ASOCIATIA CARPINO - FAGETUM PAUCA 1941 ÎN JUDETUL ARAD

Headnote

CARPINO-FAGETUM PAUCA 1941 ASSOCIATION IN ARAD COUNTY. For a better understanding of the structure, of the composition and of the evolution of the association CARPINO - FAGETUM on the range of the territory of the county Arad, there have also been necessary some pytho-historical investigations upon the vestiges of the vegetal world from these plains. The first certain data' onto which we can bind the continuity string, date from the period of the upper Miocene, probably sarmatian. Thanks to the paleo-botanical researches done by R. Givulescu (1969) upon the fissile beds near Pancota, there are known several specifically plants for a warm and wet subtropical climate, like: Betula sp., Juglans sp., Acer sp., etc., these plants reveal that the vegetation of this region in that period was of a temperate subtropical type. The cooling and drying of the climate in the periods that followed (sub-boreal) has favored the massive spreading of the Carpenus betulus in the prior existing formation. Following this phenomenon in the researched territory, there grew on large areas mixed forests of Carpenus and Quercus species or even pure little forests of Carpenus, which are still to be found in the present time.

Keywords: association, carpino-fagetum, vegetation

(ProQuest: Text missing in the original.)

INTRODUCERE

Modificarile cadrului natural din judetul Arad se datoresc în deosebi procesului de utilizare agricola a terenului, actiunii de industrializare, dezvoltarii retelei de asezari umane si a cailor de comunicatie.

Luarea în cultura a diferitelor terenuri, prin defrisare si destelenire a provocat printre altele si modificarea unor caracteristici morfologice si fizico-chimice ale solurilor. Astfel, înlocuirea padurilor prin pasuni si fânete, mai ales în zona piemontana, a contribuit la accentuarea suborizonturilor din orizontul A si la intensificarea procesului de bioacumulare, determinând schimbarea naturii humusului si patrunderea sa mai adânc în sol. Totodata, defrisarile din câmpia aluviala au favorizat ridicarea orizontului freatic, astfel încât solurile cu exces de umiditate s-au înmlastinit în cursul superior, ori saraturat, în cursul inferior.

Defrisarile, pasunatul intensiv si diferitele forme de cultivare a terenurilor au determinat declansarea unor procese de eroziune si a unor alunecari de teren (dealurile Halmagiului, Cuiedului), ajungându-se ca astazi peste 1000 ha din suprafata zonei depresionare sa reprezinte terenuri degradate prin procese de eroziune si alunecari.

De aceea este impetuos necesar sa se pastreze acolo unde este posibil vegetatia specifica zonei, pentru a se evita o si mai mare degradare ecologica.

Din întreaga suprafata a teritoriului studiat cca 20% o ocupa în prezent zona forestiera, reprezentata în deosebi prin paduri naturale de fag cu carpen care sunt cele mai raspândite, urmate apoi de gorun cu carpen si gorun cu cer.

ASOCIATIA CARPINO - FAGETUM PAUCA 1941

Fitocenozele cu raspândirea ce mai mare în teritoriul cercetat sunt cele de fag cu carpen. Ele populeaza de regula versantii umbriti din etajul colinar si cei slab însoriti din etajul montan. Solurile pe care vegeteaza sunt brune galbuie acide, moderat umede si cu un continut mediu de humus.

Speciile dominante care formeaza stratul arborescent sunt Fagus sylvatica si Carpinus betulus. Stratul arbustiv, în genere slab dezvoltat, are mai frecvente speciile: Acer campestre, Pyrus pyraster si Carpinus betulus.

În stratul ierbos al asociatiei, care are o acoperire medie de 35% sunt prezente atât speciile caracteristice pentru alianta Symphyto - Fagiom (Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Helleborus purpurascens, Festuca drymeia), cât si cele caracteristice pentru ordinul Fagetalia sylvaticae (Galium odoratum, Anemone nemorosa, Dentaria bulbifera, Euphorbia amygdaloides, Lathyrus vernus, etc.) si pentru clasa Querco - Fagetea (Dryopteris filix - mas, Mycelis muralis, Arum maculatum, Carex pilosa, etc.). Cele mai reprezentative paduri de fag cu carpen am identificat în raza urmatoarelor localitati: Valea Ponorului, Madrigesti, Gura Vaii, Rostoci, Joia Mare, Baldovin, Plaiul si Gurahont (tabelul 1.).

