., ul Hasan M., Saleem S., Ranjha M.H., Nawaz R., Qasim M.U., Anjum N.A., 2019. Effect of reduced risk insecticides on the different developmental stages of Tribolium castaneum (Herbst). Journal of Agricultural Research 57(3): 159-166,

Athanassiou C.G., Kavallieratos N.G., Yiatilis A.E., Vayias B.J., Mavrotas C.S., Tomanović Ž., 2008. Influence of temperature and humidity on the efficacy of spinosad against four stored-grain beetle species. Journal of Insect Science 8(1): 2008, 60, DOI: https://doi. org/10.1673/031.008.6001

Bacci L., Lupi D., Savoldelli S., Rossaro B., 2016. A review of Spinosyns, a derivative of biological acting substances as a class of insecticides with a broad range of action against many insect pests. Journal of Entomological and Acarological Research 2016, 48:5653. DOI: https://doi.org/10.4081/jear.2016.5653

Boina D.R., Onagbola E.O., Salyani M., Stelinski L.L., 2009. Influence of posttreatment temperature on the toxicity of insecticides against Diaphorina citri (Hemiptera: Psyllidae). Journal of Economic Entomology 102(2): 685-691. DOI: 10.1603/ 029.102.0229

Böll S., Hofmann H., Niethammer M., Schwappach P, 2005. Erstes Auftreten des Schwarzen Nutzholzborkenkäfers Xylosandrus germanus an Weinreben in Europa. Nachrichtenblatt des Deutschen Pflanzenschutzdienstes 57: 57-63.

Castresana J.E., Puhl L., 2018. Eficacia de insecticidas botánicos sobre Myzus persicae (Sulzer) у Aphis gossypii (Clover) (Hemiptera: Aphidiae) en el cultivo de pimiento (Capsicum annuum L.) bajo cubierta. Revista Colombiana de Ciencias Hortícolas 12(1): 136-146. DOI: https://doi.org/10.17584/rcch.2018vl2i

Cutler G.C., 2013. Insects, insecticides and hormesis: evidence and considerations for study. Dose-Response 11: 154-177. DOI: l0.2203/dose-response.l2-008.Cutler

Cutler G.C., Guedes R.N.C., 2017. Occurrence and significance of insecticide induced hormesis in insects. In: Duke S.O., Kudsk P., Solomon K. (eds.), Pesticide Dose: Effects on the Environment and Target and Non-Target Organisms. ACS Symposium Series 1249, American Chemical Society, Washington, DC, pp. 101119.

de Barjac H., 1978. Une nouvelle variété de Bacillus thuringiensis tres toxique pour les moustiques: B. thuringiensis var. israelensis sérotype 14. Comptes rendus hebdomadaires des séances de l'Académie des sciences. Série D: Sciences naturelles 286(10): 797-800.

Danelski W., Badowska-Czubik T., Rozpara E., Pniak M., 2014. A study on the possibility of limiting damage to fruit by the apple sawfly (Hoplocampa testudinea Klug) in organic apple orchards. Journal of Research and Applications in Agricultural Engineering 59(3): 27-30.

Danelski W., Badowska-Czubik T., Rozpara E., 2015. Assessment of the effectiveness of plant-derived pesticides in controlling the black cherry aphid Myzus cerasi F. in organic growing of sweet cherry. Journal of Research and Applications in Agricultural Engineering 60(3): 21-24.

Doerr M.D., Brunner J.F., Smith T.J., 2008. Biology and management of bark beetles (Coleóptera: Curculionidae) in Washington cherry orchards. Journal of Entomological Society of British Columbia 105: 69-81.

