Clarificări privind capacitatea de muncă a minorului

Headnote

ABSTRACT

In this article, we have analyzed the working capacity of the minor, in according to the special provisions stipulated in the Labour Code, as well as to the provisions of substantive law, in order to emphasize the need to assign anticipated legal capacity to the minor, as an actor of labor relations, due to the superior discernment he proves to have in relation with other minors by assuming the rights and the exercise of the obligations related to the work process.

Keywords: working capacity of the minor, Labour Code, anticipated legal capacity, labor relations

REZUMAT

În acest articol am analizat capacitatea de muncă a minorului, raportându-ne la prevederile speciale din Codul muncii cât şi la prevederile dreptului material pentru a sublinia necesitatea atribuirii capacităţii de exerciţiu anticipată minorului, actor al raporturilor de muncă, ca urmare a discernământului superior pe care îl dovedeşte în raport de ceilalţi minori prin asumarea drepturilor şi exercitarea obligaţiilor aferente procesului de muncă.

Cuvinte-cheie: capacitatea de muncă a minorului, Codul muncii, capacitate de exerciţiu anticipată, relaţii de muncă

Legislaţie relevantă: Codul civil, art. 41, art. 42, Codul muncii, art. 13

În acest articol vom analiza capacitatea de exerciţiu a minorului, care, în funcţie de vârstă şi materia de drept în care ne aflăm, relevă particularităţi importante.

Capacitatea civilă se compune din capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă a fost definită de legiuitor în art. 34 C. civ. ca fiind „aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii" în condiţiile restrictive, în sensul că în lipsa unei capacităţi de exerciţiu persoana fizică va exercita drepturile şi obligaţiile indirect prin alte persoane şi nu prin propria sa persoană. Capacitatea de exerciţiu este definită de art. 37 C. civ. ca fiind „aptitudinea persoanei de a încheia singură acte civile" deci permite persoanei să fie actor direct al actelor sale.

Analizând cele două articole definitorii ale capacităţii, putem trage concluzia că legea stabileşte o condiţie intuitu personam, pendente încheierii unui act juridic, adică existenţa unui discernământ, a unei responsabilităţi la încheierea unui contract. Astfel, pentru ca o persoană să fie actor al propriilor sale acte trebuie să îndeplinească două condiţii: să aibă capacitate de folosinţă şi discernământ.

Discernământul este o chestiune de responsabilitate, el poate exista sau lipsi la...