ALUNGAREA LUI ADAM DIN RAI ÎN OMILIILE LUI [Iota][Omicron]AN CHRYSOSTOM I APOCRIFUL APOCALIPSA LUI MOISE

Abstract

This essay is a comparative study between the Holy Bible and a apochryphical text about the expulsation of Adam from Heaven. The two texts compared here (The Homilies on Genesis of Saint John Chrysostom and the apocryphal Apocalypse of Moses) have some points in common (such as Eve's guilt and the punishments decided by God for those who have infringed his commandment), but they also have more divergent points. The Apocalypse of Moses presents things in a nuanced way, giving Eve and even Satan the possibility to defend themselves, insists more on human sufferance after being banished from Heaven, therefore presents more points of view, it is a more extended and diverse document than the version presented in the Bible. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract. This essay is a comparative study between the Holy Bible and a apochryphical text about the expulsation of Adam from Heaven. The two texts compared here (The Homilies on Genesis of Saint John Chrysostom and the apocryphal Apocalypse of Moses) have some points in common (such as Eve's guilt and the punishments decided by God for those who have infringed his commandment), but they also have more divergent points. The Apocalypse of Moses presents things in a nuanced way, giving Eve and even Satan the possibility to defend themselves, insists more on human sufferance after being banished from Heaven, therefore presents more points of view, it is a more extended and diverse document than the version presented in the Bible.

Keywords: Adam, Eve, Satan, the snake, God, sin, punish, homillies, apocrypha

Alungarea lui Adam din Rai a fost un subiect care a atras numeroçi exegeti ai Bibliei. Printre aceçtia s-a numärat §i Sfîntul loan Chrysostom ("Gurä de aur") care a trait între anii 347407 d.H. Acesta a fost arhiepiscop de Constantinopol, fiind una dintre figurile cele mai importante ale patrologiei creatine, fiind considérât sfânt atât de cätre Biserica Ortodoxä cât §i de cätre cea Catolicä. Opera sa este abundentä cuprinzând nu mai putin de 18 volume §i e pästratä în circa 2000 de manuscrise. Sfântul loan Chrysostom a abordat subiectul privitor la alungarea lui Adam din Paradis în câteva dintre omiliile sale (cele cu numerele 16 §i 17 $i începutul omiliei eu numärul 18).