Padurile de fag cu carpen au fost descrise si în regiunile învecinate (96, 130, 147) cât si în alte regiuni ale tarii (80, 92).

În spectrul bioformelor predomina hemicriptofitele (35%), urmate de geofite (21%), nanofanerofite (10%) si megafanerofite (9%). în spectrul geoelementelor speciile predominante sunt cele europene (34%), eurasiatice ( 30%) si central europene (14%). Speciile balcano-dacice (3%) si meridionale (7%) desi se gasesc în procente mai reduse, confera totusi asociatiei un colorit regional.

Din analiza indicilor ecologici U, T, R (fig. 1) rezulta ca asociatia Carpino - Fagetum are un caracter mezofil (U3 = 43%), un caracter evident micro - mezoterm (T3 = 70%) si o reactie slab acid - neutrofila (R3 = 37%, R4 = 37%).

În conditiile climatice actuale Carpino - Fagetum reprezinta asociatia de climax din judetul Arad.

Sub aspect economic carpino - fagetele constituie arborete de productivitate superioara, apartinând claselor I si II. Prin materialul lemnos produs de fitocenoze, asociatia are o importanta deosebita în zona studiata.

Speciile prezente într-un singur releveu;

Mph, E, Acer platanoides 7; Ch, E, Rubus hirtus 6; nPh, sM, Cornus sanguinea 5; mPh, sM, Quercus cerris 5; nPh, E, Rosa canina 5; mPh, Tilia cordata 5; nPh, E, Euonymus verrucosa 5; G, M, Festuca drymea 6; G, E, Anemone ranunculoides 7; G, E, Actaea spicata 10; Th, Eua, Cardamine impatiens 4; G, Eua, Paris quadrifolia 7; G, Ec, Corydalis bulbosa 7; H, Eua, Stachys sylvatica 8; H, E, Campanula persicifolia 6; G, Eua, Platanthera bifolia 12; H, Eua, Campanula ranunculoides 1; Th, Eua, Senecio vulgaris 2; Th, Eua, Alliaria petiolata 3; H, E, Lamium maculatum 3; Th, Cp, Galium aparine 3; H-Ch, Eua, Stellaria holostea 3; H, Eua, Antriscus sylvestris 3; H, E, Veronica urticifolia 4; H, E, Stellaria nemorum 4, H, Eua, Festuca gigantea 4; H, E, Melittis melissophyllum 5; H, Eua, Primula elatior 5; H, Ec, Carex montana 5; H, Eua, Scrophularia sp. 5; H, Mp, Lysimachia punctata 5; H, sM, Potentilla micrantha 5; H, Eua, Calamintha clinopodium 6; H, Ec, Dactylis polygama 6; H, Cp, Dryopteris carthusiana 7; Th, Eua, Moehringia trinervia 11.

Mph = 10=95

mPh = 8=7%

nPn =11=10%

Lph =1=1%

Ch =2=2%

H-Ch =4=4%

H =37=35%

H-G =6=6%

G =22=21%

Th =6=5%

Spectrul geoelementelor:

Eua =31=30%

E =36=34%

Ec =15=14%

Cp =4=4%

B =1=1%

DB =2=2%

Alt-med =4=4%

sM =4=4%

M =2=2%

Mp =1=1%

Carp =1=1%

Cosm =3=3%

Locul si data releveelor:

Releveul 1 - Baltele - Gurahont 20.05.05

Releveul 2 - Paiul 19.05.05

Releveul 3 - Vf. Oltoaia - Sebis 31.05.05

Releveul 4 - Baldovin 18.05.05

Releveul 5 - Joia Mare 22.06.05

Releveul 6 - Culmea Obârsiri 17.05.05

Releveul 7 - Gurahont 18.05.05

Releveul 8 - V. Ponorului 18.05.05

Releveul 9 - Rostoci 20.05.05

Releveul 10 - Gura Vaii 20.05.05

Releveul 11 - Madrigesti 18.05.05

Releveul 12 - Vata 25.05.

