Amintiri pentru viitor. 4 teme de istorie orala

Abstract

Autoarea discuta relatia dintre istorie, memorie si narativitate trecând în revista principalele studii care problematizeaza locul istoriei vietii în raport cu istoria oficiala si cu memoria colectiva (Assman, Bertraux, Pineau, Le Grand), dar si formele narativitatii caracteristice speciei (Portelli, Bermani, Robinson, van Dijk, Lieblich et alia). Autoarea sesizeaza în repetate rânduri necesitatea schimbarii de strategie a cercetatorului sub presiunea subiectului care îsi exercita "autoritatea" "fie în privinta crearii unui cadru si a unei succesiuni de contexte si pretexte narative fi în privinta transformarii interviului într-o convorbire desfasurata cu efort, temporizari si obstacole care aveau ca sursa retrairea completa, ravasitoare a faptelor narate" (p. 9). "Tot experimental" - primul experiment mentionat fiind acela de a prezenta un segment al istorie localitatii prin transcrierea naratiunilor culese de la cei mai buni povestitori - spune Narcisa Stiuca, "am ales o forma de discurs etnologic în care sa fie topit jurnalul de teren, iar documentele cercetarii (fise de informator, transcrieri, note, observatii si comentarii) sa se subordoneze scopului mai sus amintit, fiind mai curând martori credibili decât documente stiintifice riguroase" (p. 27).

Narcisa Alexandra STIUCA, Amintiri pentru viitor. 4 teme de istorie orala, Bucuresti, Editura Etnologica, 2014, 154 p.

Amintiri pentru viitor. 4 teme de istorie orala este o sinteza a preocuparilor autoarei pentru subiect, încununând cu succes activitatea de cercetare de un deceniu si jumatate în domeniul narativitatii populare, dar si cea didactica dobândita în cadrul cursului Narativizarea istoriei, sustinut de Narcisa Stiuca la Facultatea de Litere.

Lucrarea cuprinde 9 capitole, care descriu traseul a patru cercetari de teren, metodologia de culegere si de analiza, fragmente de interviuri si naratiuni personale, înlantuite epic într - un discurs sincer, pentru ca este subiectiv si riguros, pentru ca este directionat conform celor mai recente si importante directii stiintifice de studiere a istoriei orale.

Volumul cuprinde reeditarea unor fragmente din lucrari publicate de autoare între anii 2000 si 2006, revizuite si completate, aduse la zi prin actualizarea bibliografiei si prin reordonarea materialului într -o noua structura.

Nota introductiva care deschide lucrarea descrie metodologia si modul în care au fost prelucrate si editate materialele spre a usura întelegerea intentionalitatii demersului stiintific si a manierei în care cele patru cercetari se contopesc într-un studiu consistent.

Preambulul teoretic cuprins în capitolul Istorie, memorie, povestire contine sinteza instrumentelor utilizate în analiza, pe care se fundamenteaza comentariile textelor culese si transcriese din capitolele urmatoare. Autoarea discuta relatia dintre istorie, memorie si narativitate trecând în revista principalele studii care problematizeaza locul istoriei vietii în raport cu istoria oficiala si cu memoria colectiva (Assman, Bertraux, Pineau, Le Grand), dar si formele narativitatii caracteristice speciei (Portelli, Bermani, Robinson, van Dijk, Lieblich et alia).

Urmând traditia scolii folcloristice românesti de a utiliza termenul naratiuni personale pentru a cuprinde categorii de texte care, "având radacinile în mediul social... sunt extrem de sensibile la atitudini de grup si individuale, desi o problema care s -a pus este aceea legata de înscrierea naratiunilor personale în traditionalitate" (cf. Linda Dégh, p. 19), autoarea atrage atentia asupra importantei covârsitoare pe care culegerea si studierea acestor povestiri si relatari o are în întelegerea mentalitatii si a culturii orale contemporane. "Tocmai aceste trasaturi confera naratiunilor individuale reprezentativitate pentru ca ele reconstruiesc trecutul înregistrându-l cu semnificatiile care slujesc afirmarii grupului si mai ales transmiterii valorilor în care acesta crede si pe care doreste sa le consolideze si sa le perpetueze" (p. 18), spune autoarea în încheierea subcapitolului dedicat definiri istoriei orale si a raporturilor pe care le angajeaza cu istoria si cu memoria colectiva.