Prima omilie a Sfântului loan Chrysostom care se referä la alungarea lui Adam din Paradis se nume$te Despre câlcarea primei porunci de catre cei dintâi oameni. Omilia începe eu citarea unui verset din Biblie: "$i amândoi erau goi, $i Adam $i femeia lui, $i nu se ru^inau." (Fac.2, 25) loan Chrysostom subliniazä starea de fericire în care se gäsea perechea promordialä a omenirii care "erau mai presus de tóate cele trupe^ti; ca $i cum ar fi fost în cer a$a träiau pe pâmânt"89 Aceastä stare paradisiaeä a lui Adam $i a femeii va fi tulburatä însâ de Diavol, care luând forma sarpelui o ispite^te pe femeie sä mânânee din rodul pomului care se afla în mijlocul raiului. El a luat înfati^area de ¿arpe pentru cä "...párpele era cel mai în^elept dintre tóate fiarele pe care le-a facut Domnul Dumnezeu." (Fac. 3, 1) Iscusit, Diavolul nu o îndeamnâ direct pe femeie sä încalce poruñea Domului ci o întreabâ în mod abil: "Dumnezeu a zis El oare «Sä nu mâneaji roade din orice pom din rai?»"(Fac.3, 1) Femeia räspunde însâ cä Dumnezeu nu le-a dat o poruncä atât de asprä: "Roade din pomii raiului putem sä mäncäm; numai din rodul pomului care este în mijlocul raiului, a spus Dumnezeu «Sä nu mânea Ji din el, nici sä vä atinge^i de el, ca sä nu muriti.» (Fac. 3, 2-3) Dar Diavolul o asigurä pe femeie: "Nu ve{i muri. Dar Dumnezeu $tie cä în ziua în care ve{i mânea din el vi se vor deschide ochii $i ve{i fi ca Dumnezeu, cunoscând bine $i räul." (Fac. 3, 4-5) în fata perspectivei de a fi la fel ca Dumnezeu, femeia cedeazä tentatiei: "De aceea femeia, socotind cä rodul pomului este bun de mâneat $i pläcut la vedere $i vrednic de dorit, pentru cä dä ¿tiintä, a luat din el $i a mâneat $i a dat $i bärbatului säu $i a mâneat $i el. Atunci li s-au deschis ochii la amânndoi $i au cunoscut cä erau goi, $i au cusut frunze de smochin si $i-au facut acoperäminte" (Fac. 3, 6-7). Dumnezeu descoperä päcatul oamenilor dupä ce îl strigä pe Adam, iar acesta îi räspunde "...am auzit glasul Täu în rai $i m-am temut, cäci sunt gol, $i m-am ascuns." (Fac. 3, 10) El îl întreabâ pe Adam "Cine ti-a spus cä e$ti gol? Nu cumva ai mâneat din pomul din care Ji-am zis sä nu mânânei?" (Fac. 3, 11) Adam îi räspunde: ""Femeia pe care mi-ai dat-o sä fie cu mine, aceea mi-a dat din pom $i am mâneat." (Fac. 3, 12). întrebatâ de Dumnezeu de ce a facut acest lucru femeia îi räspunde cä" Sarpele m-a amägit $i eu am mâneat." (Fac. 3, 13). Pedepsele date de Dumnezeu celor trei vinova{i sunt cumplite: "Zis-a Domnul Dumnezeu cätre ¿arpe: «Pentru cä ai facut aceasta, blestemat sä fii între tóate animalele 51 între tóate fiarele câmpului; pe pântecele täu sä te tärä^ti $i täränä sä mânânei în tóate zilele vie{ii tale! Du^mänie voi pune între tine $i între femeie, între sämänta ta $i sämänta ei; aceasta l\i va zdrobi capul, iar tu îi vei întepa cälcäiul.» lar femeii i-a zis: «Voi înmulti mereu neeazurile taie, mai ales în vremea sarcinii taie; în dureri vei na$te copii; atrasä vei fi cätre bärbatul täu el te va stâpâni.» lar lui Adam i-a zis: « Pentru cä ai ascultat vorba femeii tale si ai mâneat din pomul din care Ji-am poruncit sä nu mânânei, blestemat va fi pâmântui pentru tine! Cu ostenealä sä te hräne^ti din el în tóate zilele vie{ii tale! Spini $i pälämidä î{i va rodi el $i te vei hräni cu iarba câmpului! în sudoarea fe{ei taie î\i vei mânea pâinea ta, pânâ te vei întoarce din pâmântui din care e$ti luat; cäci pâmânt e^ti $i în pâmânt te vei întoarce.» (Fac. 3, 14-19) . Dar pedeapsa cea mai grea datä de Dumnezeu lui Adam a fost aceea de a-1 alunga din rai: "$i a zis Domnul Dumnezeu: «Iatä, Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscând bínele $i räul. $i acum nu cumva sä-^i întindâ mâna $i sä ia roade din pomul vie{ii, sä mânânee $i sä träiascä în veci! De aceea 1-a scos Domnul Dumnezeu din grädina cea din Eden, ca sä lucreze pâmântui, din care fusese luat. $i izgonund pe Adam, 1-a a^ezat în preajma grädinii celei din Eden $i a pus heruvimi $i sabie de flacärä vâlvâitoare, sä päzeascä drumul cätre pomul vietii." (Fac. 3, 22-24)

