SPECII DE GRINDELIA CULTIVATE ÎN GRADINA DE PLANTE MEDICINALE SI AROMATICE A U.M.F. TÂRGU - MURES

INTRODUCERE

Speciile genului Grindelia Îsi au obârsia pe continentul America. Sunt plante xerofite, adaptate supravietuirii În regiuni aride si semiaride cu precipitatii anuale sub 250 mm/m2 [7]. Aria lor de raspândire În America de Nord se Întinde de la paralela 20 pâna la paralela 60 si de la meridianul 90 spre vest pâna la Oceanul Pacific, lipsind complet din statele Kentucky, Mississippi, Florida, Carolina de Nord si de Sud si Virginia de Vest. Cresc spotan În centrul Mexicului, lipsesc În America Centrala si reapar În America de Sus (Peru, Uruguai, Paraguai, sudul Braziliei si la sud de regiunea Santa Cruz din Argentina). Zona cu cea mai mare densitate de specii si vaietati se gaseste În regiunile aride si demiaride din sud-vestul SUA [8]. Pot fi Întâlnite la altitudini cuprinse Între nivelul marii si 3.000 m, pe locuri deschise, neÎmpadurite, pe soluri neutre sau saraturoase si chiar puternic alcaline, În prerii si stepe, pe platouri stâncoase, coaste abrupte, dune de nisip de-a lungul raurilor si oceanului. Fermierii urasc aceasta planta, caci invadeaza pasunile si nu este agreata de animalele domestice ca planta de nutret, nici chiar de capre [7,8].

Grindelia devine cunoscuta În Europa Începând cu anul 1804, când SESSÉ aduce seminte din Mexic si le planteaza În Gradina Regala din Madrid sub denumirea de Aster spathulatus HORT. În anul 1805 trimite seminte, de la aceasta planta, la Gradina regala din Montpellier unde se cultiva sub denumirea de Aster spathularis. De aici ajunge apoi si la alte gradini botanice din Europa, iar PERSOON (1807) o Încadreaza În genul Inula. Anterior, CAVANILLAS (1793) a descris o specie, despre care stia ca provine din Mexic, a numit-o Aster glutinosus si a situat-o În genul Aster [7]. Mai târziu ambele specii au fost Încadrate În genul Grindelia.

Conform sistematicii moderne genul Grindelia apartine familiei Asteraceae (Compositae), fiind situat În subfamilia Asteroidae, tribul Astereae, subtributul Solidaginae [6]. Genul a fost astfel denumit de catre WILLDENOW În onoarea botanistului DAVID GRINDEL (1766-1836), autorul "Botanisches Taschenbuch" publicata În 1803 [1]. Observând ca Aster spathularis difera atât de speciile Inula cât si de cele ale genului Aster, WILLDENOW creaza un gen nou denumindu-l "Grindelia", iar planta o numeste Grindelia inuliodes. De asemenea constata ca Aster glutinoides (CAVANILLAS) seamana cu Grindelia inuliodes si o cuprinde În acest gen. Dupa 1813 mai multi botanisti descriu cele doua specii, dându-le nume diferite, Încadrându-se fie În Aster sau Inula, fie În genuri nou create (Thuraria - NUTTAL, Donia - BROWN, Aurelia - CASSINI, Demetria - LAGASCA). Confuziile aparute datorita nonmenclaturii s-au mentinut pâna În 1819, când BROWN (care crease genul Donia) Îsi da seama ca Între genurile nou create nu exista deosebiri, si, pentru ca numele "Grindelia" a fost primul publicat, Îl accepta pe acesta. În 1819 DUNAL descrie 6 specii de Grindelia, din care 2 sunt noi iar 4 sunt rransferate din alte genuri. Începând cu 18225 se publica noi specii si varietati astfel ca În 1888, literatura de specialitate mentionata aproape 140 de nume. În 1937 botanistul STEYERMARK [7] publica o lucrare vasta despre Grindelia, În care genul este clasificat În 57 specii, 40 varietati si 24 forme. Dar si ulterior s-au mai facut modificari În nomenclatura. Pentru speciile mai cunoscute s-au descris varietati care au fost considerate, de alti autori, specii diferite. MUNZ (1959) de exemplu, cuprinde În specia Grindelia robusta NUTT urmatoarele varietati: G. cuneifolia NUTT, G. camporum GREENE var. australis STEYERM, G. rubricaulis DC var. robusta (NUTT) STEYERM si var. elata STEYERM [2]. Conform HPUS 64 Grindelia robusta NUTT este identica cu G. latifolia. Din cele 100 de specii mentionate În "Index kewensis" si suplimentele aparute pâna În 1970, 73 au fost identificate În Statele Unite ale Americii [5]. Mutatii si redenumiri de specii se fac si azi, iar studiile chematoxonomice ce se efectueaza cu scopul delimitarii clare a genului si a specilor sunt numeroase [3, 8].