Dutto M., Ferracini C., Faccoli M., 2018. Gravi infestazioni di Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) (Coleóptera: Curculionidae, Scolytinae) in castagneti del Piemonte. Forest@ 15: 112-116. DOI: https://doi. org/l0.3832/efor2860-0l5

Eggier B.D., Groß A., Trautmann M., 1992. Biologisch aktive Pflanzenauszüge: eine natürliche Alternative bei der Behandlung von Schaderregern im Obstbau. 5. Internationaler Erfahrungsaustausch über Forschungsergebnisse zum Ökologischen Obstbau, 19. und 20.11.1992, Hrsg. Fördergemeinschaft Ökologischer Obstbau, Baden-Württemberg, Ministerium für ländlichen Raum, Landwirtschaft und Forsten, 28. https://www.ecofruit. net/wp-content/uploads/2020/05/30_l992_Gros_95. pdf

EU, 2016. Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki, Serotype 3a3b, Strain ABTS-351 - Biocide for use as insecticides (PT18). Evaluation of active substances. Competent Authority Report, Document IIIA, eCA: France. https:// echa.europa.eu/documents/l0l62/99ca3973-094a-633f -623c-04f89aela692 (accesat 17.08.2022)

EFSA (European Food Safety Authority), 20l8.Technical report on the outcome of the consultation with Member States and EFSA on the basic substance application for Quassia amara L. wood extract for use in plant protection as insecticide and repellent. EFSA supporting publication 2018:EN-1382. 76 p. DOI: https://doi.org/l0.2903/sp.efsa. 2018.EN-1382

EFSA (European Food Safety Authority), 2021. Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of the active substance Bacillus thuringiensis subsp. kurstaki strain ABTS-351. EFSA Journal 2021; 19(10): 6879, 20 p. DOI: https://doi.org/l0.2903/ j.efsa.2021.6879

Ferrari R., Burgio G., Maini S., 1993. Comparison between preparation of Bacillus thuringiensis Berliner and insecticides, against Leptinotarsa decemlineata (Say) (Col. Chrysomelidae) in potato field. Bollettino dell'Istituto di Entomologia Guido Grandi della Universita degli Studi di Bologna 48: 19-26.

Fogel M.N., Schneider M.I., Desneux N., González В., Rone A.E., 2013. Impact of the neonicotinoid acetami- prid on immature stages of the predator Eriopis connexa (Coleóptera: Coccinellidae). Ecotoxicology DOI: https://doi.org/10.1007/sl0646-013-1094-5

FSC, 2019a. FSC Lists of highly hazardous pesticides. FSC-POL-30-00la V3-0 EN.pdf https://fsc.org/en/ media/5447

FSC, 2019b. Approved pesticide derogations and conditions. https://fsc.org/sites/default/files/20l9-l0/ Approved%20Derogations%20and%20Conditions_l8l020l9.pdf

Frank S.D., Sadof C.S., 2011. Reducing insecticide volume and nontarget effects of ambrosia beetle management in nurseries. Journal of Economic Entomology 104: 1960-1968. DOI: I0.l603/eclll24

Gaiko J., Dzurenko M., Ranger C.M., Kulfan J., Kula E., Nikolov C., Zúbrik M., Zach P, 2019. Distribution, habitat preference, and management of the invasive ambrosia beetle Xylosandrus germanus (Coleóptera: Curculionidae, Scolytinae) in European forests with an emphasis on the West Carpathians. Forests 2019, 10(1), 10. DOI: https://doi.org/ 10.3390/Í10010010

Galvan T.L., Koch R.L., Hutchison W.D., 2005. Effects of spinosad and indoxacarb on survival, development, and reproduction of the multicolored Asian lady beetle (Coleóptera: Coccinellidae). Biological Control 34: 108-114

Ghassemi-Kahrizeh A., Aramideh S., 2014. Sub-lethal effects of Bacillus thuringiensis Berliner on larvae of Colorado potato beetle, Lepti notar sa decemlineata (Say) (Coleóptera: Chrysomelidae). Archives of Phytopathology and Plant Protection 48(3): 259-267. DOI: doi:l0.l080/03235408.20l4.885408

Glissando, 2020. Bactospeine DF. https://www.glissando. ro/product/bactospeine-df/

Gong Y., Xu B., Zhang Y., Gao X., Wu Q., 2015. Demonstration of an adaptive response to preconditioning Frankliniella occidentalis (Pergande) to sublethal doses of spinosad. Ecotoxicology 24: 1141-1151. DOI 10.1007/Sİ0646-015-1461-5

Graf E., Manser P, 2000. Beitrag zum eingeschleppten Schwarzen Nutzholzborkenkäfer Xylosandrus germanus. Biologie und Schadenpotential an im Wald gelagertem Rundholz im Vergleich zu Xyloterus lineatus und Hylecoetus dermestoides. Schweizerische Zeitschrift für Forstwesen 151: 271-281.

