ASPECTE PRIVIND ECONOMIA, ÎNTRE EVUL MEDIU SI ÎNCEPUTUL EPOCII MODERNE ÎN CRISANA. STUDIU DE CAZ: CHISCAU

Abstract

Fibrele textile erau pregätite cu marte atentie fiind în prealabil dubite în apä printr-un procedeu special. Ceea mai importantä piesä confectionatä din aceste fibre textile era sumanul151. Satul Chi^câu fiind situât într-o zonä päduroasä, evident cä pädurea nu putea fi scoasä din circuitul economic, lemnul ?i produsele sale fiind surse de câ^tig peste tot în lume154. Locuitorii comunei Pietrosa sunt men{ionati încâ din anuí 1600 în Urbariul ora^ului Beiu$ ca fiind obligati sä asigure lemn pentru diverse construct în cetatea Oradea155. în timp, apar centre de prelucrare a lemnului cu me$te$ugugari specializa{i, Chi^cäul devenind pe parcursul secolelor XVIII-XIX unul din centrele de prodúcele a scaunelor156.

Headnote

Abstracto. El final del siglo XVI CriQina, mantenido sociales unidades administrativas, los componentes, los rezidentes del condado en su majoria se dedicaron en el procesamiento de hierro.

Palabras clave: voivodatos, del condado, el procesamiento de la hierro, el procesamiento de la lana, Crisana

Organizarea domeniului. Aspecte economice §i sociale

La sfîrçitul sec. al XVI-lea pe valea Criçului §i Barcäului se mai pästreazä un puternic feudalisn románese. Vechile institutii voievodale §i cneziale se pästreazä ca subunitäti administrativ-teritoriale, componente ale Comitatului. Deseori voievozii sau crainicii erau §i cei însârcinati cu strângerea därilor. Aceste oaze de feudalism románese se mai numesc §i pertinete. în sudul Bihorului se cunosc pertinetele Beiuç, Ceica, Cärand, Cäräsäu, Beiuç, Beliu. Chi§cäul face parte din pertinente Beiuçului, fiind condus de crainicul Petru Banda din Broaçte134.

Realitätile economico-sociale de la sfârçitul secolului al XVI-lea din zona Chi§cäului le gäsim descrise în douä conscriptii urbariale. Prima Conscriptie dateazä din anul 1589 iar ceea de-a doua din anul 1600, ultima fiind §i ceea mai bogatä în informatii135. Potrivit acestora, toate satele româneçti din domeniul Beiuçului sunt organízate în trei organisme administrative numite eräinieii, având în frunte câte un Crainic. Aceste eräinieii persistä aläturi de organizarea cnezialä. Ele sunt amintite eu mult timp înainte, adicä în registrul de dijme din anul 1582. Este foarte posibil ca Chiçcâul, datoritä caracterului säu, sä tinä de topitoria domenialä de fier. Oricum, satele erau conduse de cneji locali, care îndeplineau §i funetia de jude, chiar daeä s-a încercat în numeroase rânduri sä se transforme funetia de cneaz în ceea de jude, pentru a pierde caracterul ereditar al funetiei §i a deveni eligibil, pentru a-i restrânge libertatea136. începând cu sec. al XVII-lea, întreaga zonä va trece în domeniul fiscal al Cetätii Oradea137. începând cu aceastä perioadä, Chi§cäul devine un centru metalurgic, populatia româneascâ din zonä fiind obligatä sä presteze muncile specifice138.

In perioada supusä analizei noastre, localitatea avea între 24-27 de capi de familie. Este vorba doar de supuçii domeniali. înscrierea în Urbariu §i impunerea taxelor se facea pe por ii. Poarta, ca unitate economicä avea în jur de 6 înscriçi, deci putem spune cä avem undeva în jur de 4-5 porti. Dupä cum observäm, populatia este una destul de redusä, dar în limite normale tinând cont de frecventele expuneri la jafurile §i distrugerile provocate de confruntärile militare ale vremii. Majoritatea locuitorilor erau iobagi domeniali, dar avem alte categorii sociale cum ar fi jelerii §i libertini. Preotii ortodocçi au conditia de iobag, dar sunt scutiti de sarcinile aferente acestei conditii.