Sfântul loan Gurä de Aur íncepe analiza acestei prime încâlcâri a poruncii Domnului de cätre oameni explicând de ce i-a îndemnat Diavolul sä treaeä peste interdiejie: din invidie. Spune sfântul:" Demonul, începâtorui räutätii, väzändu-1 pe om ajuns înger pe pâmânt, era mistuit de invidie, folosindu-se de multä çiretenie ca sä îl lipseascä pe om de bunävoin{a lui Dumnezeu, sä îl facä sä fie nerecunoscätor, sä îi ia atâtea bunätäti atât de mari date omului de iubirea de oameni a lui Dumnezeu."90 Nu ¿árpele a vorbit, insistä sfântul, ci Diavolul:"trebuie sä ne gândim cä acele cuvinte erau ae diavoluluLcä s-a slujit de acest animal ca de o unealtä potrivitä."91 Diavolul este eel care a în^elat-o pe femeie, iar loan o dojene^te aspru pentru gre^eala ei, pentru cä s-a läsat în^elatâ de cel räu care luase înfatiçarea unei creaturi inferioare ei, un animal, cäreia femeia nu trebuia sä îi dea ascultare: " era unul dintre supuçii täi, dintre robii täi peste care aveai putere."92 Imediat îl ceartä ¿i pe Adam: "mare a fost ¿i trändävia bärbatuluiL.a auzit de la femeie fagäduinja sfatului pierzätor ¿i, îngâmfat $i el de nädejde, a fost gata sä mânânee. De asta ¿i pedeapsa i-a lovit pe amândoi."93 Prin päcatul lor, oamenii au pierdut slava $i bunävointa lui Dumnezeu. Sfântul loan Chrysostom spune cä Adam ¿tía dinainte de a mânea din pomul cunoa$terii sä deosebeascä binele de räu, având chiar darul profe{iei:"...omul a mai fost învrednicit $i cu har profetic...cum ar fi putut sä nu cunoascä ce este binele $i ce este räul eel care a dat nume animalelor , eel care a facut o profejie minunatä despre femeie? "94 Fiind atât de întelept, Adam a päcätuit totuti, pierzând tóate darurile facute de Dumnezeu: slava, binecuvântarea, nemurirea, fiind alungat totodatä din rai.

în omilia urmätoare, sfântul reia tema alungärii lui Adam din rai. Omilia eu numärul 17, poartä drept nume un verset care se referâ la acest eveniment: $i au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin rai dupâ-amiaza. loan insistä în aceastä omilie pe bunätatea lui Dumnezeu fatä de oameni $i lämure^te în acela^i timp de ce a fost pedepsit $i ¿árpele, când Diavolul era de fapt de vinä: " dupä cum un tatä care-^i iube^te copilul, când pedepse^te pe cel care i-a ucis fiul, sfarâmâ ¿i face în mii de bucäji ¿i sabia $i cutitul eu care a ucis, tot a$a $i bunul Dumnezeu, pentru cä sarpele a slujit ca o unealtä vicleniei diavolului, aduce asupra lui o pedeapsä ve^nicä."95 în finalul acestei omilii, loan Chrysostom spune cä atunci când Dumnezeu le-a zis oamenilor: "în ziua în care veji mânea din pomul cunoa^terii, veji muri", se referea la faptul cä ei vor deveni muritori, nu cä vor pieri imediat dupä ce vor gusta din rodul pomului: "ve^i primi deci sentinta de a fi muritori...din ziua în care ei au primit sentinta osândirii la moarte, prin sentinta aceea, ei au si mûrit, cu toate cä au mai trait încâ multä vreme".96 Astfel, oamenii au pierdut viata ve^nicä, chiar daeä nu au mûrit imediat dupä înfaptuirea päcatului. Dar ei erau pierduji deja din clipa în care au încâlcat poruñea Domnului.

Sfântul loan Gurä de Aur a reluat încâ o datä acest subiect, în omilia eu numärul 18, chiar daeä i-a alocat mai putine pagini decât în precedentele douä omilii. El subliniazä din nou bunätatea lui Dumnezeu fatä de oameni. Dumnezeu 1-a seos pe Adam din rai din dragoste pentru el: "pentru cä omul a dat dovadä de mare neînfrânare, câlcând poruñea ce i s-a dat, a ajuns muritor; de aceea, ca omul sä nu mai îndrâzneascâ iarä^i sä mânânce $i din pomul celälalt, care îi dädea viatä ve^nicä, $i deci sä päcätuiascä vernie, e mai bine pentru el sä fie seos din rai. Aladar scoaterea lui Adam din rai este mai degrabä o fapte de purtare de grijä decât mânie."97