Gugliuzzo A., Biedermann PH.W., Carrillo D., Castrillo L.A., Egonyu J.P, Gallego D., Haddi K., Huler J., Jactel H., Kajimura H., Kamata N., Meurisse N., You Li Y., Oliver J.B., Ranger C.M., Rassati D., Stelinski L.L., Sutherland R., GarziaG.T., Wright M.G., Biondi A., 2021. Recent advances toward the sustainable management of invasive Xylosandrus ambrosia beetles. Journal of Pest Science 94: 615-637. DOI: https://doi. org/10.1007/ Sİ0340-021-01382-3

Gupta S., Gajbhiye V.T., Gupta R.K., 2008. Effect of light on the degradation of two neonicotinoids viz acetamiprid and thiacloprid in soil. Bulletin of Environmental Contamination and Toxicology 81: 185-189. DOI: 10.1007/S00128-008-9405-X

Habiba U., Islam W., Parween S., 2019. Contact and gustatory effects of spinosad on the survivability of Sitophilus oryzae L. (Coleóptera: Curculionidae) in wheat. Bangladesh Journal of Zoology 47(1): 253-262. DOI: https://doi.org/l0.3329/bjz.v47i2.44336

Habiba U., Islam W., Parween S., 2020. Influence of spinosad on the reproductive potential of Tribolium castaneum (Herbst), (Coleóptera: Tenebrionidae) infesting wheat. ENTOMON 44(4): 249-258. DOI: https://doi. org/l0.33307/entomon.v44i4.476

Hauptman T., Pavlin R., Grošelj P, Jure M., 2019. Distribution and abundance of the alien Xylosandrus germanus and other ambrosia beetles (Coleóptera: Curculionidae, Scolytinae) in different forest stands in central Slovenia. iForest 12: 451-458. DOI: https://doi. org/l0.3832/ifor3ll4-0l2

Heidenreich E., 1964. Ökologische Bedingungen für Primärbefall durch Xylosandrus germanus. Zeitschrift für Angewandte Entomologie 54: 131-140. DOI: https://doi.org/ I0.llll/j.l439-04l8.l964.tb02925.x

Höfte H., Whiteley H.R., 1989. Insecticidal crystal proteins of Bacillus thuringiensis. Microbiological Reviews 53(2): 242-255. DOI: I0.ll28/mr.53.2.242-255.l989

Holaschke M., Hua L., Basedow T., Kliche-Spory C., 2006. Untersuchungen zur Wirkung eines standardisierten Extraktes aus dem Holz von Quassia amara L. ex Blom auf Getreideblattläuse und deren Antagonisten. Mitteilungen der Deutschen Gesellschaft für Allgemeine und Angewandte Entomologie 15: 269-272.

Knox G.W., Klingeman W.E., Paret M., Fulcher A., 2012. Management of pests, plant diseases and abiotic disorders of Magnolia species in the Southeastern United States: a review. Journal of Environmental Horticulture 30(4): 223-234. DOI: https://doi.org/l0.24266/ 07382898.30.4.223

Kowalska J., 2010. Spinosad effectively controls Colorado potato beetle, Leptinotarsa decemlineata (Coleóptera: Chrysomelidae) in organic potato. Acta Agriculturae Scandinavica, Section В - Soil & Plant Science 60(3): 283-286. DOI: https://doi.org/ 10.1080/09064710902934205

Krieg A., Huger A.M., Langenbruch G.A., Schnetter W., 1983. Bacillus thuringiensis var. tenebrionis: ein neuer, gegenüber Larven von Coleopteren wirksamer Pathotyp. Zeitschrift für Angewandte Entomologie 96: 500508. DOI: https://doi.org/l0.llll/ j.1439-0418.1983. tb03704.x

Lambert B., Theunis W., Aguda R., Van Audenhove K., Decock C., Jansens S., Seurinck J., Peferoen M., 1992. Nucleotide sequence of gene crylIID encoding a novel coleopteran-active crystal protein from strain BTI109P ofBacillus thuringiensis subsp. kurstaki. Gene 110:131132. DOI: 10.1016/0378-1 Il9(92)90457-z