Speciile genului Grindelia sunt plante perene sau bianuale ierboase, uneori cu aspect de tufa, Înalte de 40-100 cm, tulpini cilindrice, ramificate În partea superioara. Frunzele, de culoare verde-deschis, sunt Întregi, obovat-lanceolate pâna la spatulate, cu marginea Întreaga dintata sau serata. Cele din partea inferioara a tulpinii sunt petiolate si mai mari; cele din partea superioara sunt sesile sau semi-amplexicaule. Antodiile, având un diametru de 1,5-2 cm sunt dispuse fie solitar În vârfurile ramurilor, fie În cime. La Începutul Înfloririi antodiile excreta În cantitate mare o oleorezina laptoasa si lipicioasa, care mai târziu se transforma Într-o rasina brun-galbuie. Atât florile ligulate lascule cât si cele tubuloase hermafrodite sunt galbene-aurii. Involucru este hemisferic si constituit din mai multe rânduri de bractei imbricate, liniar lancelolate, cu vârf ascutit si recurbat. Fructele sunt achene lungi de 3-5 mm, late de 1,5-2 mm, comprimate, uneori trunchiate, glabre. Papusul este constituit din 2-3 peri ce cad Înainte de completa maturizare a fructelor. Frunzele, antodiile si tulpinile sunt acoperite de un strat de rasina lipicioasa [4].

MATERIAL SI METODA

Prin aclimatizarea si cultivarea În tara noastra a speciei Grindelia robusta NUTT s-a urmarit obsinerea unei materii prime vegetale valoroase pentru industria indigena a medicamentului, planta fiind utilizata În Europa de Vest la obtinerea preparatelor fitoterapeutice indicate În afectiuni ale cailor respiratorii. Îndeplinirea acestui scop s-a bazat pe experienta de patru decenii a Disciplinei de Farmacognozie a Facultatii de Farmacie din Târgu Mures privind aclimatizarea si cultivarea speciilor mediteraneene.

Prima Înmultire prin rasad realizata cu seminte procurate din California (SUA) s-a facut În 1974 În Gradina de Plante Medicinale si Aromatice a U.M.F. Târgu Mures. Înca din primul an de vegetatie s-au putut recolta seminte cu putere de germinare pentru continuarea experientelor. Începând cu al doilea an de vegetatie si În anii urmatori s-au obtinut plante mult mai viguroase. Datele climato-geografice ale orasului Târgu Mures sunt redate În tabelul 1.

Înmultirea prin metoda generativa s-a repetat de mai mult ori perioada 1975-1997. Semanatul pentru rasad s-a facut În sera În lunile februarie-martie. Semintele au Încoltit la 8-12 zile, iar rasadurile au fost plantate În gradina În lunile aprilie-mai, În functie de desprimavarire. Plantarea s-a facut cu o densitate de 30-40 cm. Perioada de vegetatie este cuprinsa Între 110-150 (160) de zile. În conditiile noastre de clima planta este perena. Se caracterizeaza prin dezvoltarea de la nivelul coletului a mai multor tulpini (1-24), ale caror caracteristici morfologice si marimi sunt asemanatoare.

Planta prefera timpul Însorit si calduros, soluri profunde, afânate, bogate În humus, care nu formeaza crusta. Nu suporta soluri grele, Îngrasate cu gunoi de grajd (20-25 t/ha). Frigul, dar În special perioadele Îndelungate de ploi nu favorabile dezvoltarii plantei. În asemenea conditii unele tufe ramân În stadiul de frunze bazale. Observatiile privind fazele fenologice În perioadele vegetatiei s-au efectuat Între anii 1974-1997. Rezultatele sunt cuprinse În tabelele 2 si 3.

* semanat În câmp

* jumatate din plante sunt Înflorite

Din datele tabelelor 2 si 3 reiese ca În primul an de vegetatie plantele se dezvolta mai lent, pentru maturizarea semintelor fiind necesare cca 150 de zile dar partile aeriene se pot recolta dupa 80-90 de zile.