Gospodäriile sunt specifice localitätilor de munte. într-o zonä cu activitäti agricole limítate, baza o constituiau animalele de tractiune pentru a putea transporta materialul lemnos §i produsele me§te§ugäre§ti. Cam jumätate dintre capii de familie aveau o pereche de boi, restul, eel mult un bou de familie. Numärul cailor era §i mai scäzut, unul, maxim doi în functie de perioadä. Mai bine stäm cu vítele de lapte, porcii §i oile, datoritä posibilitätilor de pä§unat §i ghindärit. Vítele erau în numär de 2-3 pe familie, rar întâlnim mai multe. în schimb, numärul porcilor era ceva mai mare, ajungând pânâ la 4-5 pe familie. Majoritatea aveau însâ doi porci. Porcul joacä un roi însemnat în economía säteascä, ca sursä permanentä de hranä §i câçtig. Animalul nelipsit în gospodäriile româneçti din zonä este oaia. Toti locuitorii aveau câte 5-6 oi, în únele cazuri avem çi turme individúale de peste 10 oi. Avem de-a face a§adar cu o économie mixtä, de subzistentä: creçterea animalelor, meçteçuguri §i agriculturä. Putine sunt cazurile în care locuitorii sunt säraci, sub 8%. O stare socialä mai bunä o au cnejii, juzii sâteçti §i preotii. Cnejii §i juzii au în general un numär mai mare de animale iar preotii compenseazä cu veniturile preoteçti. Cnejii, dar §i cei mai înstâriti detineau mori, pentru care pläteau cens.

Sarcinile feudale sunt în general cele obiçnuite: cens, daruri sau daturi, dijme, slujbe. Satele care tin de topitoriile de fier §i aramä, cum este §i cazul de fatä, prezintä o situatie mai deosebitä. Censul era stabilit la un florin pe poartä. Daturile variazä. Ele se fac de särbätori sau cu diverse ocazii. Se cer din tóate produsele obtinute în gospodärie: carne, vânat, peçte, unt, päsäri de curte, ouä etc. în ceea ce priveçte dijma, era obiçnuitâ dijma din animale. Se dädea în general câte un porc de fiecare turmä, indiferent de märimea acesteia. La fel este §i cu oile, o oaie cu miel de turmä. Uneori aceasta putea fi räscumpäratä ca §i în cazul porcilor cu 50 de dinari. Acolo unde avem câpre, se proceda la fel. Cei care aveau turme mai mari erau obligati sä dea §i ca§. Cei care aveau stupi trebuiau sä dea unul din zece. Cei care aveau sub zece stupi, puteau räscumpära aceastä sarcinä cu 2 dinari.

Obligatiile în lucru erau cele mai numeroase §i care nemultumeau de multe ori. Locuitorii trebuiau sä care material lemnos, inclusiv în Cetatea Oradea, sä care minereul, sä facä cärbuni, sä confectioneze unelte, sä facä produse de dulgherie, în functie de necesitätile domeniului.

Locuitorii din Chi§cäu fac länci sau sulite ungureçti, astfei cä sunt scutiti de la transportul lemnului la Oradea139. în ceea ce prívente lucrul la fierärie, aceasta se facea în schimbul censului. De asemenea, cei care lucrau la fierärie nu prestau alte munci decât cäratul cärbunelui, cräpatul lemnelor §i arderea cärbunilor. De asemenea aveau liber câte o säptämänä de paçti §i cräciun çi o lunä în timpul verii, pe timpul secerii. Ei sunt datori sä coseascä pentru stäpän §i sä secere câte o jumätate de zi, sä dea o gäinä, un stup, un iepure, oväz, desigur dupä posibilitäti. Acestea sunt daturi extraordinare, atunci când vin dregätorii imperiali la Beiuç. Nu au în schimb obligatia crâçmâritului în folosul stäpänului. Dregätorii aduc însâ vin pe care îl comercializeazä în casa fierarului. Dacä muncile necalificate sunt facute cu iobagi domeniali, muncile califícate sunt plätite. Maistrul fíerar eu câte 2 florini säptämänal140.

Domeniul Beiuçului, printre care §i Chi§cäul a fost cedat de biserica romano-catolicä bisericii greco-catolice dupä înfiintarea acesteia. Astfei, gäsim localitatea într-un centralizator privind satele componente ale Domeniului greco-catolic Beiuç din anul 1778. Satul Chi§cäu141 apare aläturi de alte 69 de sate, cu descrierea potentialului economic oferit §i anume: iobagi, jeleri cu casä, numär de sesii, numär de mori, cuantumul taxei pentru cazanele de tuicä, numärul de pive §i apropierea de pädure. Datoritä faptului cä populatia era în proportie de peste 90% ortodoxä, potentialul economic ale acesteia era mic. Astfei, nu este recenzat nici un iobag domenial, numärul jelerilor fiind de 77. Aceçtia nu aveau sesie §i pläteau domeniului 77 de florini cens. Existau totu§i un numär de 4 mori §i 12 cazane de tuicä, ceea ce spune foarte mult despre ocupatiile din zonä142. Din aceste date observäm o populatie orientatä cu predilectie spre pomiculturä, meçteçuguri §i economie de schimb. Morile indicä o populatie relativ înstâritâ, în stare sä întretinâ §i sä pläteascä taxele aferente. Dacä din punct de vedere numeric §i al credincioçilor, beneficiul nu era deloc mare pentru biserica greco-catolicä, taxele pe ocupatiile traditionale erau o sursä de venit sigurä pentru domeniu. Astfei, se situa pe locul 5 din 70 cu privire la cazanele de tuicä §i la mori. Taxele directe nu erau foarte mari, datoritä numärului mic de populatie impusä, dar se recupera din taxele impuse pe meçteçuguri. A§adar, din punct de vedere economic, satul are o importantä aparte pentru domeniu. Nu mai punem la socotealä meçterii lemnari §i fierarii care ocupau §i ei un rol important în economía domenialä.

