Cenzura ca mecanism de aparare a ideologiei în democratie si totalitarism 1

Abstract

Censorship is one of the most important defense mechanisms of a State's ideology or political system. By controlling the information sources, auditors are able to ensure the optimal functioning of the system they defend. Depending on the type of society it originates from, censorship may take various forms, from a minimal role in some cases to a leading role in others. Some forms of censorship existed and still exist regardless of the ideological nature of the regime we are putting into question. This is especially the case for oppressive regimes where censorship and propaganda are vital tools in maintaining political power and legitimacy. While in democratic societies State-based censorship is much rarer, similar measures are more discrete, diverse and may come from other institutions such as social, religious, economic or cultural establishments.

Headnote

Abstract

Censorship is one of the most important defense mechanisms of a State's ideology or political system. By controlling the information sources, auditors are able to ensure the optimal functioning of the system they defend. Depending on the type of society it originates from, censorship may take various forms, from a minimal role in some cases to a leading role in others.

Some forms of censorship existed and still exist regardless of the ideological nature of the regime we are putting into question. This is especially the case for oppressive regimes where censorship and propaganda are vital tools in maintaining political power and legitimacy. While in democratic societies State-based censorship is much rarer, similar measures are more discrete, diverse and may come from other institutions such as social, religious, economic or cultural establishments.

Keywords

Censorship; Manipulation; Media Control; Expurgation; Totalitarianism; Democracy

Introducere1

Cenzura reprezintä puterea de control asupra continutului si a diseminärii informatiilor, tipäriturilor, filmelor, muzicii, televiziunii, teatrului, radioului, picturilor, benzilor desenate, jocurilor video, site-urilor web etc. de cätre o autoritate, în scopul de a limita sau a preveni räspändirea materialelor sau ideilor considerate a fi de nedorit.

În functie de context, cenzura poate cäpäta aspecte mai intruzive, putând fi folositä pentru controlul libertätii de expresie si de gändire al individului, schimbarea constiintelor în masä sau asigurarea primatului mesajului propagandistic. Cenzura exista atât în tärile democratice cât si în cele totalitäre, exista si în comunism si în capitalism, întâlnim cenzura în trecut si în prezent, neexistând semne cä aceasta va disparea în viitor din societatea umanä. Fenomenul si obiectul cenzurii se adapteazä mereu la realitatile politice, psihosociale si morale care pot fi schimbätoare, fiind o unealta a Puterii în pästrarea status quo-ului. Prin Putere putem întelege aproape orice fel de autoritate, fie cä ne referim la una política, militará, ideologicá, religioasá, comercialá sau moralá.

Cenzura apare atunci când puterea politicá, diverse grupuri de presiune sau indivizi îsi impun propriile valori politice sau morale asupra publicului prin suprimarea cuvintelor, imaginilor sau ideilor pe care le gásesc neconforme cu tiparul acceptât.

Fenomenul cenzurii a fost parte a societátii umane íncá din timpuri strávechi. La Ínceput, cenzura era vázutá ca o metodá legitimé de reglementare a societátii si culturii, fiind íncá perceputä astfel de unii. Cu tóate acestea, pe másurá ce societátile s-au dezvoltat si au avansat din punct de vedere tehnologic, indivizii au devenit mai bine educati si mai constienti în ceea ce priveste drepturile lor. Acest progres, la rândul sáu, a fácut posibilá o mai buná întelegere a rolului libertátii de exprimare. Oamenii educati au observât rolul pe care îl au ideile exprimate liber si modul în care acestea pot afecta sau critica status quo-ul. Astfel cenzura, care a fost întotdeauna o metodá de control a fluxului de informatii si a ideilor cetátenilor, a ajuns sá fie folositá si privitá ca un instrument al represiunii.2

în prezent existä oameni care cred cä cenzura rámáne o metodá utilä de a proteja valorile societátii3, dar astäzi, poate mai mult ca niciodatä, cenzura este folositá în principal de cätre guverne autoritäre, religii, democratic si chiar corporatii ca un mijloc de retiñere a puterii.

Cenzura poate avea loe în diverse moduri; astfel, aceasta se poate efectúa înainte ca lucrarea sä fie fäcutä disponibilä publicului larg. De exemplu, când o editurä refuzä publicarea unei cärti, o companie de film respinge un scenariu sau un muzeu nu accepté o expozitie pe baza unor reguli interne în acest sens. De asemenea, cenzura poate fi efectuatä dupä ce lucrarea a fost deja publicatä: o carte poate fi retrasä din librärii, un album de muzicä din magazine etc.

în alte cazuri, un cenzor poate distruge sau modifica o lucrare mergând pânâ la înscrierea acestei lucrári la cele interzise prin lege. Interdictia lega là poate face referire la productie sau comercializare.