Sindinamica vegetatiei în teritoriul studiat

În deslusirea etapelor istorice ale covorului vegetal al unei regiuni un rol de seama Îl detin procesele sindinamice actuale. Pentru stabilirea acestor procese sunt necesare cercetarii complexe (de vegetatie, clima, sol) si de lunga durata. în acest sens precizam ca schema succesiunii vegetatiei în teritoriul cercetat (fig.2) a fost stabilita în cea mai mare parte, pe baza observatiilor proprii din teren si numai în cazul în care unele grupari cenotice au fost mai slab reprezentate am apelat la unele date din literatura (I. Pop 1968)

Pe versantii umbriti din etajul montan si submontan, dupa defrisarea padurilor mezofile din subalianta Lathyro hallersteinii - Carpinenion (Quercetum petraeae - Carpinetum si Carpino - Fagetum) se instaleaza fitocenozele ierboase ale asociatiei Calamagrostietum epigeii. în lipsa aplicarii masurilor agro-tehnice adecvate, în compozitia floristica a acestor zone se infiltreaza numeroase specii lemnoase Betula pendula, Populus tremula, Fagus sylvatica care în cele din urma vor duce la instalarea cenozelor forestiere (Quercetum petraeae - Carpinetum si Carpino - Fagetum).

CONCLUZII

Teritoriul cercetat reflecta fidel diversitatea conditiilor orografice din zona prin modul de distribuire al speciilor euriorofite (50,2%) care domina în regiunea cercetata.

Studiul florei vasculare, care sintetizeaza rezultatele cercetarilor efectuate între anii 2004 - 2005 corelate cu datele existente în literatura botanica, însumeaza 1726 de taxoni spontani reprezentati prin 1249 specii, 184 subspecii, 151 varietati, 89 de forme si 53 specii hibridogene, repartizate în 486 genuri si 114 familii.

Rezultatele analizei areal - geografice ale florei reflecta faptul ca pe fondul general eurasiatic, european, central european (62,2%) s-au interferat în numar mare, în diferite perioade fitoistorice, elementele termofile (17,1%) de origine meridionala, localizate în statiuni cu microclimat calduros, ceea ce contribuie la o mare varietate a florei si vegetatiei în teritoriul cercetat.

Asociatiile care au o semnificatie fitoistorica deosebita pentru partea vestica a României sunt Carpino - Fagetum, Quercetum petraeae - Carpinetum, Syringo-Fraxinetum orni si Seslerietu rigidae praebiharicum. Aceste fitocenoze constituie argumente de baza în delimitarea provinciei Daco-Ilirica din zona piemonturilor vestice (AI. Borza 1960).

References

BIBLIOGRAFIE

ARDELEAN AUREL, 1972 - Ocrotirea naturii în judetul Arad

ARDELEAN AUREL, 1974 - Paliurul, un supravietuitor peste milenii, Arad

ARDELEAN AUREL, MOHAN GH. NEDELCU G., 1997 - Plantele medicinale din Banat, Ed. Mirton Timisoara

ARDELEAN AUREL, 1980 - Flora si vegetatia din valea Crisului Alb, între izvoare si orasul Ineu. Teza de doctorat. Cluj-Napoca.

ARDELEAN AUREL, 1983 - O noua asociatie de pe valea Crisului Alb, Agrostio Festucetum valesiacae. Cotrib. Bot. Cluj-Napoca.

ARDELEAN AUREL, TRUTA H., GHERGAR I.,1987 - Analiza ecologica a florei din bazinul Crisului Alb. Ziridava XVIII, Conferinta de ecologie, Arad.

ARDELEAN AUREL, TRUTA H., 1988 - Rezervatia botanica Dosul Laurului" (Ilex aquifolium - Laurul).

ARDELEAN AUREL, ZENO OARCEA, CORNELIU MAIOR, 2000 - Patrimoniul stiintific natural al judetului Arad, Ed. Vasile Goldis" University Press.

BARTHLOTT W., WINIGER M., (Eds.), 1988 - Biodiversity - A Challenge for Development Research and Policy, Springer, p. 3-10, Berlin Heidelberg.