Raporturile locuitorilor din Chi§cäu nu au fost íntotdeauna dintre cele mai bune cu Domeniul. în numeroase cazuri täranii au facut apel la autoritätile statului pentru a curma abuzurile stäpänilor de pämänt. Cel mai adesea reclamau faptul cä nu Ii se lua în calcul la robotä distantele parcurse, uneori extrem de lungi la §i de la locul de muncä, trebuie sä presteze munci ocazionale peste cele obligatorii, uneori munca este istovitoare pentru ei §i pentru animale. Multe astfei de plângeri se aplanau la nivel local, iar atunci când acest lucru nu era posibil, interveneau autoritätile statale. Statul era interesat în a mentine liniçtea în provinciile imperiului, mai ales în conditiile în care trebuiau íntretinute campanil militare extrem de costisitoare pe plan extern. Nu de putine ori, statul intervenea pentru a-çi impune autoritatea în fata stâpânilor de pâmânt §i a aräta täranilor cä trebuie sä-§i pâstreze credinta în autoritäti. Sunt concludente în acest caz, procesele-verbale ale comisiei de împâciuire constituite în anul 1818 pentru a rezolva plângerile urbariale înaintate de locuitorii domeniului Beiuç Comitatului143. Nemultumirile s-au acutizat în primul deceniu al secolului XIX datoritä greutätilor ocazionate de lungile räzboaie cu Franta revolutionäre §i anilor de foamete care le-au urmat. în fata comisiei însâ, tonul nemultumitilor se îndulceçte simtitor. Se face simtitä o atitudine împâciuitoare, locuitorii satelor se multumesc eu promisiunea de mai bine. Putem încerca mai multe explicatii pentru aceastä atitudine. Una ar fi aceea cä sätenii îçi dau seama cä deçi legal au dreptate çi li se poate face dreptate, dupä plecarea comisiei ei râmân eu aceeaçi stâpâni feudali, care le pot face viata imposibilä. De asemenea, comisia a fost constituitä în toamna anului 1818, dupä strânsul recoltei. Anul 1818 a fost unul rodnic, care a facut sä se uite întrucâtva anii de chin din perioada foametei. Nu în ultimul rând trebuie avutä în vedere §i propaganda bisericii care îndemna la umilintä.

Ocupatiile locuitorilor

Prelucrarea fierului este o îndeletnicire veche a locuitorilor din Chi§cäu. Primele mentiuni documentare despre familiile de fierari din Chi§cäu le gäsim în Urbariul domeniului Beiuç din anul 1600144. în secolul al XVII-lea, episcopia romano-catolicä dezvoltä în zona Vaçcâului numeroase manufactura de fier. Prima manufacturä atestatä documentar în zonä este Fieräria de la Vaçcâu, în anul 1600, care în decursul timpului a adus venituri importante episcopiei §i datoritä faptului cä forta de muncä era ieftinä. Aceasta era formatä din locuitorii çpanatului Vaçcâului, mai ales de iobagii domeniali. Beneficiile obtinute la Vaçcâu 1-au íncurajat pe episcopul romano-catolic Csáki Miklos sä mai înfiinteze o manufacturä de acest gen cu puñete de lucru la Pocioveliçte (1738-1740) §i Drâgâneçti (1741). Cele douä fierärii funetioneazä aproximativ un deceniu. Fierul produs aici era mai scump §i de calitate mai slabä decât eel produs la Vaçcâu.. Unul din centrele de colectare §i mai apoi de extragere a minereului de fier era Chi§cäul145.