Contextul generativ si performativ (incluzând aici atât receptarea, mobilul relatarii cât si mediul social în care se înscrie) si particularitatile narative ale povestirilor personale, în lunima celor de mai sus, sunt indicatori fundamentali de analiza a unei comunitati. Din acest motiv, clasificarea tematica este neglijata în favoarea descrierii istoriei localitatilor cercetate prin prisma istoriilor de viata ale unor subiecti reprezentativi. Lucrarea ofera însa posibilitatea cititorului de a-si ordona materialul de teren în functie de oricare dintre criteriile teoretice dezbatute, având la dispozitie toate datele necesare utilizarii corespunzatoare a textelor.

Autoarea sesizeaza în repetate rânduri necesitatea schimbarii de strategie a cercetatorului sub presiunea subiectului care îsi exercita "autoritatea" "fie în privinta crearii unui cadru si a unei succesiuni de contexte si pretexte narative fi în privinta transformarii interviului într-o convorbire desfasurata cu efort, temporizari si obstacole care aveau ca sursa retrairea completa, ravasitoare a faptelor narate" (p. 9). Astfel, lucrarile stiintifice redactate pornind de la un asemenea material trebuie sa se supuna acelorasi rigori si necesitatea adaptarii metodelor de culegere si analiza este absoluta.

Fundamental pentru întelegerea motivatiei stiintifice care a dictat structura volumului si tipul de discurs abordat este capitolul Povestea unei carti în care autoarea descrie cum s-a nascut lucrarea Transcrieri infidele, publicata în anul 2000. "Tot experimental" - primul experiment mentionat fiind acela de a prezenta un segment al istorie localitatii prin transcrierea naratiunilor culese de la cei mai buni povestitori - spune Narcisa Stiuca, "am ales o forma de discurs etnologic în care sa fie topit jurnalul de teren, iar documentele cercetarii (fise de informator, transcrieri, note, observatii si comentarii) sa se subordoneze scopului mai sus amintit, fiind mai curând martori credibili decât documente stiintifice riguroase" (p. 27).

Capitolele Povesti despre oameni de alta data, "Chiaburul Muscelului", Umilintele si sperantele unui soldat de rând, Tineretea furata, În cumpana timpurilor, La rascruce de imperii: Italienii dobrogeni, O jumatate de veac de frica si tacere, Exilul în oras contin fragmente de text (relatari, povestiri, interviuri) inserate fie în discurs, fie la sfârsitul capitolului, comentate, analizate, puse în contex într-o maniera aparte, care denota sentimentalismul difuz al omului "de teren" care îsi reciteste jurnalul si acuitatea cercetatorului care îsi rafineaza permanent observatiile.

Subiectii ale caror naratiuni personale se regasesc prezentate într -unul sau mai multe capitole (Gheorghe Adam, Spirache Florea, Ioan Spânu, Gheorghe Mîsca, Iduina Sachetti, Romano Fauro, Rosita Bertig, Fanica Pruna, Florica Misaca et alia), au, fara îndoiala, abilitati deosebite de povestitor, au fost martorii unor evenimente cruciale în istoria nationala sau locala, sunt exponenti ai unor clase socio-culturale a carei identitate trebuie studiata cu aplecare si nu depasesc limitele caracterologice ale "domnului Toata Lumea" pe care Halbwachs îl considera subiectul predilect al istoriei orale. Fara doar si poate, prin lucrarea de fata naratiunile acestora devin reprezentative nu doar pentru istoria localitatilor (Fundatura, Muncel, Greci, Sercaia, Calarasi), ci pentru tot spatiul românesc dintr -o anumita epoca a istoriei nationale, iar portretele de informator si contextele interviurilor zugravite în paginile cartii tind sa fie emblematice atât pentru tema, cât si pentru studiile românesti de istorie orala.

Amintiri pentru viitor reuseste sa împleteasca relatarea experientei unui redutabil cercetator cu sinteza bibliografiei fundamentale a temei si (re)pune la dispozitia cititorilor un fascinat corpus de texte valoroase care ilustreaza câteva teme ale istoriei recente: razboiul, deportarea, instaurarea comunismului, colectivizarea, detentia politica e tc.