Leach H., Wise J.C., Isaacs R., 2017. Reduced ultraviolet light transmission increases insecticide longevity in protected culture raspberry production. Chemosphere 189: 454-465. DOI: https://doi.org/l0.l0l6/j.chemosphere.2017.09.086

Maksymov J. K., 1987. Erstmaliger Massenbefall des schwarzen Nutzholzborkenkäfer Xylo sandrus germanus Blandf., in der Schweiz. Schweizerische Zeitschrift für Forstwesen 138(3): 215-227.

Mancebo F., Hilje L., Mora G., Salazar R., 2000. Antifeedant activity of Quassia amara (Simaroubaceae) extracts on Hypsipyla grandella (Lepidoptera: Pyralidae) larvae. Crop Protection 19: 301-305. DOI: https://doi. org/10.1016/S0261-2194(00)00021-l

Mandour N.S., 2009. Influence of spinosad on immature and adult stages of Chrysoperla carnea (Stephens) (Neuroptera: Chrysopidae). Bi°Control 54:93-102. DOI: https:// doi.org/10.1007/sl0526-008-9161-l

Mansoor M.M., Afzal M., Raza A.B.M., Akram Z., Waqar A., Afzal M.B.S., 2015. Post-exposure temperature influence on the toxicity of conventional and new chemistry insecticides to green lacewing Chrysoperla carnea (Stephens) (Neuroptera: Chrysopidae). Saudi Journal of Biological Sciences 22(3): 317-321. DOI: https://doi. org/10.1016/j.sjbs.2014.10.008

Mayers C.G., McNew D.L., Harrington T.C., Roeper R.A., Fraedrich S.W., Biedermann P.H., Castrillo L.A., Reed S.E., 2015. Three genera in the Ceratocystidaceae are the respective symbionts of three independent lineages of ambrosia beetles with large, complex mycangia. Fungal Biology 119: 1075-1092. DOI: 10.1016/j.funbio.2015.08.002

Mclndoo N.E., Sievers, A.F., 1917. Quassia extract as a contact insecticide. Journal of Agricultural Research 10(10): 497-531.

Méndez-López I., Basurto-Ríos R., Ibarra J.E., 2003. Bacillus thuringiensis serovar israelensis is highly toxic to the coffee berry borer, Hypothenemus hampei Ferr. (Coleóptera: Scolytidae). FEMS Microbiology Letters 226: 73-77. DOI: https://doi.org/10.1016/ S03781097(03)00557-3

Mura M.E., Ruiu L., 2018. Sex-specific sub-lethal effects and immune response in Ceratitis capitata Wied. (Díptera: Tephritidae) challenged with spinosad. Insects 2018, 9, 73. DOI: 10.3390/insects9030073

Naher T.T., Islam W., 2019. Contact action of spinosad on Callosobruchus chinensis (L.) in three successive generations. International Journal of Science and Research 8(6): 1873-1878. Paper ID: ART20198141

Olenici N., Knížek M., Olenici V., Duduman M.-L., Biriş I.-A., 2014a. First report of three scolytid species (Coleóptera: Curculionidae, Scolytinae) in Romania. Annals of Forest Research 57: 87-95. DOI: https://doi. org/10.15287/afr.2014.196.

Olenici N., Duduman M.-L., Tomescu R., 2015. Xylosandrus germanus (Coleóptera, Curculionidae, Scolytinae) - un potenţial dăunător al pădurilor, livezilor şi viilor din România. Bucovina Forestieră 15: 207-216.

Olenici N., Bouriaud O., Manea I.A., 2018. Efficient conifer seedling protection against pine weevil damage using neonicotinoids. Baltic Forestry 24(2): 201-209.

Olenici N., Duduman M.-L., Popa I., Isaia G., Paraschiv M., 2022. Geographical distribution of three forest invasive beetle species in Romania. Insects 2022, 13, 621. DOI: https://doi.org/10.3390/insectsl3070621

Olenici N., Manea A.I., Olenici V., Tomescu R., 2014b. Efficacy of conifer seedling protection against pine weevil damage using neonicotinoids and metaflumizone insecticides. Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series II: Forestry 7(56): 29-36.