Locuitorii de aici erau recunoscuti pentru calitätile lor de fierari, în special confectionarea de länci §i sulite146. Pe la jumätatea secolului al XVIII-lea, locuitorii din zonä erau îndemnati sä caute minereu de fier în hotarele satelor, spre al vinde manufacturier episcopeçti. Procedeul folosit aici era reducerea minereului folosind var în amestec cu cärbunele §i minereul. Pentru a reduce costul procesärii materiei prime, locuitorii sunt obligati sä presteze gratuit la transportul lemnelor care urmau a fi transformate în cärbuni. Cäräu§ia era singura obligatie care nu putea fi räscumpäratä, astfei cä domeniul profita din plin de acest lucru. Pentru restul munciloe de la fierärie episcopia trebuia sä pläteascä. Plata era destul de micä (2 creitari pe zi la muncile necalificate, dar nici ceilalti muncitori nu primeau eu mult mai mult). In multe cazuri, aceste munci sunt pretinse în locul obligatiei crâçmâritului. în linii mari, aceste manufacturi erau formate din cuptoare pentru redus minereul, cuptoare de reîncins fierai, încâperi pentra depozitarea fieralui §i pentra instrumente (ciocane de bätut fierai, foi, cäracioare), çoproane pentra cärbune. Fierai produs era turnat bare de diferite forme §i dimensiuni, tablä, fiare de plug, sau dupä dorinta cumpärätoralui. Vânzarea se facea prin oficiul vänzärii fieralui de la Oradea. Cheltuielile mari de productie în raport eu mcasärile fac ca în a doua jumätate a secolului al XVIII-lea, toatä productia de fier sä se transféré la Vaçcâu147.

Revenirea Chiscäului între localitätile care dau fierari se face pe la jumätatea secolului al XIX-lea, când Episcopia greco-catolicä înfiinteazâ o manufactura de fier la Pietroasa. Aceasta avea în jur de 100 de muncitori permanenti §i pänä la 150 de zilieri din localitätile din jur. Industrializarea metalurgiei fieralui nu duce la sistarea productiei acestuia în gospodäriile târâneçti. Familiile de fierari cu traditie din Chi§cäu îçi conservä bine meçteçugul, astfei încât la începutul secolului XX-lea în píetele din Oradea se mai gäseau unelte agricole care purtau însemnele acestor meçteri148. Producerea mai apoi în serie a produselor fieroase, concomitent eu ieftinirea acestora, face ca acest meçteçug sä nu mai fie rentabil. Atelierele de fierari nu dispar totuçi, acestea acaparând piata reparatiilor uneltelor de fier, ascutirea uneltelor agricole §i de uz casnic, potcovitul cailor §i alte activitäti märante.

Un meçteçug adiacent metalurgiei fieralui era §i productia cärbunelui. Pänä în secolul al XIX-lea, cärbunii erau produçi în cärbunärii (numite bocçerii), în toate localitätile unde existau întinderi mari de päduri de foioase. Cele mai multe astfel de bocçerii sunt atestate în jurai centrelor de productie a fieralui. Lemnul de esentä tare era täiat în bueäti, despicat §i clädit în grämezi, cu cât mai putine goluri pentra a nu pätrunde aeral, acoperit eu pâmânt; astfel încât dupä ce era aprins sä ardä moenit, farä flacärä. Procesul de productie a cärbunelui dura 1-2 säptämäni. Produsul obtinut era vândut manufacturier metalurgice cu aproximativ 51 de eräitari coçul. Existau chiar familii de cärbunari care îçi transmiteau meçteçugul din generatie în generatie, plätind taxe domeniului149.

Mineritul, cârâuçia, creçterea animalelor §i cultivarea pomilor fractiferi nu erau singurele ocupatii ale locuitorilor din Chi§cäu. Deoarece zona deluroasä înaltâ nu era toemai propice agriculturii, comunitatea locuitorilor de aici arenda terenuri agricole de la stâpânul domenial, în spetä de la Episcopia romano-catolicä. Arendare era beneficä ambelor pärti. Stâpânul domenial îçi sporea veniturile din arendarea unor terenuri (a§a numitele predii) în alte conditii nelucrate, iar arenda§ii îçi completau necesaral de produse agricole. Un document din anul 1733 mentioneazä cä, comunitatea din Chi§cäu a luat în arendä prediul Szaszak.

Moräritul era destul de dezvoltat în Chi§cäu. El se dezvoltä tot mai mult spre sfâr§itul secolului al XVIII-lea §i cel urmätor. Este vorba de morile de apä, care cu cheltuieli mici aduceau un venit sigur. Numai între anii 1778-1849 au fost atestate în localitate 4 mori150. Pentru dreptul de morärit se plätea stäpänului de pâmânt o taxä ce a variat undeva între 2 §i 10 florini anual, în functie de tipul de moarä, perioadä §i nevoile stäpänului domeniului.