Dupä cum putem constata, Sfântul loan Gurä de Aur pune accentul în omiliile sale pe greçeala lui Adam $i a femeii, pe viclenia Diavolului (care s-a slujit de ¿arpe) dar mai ales pe bunätatea lui Dumnezeu, care îi pedepse^te din iubire fatä de ei pe primii oameni päcäto^i. Altfel vor sta lucrurile în scrierile apocrife care se referâ la acest pasaj din Genezä. Dupä cum observa loan Petru Culianu, mergând pe urmele lui Ugo Bianchi: "iudeo-cre^tinismul pune deeäderea în legäturä cu liberul arbitru al lui Adam $i al Evei, «acest päcat originar» care-1 scute^te pe Dumnezeu de orice räspundere."98

Dealfel, Geneza a facut de timpuriu obiectul unei analize critice a gnosticilor. Acesia, pentru a ne referí strict la episodul alungärii lui Adam din Paradis, observä ignoranta creatorului (numit de gnostici Demiurg) care nu $tia unde se aflä Adam $i nici cä oamenii îi încâlcaserâ poruñea.99 Acest episod este relatat 51 în lucrarea apócrifa numitä Apocalipsa lui Moise. Lucrarea este un apoerif cre^tin inspirât de un material de sorginte iudaicä $i va fi folosit $i räspändit de bogomili. Ea prezintä o versiune extinsä a capitolelor trei $i patru din Genezä. Este foarte probabil sä fi existât mai multe legende iudaice despre Adam $i Eva.

In general este acceptât faptul cä Apocalipsa lui Moise apartine corpusului apocrifelor Noului Testament des i textul nu contine nici o referintä explicitä la vreo scriere creçtinâ. Lucrarea, în forma în care ne-a parvenit, pare sä fie un fragment dintr-o lucrare mai extinsä. Cel putin câteva pasaje sugereazä o datä de redactare destul de veche; este foarte posibil ca autorul Evangheliei lui Nicodim sä se fi inspirât din ea. Prototipul apocrifului se aflä în literatura bizantinä si a fost editatä în Apocalypses apocryphae 100 (1866) de cätre Constantin von Tischendorf (1815-1874) un cärturar german specialist în textele biblice. El i-a dat $i numele apocrifului în urma unei inscrip{ionäri gre^ite a copistului. La populatiile slave, manuscrisul a circulât începând cu secolul al XIV-lea în mai multe versiuni traduse 51 prelucrate ce purtau titluri ca: Despre mârturisirea Evei $i despre întrebârile nepofilor ei cu privire la boala lui Adam, Cuvânt despre Adam, Cuvânt despre mârturisirea Evei $i boala lui Adam etc101. în Tärile Române acest apocrif a ajuns mai târziu, prin secolul al XVII-lea. Textul lui Tischendorf colationeazä patru manuscrise: unul Venetian din secolul al XII-lea, douä vieneze din secolul al XIII-lea, respectiv al XIV-lea $i un manuscris milanez din secolul al XI-lea. Ce relateazä aceastä scriere apócrifa? Viata lui Adam $i a Evei dupä izgonirea lor din Gradina Edenuluipânâ la moartea acestora. Lucrarea oferä însâ mai multe detalii despre comiterea päcatului originar, inclusiv versiunea Evei asupra acestei pove^ti. Deasemenea, este prezentatä varianta lui Satan care spune cä el s-a révoltât atunci când Dumnezeu i-a poruncit sä se închine lui Adam. Atunci când se aflä pe patul de moarte, Adam îi cere Evei sä-i adune pe copiii lor §i sä le istoriseascä despre päcatul originar. înainte de a fi alungati, ei doi locuiau în Paradis, care se afla în al treilea cer. Eva povesteçte cum çarpele a venit la ea în timp ce îngerii lor päzitori se aflau în eel mai înalt cer pentru a-1 proslävi pe Dumnezeu. Satan a convins-o sä mânânee din fructul pomului interzis iar ea 1-a îndemnat pe Adam sä päcätuiascä în acelaçi fei. Consecinta actului lor neeugetat a fost pierderea cinstei §i puritätii originare cu care Dumnezeu i-a înzestrat la creatia lumii. Drept pedeapsä pentru fapta lor, Dumnezeu îi alungä din Paradis, trimitându-i pe pâmânt. Cu tóate acestea, lui Adam i se fagâduieçte (daeä viata lui pe pâmânt va fi bunä §i dreaptä) învierea în cel de-al treilea cer, unde el va putea din nou sä se înfrupte din roadele Copacului Vietii §i sä träiascä veçnic.