Peña J.E., Crane J.H., Capinera J.L., Duncan R.E., Kendra P.E., Ploetz R.C., McLean S., Brar G., Thomas M.C., Cave R.D., 2011. Chemical control of the redbay ambrosia beetle, Xyleborus glabratus, and other Scolytinae (Coleóptera: Curculionidae). Florida Entomologist 94(4): 882-896. DOI: https://doi. org/10.1653/024.094.0424

Piechowicz B., Grodzicki P., 2013. Effect of temperature on toxicity of selected insecticides to forest beetle Anoplotrupes stercorosus. Chemistry-Didactics-Ecology-Metrology 18(1-2): 103-108. DOI: https://doi. org/l0.2478/cdem-20l3-0023

Piri F., Sahragard A., Ghadamyari M., 2014. Sublethal effects of spinosad on some biochemical and biological parameters of Glyphodes pyloalis Walker (Lepidoptera: Pyralidae). Plant Protectection Science 50: 135-144. DOI: https://doi.org/l0.l722l/50/20l3-PPS

Postner M., 1974. Scolytidae (= Ipidae), Borkenkäfer. In: Schwenke, W. (ed.), Die Forstschädlinge Europas. 2. Band - Käfer. Paul Parey, Berlin/Hamburg, pp. 334482.

Psota V., Ouředníčková J., Falta V., 2010. Control of Hoplocampa testudinea using the extract from Quassia amara in organic apple growing. Horticultural Science (Prague) 34: 139-144. DOI: https://doi.org/l0.l722l/76/2009-HORTSCI

Ranger C.M., Reding M.E., Schultz P.B., Oliver J.B., 2013. Influence of flood-stress on ambrosia beetle host-selection and implications for their management in a changing climate. Agricultural and Forest Entomology^: 56-64. DOI: https://doi.org/l0.llll/ j.14619563.2012. 00591.x.

Ranger C.M., Reding M.E., Schultz P.B., Oliver J.B., Frank S.D., Addesso K.M., Chong J.H., Sampson B., Werle C., Gill S., Krause C., 2016. Biology, ecology and management of nonnative ambrosia beetles (Coleóptera: Curculionidae: Scolytinae) in ornamental plant nurseries. Journal of Integrated Pest Management (2016) 7(1): 9. DOI: https://doi.org/ 10.1093/jipm/ pmw005

Ranger C.M., Schultz P.B., Frank S.D., Reding M.E., 2019 Freeze stress of deciduous trees induces attacks by opportunistic ambrosia beetles. Agricultural and Forest Entomology 21: 168-179. DOI: https://doi.org/l0.llll/ afe.12317

Reding M.E., Ranger C.M., 2018. Residue age and attack pressure infuence eficacy of insecticide treatments against ambrosia beetles (Coleóptera: Curculionidae). Journal of Economic Entomology Ill: 269-276. DOI: I0.l093/jee/tox327

Ruzzier E., Prazaru S.C., Faccoli M., Duso C., 2021. Xylosandrus germanus (Blandford, 1894) on grapevines in Italy with a compilation of world Scolytine weevils developing on Vitaceae. Insects 2021, 12, 869. https://doi. org/l0.3390/insectsl2l00869

Saeed S., Masood A., Sayyed A.H., Kwon Y.J., 2011. Comparative efficacy of different pesticides against mango bark beetle Hypocryphalus mangiferae Stebbing (Coleóptera: Scolytidae). Entomological Research4l: 142-150. DOI: https://doi.org/l0.llll/j.l7485967.2011.00329.x

Sial M.U., Zhao Z., Zhang L., Zhang Y., Mao L., Jiang H., 2018. Evaluation of Insecticides induced hormesis on the demographic parameters of Myzus persicae and expression changes of metabolic resistance detoxifcation genes. Scientific Reports 8, 16601 (2018). DOI: https:// doi.org/l0.l038/s4l598-0l8-35076-l

Solomon J.D., 1995. Guide to insect borers of North American broadleaf trees and shrubs. Agriculture Handbook AH-706. Washington, DC: U.S. Department of Agriculture, Forest Service, 735 p.