Determinarile biometrice efectuate În perioada Înfloririi la principalele caractere morfologice au evidentiat faptul ca Înaltimea plantelor si numarul de ramificatii cresc la plantele de anul al II-lea fata de plantele de anul I. Plantele s-au dezvoltat mai repede, perioada s-a vegetatie, semintele ajungând la maturitate mai devreme cu o luna sau chiar si jumatate.

Ritmul de dezvoltare a plantelor si el de formare a tulpinilor este mult accentuat În luna mai si mai ales În luna iunie. Cresterea plantelor se rezuma astfel la aceste doua luni. În prima sau a doua decada a luni iunie exista deja numarul integral de tulpini, iar spre sfârsitul acestei luni ele ating Înaltimea lor maxima, care ramâne si ulterior neschimbata.

Durata perioadei Înfloritului se Întinde pe 3-4 luni (iunie-octombrie). Durata medie a Înfloritului unui calatidiu este de 5 zile. În perioada cu ploi ea poate dura Însa mai mult.

Dupa 15 ani de semanat În sera si plantat În gradina s-a trecut În anul 1989 la semanatul direct În câmp, pe un teren de 40 m2 din perimetrul comunei Sângeorgiu de Mures, pe terasa a II-a a Muresului.

Datele pedo-climatice communicate pentru acel teren si perioada 1989-1990 de catre cercet. pr. Dr. Márkus Stefan, inginer agronom, sunt urmatoarele: - zona: terasa a II-a a Muresului; - altitudine deasupra nivelului marii: 340 m; - sol brun argilos de padure; - curs de acidifiere; - continutul În argila la 29%; - continutul În humus: 1,9 - 2,0%; - pH-ul solului: 5,5-5,8; - adâncimea apei freatice: 12 m; - precipitatii: oscileaza Între 600 si 6.200 mm; - temperatura medie multianuala: 8,7°C; - aprovizionarea În P2O5 5,3 mg/100 g sol, În K2O 18 mg/100 g sol.

Semanatul direct În câmp s-a facut la mijlocul lunii aprilie, când semintele au profitat din plin de umezeala solului acumulata În timpul iernii si au rasarit În utlima decada a lunii mai, de Îndata de temperatura solului s-a apropiat de cerintele biologice (18-12°C).

Metodele de pregatire a terenului au fost acelea aplicate În mod obisnuit pentru alte grupe de plante prasitoare. Aratura adânca de toamna (25-30 cm) este indispensabila. Primavara Înainte de semanat s-a nivelat terenul si s-a asigurat o panta uniforma pe toata lungimea parcelei. La semanat s-a avut grija ca rândurile sa fie drepte si la distanta egala (densitate de 50/50 cm), masura ce permite mecanizarea lucrarilor de Îngrijire si recoltare si influenteaza randamentul.

Lucrarile de Îngrijire a culturii au constat În combaterea buruienilor si mentinerea solului În stare afânata. Daca de la semanat si pâna la rasarit a trecut o perioada mai lunga si s-a format o scoarta, aceasta s-a distrus, apoi s-a prasit. Lucrarile obisnuite de Îngrijire ulterioara s-au executat pe toata perioada de vegetatie ori de câte ori era necesar. Culturile nu au fost afectate de boli si nici afectate de daunatori.

Din recolta anilor 1989 (primul an de vegetatie) si 1990 (al doilea an de vegetatie) s-au efectuat masuratori gravimetrice În vederea calcularii productiei/ha. Recoltarea s-a facut În a treia decada a lunii iulie, iar uscarea În pod, ferit de lumina solara directa.

În primul an de vegetatie au rasarit si s-au dezvoltat În medie 32 tufe / 10 m2, iar În al doilea an 26 tufe / 10 m2, cu o medie de 9,78 tulpini / tufa, ceea ce Înseamna ca 6 tufe (18,75%) au ramas În stadiul de frunze bazale.

S-au cântarit partile aeriene provenind de la 10 tufe din al doilea an de vegetatie si s-a stabilit o pierdere prin uscare de 71-39%. Plantele uscate (fire) s-au cântarit si s-a calculat productia la hectar, apoi s-au separat În tulpini groase (lignificate), tulpini subtiri, ramuri, frunze si flori si s-a stabilit proportia partilor componente.

Din tabelul 4 rezulta prin calcul urmatoarele date:

Masa medie herba/tufa: ................ 176,9 g (100%)

din care:

- tulpini groase (lignificate): .... 31,74 g (17,90%)

- tulpini subtiri + ramuri: ........ 46,16 g (26,00%)

- frunze: .............................. 32,43 g (18,33%)

- flori: .................................66,57 g (37,63%)

De pe un hectar s-a obtinut o productie de 4493 kg parte aeriana uscata, din care produsul vegetal Grindelia herba (parti aeriene fara tulpini groase si lignificate) reprezinta 3684 kg.

