Abstract
The paper aims to outline the perspective of the most important conservative author of this century on the adequate understanding of ideology - ideology as abbreviation of a tradition - and his typical conservative arguments of defining the inadequate understanding of ideology - ideology as premeditation in advance of a manner of attending to the arrangements of a society.
Keywords
ideological activity; political ideology; premeditated ideology; ideological style of politics; ideology as abbreviation of a tradition
" Wherever else politics may begin, they cannot begin in ideological activity. "
Michael Oakeshott
Î n mod recurent de-a lungul istoriei sale intelectuale, conservatorismului a respins atât statutul de perspectiva fundaZionistä, abstracta, esentialista, cât si statutul de ideologie politica "în sens strict" sau de model politic universal. În acelasi timp însa, autolegitimarea si "autoidentificarea" conservatorismului a implicat inevitabil demersuri de argumentare a valorilor si ideilor considerate fundamentale pentru obZinerea consensului si ordinii sociale. O atare argumentare, subsumabila de altfel funcZiei majore a ideologiilor2, s-a desfasurat în jurul tezelor: politica nu poate fi precedata de ideologii politice construite ca "produse ale premeditarli intelectuale"; ideologia nu poate constitui decât o "abreviere a tradirei politice"; o "întelegere imbunatatita" a politicii implica un "concept inteligibil" care pune în dependenta fata de traditie atât empirismmul cât si ideologia. Aceasta întelegere tipic conservatoare a ideologiei - ca circumscriere fata de traditie si activitatea politica concreta - a reprezentat si reprezinta din perspectiva moderna postiluminista o "antiideologie", o ideologie critica menita deconstruirii ideologiilor progresiste "premeditate", modelelor universale, principiilor abstracte, "remediilor" colective ori planurilor generale.
Pâna în deceniul al optulea, adica pâna la manifestarea celui "de-al doilea vai al renasterii conservatoare", aceasta argumentare tipica a dominat gândirea conservatoare. Ulterior, ea a coexistat cu evaluari care au pus conservatorismul în termenii "ideologiilor moderne"1, parcial "deschise" influentelor doctrinare, si care l-au atras în conditia unei drepte ce dezavueazä continuitatea institutionala si coeziunea sociala si care marseaza în directia unei "inginerii la scara mare"2. Intentia acestui studiu este de a schiZa specificul si semnificatia intelegerii ideologiei în forma consacrata în conservatorism pâna în anii '80, pornind de la asumptia ca aceasta releva cu acuitate specificul demersului conservator de autolegitimare. Ca atare, el prezinta perspectiva "critic-sceptica", "prudenta" si subtila a lui Michael Oakeshott3, cei mai important autor conservator contemporan, asupra întelegerii "adecvate" si întelegerii "inadecvate" a ideologiei politice.
Ideologiile premeditate
Din perspectiva conservatorismului, afirmarea ideologiilor, definite drept constructii ideatice de factura progresista, a însemnatînlocuirea politicii bazata pe simpla corectare si adaptare cu politica distrugerii si cresterii, înlocuirea lucrurilor îndelung maturizate cu cele pianificate constient si executate deliberat.
Trebuie precizat ca "sensul strict" al ideologiei, pe care conservatorismul l-a respins ab initio si împotriva caruia a formulat o "antiideologie", trimite, evident, la "stiinta" capabila sa ofere un fundament rational criticii traditiilor care domina Zeitgeist-ul celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea. "Reactia" conservatorismului la rolul capital pe care filosofia Luminilor l-a rezervat ideologiei în contestarea ordinii sociale tradizionale si în efortul de substituire a ei cu o ordine sociala "razionala"4 a fost tot de factura ideologica, adica un sistem de idei, valori, norme, credinZe si mijloace de actiune colectiva care implica -într-un context al constrângerilor sociale - adeziunea "razionala" si "sentimentala". În fapt, în efortul de contestare a ideologiilor de sorginte iluminista, conservatorismul si-a afirmat un mod propriu de a "încadra si descifra realitatea", o forma mentis, si propriul "sistem de idei si de idealuri transformate în credinfe", anume o ideologie critica "cu putere mobilizatoare"1. Ceea ce a deosebit însa radical "dozajul" de "credinte si critica rationala" al conservatorismului de variantele ideologice progresiste postiluministe a fost pretenda ideologiilor "noi" de a se constitui în constructii ideatice "indispensabile" pentru întemeierea actiunii si autoritatii politice pe "planuri generale" ce legitimeaza mijloace stiintifice de reforma sodala.