Pälincäritul era o practicä curentä în Chi§cäu. Deoarece zona era propice creçterii pomilor fructiferi, recolta ce nu era vändutä sau consumatä în familie era transformatä în pälincä. Pentru producerea pälincii se foloseau tóate tipurile de fructe, care erau trecute printr-un procès de fermentare §i distilare. Cel mai des erau folosite prunele, datoritä calitätii pälincii de prune. Fructele erau puse la fermentât în cäzi mari, apoi erau transpórtate cu cärutele în butoaie de lemn închise la cazan (termenul folosit era de cäldare). Borhodul era fiert într-un cazan, de unde aburul trecea printr-o teavä în räcitor. Cäldarea, teava prin care ieçea aburul §i vasul de räcire erau confectionate din lut. Capacul cäldärii era confectionat din lemn, la fei ca §i celelalte recipiente. Pentru a nu se scurge lichidul, etançarea era facutä cu aluat sau noroi. De facutul pälincii se ocupau câtiva paâlincarâçi, oameni priceputi, care çtiau cum sä mestece, sä facä focul, sä mestece, sä fiarbä §i sä räceascä pälinca. Pälinca era consumatä §i comercializatä fie dupä o singurä fierturä (când avea în jur de 20 de grade), fie dupä douä fierturi (când ajungea la 45-55 de grade). Dovadä a amplorii acestei ocupatii o avem §i în faptul cä în anul 1784, locuitorii Chi§cäului pläteau încâ din anul 1784 o dare numitä Censum prunetorum, care în anul 1843 ajungea la 8,22 florini. Dacä la începutul secolului al XVIII-lea existau maxim douä cazane în flecare sat din zonä, numärul acestora tree de 10 în prima jumätate a secolului al XIX-lea. O parte din pälinca din Chiçcâu era destinatä consumului propriu iar alta vändutä, fie direct fie prin intermedian.

Prelucrarea lânii §i a fibrelor textile erau meçteçuguri casnice practícate în flecare gospodärie din Chi§cäu. Este cunoscut faptul cä pänä spre mijlocul secolului XX, îmbrâcâmintea §i încâltâmintea erau confectionate, în proportie de peste 90% în propria gospodärie. în secolele XVII - XVIII, acest meçteçug evolueazä spre stadiul de micä industrie täräneaseä. Stäpänii domeniului încurajau aceste meçteçuguri, care se constituiau în surse de venit. Astfel, în prima jumätate a secolului al XIX-lea, la Chi§cäu este atestatä o piuâ (instalatie hidraulicä folositä la îndesatul postavului, asemänätoare cu instalatia folositä pentru zdrobit, eu douä ciocane mari de lemn care loveau ritmic tesätura de lânâ pentru a o îndesa. Initial, se folosea doar apä rece, mai apoi pentru gräbirea procesului se punea apä caldä).

Prelucrarea fibrelor textile §i de origine animalä era foarte des întâlnitâ. Cele mai multe märturii le avem despre productia de lânâ §i materiale din lânâ, care dupä prelucrare erau finisate cu ajutorul pivelor, numeroase în localitatea Chi§cäu. Fibrele textile erau pregätite cu marte atentie fiind în prealabil dubite în apä printr-un procedeu special. Ceea mai importantä piesä confectionatä din aceste fibre textile era sumanul151. Blana de oaie era folosit pentru confectionarea cojoacelor152. Acestea, precum §i produsele artizanale din lemn, cum ar fi läzile de zestre, erau vândute sau schimbate eu eereale în târguri §i în zonele de eâmpie, eeea ce dovedeçte diversitatea ocupationalä a locuitorilor acestei açezâri153.

Satul Chi^câu fiind situât într-o zonä päduroasä, evident cä pädurea nu putea fi scoasä din circuitul economic, lemnul ?i produsele sale fiind surse de câ^tig peste tot în lume154. Lucrul la pädure era una din obligarle feudale ale locuitorilor acestui sat. Locuitorii comunei Pietrosa sunt men{ionati încâ din anuí 1600 în Urbariul ora^ului Beiu$ ca fiind obligati sä asigure lemn pentru diverse construct în cetatea Oradea155. în timp, apar centre de prelucrare a lemnului cu me$te$ugugari specializa{i, Chi^cäul devenind pe parcursul secolelor XVIII-XIX unul din centrele de prodúcele a scaunelor156. Pädurea devine aladar un mijloc de subsistentä non - agricol, atât prin me$te$ugurile bazate pe prelucrarea lemnului, cât si prin suplimentarea alimentatiei cu fructe de pädure, ciuperci $.a. de asemenea, ficcare gospodärie avea posibilitatea sä creascä porci, pädurea oferind sursä de hranä sufucientä pentru întretinerea acestora157. Pädurea, ca spatiu limitrof satului face parte integrantä din lumea acestuia. Devine aladar loe de adäpost sau refugiu, sursä de hranä $i câçtig, loe de escapade (inclusiv amoroase); devenind parte a mentalului colectiv.