BELDIE AL., 1967 - Flora indicatoare din padurile noastre, Ed. Agro-Silcica, Bucuresti

BLONDEL J., 1955 - Biogeographie - Approche é colonique et évolutive, Masson Ed., Paris, 224-239

BORBAS V., 1884 - Flora comitatus Temesiensis, Nyomattot Magyar Testvereknel, Temesvarott

BORBAS V., 1980 - Közlemények Békés és Bihar vármegyék flórájábol Magyar, Orv. Term. Vizsg. 25

BORZA AL., - Flora si vegetatia padurii Soca (Banloc) din Banat, Probleme de biologie, Ed. Academica Bucuresti, p. 203-297

BORZA, AL., 1929 - Vegetatia si flora Ardealului. Schita geobotanica a Transilvaniei a Transilvaniei: Banatul, Crisana, Maramuresului, vol. 1

BORZA AL., BOSCAIU N., 1956 - Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad. Rom., Bucuresti

CHIRITA C. (red)., 1977 - Statiuni forestiere, Ed. Acad. Rom., Bucuresti

CIOCÂRLAN VASILE, 2000 - Flora mica si ilustrata a României, Ed. Ceres Bucuresti

COSTE I., 1972 - Flora si vegetatia Muntilor Locvei (Teza de doctorat), Cluj Napoca

COSTE I., 1986 - Curs de Ecologie Agricola, Lito I.A.T

CRISTEA V., 1993 - Fitosociologie si Vegetatia României, Lito I.A.T.

DONITA si colab., 1992 - Vegetatia României, Ed. Tehnica Agricola, Cluj Napoca

HEUFFEL J., 1858 - Enimeratio plantarum in Banatu Temensiensis, Typys Caroli Ueberreuter, Vindobonae

HORVART I., GLANAÐ V., ELLENBERG H., 1974 - Vegetation Südosteuropas, VEB Gustav Fischer, Jena

IANOS G., PUSCA I., GOIAN M., 1997 - Solurile Banatului, Ed. Mirton, Timisoara

LOVASZ H., 1995 - Flora si vegetatia din dealurile Silagiului si Câmpia Buziasului (Teza de doctorat) , Cluj Napoca

ONORIU, RATIU 1977 - Fitocenologia si vegetatia R.S.R., Univ. "Babes-Bolyai", Cluj Napoca

OPREA C.V., 1972 - Contributii la cercetarea solurilor din partea de vest a tarii

PASCOVSCHI S., 1967 - Succesiunea speciilor forestiere, Ed. Agrosilvica, Bucuresti

PATROESCU M., ROZYLOWICH L., IOJA C., 2002 - Conservarea diversitatii biologice, Ed. Tehnica, Bucuresti

POP I., 1968 - Flora si vegetatia Câmpiei Crisurilor, Edit. Acad. R.S.R., Bucuresti

POP E., 1960 - Mlastinile de turba din R.S.R., Edit. Acad. Bucuresti

PRODAN I., 1956 - Aspecte din vegetatia zonei de vest a R.S.R., St. Acad. R.P.R., Sect. Biologie si stiinte agricole, vol. VIII, nr. 1

REAKA-KUDLA M.L., WILSON O.E., edotirs, 1997 - Biodiversity II-Understanding and Protecting Our Biological Resources, Joseph Henry Press, Washington, D.C., p. 7-24

REAKA-KUDLA M.L., WILSON O.E., edotirs, 1997 - Biodiversity II-Understanding and Protecting Our Biological Resources, Joseph Henry Press, Washington, D.C., p. 7-24

VICOL E., 1974 - Flora si vegetatia Piemontului Lugojului (Teza de doctorat), Cluj Napoca

WILSON O.E., PETER F.H., 1988 - Biodiversity, National Academy Press, Waschington D.C., p. 21-27

*** Amenajamentul U.P. VI , Ocolul Silvic Lugoj, jud. Timis, exemplarul 199, p. 38-50, 87-260

*** 2000 - Satu Mare - Studii si comunicari, Seria stiintelor naturale, Ed. Muzeului Satmarean, p. 135-140

*** Flora R.P.R., d. Acad., Bucuresti 1952-1963, 1-13