"Reactionarismul" conservator sau demersul de contracarare a proiectelor de refundamentare a vietii practice pe ratiune, a "retetelor universale de actiune politica", a intelectualismului si fundationismului cognitiv - pe care Michael Oakeshott îl numea rationalism2 - circumscrie o perspectiva sociale si politica întemeiata pe valoarea tradirei, a evolutiei graduale, organice, adaptative si o perspectiva instrumentala asupra vietii politice întemeiata pe o teorie a cunoasterii practice, "pre-teoretice" si pe o filosofie politica nonteleologica.
Piatra unghiulara în combaterea "constructelor mentale" si "abstractiilor", a argumentelor a priori, principiilor si teoriilor generale pe care rationalismul le impune evenimentelor dincolo de experienta si de cunoasterea traditionala a societatii este teza ca activitatea politica implica o cunoastere cu caracter dual: practic si tehnic sau douä tipuri de cunoastere "diferite dar inseparabile". Raportatä la cunoasterea termica (de tipul what to do), formulata în reguli si asumata prin "suveranitatea ratiunii" ca metoda a doctrinelor explicite, cunoasterea practica (de tipul how to do) este cunoasterea traditionalä care se "regaseste numai în utilizare, nu are caracter reflexiv", nu poate fi formulata precis, dar este implicata în fiecare activitate, în felul obisnuit sau traditional de a face ceva3; este tacita, asadar, si se bazeaza pe deprinderi, abilitati, dispozitii.
Distinta între tipurile de cunoastere, pe de o parte, si combaterea tezei rationaliste dupä care cunoasterea practica nu este de fapt cunoastere, pe de alta parte, se afla la baza criticii conservatoare a utopiilor politice si a reformelor radicale, ca si a impunerii unui tip specific de întelegere a politicii si a "stilului de politica si de guvernare". Definita pe care Oakeshott o da politicii este de "activitate de participare la acordurile generale" (the activity of attending to the general arrangements), activitate care asigura atât legatura între membrii unei comunitati cât si continuitatea institutiilor, regulilor si comportamentelor consacrate care dau identitate si echilibru unei societati. Activitatea de "initiere" sau "încheiere" a acordurilor (making arrangements), adica politica de novo, constituie o proporle insignifianta în ansamblul politicii unei societäti echilibrate. O precizare importante este ca întelegerea "adecvata" a activitatu politice, dupa Oakeshott, implica cunoasterea sa "ca întreg concret" si recunoasterea activitätü ca "avându-si sursa de miscare în interiorul ei". în consecinta, sustinerea unei determinari a activita tu politice din afara apare ca tip de întelegere "inadecvata" a ei. Modul de întelegere al activitatii politice pe care Oakeshott îl considera "adecvat" este delimitat prin "depasirea" a doua întelegeri curente "inadecvate" ale politicii: pe de o parte, întelegerea politicii ca activitate empirica (empirical activity) si ca stil care aproximeaza empirismul pur si, pe de alta parte, întelegerea politicii ca activitate empirica orientata de o ideologie si ca stil ideologic.