O componentä importantä a economiei satui Chi^cäu s-a dovedit a fi comertul. Acesta s-a dovedit deseori mai profitabil decât vânzarea fortei de muncä, deoarece aducea $i plusvaloare. Chi^cäuanii vindeau în satele de eâmpie produse me$te$ugäre$ti din lemn, fructe din producta proprie dar $i fructe de pädure, animale, uneori, dar $i produse agricole. Uneori vând, alteori achimbä produse specifice zonei cu produse agricole necesare subsistentei. O atestare sigurä a acestui schimb o avem încâ din anuí 1770158, dar, cu sigurantä a existât $i înainte, dar mai aies dupä, continnd $i în zilele noastre. Arealul de schimb a cuprins toatä zona Criçanei159, spre sfârtitul secolului al XIX-lea fiind o prezentä constantä în târgurile orädene160. Necesitatea dezvoltärii arealului economic se impune cu pregnantä ami ales în anii marii foamete, care a devastat zona între anii 1813-1817, când lipsa produselor agricole duce la o scumpire exaeerbatä a acestora iar foamea îi împinge pe oameni alte surse de subsistentä161.

Necesarul de terenuri agricole face ca locuitorii zonei sä procedeze la defriçâri masive. Procedeele de defriçare variau. Uneori se facea prin cojirea trunchiurilor copacilor (secarea), care în câtiva ani se uscau §i Ii se dädea foc. în alte cazuri se facea ciungirea copacilor. Procedeul consta în täierea crengilor §i tulpinilor la o anumitä distantä de sol iar dupä ce rädäcinile se uscau, continua procesul de defriçare prin înlâturarea acestora. Initial, defriçarea se facea prin incendiere. Pe mäsura dezvoltärii instrumentarului §i a creçterii nevoii de lemn pentru constructie, pädurea era exploatatä sistematic. Dupä ce era exploatat lemnul care se putea folosi pentru activitäti economice, resturile §i subarboretul erau incendíate. Pe mäsura creçterii necesitätilor economice ale domeniului defriçârile se extind, dar acest lucru se va face rational, în functie de importante economicä a arborelui. Apare des mentionat în documente cä defriçarea sä ocoleascä stejarii producätori de ghindä, necesarä turmelor de porci. Operatiunile de defriçare au läsat urme §i în toponimie, cum ar fi denumirile: curäturä, arsurä, vârfuri, ciungi, câmp, ocol, ogradä, lazuri, poiana, rari§te, rät, des întâlnite în zonä162. Ca plante de culturä sunt preferate grânele (grâul,porumbul - care câçtigâ teren în sec. XVIII dupä introducerea pe scarä largä în culturä deoarece este mai putin pretentios, orzul, oväzul). Se cultivä de asemenea §i cartofi, mazäre, fasole §i celelalte plante traditionale. La cumpäna sec. XVII-XVIII, eriza provocatä de diferite calamitäti va afecta serios cultura grâului, lucru ce se va reflecta §i în nivelul dijmelor dar §i în nivelul de trai al locuitorilor zonei163. Calamitätile înjumâtâteau recoltele §i a§a proaste din cauza calitätii pâmântului. Pentru a cremte nivelul recoltelor, în Chi§cäu pämäntul trebuia îngrâçat anual, lucru care se facea cu gunoi de grajd, fie adus toamna sau primävara §i împrâçtiat pe câmp; fie erau aduse turmele de animale (în special oile) §i läsate mai multe zile în tarcuri special amenajate pe locul care trebuia gunoit164. Astfei, pämäntul, gunoit anual devenea de fertilitate mijlocie. Era foerte bun de fânat iar în apropierea pädurilor foarte bun ca pä§unat165. Ca unelte de lucru erau folosite: plugul eu corman schimbätor, grapa cu colti sau/çi grapa cu spini, tävälugul sau cilindrul, sapa, grebla. Semänarea se facea fie prin aruncare, fie în cuib, eu bätul de plantat sau cu çiruitorul (maçina de semänat).. Culturile erau apoi plivite §i säpate, în mare parte manual. Un specific al zonei este plugul eu bräzdar simetric §i corman schimbätor, care este specific aräturilor pentru terenurile în pantä, datoritä adecvärii sale la conditiile de sol §i relief. Acest tip de plug se foloseçte §i în zilele noastre166. Agricultura este putin dezvoltatä datoritä conditiilor geografice, râspândite fiind în schimb cre§terea animalelor, pomicultura §i cultivarea vitei de vie, cre§terea oilor, pescuitul. în ceea ce prívente ultima îndeletnicire, reglementarea urbarialä din anii 1770-1772, conferä statutul de pescari mai multor locuitori, printre care §i Jula Ispas din Chi§cäu167. Pescuitul se realiza fie cu mâna, cu unelte metalice ascutite, cârlige, co§uri, piase, saci sau nävoade.