Adam începe sä povesteascä cum a fost alungat din rai, copiilor säi, atunci când se îmbolnâve^te grav. Unul dintre copii, Set, avanseazä o ipotezä privind cauza bolii tatälui säu, întrebându-Ι pe acesta: "lar Set i-a luat-o înainte §i a zis: «Oare nu este din pricina fructelor din rai din care ai gustat, iar acum suferi de dorul lor? Dacä este aça, porunce§te-mi, §i voi merge sä ti le aduc. Cäci îmi voi mânji capul, §i mä voi tângui §i ruga, iar Domnul mä va asculta §i va trimite pe îngerul Säu; §i eu ti le voi aduce tie, iar supärärile tale vor lua sfârçit.» Adam i-a zis: «Nu, fiul meu Set; ci suferinta §i necazul meu sunt de nevindecat». Set 1-a întrebat: «Dar cum se poate aceasta, §i care este pricina lor?» Adam începu deci sä-1 lämureascä: «Atunci când Dumnezeu m-a facut pe mine §i pe maica ta pentru care mor eu acum, ne-a däruit toti pomii din rai; însâ dintr-unul singur ne-a poruncit sä nu mâncâm, fiindcä din acela ni se va trage moartea. S-a întâmplat însâ cä a venit rândul îngerilor care-o päzeau pe maica ta sä se suie la Tronul dumnezeiesc pentru a-1 preaslävi pe Dumnezeu; atunci vrâjmaçul, vâzând cä lângâ ea nu se afla nimeni, nici eu, nici sflntii îngeri, i-a întins ei din roadele pomului, iar ea a gustat, dupä care mi-a dat §i mie sä gust. Prin aceastä mâneare 1-am mâniat pe Dumnezeu. Sculându-se din Tronul Säu, Domnul a venit în rai §i, strigând eu un glas înfricoçâtor, zicea: Adame, unde eçti? De ce te-ai ascuns de la fata Mea? Oare se va ascunde casa de eel care a ridicat-o? $i adäugä: Fiindcä te-ai lepädat de legämäntul încheiat cu Mine, am adus asupra trupului täu §aptezeci de lovituri felurite. Suferinta adusä de cea dintâi este a vederii; a celei de-a doua, a auzirii; §i tot aça, una dupä alta, pânâ când vei fi nimicit eu totul»".102 Set pleacä împreunâ cu Eva ca îi adueä lui Adam mir din rai pentru ca acesta sä se vindece. Ei e^ueazä însâ în încercarea lor, cäci Dumnezeu îl trimite înaintea lor pe arhanghelul Mihail care le spune: "Set, omul lui Dumnezeu, nu te mai obosi eu rugäciunea pentru copacul izvorâtor de mir, ca sä-1 ungi pe pärintele täu Adam; cäci aceasta nu ti se va da tie acum, ci în zilele din urmä. Atunci se va scula tot trupul ieçit din Adam chiar în ziua aceea, iar aceçtia vor fi un popor sfânt; atunci li se va därui lor desfatarea raiului, iar Dumnezeu va fi eu ei. Çi nimeni nu va mai päcätui împotriva Lui, fiindcä inima vicleanä va fi scoasä de la ei §i li se va da lor o inimä eare va pricepe ce este bínele §i care nu se va mai închina decât Lui Dumnezeu. lar tu întoarce-te la tatäl täu, cäci mäsura vietii lui s-a împlinit, mäsura fiind de trei zile. lar când va fi sä-i iasä sufletul, îti va fi dat sä cunoçti ce cale înfrico§âtoare are acesta de sträbätut".103 întorcându-se farä mirul mult râvnit, Adam îi reproseazä Evei cä a adus nenorocirea asupra neamului omenesc $i îi cere sä spunä povestea alungärii lor din rai. Eva se conformeazä $i începe sä povesteascä: "Ascultati, voi toti copiii mei §i copiii copiilor mei, §i vä voi spune cum am fost amägiti de vrâjmaçul nostru." 104 Ea spune cä Diavolul a încercat mai întâi sä îl convngä pe $arpe sä îi ispiteascä pe oameni. Dar § árpele i-a räspuns: "Mä tem sä-1 mânii pe Domnul." Atunci diavolul i-a zis: "Cât despre asta, sä nu ai nici o teamä; fa-te doar unealta mea, iar eu voi pune în gura ta un cuvânt cu care vei putea sä-1 înçeli pe Adam" (vers. 16). Diavolul reu$e$te sä o amägeascä pe Eva prin intermediul ^arpelui, nu ínainte însâ de a o convinge sä îi ofere fuctul oprit $i lui Adam: "Jurä-mi cä îi vei da §i sotului täu." Eva îi replicä: "lar eu i-am räspuns: «Nu çtiu cu ce jurämänt ti-a§ putea jura; dar ce çtiu, aeeea îti voi spune: pe Tronul Domnului, §i pe heruvim, §i pe pomul vietii, îti spun cä îi voi da §i bärbatului meu sä mänänce»".