Examinarea acestor tipuri de înZelegere ale politicii este susZinutä, asadar, de teza cä o ÎnZelegere a politicii ca "îngrijire" si "întreZinere" a aranjamentelor generale - a "mostenirii", a ceea ce a fost îndelung probat ca fund functional, ca f urnizând o "stare continua de confort" si "simpatia dominantä pentru armonie" - apare în activitatea învaZata prin practicare. Aceasta întrucât cunoasterea solicitatä în întreZinerea aranjamentelor generale poate fi dobândita numai în situaZiile de angajare în activitatea politica - situaZi particulare, locale, diverse. în accepZiune conservatoare, cunoasterea tradiZiei - ca tradirle a comportamentului politic si a dialogului politic -înseamna cunoasterea si învaZarea continuitätii, a "esenZei", "prin detalii", prin "modaütäZi concrete, coerente de a trai, în toatä complexitatea lor"1, prin "fragmente, vestigii, relieve". "Totul capata sens prin comparaZie, însa nu eu ce este aläturi, ci eu întregul", astfel încât politica unei comunitäZi apare ca fünd "individuala", ca fünd o maniera concreta de comportament care "îsi are rädäcinile în trecut", care apeleazä la "resursele neatinse ale aceleiasi traditi'", pastrând, "în împrejurari schimbätoare, un sens viu al identitäZü proprü si al continuitäZü"2. în consecinZä, politica este înZeleasa ca activitate care îsi "are sursa de miscare în ea însasi", care implica primordial cunoasterea practica, anume cunoasterea care reprezintä nu un adaos la activitatea politica, ci o parte a acestei activita-çi3. Cunoasterea practica apare, de aceea, prin urmärirea "sugestiilor unei tradiZii de comportament" care pot fi adóptate variabil funcZie de împrejurari, ea fünd reversul cunoasterii care recurge la idei abstráete, la presupuse "reZete politice" sau "ghiduri" universale, "stabile, neschimbätoare, independente"4, al cunoasterii "prealabile" a unor modele sau scheme ideatice. Analog, politica ÎnZeleasa ca activitate concreta care implica cunoasterea practica dobândita în situaZia de angajare în activitatea politica reprezintä reversul politicii ce urmäreste transpunerea proiectelor abstráete sau realizarea "adevärurilor necesare" indicate strict de ratiune.
O primä importantä implicaZie a acestei definiri a politicii, asa cum apare ea la Oakeshott, este cä ea infirma din "punct de vedere pragmatic" "stilul politicii care aproximeazä empirismul pur", si cä din punct de vedere teoretic considera "politica pur empirica" ca fünd "produsul unei ÌnZelegeri gresite". O înZelegere a politicii ca activitate pur empirica, ca expresie a "dorinZelor noastre" sau, în alta expresie a lui Oakeshott, ca efect al "urmärirü a ce se doreste într-un anumit moment" - fie ca "impunere despótica" a capriciului sau a arbitrariului, fie ca încercare de a "modifica haosul" prin "politica färä strategii politice" politics without a policy) -codine greseala de a considera "maniera concreta de activitate, care-si are resortul în sine, ca pe ceva care nu reprezintä niciodatä mai mult decât un moment abstract în orice modalitate de a fi activ"s. Adicä comité eroarea de a considera cä politica poate reprezenta "numai urmärirea a ceea ce este recomandabil în orice moment", cu ÌncredinZarea cä dorinZa si capriciul pot fi absolute.
O a doua implicatie majora vizeazä modul de Întelegere a politicii ca activitate empirica care îsi codine propria "sursä de miscare" si care, în virtutea acestei conditii, se releva ca modalitate concreta de activitate. Oakeshott afirma cu malitiozitate cä ceea ce lipseste primului tip de întelegere a politicii "este ceva care sä punä în miscare empirismul"1, anume un scop de urmärit, mai consistent decât dorinta de moment sau decât capriciul. Ca atare, el identifica activitatea ideologica ca fund "adaosul" la întelegerea empirica a politicii care se constituie în sursa ei motrice. în aceastä întelegere, "adaosul" ideologie care se aplica "componente! ineluctabile a empirismului (a face ceea ce vrei sä faci)" si care releva activitatea empirica ca activitate concreta precede empirismul si are rolul de a-l orienta. în forma unui principe abstract2 ori a unui set de principü abstráete3 premeditate în mod independent, ideologia apare ca fünd "anterioarä activitätü de participare Ia aranjamentele unei societäti", ca indicând atât un scop de urmärit ("cunoasterea a ceea ce trebuie sä fie urmärit"), cât si un mijloc care ajutä la selectarea dorintelor ce pot fi încurajate, dar ca fünd "independentä" fata de cum trebuie urmärit scopul. în consecintä, o altfei de întelegere a politicii pretinde cä nu datoreazä nimic activitätü practice, cä oferä cunoasterea "scopurilor ce trebuie urmärite" anterior activitätü de participare Ia aranjamentele unei societäti.
Ideologiile tradirei politice
Dacä semnificatia primului tip de întelegere a politicii, politica ca activitate pur empirica, este rezumatä de Oakeshott prin "defectul" de a nu descrie o modalitate de activitate ci "o abstractie" si de a implica un stil de politica care nu este altceva decât "aproximarea unei abstractii", evaluarea valorii celui de-al doilea tip de întelegere a politicii -activitate empirica precedatä de activitatea ideologica sau "întelegerea politicii drept combinatie de empirism si ideologie" - constituie punctul de plecare al demersului de decantare a întelegerii "adeevate" a politicii si a unui conceptul "inteligibü" de ideologie.