Sparks T.C., Thompson G.D., Kirst H.A., Hertlein M.B., Mynderse J.S., Turner J.R., Worden T.V., 1999. Fermentation derived insect control agents. In: Hall F.R., Menn J.J. (eds.), Biopesticides: use and delivery. Humana Press, Totowa, pp. 171-188.

Şengonca Ç., Brüggen K.-U., 1991. Untersuchungen über die Wirkung wäßriger Extrakte aus Quassia amara (L.) auf Getreideblattläuse. Journal of Applied Entomology 112: 211-215. DOI: https://doi.org/l0.llll/j.l439-04l8.l99l.tb0l049.x

Tudorán A., Nordlander G., Karlberg A., Puentes A., 2021. A major forest insect pest, the pine weevil Hylobius abietis, is more susceptible to Diptera- than Coleoptera-targeted Bacillus thuringiensis strains. Pest Management Science 77: 1303-1315. DOI: I0.l002/ps.6l44

van Frankenhuyzen K., 2017. Specificity and cross-order activity of Bacillus thuringiensis pesticidal proteins. In: Fiuza L.M., Polańczyk R.A., Crickmore N. (eds.), Bacillus thuringiensis and Lysinibacillus sphaericus - Characterization and use in the field of biocontrol. Springer, pp. 127-172.

Velez M., Botina L.L., Turchen L.M., Barbosa W.F., Guedes R.N.C., 2018. Spinosad- and deltamethrin-induced impact on mating and reproductive output of the maize weevil Sitophilus zeamais. Journal of Economic Entomology, 111(2): 950-958. DOI: https://doi.org/l0.l093/ jee/tox38l

Wang, W.; Huang, Q.; Liu, X.; Liang, G. Differences in the sublethal effects of sulfoxaflor and acetamiprid on the Aphis gossypii Glover (Homoptera: Aphididae) are related to its basic sensitivity level. Insects 2022, 13(6), 498. DOI: https://doi.org/l0.3390/insectsl3060498

Weihrauch F., Eckert M., Bernhard E., 2007. An ancient compound rediscovered: perspectives of aphid control in organic hop growing by the use of quassia products. In: Proceedings of the Scientific Commission of the International Hop Growers' Convention, Scientific Commission, I.H.G.C., Hop Research Center Hüll, D-Wolnzach, pp. 105-108. https://orgprints.org/id/ eprint/15348/ (accesat 16.08.2022)

Weber B., McPherson J., 1983. World list of host plants of Xylosandrus germanus (Blandford) (Coleóptera: Scolytidae). The Coleopterists Bulletin 37: 114-134.

Yamada T., Takahashi H., Hatano R., 1999. A novel insecticide, Acetamiprid. In: Yamamoto I., Casida J.E. (eds.), Nicotinoid Insecticides and the Nicotinic Acetylcholine Receptor. Springer, Tokyo, pp. 149-176.

Yousefnezhad-Irani R., Ali Asghar P., 2007. Effect of Spinosad on adults of Tribolium castaneum (Col: Tenebrionidae) and Sitophilus oryzae (Col: Curculionidae). Pakistan Journal of Biological Sciences 10: 2505-2509. DOI: l0.3923/pjbs.2007.2505.2509

Yu Q., Qin S., Wang X., Qiao X., 2006. Dissipation of acetamiprid and imidacloprid under different temperature, light and biological factors on phyllosphere of Brassica chinensis. Chinese Journal of Pesticide Science 8(2): 147-151.

Zach P., Topp W., Kulfan J., Simon M. 2001. Colonization of two alien ambrosia beetles (Coleóptera, Scolytidae) on debarked spruce logs. Biologia (Bratislava) 56: 175-181.

Zar J.H., 2010. Biostatistical analysis. 5th ed. Prentince Hall, Upper Saddle River, NJ, 944 p.

Zhang A., Xu L., Liu Z., Zhang J., Zhao K., Han L., 2022. Effects of acetamiprid at low and median lethal concentrations on the development and reproduction of the soybean aphid Aphis glycines. Insects 2022, 13, 87. DOI: https://doi.org/l0.3390/insectsl30l0087