(vers.l9) Adam $i Eva sunt descoperiji de Dumnezeu cä au încâlcat poruñea sa iar acesta îi pedepse^te spunându-i mai întâi bärbatului: "întrucât nu te-ai supus poruncii mele, ci ai ascultat de femeia ta, blestemat va fi pämäntul pentru tine. De fiecare datä când îl vei munci, el îçi va opri de la tine belçugul säu, räsädind în schimb spini §i pälämidä. în sudoarea fetei taie îti vei mânea pâinea. Vei fi tulburat din tóate pärtile. De ostenit te vei osteni, însâ odihna nu o vei cunoaçte. Ränit vei fi de amäräciune, dar nu vei cunoaçte nici o îndulcire. Vei fi pârjolit de fierbintealä §i încovoiat de ger; te vei trudi îndelung, dar nu vei agonisi decât vânt. Te vei gräbi, dar nu vei izbândi nimic. Fiarele sälbatice, peste care ai stâpânit, se vor räzvräti împotriva ta fiindcä nu mi-ai päzit poruñea." (vers.24). lar Evei, Dumnezeu îi spune: "Pentru cä 1-ai ascultat pe çarpe §i mi-ai nesocotit poruñea, vei fi într-o mare tulburare §i în dureri farä de numär §i de neîndurat; în dureri îti vei naçte pruncii; îi vei naçte într-un ceas, §i îti vei pierde viata din pricina atâtor strâmtorâri §i împunsâturi. Atunci vei märturisi §i vei spune, «Doamne, Doamne, mântuieçte- mä»; însâ Eu nu mä voi apleca asupra päcatelor cärnii tale. Te voi judeca pe tine prin propriile tale cuvinte, în virtutea duçmâniei pe care vräjma§ul a pus-o în tine. lar tu te vei întoarce iarâçi la sotul täu çi el îti va fi stâpân." (vers.25) în fine, este pedepsit $i ¿árpele: "Pentru cä ai facut aceasta §i ai ajuns un lucru urâcios pentru a-i înçela pe cei nepäsätori cu inima, sä fii blestemat între toate fiarele. Hrana sa-ti lipseascä pururea; ci sä mânânei în täränä, sä te hrâneçti cu täränä §i sä te târâçti în täränä. Te vei târî pe piept §i pe pântece, cäci nu vei avea nici mâini §i nici picioare. Se vor lua de la tine urechile, iar aripä sau alt mädular nu vei primi, §i nu vei avea nimic din toate cele pe care le au cei pe care i-ai amägit cu viclenia ta §i ai facut sä fie alungati din rai. Voi pune vräjmä§ie între tine §i sâmânta lui. Pânâ la Ziua de apoi, el îti va pândi capul, iar tu lui câlcâiul".(vers.26) înainte de a fi seos din rai Adam 1-a implorât pe Dumnezeu: "Doamne, dä-mi putin din pomul vietii, ca sä mânânc înainte de a fi aruncat afarä". Dar Domnul i-a zis: "Nu vei lúa din el, cäci a fost încredintat heruvimilor care din pricina ta îl päzesc acum eu säbii de foc ca nu cumva sä guçti din el §i sä ajungi sä fii farä moarte în veci, ci sä ai parte de räzboiul pe care vrâjmaçul 1-a ridicat întru tine. Dar dupä ce vei fi afarä din rai §i chiar daeä eçti sortit pieirii, daeä te vei päzi de räu te voi învia în ziua învierii; atunci îti va fi dat pomul vietii §i nu vei mai cunoaçte moartea în veci.''(vers.28) îngerii 1-au întrebat pe Adam ce ar dori de la ei înainte de a päräso raiul. Atunci Adam le-a spus: "Iatä, de-acum m-ati izgonit. Rogu- vä sä-mi îngâduiti sä iau cu mine únele miresme dulci din rai, pentru a-i putea aduce jertfe lui Dumnezeu la care El sä bine voiascä §i sä mä asculte. lar îngerii i-au spus lui Dumnezeu: «Atotputernice, porunceçte sä-i fie date lui Adam jertfe de miresme pläcute din rai». Dumnezeu i-a îngâduit lui Adam sä faeä aça. $i îngerii 1-au läsat sä se dueä §i el a adunat din amändouä felurile - çofran §i nard, §i obligeanä §i scorti§oarä, precum §i alte seminte pentru hrana sa; iar dupä ce le-a luat pe acestea, a ieçit din rai. Çi a ajuns pe pämänt. Acum, copiii mei, v-am arätat chipul în care am fost în§elati. Dar voi sä vä päziti, ca nu cumva sä ajungeti sä uitati ce este bine".(vers.29-30) Astfei se încheie relatarea Evei referitoare la alungarea oamenilor din rai. Adam, care era bolnav, moaré iar Dumnezeu îi reaminte^te: "Ti-am spus doar cä täränä eçti §i în täränä te vei íntoarce. Dar Eu iarâçi îti fagäduiesc cä vei învia; te voi învia în Ziua de Apoi, a învierii din morti, pe tine §i pe flecare om din sâmânta ta" (vers.41) Dupä sase zile a mûrit $i Eva, ea fiind înmormântatâ längä fiul ei Abel.Scrierea se sfârçeste cu sfaturile date de arhanghelul Mihail lui Sem privind înhumarea celor deccedati: "<<A§a trebuie îngropat flecare om care moaré, pänä la Ziua învierii» Çi dupä ce a dat aceastä poruncä, i-a zis: «Mai mult de §ase zile sä nu jeliti. lar în cea de-a çaptea, sä vä odihniti, fiindcä atunci Dumnezeu se bueurä împreunâ eu îngerii de sufletul care s-a înâltat de la pämänt.» Sfârçind de spus toate acestea, arhanghelul Mihail s-a înâltat la ceruri, dând slavä §i cântând, «Aliluia, Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul», spre slava lui Dumnezeu Tatäl, cäci Lui i se cuvine toatä slava, cinstea §i închinarea, împreunâ eu Duhul Säu farä de-nceput §i de viatä Dätätor acum §i pururea §i în vecii vecilor. Amin." (vers A3)