Recoltarea se facea prin täiere, cosire, secerare, smulgere sau rupere eu mâna, dupä caz. Ceea mai migäloasä muncä era acea a treierärii cerealelor. Spicele erau cálcate în copitele animalelor, apoi urma operatiunea de îndepârtare a impuritätilor. De multe ori, cerealele erau puse în saci §i bätute cu un bät. Dupä aceastä operatiune erau vânturate, cu furca, lopata de vânturat sau ciurul. Aceste operatiuni, pe scarä largä în evul mediu se faceau chiar §i la ínceputul sec. XX, uneori câteva din ele §i astäzi. în a doua jumätate a sec. al XIX-lea, la nivelul gospodäriei târâneçti se generalizeazä uneltele mecanice (secerätori, treierätori ç.a.). Depozitarea se facea în hambare, gropi de cereale, pätule, recipiente ceramice. Ca materiale de constructie aie acestora notäm lutul, nuielele, lemnul, chirpiciul. Chi§cäuanii erau buni meçteri dulgheri putând confectiona butoaie, cäzi, läzi, recipiente din scânduri168. Referitor la randamentul cerealier, avem câteva date statistice din regístrele de dijmä din perioada 1686-1699. Astfel, în anuí 1697, în Chi§cäu s-au récoltât 170 cruci de grâu §i 70 cruci de orz amestecat cu oväz. Anuí urmätor sau récoltât în Brädet, Poieni, Pietroasa, Chi§cäu: 541 cruci de grâu, 367 cruci de orz amestecat cu oväz, 44 locuitori au între 3-30 cruci de grâu, 44 au între 2-28 cruci de orz amestecat cu oväz: Crucea de grâu are o productivitate de 3/6 câble iar ceea de orz amestecat cu oväz 4/8 câble169.

în concluzie putem aprecia cä în Chi§cäu avem o economie mixtä, prestatiile feudale fiind cele obiçnuite pe alte domenii, cu adaptärile de rigoare. De asemenea se pästreazä organizarea romäneascä cnezialä. Gospodäriile sunt specifice localitätilor de munte, astfel pentru a dispune de noi terenuri cultivabile locuitorii zonei s-au trecut la defri^äri masive. Venituri importante se obtin din creçterea animalelor, meçteçuguri, dar §i agriculturä, vânat, pescuit, crâçmârit, morärit, cultivarea vitei de vie. Multe din obligatiile feudale puteau fi räscumpärate cu anumite sume de bani.

Footnote

134 Liviu Borcea, Bihorul Medieval, Editura Arca, Oradea, 2005, pp. 122-124

135 David Prodan, Iobàgia în Transilvania în secolul al XVII-lea, vol. Π, Editura Çtiintificâ §i Enciclopedicä, Bucureçti, 1986, p. 827

136 Ibidem, vol. II, p. 830

Footnote

137 Liviu Borcea, op. cit., pp. 140-150

138 Ibidem, p. 157

Footnote

139 David Prodan, op. cit., vol. II, p. 845

140 Ibidem, p. 850

141 Iudita Câluçer, Episcopia Greco-Catolicä de Oradea, Editura Logos'94, Oradea, p. 367

142 Ana Ilea, Iudita Câluçer, Conscrierea domeniului Beiuç din anul 1778, în Crisia XVI, Oradea, 1995

Footnote

143 Barbu §tefanescu, Bodo Edith, Ruperea täcerii, Editura Muzeului Tärii Criçurilor, Oradea, 1998, p. 418

144 loan Goman, Politicä statalä, economie domenialä çi dezvoltare ruralä. Me§te§uguri §i industrii fàràneçti din Criçana în secolul al XVIII-lea §iprima jumàtate a secolului al XIX-lea, Editura Universitätii din Oradea, 2011, pp. 328-254

145 Ibidem, p. 255

146 Ibidem, pp. 342-343

Footnote

147 Ibidem, pp. 253-257

148 Ibidem, p. 457

149 Ibidem, p. 457-460

Footnote

150 Ibidem, p. 371

151 Barbu Çtefanescu (coord.), Agriculturä, meçteçug §i comerf la locuitorii zonei Beiu§ului în secolele XVIII-XX fin continuare: Agriculturä, meçtesug...), Editura Universitätii din Oradea, 2001, p. 203-209

152 Ibidem, p. 222

Footnote

153 Ibidem, p. 285, 293

154 Jacques le Goff, Civilizatia occidentului medieval, Editura Meridiane, 1997, p. 190

155 David Prodan, op. cit., vol. Π. p. 596

156 Aurel Chiriac, Transportul si desfacerea produselor mesterilor specializati în prelucrarea lemnului în depresiunea Beiusului, în Crisia, XIV, 1984, p. 441