Cenzura în regimurile democratice

Adesea se consideré în mod eronat, mai ales prin comparatie cu societátile autoritäre si cele totalitäre, cä în démocratie cenzura nu existé, aducând în discutie fie principii democratice constitutional ca libertatea de exprimare fie diverse norme legislative ce interne cenzura de orice fei. Asocierea cenzurii cu regimurile totalitäre se face mult mai des, datoritä naturii mult mai intruzive pe care o capätä, în acest caz cenzura nu doar limiteazä diseminarea informatiilor nedorite dar si intervine în procesul de creatie, sfera profesionalä si viata personalä a cetátenilor.

Cu tóate acestea, cenzura nu este stráiná guvernárilor democratice. Mai degrabá, puterea cenzorialá trece de la autocrati si oligarhi cätre majoritátile populare. Mesajele oficíale sunt transmise prin intermediul scolilor publice, bibliotecilor si mass-mediei. Atena anticá a avut o formä incipientá de démocratie, dar asta nu a ímpiedicat cetatea sá îl condamne pe Socrate din cauza lucrurilor pe care le-a spus si le-a scris.4

De-a lungul istoriei, conducátorii si liderii religiosi au abuzat de puterile lor pentru a interzice scrieri, cuvântâri si imagini pe care le considerau drept o amenintare la adresa autoritätii lor sau contrare vointei divine. De asemenea, cenzura înseamnâ manipularea informatiilor pe care oamenii le pot primi, inclusiv a mesajelor oficíale destínate populatiei. O a treia formä de cenzurä este secretul; tóate guvernele eticheteazä únele informatii ca fiind secrete si încercâ sä previnä publicarea acestora. Guvernele álese prin vot popular sunt o constructie relativ nouä pentru civiIizatia umanä. Cu tóate acestea, democratia a devenit ideología politicä dominantä a lumii; chiar si regimurile dictatoriale arogându-si meritul de a fi democratice.5 Pe mäsurä ce numärul de guverne álese prin vot democratic a crescut la fel au crescut si eforturile de a proteja vocile disidente. Declaraba Drepturilor adoptatä de Parlamentul Regatului Angliei ín 1689 garanta libertatea de exprimare a membrilor opozitiei din Legislativul englez. Constitute Statelor Unite din 1787 garanta libertatea de exprimare pentru membrii Congresului iar ín 1791 este aprobat proiectul de lege federalä a Declaratiei Drepturilor unde primul amendament garanta dreptul la liberä exprimare, asociere, presä, si religie.6

Dreptul la liberä exprimare, presä si religie, la fel ca democratia, au devenit în timp parte a ideologiei dominante în lume. în secolul 20, multe natiuni au adoptât gradual garantiile formale ale libertätii de exprimare si pentru o presä liberä, în 1948 Organizaba Natiunilor Unite adoptând Declaraba Universalä a Drepturilor Omului, drepturile de mai sus devenind o chestiune de drept international. Cu tóate acestea, aceste garantii sunt adesea simple cuvinte pe hârtie, în special în cazul guvernelor autoritäre.7

Pe mäsurä ce tehnologia a extins fórmele de comunicare umanä, la fel s-au dezvoltat si instruméntele de cenzurä. Tiparul a râspândit cuvântul scris dincolo de posibilitatea scribilor de a copia de mânâ texte; cenzorii au räspuns prin controlul procesului de publicare. Odatä cu aparitia telegrafului, telefonului, filmului, radioului, televiziunii si Internetului cenzorii au încercat sä tinä pasul, folosindu-se de aflarea în proprietatea de stat acelor inventii, acordarea de licente preferential, bruiaje, uneori mergându-se pânâ la controlul surselor de alimentare cu curent electric. De-a lungul istoriei omenirii, singurele organizatii private înzestrate cu putere eu adevärat notabilä au fost institutiile religioase, agenti de cenzurä în sensul clasic fiind liderii politici sau religiosi. Democratiile moderne au încurajat aparitia întreprinderilor private puternice. Din punct de vedere al cenzurii, cele mai importante dintre acestea sunt companiile mass-media, aceste întreprinderi private dau o a treia clasä de cenzori, a cäror putere le permite sä filtreze informatiile publícate în functie de interesul avut, putând publica continut pärtinitor sau trunchiat.