Versiunea alungärii lui Adam din rai prezentatä în acest apocrif este mai extinsä si mai elaboratä decât cea pe care o cunoa^tem din Biblie. Daeä Sfântul loan Chrysostom pune accent pe bunätatea lui Dumnezeu care îi pedepse^te din iubire pe primii päcäto^i, în Apocalipsul lui Moise li se permite Evei $i lui Satan sä se justifice. Textul bogomil se ocupä mai mult de viata dusä de Adam $i Eva dupä alungarea lor din Paradis, subliniind viata acestora plinä de greutäti ^i suferintä, fiind în mod paradoxal poate, mai "uman" decât decât versiunea canonicä prezentatä în Biblie. Din aceast scriere, a$a cum observa $i Moses Gaster, derivä alte douä apoerife cunoscute în spa^iul románese: cea despre zapisul încheiat de Adam cu Satana $i Legenda lemnului crucii sau Cälätoria lui Sith la raim In prima dintre ele, Adam, dupä ce este alungat din rai, este obligat sä încheie un pact cu Diavolul prin care el $i copii säi se închine "aceluia al cärui e pâmântul, $tiind bine cä Dumnezeu va coborî odatä pe pâmânt"106 pentru a putea ara ogorul. în aceastä scriere apócrifa de origine bogomilä, pâmântul apartinea, evident, Diavolului, stâpânitorul materiei, conform credin{elor ereticilor. în Cälätoria lui Sith la rai, cealaltä legendä inspiratä de Apocalipsul lui Moise, Adam, aflându-se pe moarte, la vârsta de 932 de ani, îi spune fiului säu Seth sä meargä $i sä îi cearä arhanghelului de la poarta Raiului uleiul milostivirii. Ajuns la poarta raiului, Seth primeóte trei seminte din Arborele Cunoa^terii pe care le duce lui Adam $i îi vestente acestuia cä omenirea va fi mântuitâ prin na^terea lui Iisus. Ambele legende sunt tipärite în cärti ce încep sä circule prin Tärile Române în veacul al XVII-lea (circa 1600-1625) dupä cum estimeazä Moses Gaster.107 Vedem astfei importaba pe care a avuto o text apocrif care a dat nähere la alte legende formate din corpus-ul säu.