157 Dumitru Sim, Pasul si ceasul. Aspecte ale perceptiei spatiului ?i timpului în comunitàtile rurale din Crisana (sec. XVIII - prima jumàtate a sec. al XIX - lea), Editura Duran's, Oradea, 2007, p. 188-189

158 Barbu Stefanescu, Aspecte aie formärii unei mentalitäfi economice la färanii din Bihor în secolul al XVIII-lea §i în primele decenii ale secolului al XIX-lea,(J), în Crisia, XXV, Oradea, 1995, p. 117-132

159 Virgil Maxim, Gheorghe Mudura, Valorificàri etnografîce din fondurile arhiivstice, în Biharea, II, Oradea, 1970, p. 49

160 Susana Toth, Târgurile din Oradea (III). Aspecte etno-demografice, în Biharea, VI, 1978, p. 132

161 loan Ciorba, Marea foamete din Transilvania dintre anii 1813-1817, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 149

Footnote

162 Barbu Çtefanescu, Tehnicä agricolä §i Htm de muncä în gospodäria färäneascä din Criçana (sec. al XVIII-lea §i începutul sec. alXIX-lea), vol. I, Fundatia Culturalä Cele Trei Criçuri, Oradea, 1995, p. 138-180

163 Ibidem, vol. I, p. 200

164 Ibidem, vol. II, p. 63-64

165 Ibidem, p. 160, 169

166 Barbu §tefanescu (coord.), Agriculturä, me^te^ug..., p. 73

167 Ibidem, p. 109

Footnote

168 Barbu Çtefanescu, Tehnicä agricolä §i ritm de muncä în gospodäna ßräneascä din Cri§ana (sec. al XVIII-lea §i începutul sec. alXIX-lea), vol. II, Fundatia Culturalä Cele Trei Criçuri, Oradea, 1995, p. 81-100

169 Ibidem, p. 201,205

References

$3

I. Studii çi articole:

Chiriac, Aurel, Transportul $i desfacerea produselor meçterilor specializati în prelucrarea lemnului în depresiunea Beiuçului, în Crisia, XIV, 1984

Ilea, Ana, Caluçer, Iudita, Conscrierea domeniului Beiu§ din anul 1778, în Crisia XVI, Oradea, 1995

Maxim, Virgil, Mudura, Gheorghe, Valorificäri etnograflce din fondurile arhiivstice, m Biharea, II, Oradea, 1970

§tefânescu, Barbu, Aspecte ale formärii unei mentalitäfi economice la ßranii din Bihor în secolul al XVIII-lea §i în primele decenii ale secolului al XIX-lea,(l), în Crisia, XXV, Oradea, 1995

Toth, Susana, Târgurile din Oradea (III). Aspecte etno-demografice, m Biharea, VI, 1978

II. Cärtf:

Borcea, Liviu, Bihorul Medieval, Editura Area, Oradea, 2005

Caluçer, Iudita, Episcopia Greco-Catolicä de Oradea, Editura Logos'94, Oradea

Ciorba, loan, Marea foamete din Transilvania dintre anii 1813-1817, Editura Area, Oradea, 2007

Goman, loan, Politicä statalä, economie domenialä §i dezvoltare ruralä. Me§te§uguri §i industrii ßräne§ti din Cri§ana în secolul al XVIII-lea §i prima jumätate a secolului al XIX-lea, Editura Universitätii din Oradea, 2011

Le Goff, Jacques, Civilizatia occidentului medieval, Editura Meridiane, 1997

Prodan, David, Iobägia în Transilvania în secolul al XVII-lea, vol. II, Editura Çtiintificâ §i Enciclopédica, Bucureçti, 1986

§tefänescu, Barbu (coord.), Agricultura, me§te§ug §i comerf la locuitorii zonei Beiu§ului în secolele XVIII-XX, Editura Universitätii din Oradea, 2001

Idem, Tehnicä agricolä §i ritm de muncà în gospodäria ßräneascä din Criçana (sec. al XVIII-lea §i începutul sec. al XIX-lea), vol. I, Fundatia Culturalä Cele Trei Cri§uri, Oradea, 1995

Idem, Tehnicä agricolä §i ritm de muncä în gospodäria ßräneascä din Criçana (sec. al XVIII-lea §i începutul sec. al XIX-lea), vol. II, Fundatia Culturalä Cele Trei Criçuri, Oradea, 1995

Idem, Bodo Edith, Ruperea täcerii, Editura Muzeului Tärii Cri§urilor, Oradea, 1998

Sim, Dumitru, Pasul $i ceasul. Aspecte ale perceptiei spatiului $i timpului în comunitätile rurale din Criçana (sec. XVIII - prima jumâtate a sec. al XIX - lea), Editura Duran's, Oradea, 2007