într-un context global, guvernele au folosit o gamä largä de tehnici si argumente pentru a mobiliza sprijinul populatiei pentru eforturile lor în cenzurä. Una dintre cele mai vechi, asa cum am mentionat, este argumentul religios. Anumite lucruri sunt considerate a fi ofensatoare în ochii Divinitâtii. Aceste lucruri variazâ de la tarä la tarä, de la religie la religie, chiar si de la secte la secte. Acestea sunt în majoritate, desi nu întotdeauna, de naturä sexualä. Studiile eu privire la natura impulsului uman de a-si cenzurä expresia sexualä sunt prea numeroase pentru acest articol.8 Cititorul poate cäuta sä citeascä textele clasice pentru a vedea câ problema guvernelor si a cetâtenilor reactionând în acest fel nu este una nouä.

Chiar si cele mai democratice societäti au subiecte care sunt în mod constant cenzurate fie prin suprimare clasicä fie prin nefinantare. De exemplu Marea Britanie deseori a cenzurat conflictul din Irlanda de Nord prin canalele BBC, Channel 4 si ITV, Franta unde în 1985 printr-o hotäräre judecätoreascä s-au confiscat si ars tóate exemplarele autobiografiei lui Jean-Bedel Bokassa datoritä pasajelor defäimätoare la adresa fostului presedinte francez Valery Giscard d'Estaing,9 Statele Unite au suprimat inclusiv prin cenzurä miscärile antisclavagiste în statele care vor forma Confederaba, mainte de Râzboiul Civil, au cenzurat sustinätorii sindicalismului si ai socialismului etc.

Securitatea si apärarea nationalä se gäsesc pe locul al doilea, foarte aproape de impulsul religios, ca justificare pentru cenzura practicatä de instituidle umane. Desi nu este la fei de veche ca impulsul religiös de a cenzura, în forma sa modernä, cenzura de tip militar poate atinge cote mult mai înalte. De exemplu, în timp ce influenta religiei asupra chestiunilor seculare s-a redus în anumite pärti ale lumii, influenta guvernelor, din conträ, a crescut. Ne este greu sä ne imaginâm un guvern care ar renunta la aceastä putere, de a hotârî ce este permis si ce nu este permis în exprimare. Un astfel de guvern nu ar avea sanse mari de supravietuire fiind oarecum asemänätor unui om care îsi pierde sistemul imunitar si este expus bacteriilor împotriva cärora nu mai poate lupta.10

Existä, astfel, forme de cenzurä, care nu pot fi catalógate ca negative, servind la stabilitatea societätii si respectärii legii si care trebuie sä fie examínate foarte aient pentru a le defini. în întreaga sa istorie, omul nu a reusit sä creeze o formâ functional de guvernare mai bunâ decât democratia, supravietuirea ei în timp a dovedit acest lucru. Democratia nu este perfectä si cetätenii säi sunt constienti de acest lucru, dar conform spiritului de conservare si pe principiul alegerii räului cel mai putin räu, acestia stiu cä alte regimuri au un potential negativ mai mare.

"Cenzura prin intimidare", poate varia de la amenintäri la adresa persoanelor pânâ la propuneri ale Guvernului de a monitoriza tóate activitätile online* 11 (de exemplu propunerea recentâ în Rusia). în cazul în care cetätenii stiu cä activitätile lor online sunt verifícate de cätre agentii guvernamentale din tara lor, inclinaba lor de a se angaja în activitäti care implicä libera expresie va fi mult mai micä decât în cazul în care guvernul lor nu se implicä.

"Cenzura prin consens" este, de asemenea, un alt tip de cenzurä despre care se vorbeste putin. Existä täri în care aderarea la un cod común social, desi nu religiös, este un mod de viatâ. întelegerea acestui cod presupune discernâmânt în cazul limitelor de expresie. Acest tip de cenzurä se transmite de la pârinti la copii si prin presiunea standardelor sociale de a adera la grupuri considerate a fi "de préférât".'2

Cenzura económica este mult mai difícil de definit. într-o societate în care existä cenzurä economicé, aceasta este izolatä sau întreprmsâ în legäturä cu un anumit tip de cenzurä politicä. în cazul în care existä un monopol în acea tarâ ce este amenintat de concurentä, sau o clasä de oligarhi, care este amenintatä de aparitia unor oportunitáti economice reale pentru întreprinderile mici, o cenzurä de tip comercial este destul de des întâlnitâ chiar dacá este mai greu de identificat. 13

Actiunile si reactiile corporatiilor mari cu privire la Internet trebuie sä fie luate ín considerare ín orice discube de cenzurä economicé. Putern vorbi si de o cenzurä corporationistä. Unele firme importante au plätit companiile motoarelor de cäutare ca Google sau Yahoo! pentru plasarea lor preferential în topul rezultatelor afisate, atunci când un utilizator depune o cerere de cäutare on-line. Aceasta reprezintä viciere de informatii, deoarece cineva a plätit pentru a fi "gäsit" si indirect a fäcut un deserviciu competitiei care va pierde în influenta online si în timp va coborî si în vânzâri.14

