Content area
Full Text
(Hotararea din 15 septembrie 2016, cauza nr. 66899/14 Papavasilakis c. Grecia)
Invocarea obiectiei de constiinta constituie un drept al omului consacrat "prin ricoseu" pe cale jurisprudentiala; astfel, în ciuda faptului ca nu este prevazut în cadrul Conventiei europene a drepturilor omului si libertatilor fundamentale (Convenga EDO), jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului (CEDO) apreciaza ca acesta constituie un element al libertatii de constiinta, astfel cum este garantata prin articolul 9 al Conventiei. Si aceasta în conditiile în care statele semnatare ale Conventiei EDO nu recunosc aceleasi exigente în ceea ce priveste obiectia de constiinta, astfel încat Curtea trebuie sa solicite respectarea libertatii de constiinta în vederea exercitarii efective a acestui drept.
La nivel international, în aprilie 2000, conform principiilor declarate în Rezolutia 77/1998, Comisia ONU pentru Drepturile Omului a adoptat, fara vot, Rezolutia 34/2000, care recunoaste dreptul oricarui individ de a se opune serviciului militar pe motive de constiinta, considerandu-l o exercitare legitima a dreptului la libertatea de gandire, de constiinta si de religie, astfel cum este prevazut în Declaraba Universala a Drepturilor Omului si în Convenga Internationala privind Drepturile Civile si Politice.
În Franta, în perioada în care stagiul militar era obligatoriu, obiectia de constiinta era recunoscuta la articolul L. 116-1 si urmatoarele ale Codului serviciului national. Astfel, tinerii care, din motive de constiinta sau convingeri religioase, se declarau împotriva utilizarii directe a armelor, puteau sa-si realizeze îndatoririle legale fíe în cadrul unui serviciu civil, fíe...