În încheiere, putem constata faptul cä cele douä texte comparate aici (Omiliile la Facere ale Sfântului loan Chrysostom si apocriful Apocalipsa lui Moise) au câteva puñete comune (cum ar fi vinovätia Evei $i pedepsele decise de Dumnezeu pentru cei care i-au încâlcat poruñea) dar $i mai multe lucruri divergente. Apocalipsa lui Moise prezintä nuantat lucrurile, dä posibilitatea Evei $i chiar $i lui Satan sä se apere, insistä mai mult pe suferinjele oamenilor dupä ce acesia au fost alungati din rai, prezintä deci mai multe puñete de vedere, este un document mai extins si divers decât varianta prezentatä în Biblie. De aceea conchidem cä este interesant $i absolut necesar pentru un cercetätor, indiferent de domeniul pe care îl studiazä, ca acesta sä consulte cât mai multe surse posibile referitoare la un eveniment, text, etc., pentru ca viziunea sa asupra obiectului cercetärii sale sä fie, pe cât posibil, una cât mai completä.

Footnote

89 Sântul loan Gurä de Aur, Omilii la Facere, Editura Institului Biblic $i de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 2003, p.168

Footnote

90 Sfântul loan Gurä de Aur, op. cit. ,p. 169

91 Ibidem, p. 170

91 Ibid., pp. 174-175

93 Idem

94 Ibidem, p. 180

95 Ibidem., p. 192

96 Ibidem., p.201

Footnote

97 Ibidem., p.208

98 loan Petru Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului, editura Nemira, Bucuresti, 1995, pp.27-28

99 Ibidem, p. 169

100 Constantin von Tischendorf, Apocalypses apocryphae, Lipsiae, 1866, pp. 1-23

101 Stefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, editura Hyperion, Chiçinâu, 1992, ρ 213-214

Footnote

102 Apocalipsul lui Moise, vers. 6-8, textul integral se aflä pe site-ul Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureçti, http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=category&id=278:apocalipsa-lui-moise (accesat la 28.03.2013)

103 Ibidem, vers. 13

104 Idem, vers. 15

Footnote

105 Moses Gaster, Literatura populará românà, editura I.G. Haimann, Bucure^ti, 1883, p.273

Footnote

106 Moses Gaster, Studii de folclor comparai, editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2003, p.53

107 Ibidem, p.52

References

Bibliografie

Surse primare

Tischendorf, Constantin von, Apocalypses apocryphae, Lipsme, 1866.

Arhidioceza Romano-Catolicä de Bucure^ti:

http://www.arcb.ro/index.php?option=com content&view=category&id=278:apocalipsa-luimoise accesat la 28.03.2013, aici se aflä textul integral în limba românâ al documentului apocrif Apocalipsa lui Moise.

Surse secundare

Ciobanu, $tefan, Istoria literaturii române vechi, editura Hyperion, Chiçinâu, 1992.

References

Culianu, loan Petru, Gnozele dualiste ale Occidentului, editura Nemira, Bucureçti, 1995.

Gaster, Moses, Literatura populará românà, editura I.G. Haimann, Bucure^ti, 1883.

Idem, Studii de folclor comparai, editura Saeculum I.O., Bucure^ti, 2003.

Joan Gurä de Aur, Sfântul, Omilii la Facere, Editura Institului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucure^ti, 2003.