Cenzura Internetului a devenit în ultimul deceniu unul dintre cele mai importante domenii de cenzurat aie Statului. Datoritä popularitätii lui si posibilitätii de contracarare a cenzurii de câtre utilizatorii cu cunostinte de programare acesta reprezintä o provocare pentru Puterea de astâzi si de mâine. în prezent multe state iau în considerare sistemul de filtrare, cunoscut sub numele PICS (Platforma pentru Selectia Continutului Internetului)15, ca räspuns la problema controalelor parentale, advocate de grupäri de lobby puternice din Statele Unite si Uniunea Europeanâ în special. în multe täri, statul justificä cenzura, cu justificând cä acesta actioneazä în locul pârintîlor. Acest lucru poate fi interprétât ca "Statul ca mamá" sau "statul de tip Big Brother", si a dat nastere multor restricto privind distribuirea informatiilor în ziua de azi în întreaga lume.

Täri le democratice par din ce în ce mai dispuse sä cedeze si sä aprobé o legislate ce impune ca o necesítate supravegherea si securitatea ciberneticä cu orice prêt. Acest lucru este evident în legislaba cu potential represiv, care este ín curs de adoptare sau propusä, legislate care ar putea deschide calea supravegherii generalízate. FISAA si CISPA ín Statele Unite ale Americii, Proiectul Legislativ pentru Comunicatii Online ín Marea Britanie, Wetgeving Bestrijding privind lupta contra criminalitátii informatice din Olanda pot sacrifica libertatea de exprimare on-line pentru lupta împotriva criminalitátii cibernetice.16 în Raportul Inamicii Internetului din 2014 íntoemit de Reporten färä Frontiere, se noteazä cä daeä guvernele care, în mod traditional respecté drepturile omului, adoptâ acest tip de legislate represivâ, acest fapt va oferi liderilor tärilor autoritäre arguméntele necesare folosirii împotriva propriilor criticilor ai arsenalelor legislative.17

Sophia Rosenfeld în lucrarea Writing the Flistory of Censorship in the Age of Enlightenment afirmä cä în domeniul teoriei, nu mai existä un consens asupra a ceea ce cenzura este si ceea ce nu este.18 în societâtile occidentale, odatä cu încetâtenirea în sfera publicä a unor concepte precum corectitudinea politicä, instigarea la urä, feminismul, masificarea artei, pornografía etc. tot mai multe subiecte devin tabu si sunt evítate pe motiv cä ar fi ofensatoare la adresa unor grupuri sau minoritâti. Subiecte ca rasa, sexul sau religia, în principal cele minoritare dintr-un stat, urmeazä un tip de diseurs prestabilit în mass-media sau în institutii. Profesorul Steven Pinker într-un studiu despre relatia dintre psihologie si tabu19 noteazä rolul important pe care dizidenta îl are într-o societate si îmblânzirea crescândâ a acesteia mai aies în ultimii 20 de ani. Având ca obiect de studiu o serie de campusuri universitäre Pinker noteazä cä "in mod ironic, campusurile care ar trebui sä se bazeze pe schimbul de idei mai mult decât alte instituid, de cele mai multe ori restrictioneazä exprimarea mai agresiv decât societatea in sine."20

Cenzura în regimurile totalitäre

Cenzura a fost mereu o träsäturä emblematicä a dictaturilor de-a lungul istoriei. Spre deosebire de democratii, în statele autoritäre si mai ales cele totalitäre cenzura capätä o valoare deosebitä în economía regimului, îndeplinind sarcini vitale în existenta si justificarea acestuia. Dupä cum am specificat anterior, cenzura se transformé si se adapteazä cadrului specific dintr-o societate si necesitätilor de moment, acest lucru este adevärat si în cazul ideologiei dominante íntr-un stat. Filosofía totalitarä este cea de a controla cât mai complet cetätenii säi, schimbându-le modul de gandiré si de viatä dupä sablonul dorit, produsul final dorit fiind omul nou (cu tóate alternative^ sale din fascism, comunism sau nazism). Cenzura provenitä din aceste forme de guvernämänt joacä alt tip de rol comparativ cu democratiile, fiind mult mai apäsätoare, abuzivä si omniprezentä în misiunea ei de a contribuí la formarea societätii dupä canonul ideologic.

Ce observäm cel mai pregnant este cä în totalitarism, cenzura în cvasitotalitatea cazurilor capätä aspecte institutional, beneficiind de o atentie deosebitä din partea statului.