Grindelia robusta NUTT, cultivate În Gradina de Plante Medicinale si Aromatice a U.M.F. Târgu Mures, e prezinta ca o planta viguroasa. La Început dezvolta o rozeta de frunze bazale. Spre sfârsitul lunii mai Încep sa creasca tulpinile, apoi sa apara inflorescentele, iar la sfârsitul lunii iunie, Începutul lunii iulie Înfloreste. În primul an de vegetatie are o talie mai mica. În al doilea an si În anii urmatori devine mai Înalta, prezinta mai multe ramificatii si frunze mai mari. Descrierea detaliata a plantei este redata În tabelul 5 si În figurile 1, 2, 3.

CONCLUZII

Grindelia robusta NUTT s-a adaptat conditiilor pedo-climatice din perimetrul orasului Târgu Mures, conditii complet diferite de cele ale regiunii de bastina (California, SUA), unde se Înregistreaza precipitatii anuale sub 250 mm/m2. S-a constatat ca dupa ierni geroase si perioade Îndelungate de ploi, o parte din tufe ramân În stadiul de frunze bazale. Cultivarea plantei nu ridica probleme. În conditiile noastre de clima Grindelia robusta NUTT este perena. Straturile din Gradina de Plante Medicinale si Aromatice a U.M.F. s-au mentinut si urmarit peste 5 ani. Plantele nu sunt atacate de boli sau daunatori. În primul an de vegetatie semintele ajung la maturitate În luna octombrie, dar partile aeriene se pot recoltat la sfârsitul lunii iulie. În al doilea an de vegetatie si În anii urmatori partea aeriana se poate recolta Începând cu a doua decada a lunii iunie iar semintele se maturizeaza În august. În conditii de câmp productia de Grindelia herba la hectar este de aproximativ 3.700 kg.

Sidebar

Tabelul 1: Date climato-geografice ale orasului Târgu Mures

1. Pozitia geografica a orasului Tg. Mures

- longitudinea ...................................... 24°32'

- latitudinea ........................................ 46°32'

- altitudinea ......................................... 340m

2. Clima orasului Tg. Mures

Precipitatii pe ultimii 60 ani

- media anuala ............................. 605 mm/m2

- precipitatii maxime anuale .............. 746 mm/m2

- precipitatii minime anuale ...............443 mm/m2

Temperatura pe ultimii 60 ani

- media anuala .....................................8,7°C

- cea mai mare medie anuala .......... 10°C (1979)

- cea mai mica medie anuala ............ 7,4°C (1956)

- temperatura maxima absoluta .........39°C (1931)

- temperatura minima absoluta ...... - 32°C (1942)

- media celei mai calduroase luni august (1946) 22,9°C

- media celei mai reci luni ianuarie (1985) - 10,9°C

References

BIBLIOGRAFIE

Benigni, R., Capra, C., Cattorini, p.e. (1962): Plante medicinali, chimica farmacologia e terapia. Inverni & Della Beffa, Milano, p. 706-708

Hegnauer, R., (1964): Chemotaxonomie der Pflanzen, Bd. III, Birkhäuser Verlag Basel und Stuttgart

Jakupovic, J., Baruah, N.R., Zdero, C., Eid, F., Pathak, V.P. (1986): Further Diterpenes from Plants of the Compositae, Subtribe Solidagininae. Phytochemistry, 25, 1873-1881

Karsten, G., Weeber, U., Sthal, E. (1962): Lehrbuch der Pharmakosnosie.9. Aufl., VEB Gustav Fischer Verlag Jena, p. 319-320

Pinkas, M., Didry, N., Torck, M., Bézanger, L., Cazin, J.C. (1978): Recherches sur les polyphénols de quelques especes de Grindelia. Annales pharmaceutiques français, 36, nr. 3-4, p. 97-104

Schimmer, O., Egersdörfer, S. (1988): Die Grindelie. Ztschr. Für Phytotherapie, 9, 86-90

Steyermark, J.A. (1937): Studies in Grindelia III. Ann. Mo. Bot. Gard., 24, 225-262

Timmermann, B.N., McLaughlin, S.P., Hoffmann, J.J. (1987): Quantitative Variation of Grindelan Diptere Acids in 20 Species of North American Grindelia. Biochem. Syst. Ecol., 15, 401-410