Aproape fiecare stat totalitär a avut o institutie a cenzurii21, responsabilä cu pavarea drumului mesajului propagandistic ce trebuia auzit färä bruiaje. Regimurile totalitäre se descriu ca fiind eterne, inevitabile din punct de vedere al evolutiei istorice, dorite în mod consensual de majoritatea populatiei si detinând tóate räspunsurile la problemele umanitätii. Tocmai acest mesaj si imagine publicä trebuie perpetuatä pänä când este väzutä ca unie adevär de cätre cetätenii säi. Orice problemä apärutä care ar putea aräta failibilitatea regimului atotputernic trebuie fie acoperitä complet, fie mascatä si gäsiti vinovati externi sistemului, dusmani ai ideologiei. Eliminarea îndoielii în "suprematia evidentä" a doctrinei trebuie fäcutä chiar în cazul în care aceasta contrasteazä flagrant cu trecutul sau realitatea prezentä. Aceasta este probabil principala diferentä între rolul pe care cenzura îl joacä în regimurile totalitäre fatä de celelalte tipuri de cenzuri. Este o mare diferentä între nevoia unei autoritär de a ascunde anumite informatii nedorite si a organiza un sistem de represiune care sä orchestreze o uitare colectivä fortatâ. Rezultatul în cel de al doilea caz are urmäri pe termen lung la nivelul mentalului colectiv, transformând oamenii într-o masä usor de contrôlât datoritâ sistemului de valori inversate. O cercetare deosebit de valoroasä pe reforma gândirii centratä pe aspecte psihologice ale manipulärii într-un regim totalitär este Thought Reform and the Psychology of Totalism de Robert Jay Lifton unde este prezentat mai pe larg acest fenomen în China comunistä.

A fost de mult timp observât cä însâsi notiunea de "cenzurä", väzutä, pe de o parte, ca o institutie a Statului, sau, pe de altä parte, ca un sistem de reglementäri cvasi-legale a cäror functie este de a controla cuvântul tipärit si mijloacele de a exercita influentä prin aceasta, nu acoperä decât într-o micä mäsurä forma pe care cenzura o dobândeste în regimurile totalitäre, regimul sovietic, în special. în astfei de regimuri, cenzura este un fenomen cu totul diferit, cum nu a mai existât niciodatä în istorie.22

Mai mult, ar trebui amintit câ, în contextul cenzurii comuniste în sine, ca o institute puternica a statului, precum si mijloacele si metodele utilízate pentru a influenta cuvântul tipärit, nu au fost epuizate tóate mijloacele disponibile de presiune si reglementare, si, în anumite cazuri si în anumite etape ale istoriei statelor comuniste, a jucat un roi mai putin important decât actiunile în sine ale Partidului unie.

în functie de necesitâtile momentului, sau în functie de cei care se succedau în posturile de conducere, cädeau în dizgratie si trasi pe linie moartä sau mai räu, fugeau din tarä, istoria era rescrisä. Trecutul era adaptai atât pentru a motiva actiunile din realitatea imediatä, cât si pe cele din viitor. întreg procesul de modelare a trecutului este unul complex chiar si într-un sistem totalitär care nu trebuie sä se poarte eu mänusi.23

România nu a dus lipsä nici de cenzurä nici de o instituée24 specializatä în acest sens în perioada comunistâ. Scriitorilor le era strict interzis sä înfâtiseze într-o luminä oarecum mai favorabilä societatea de dinainte de momentul august 1944. Despre aceste lucruri nu se putea serie decât cu urä si "furie proletarä", orice încercare de a umaniza vreun reprezentant al burgheziei vreun fascist era sortitä esecului.25

în tot blocul comunist a existât o cenzurä a Statului, unde diverse ministère au avut în subordine o institute mai mult sau mai putin oficialâ a cenzurii. în statele comuniste produsele cultúrale trebuiau sä reflecte nevoile propagandistice ale Statului.26

Dupâ impunerea modelului politic sovietic în statele din Estul Europei, cenzura de Stat a exercitat un control strict mai aies în primul deceniu de la cimentarea puterii comuniste. în Uniunea Sovieticä, în perioada stalinistâ, cenzura a cäpätat cele mai înfricosâtoare proportii si metode operationale abuzive si inumane. Ca exemplu, buletinele meteorologice erau modifícate în cazul în care temperatura trecea sau seädea peste pragul inscris în conditiile derulärii muncii.27

Atât în Uniunea Sovieticä cât si în statele satelit are acestuia nu exista jurnalism independent, tóate articúlele si reportajele fiind aleätuite de Partidul Comunist sau de organizatiile asocíate acestuia. Presa sträinä era compusä în principal de ziare edítate de partidele comuniste sau organizatii socialiste din afara acestui spatiu.28

O altä distinctie între cenzuri se poate face în functie de abordarea regulatoare si cea structural.29 Cenzura regulatoare se referä la misiunea traditionalä a termenului si reprezintâ totalitatea investigatiilor institucionalízate ale controlului pre si post-publicare al unei lucrâri bazate pe opozitia dintre cenzor si cenzurat.30

Cenzura nu este doar o modalitate de a suprima un diseurs sau un comportament jignitor sau nepotrivit, ci si un mod de modelare a oamenilor în sabloane acceptate de autoritatea política. Conform lui Judith Butler, cenzura este o forma productiva de putere: ea nu este doar privativa, dar si formativä. Cenzura cauta sä producá subiecti conform normelor explicite si implicite, iar la baza acestui procès stä regularizarea discursului. Aceasta din urmä, implicä faptul cä productia subiectului nu este strict legatä de reglementarea discursului subiectului, ci mai degrabâ la reglementarea domeniului social al discursului acceptai. Pentru a deveni un subiect înseamnâ a fi supus la o serie de norme explicite si implicite care guverneazä tipul de diseurs care este acceptai drept "diseurs de subiect".31

Este si pärerea Lilianei Corobca cä modelul comunist de cenzurä nu se diferentiazâ radical de alte modele, cel nazist, de exemplu (cele douä tipuri de regimuri totalitäre, comunismul si nazismul, au si fost väzute ca fiind în esentä de aceeasi naturä, dar cu "semn ideologic" inversât). Diferenta este cä, în timp ce în Germania arianä, propaganda s-a situât mereu pe primul loe (gräitoare fiind aici numärul enorm de materiale cu carácter propagandistic reprezentate de cäntece, literaturä si filme naziste), în comunism în schimb, accentul a fost pus pe cenzurä, exemplul Glavitului Sovietic fiind cel mai gräitor aici.32 Acceptând ideea cä cenzura si propaganda, luate împreunâ, constituie un model de comunicare în masä, putem identifica únele din componentele acestui model: "decuparea ipocritä a evenimentelor, ocultarea acestora - procese supravegheate de "functionarii Adevärului" - dependenta de o única agentie de presa (nationalä, oficialä si de stat, sub controlul partidului), a întregului sistem mediatic, controlul accesului la profesie si al practicilor profesionale, al resurselor materiale si al discriminàrii produselor cultúrale, privarea de surse alternative de informare"33. Acelasi autor numeste câteva rezultatele aplicärii acestor componente (metode): generalizarea "limbii de lemn", a discursului publicistic steril si sterilizant, construit din "adeväruri convenabile" si din "interpretäri conforme", vicierea educatiei si culturii prin politizarea lor excesivâ (cenzura comunistä taxa drastic apolitismul - n.m.), paralizarea fluxurilor informationale atât la nivelul sferei private, cât si al celei publice - publicului i se cere sä adere la "adevärurile oficíale", iar dacá nu o face, sä nu-si manifeste îndoiala, sä nu exprime comparatii si, mai ales, sä nu critice"34.

în teoría jurnalismului se spune cä acesta nu înfâtiseazâ de fapt realitatea, ci o recompune, instituind criterii, valori, norme ce diferä, poate, de cele existente în viata de zi cu zi. Cenzura comunistä si-a pus atât de mult amprenta asupra presei, încât aceasta nu doar a recompus realitatea, dar a reusit sä o transforme într-un veritabil basm, inversând ierarhii, transformând albul în negru si negrul ín alb. Marian Petcu vorbea de o "non-actualitate vehiculatä de presa"35 si de faptul cä "única valoare a unei stiri este data de mäsura in care serveste partidului unie"35.

Acest lucru implicä articúlele de ziare, documéntele si cärtile trebuiau rescrise, noile forme înlocuindu-le în arhive pe cele vechi, care erau distruse, pentru a nu rämäne nido urmä despre cea ce se întâmplase cu adevärat cândva, sau mäcar despre care fusese ultima variantä agreatä de conducätori37.

Concluzii

Cenzura a fost complementará creatiei din cele mai vechi timpuri. încâ de când o autoritate, de orice naturä ar fi fost, a simtit cä pozitia sau mácar prestigiul i-ar putea fi aféctate de un produs al gândirii omenesti, s-a mobilizat pentru a ímpiedica acest fapt. Abordarea si mijloacele folosite în índeplinirea acestei sarcini diferä dupä cum am arátat în functie de cine este agentul cenzurator si nivelul de tolerantâ acceptai de ideología lui.

Principiul din romanul 1984 de George Orwell "Cine controleazä prezentul controleazä trecutul. Cine controleazä trecutul controleazä viitorul" se apiicá cu succès indiferent de natura regimului analizat, cenzura este un instrument vital pentru únele si un ráu necesar pentru áltele, ínsá scopul ultim este asemánátor: apárarea si perpetuarea modului considérât a fi cel legitim de a conduce si a vedea felul ín care lumea trebuie sä existe.

Pe parcursul studiului ne-am referit ín principal la asemánárile si diferentele íntre cenzura practicatä ín societátile democratice si cele totalitäre, identificând motívele specifice ín fiecare caz si tehnicile folosite. în ambele cazuri ínsá, criticii subiiniazá cá apelul la cenzurá este adesea un semn al neputintei Statului sau diverselor organizatii de stat si publice de a rezolva problemele sociale cu care cetátenii lor se confruntá. în absenta informatiilor objective o revoltá ímpotriva sistemului este mai putin probabilá, ín special dacá educarea s-a fäcut de timpuriu pe canonul dorit.

Footnote

1 Aceasta lucrare a bénéficiât de suport financiar prin proiectul "Tineri cercetatori de succès - dezvoltare profesionala în context interdisciplinar si international": POSDRU/159/1.5/S/132400^ proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Footnote

2 Jean-Michel Ducomte, La censure, (Toulouse: Editions Milan, 2007), 22.

3 în sondaje de opinie realízate de diverse O.N.G.-uri sau asociatii familiale din Statele Unite cum ar fi USA Survey Home, American Library Association sau Georgia Institute of Technology aratä cä procente destul de mari din populaba nord americanä este de acord cu cenzurarea continutului violent, rasist, pornografic, homosexual, satanist sau sexist din diverse medii. Date mai cuprinzätoare disponibile online la http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys/ survey-1998-10/graphs/general/q67.htm accesat 28.04.2015 http://www.huffingtonpost. com/2014/09/22/banned-books-week-infographic_n_5852234.html accesat 28.04.2015

4 Frank Caso, Global Issues: Censorship, (New York: Infobase Publishing, 2008), 10.

Footnote

5 Julian Petley, Censorship: A Beginner's Guide, (London: Oneworld, 2009), 42

6 Caso, Global, 11

7 Caso, Global, 12

8 A se vedea spre exemplu Michel Foucault Istoria sexualitätii, Havelock Ellis Studies in the Psychology of Sex, Clive Staples Lewis Sexual Morality, Geoffrey Miller How Sexual Choice Shaped the Evolution of Human Nature, Harold Ellens The Spirituality of Sex (Psychology, Religion and Spirituality),

Footnote

9 http://www.nytimes.com/1985/06/30/world/in-paris-an-ex-emperor-s-memoirs-go-up-in-sm oke.html accesat 17.04.2015

10 Jonathon Green, Nicholas Karolides, Encyclopedia of Censorship, (New York: Facts of File, 2005), 42.

11 Federaba Rusa foloseste Sistemul pentru Activitäti Operative de Investigate (ChctcmsOncpairiBHoPo3ticKiitix MeponpHflTmi) pentru monitorizarea comunicatiilor electronice färä mandat lucru ce inträ în conflict cu articolul 23 din Constitute ce garanteazä inviolabilitatea vietii private, a corespondentei, conversatiilor telefonice, telegrafice sau postale.

12 Nick Cohen, Censorship in the Age of Freedom, (London: Fourth Estate, 2012), 51.

13 Lawrence Soley, "Corporate Censorship and the Limits of Free Speech", Extra!, 4(1999): 39.

Footnote

14 Soley, "Corporate Censorship", 39.

15 Standardul PICS (Platform for Internet Content Selection) oferä o alternativa la cenzurarea de catre guverne a informatiei online http://whatis.techtarget.com/definition/Platform-for-lntern et-Content-Selection-PICS

16 Reporters sans frontiers, Enemies of the Internet 2014, Raportul pe anul 2014, disponibil on-line http://surveillance.rsf.org/en/ accesat 17.04.2015

17 Reporters sans frontiers, Enemies of the Internet 2014, Raportul pe anul 2014, disponibil on-line http://surveillance.rsf.org/en/ accesat 17.04.2015

18 Sophia Rosenfeld, "Writing the History of Censorship in the Age of Enlightenment" in Daniel Gordon, Postmodernism and the Enlightenment: New Perspectives in Eighteenth-Century French Intellectual History, (London: Routledge, 2001), 42

19 Steve Pinker, The Blank Slate - The Modern Denial of Human Nature, (London: Penguin Press Science, 2003)

Footnote

20 Pinker, The Blank Slate, 71.

21 State ca República Populará Ungarä sau lugoslavia nu au avut o institutie a cenzurii în sine, atributiunile cenzoriale fiind índeplimte de editurile de stat, politia política sau Ministerul Culturii si Educatiei Socialiste.

Footnote

22 Oleg Volkov, Sinking into the Darkness, (Moscow: Eksmo, 2007), 61.

23 Daniel Iónica , "Cultural Repression in Communist Romania - The Role of Censorship in Maintaining Political Power". (Lucrare prezentatä la conferinta Dupä 25 de ani. Istoriile si memoriile comunismului, Bucuresti, 20-21 Noiembrie 2014).

24 Principala institute responsabilä cu cenzura în România comunista a fost Directia Generala a Presei si Tipâriturilor care a activai între 1949 si 1977 .

25 Iónica, "Cultural Repression"

26 Jean-Francois Soulet, Istoria comparatä a statelor comuniste, din 1945 pänä în zilele noastre, (Iasi: Polirom, 1998), 54.

27 Paul Lendvai, The Bureaucracy of Truth. How Communist Governments Manage the Truth, (London: Burnet Books, 1981), 45.

28 Soulet, Istoria comparatä, 55.

29 Robert Jay Lifton, Thought Reform and the Psychology of Totalism, (North Carolina: UNC Press, 1989), 31.

30 Lifton, Thought Reform, 31.

Footnote

31 Judith Butler, Excitable Speech: A Politics of the Performative, (London: Routledge, 1997), 250.

32 Liliana Corobca, EpurareacârtilorînRomânia. Documente (1944-1964), (Bucuresti: Comunicare Media, 2011), 24.

33 Marian Petcu, Puterea si cultura - o istorie a cenzurii, (Iasi: Polirom, 1999), 18.

34 Petcu, Puterea, 18

35 Petcu, Puterea, 19

36 Petcu, Puterea, 19

37 Bogdan Ficeac, Tehnici de manipulare -Remodelarea gândirii într-un sistem totalitär, (Bucuresti: Nemira, 1998), 32.

References

BIBLIOGRAFIE

Cärti si articole

BUTLER, Judith, Excitable Speech: A Politics of the Performative, London: Routledge, 1997;

CASO, Frank, Global Issues: Censorship, New York: Infobase Publishing, 2008;

COHEN, Nick, Censorship in the Age of Freedom, London: Fourth Estate, 2012;

COROBCA, Liliana, Epurarea cârtilorîn România. Documente (1944-1964), Bucuresti: Comunicare Media, 2011;

DUCOMTE, Jean-Michel, La censure, Toulouse: Editions Milan, 2007

FICEAC, Bogdan, Tehnici de manipulare -Remodelarea gândirii într-un sistem totalitär, Bucuresti: Nemira, 1998;

GREEN Jonathon, KAROLIDES Nicholas, Encyclopedia of Censorship, New York: Facts of File, 2005;

LENDVAI, Paul, The Bureaucracy of Truth. How Communist Governments Manage the Truth, London: Burnet Books, 1981;

LIFTON, Robert Jay, Thought Reform and the Psychology of Totalism, North Carolina: UNC Press, 1989;

PETCU, Marian, Puterea si cultura - o istorie a cenzurii, Iasi: Polirom, 1999;

PETLEY, Julian, Censorship: A Beginner's Guide, London: Oneworld, 2009;

PINKER, Steve, The Blank Slate - The Modern Denial of Human Nature, London: Penguin Press Science, 2003;

ROSENFELD, Sophia, "Writing the History of Censorship in the Age of Enlightenment" in, Postmodernism and the Enlightenment: New Perspectives in Eighteenth-Century French Intellectual History, ed. Daniel Gordon, London: Routledge, 2001;

SOLEY, Lawrence, "Corporate Censorship and the Limits of Free Speech", Extra!, 4(1999): 34-43;

SOULET, Jean-Francois Soulet, Istoria comparatä a statelor comuniste, din 1945 pânà in zilele noastre, Iasi: Polirom, 1998;

TRONCOTÄ, Tiberiu, Románia comunista. Cenzurä si propaganda , Bucuresti: Tritonic, 2006;

VOLKOV, Oleg, Sinking into the Darkness, Moscow: Eksmo, 2007.

Lucräri prezentate la reuniuni sau conferinfe academice

IONICÄ, Daniel, "Cultural Repression in Communist Romania - The Role of Censorship in Maintaining Political Power". Lucrare prezentatä la conferinta Dupä 25 de ani. Istoriile si memoriile comunismului, Bucuresti, 20-21 Noiembrie 2014.

Resurse online

http://whatis.techtarget.com/definition/Platform-for-lnternet-Content-Selection-PICS

http://www.cc.gatech.edu/gvu/user_surveys/survey-1998-10/graphs/general/q67.htm

http://www.huffingtonpost.com/2014/09/22/banned-books-week-infographic_n_5852234.html

http://www.nytimes.com/1985/06/30/world/in-paris-an-ex-emperor-s-memoirs-go-up-in-smoke.html