în "estimarea conservatoare" a lui Oakeshott, pretenda cä întelegerea politicii ca activitate empirica precedatä de activitatea ideologica este o întelegere adeevatä nu poate fi sustinutä. Mefienta fata de o cunoastere prealabilä a scopurilor de urmärit sau fata de o cunoastere acumulata independent de participarea la aranjamentele unei societäti vizeazä deopotrivä, în formularea lui Oakeshott, capacitatea întelegerii politicii ca "empirism orientât de ideologie" de a releva o activitate care îsi are força motrice în sine si, subsumat, corectitudinea identifican! unei corespondente între întelegerea politicii ca "empirism orientât de ideologie" si stilul ideologie de a face politica.
Pretenda cä o ideologie politica - ca produs al unei "premeditar! intelectuale" care nu datoreazä nimic activitätü de participare la aranjamentele unei societati - "este capabüä sä determine si sä orienteze directia acelei activitäti" se sprijinä pe Ia o supozitie falsa, dupä Oakeshott. Doar rästurnarea acestei supoziti implica o asertïune aflata în conditia validitätü: "mai întâi este activitatea politica si abia apoi ideologia politica"; expresiv spus, "o ideologie politica, departe de a fi pärintele evasidivin al activitätü politice, se dovedeste a fi copilul säu vitreg pämantesc"4. Ca urmare, ìntr-o logica conservatoare a noncontradictiei, ideologia nu poate fi pusä în conditia premeditarli scopurilor politice ci doar în cea a abstragerii unor sisteme de idei din "maniera în care oamenii au fost obisnuiti sa-si rezolve problemele prin participarea la aranjamentele societätüor lor". Ideologia nu poate fi rezultatul "planificärü" independentede activitatea politica, ci rezultatul "meditatiei" asupra unui anumit tip de politica. Aceastä concluzie cu profunda încarcatura conservatoare atrage etichetarea întelegerii politicii ca activitate empirica precedatä de activitatea ideologica ca fiind "în sens strict absurda", Ia fei de absurda precum pretenda cä o ipoteza stüntificä nu datoreazä nimic experientei stüntifice acumulate, cä o invente este independentä si poate orienta cercetarea färä a recurge constant la traditia stüntificä ori cä o carte de bucate poate fi creala independentä a persoanelor care nu sti u cum sä gäteascä.
Aidoma ipotezei stüntifice care nu poate fi separata de cunoastere, ideologia "pune în miscare empirismul" doar dacä exprima "cunoasterea (abstracta si generalizatä) a unei maniere concrete de participare Ia aranjamentele unei societäti". Ca atare, "ingrethentele unei ideologi politice", adicä actiunile politice, scopurile de urmärit, aranjamentele care urmeazä sä fie stabilite, "nu pot fi premeditate înaintea unei modalitäti de participare la aranjamentele unei societäti: "ceea cefacem si, mai mult, ceea ce dorim sä facem sunt creala modului în care suntem obisnuh;i sä ne conducem actiunile"1. In consecintä, ideologia "nu face altceva decât sä abrevieze o modalitate concreta de comportament în care aceste scopuri sunt deja ascunse", asa cum, de pildä, o lucrare precum celebra Second Treatise on Civil Government a lui John Locke nu reprezintä - asa cum credeau cititorii ei de secol XVIII din Franta si America - o formulare de principü abstráete care urmeazä sä fie puse în practica, adicä o "prefatä a activitätü politice", ci o "postfatä" a ei, o "prescurtare strälucitä a obieeiurilor politice ale englezilor" sau "un scurt conspect al modului în care englezii obisnuiau sä participe la aranjamentele lor"2. în acelasi fel în care, de pildä, libertatea unui englez nu este un ideal sau un "«drept uman» deductibil dintr-un concept speculativ al naturii umane", ceva exemplificat prin procedura habeas corpus, deste chiar existera acelei proceduri.
în termenü "interpretärü" pe care o realizeazä Oakeshott, ideologiile, ca "sisteme de idei abstráete", sunt rezumate ale tradirei politice sau ale activitätü concrete sau, "cei mult", "abrevien" ale modal itätüor concrete de activitate. Prin prisma acestei interpretan Oakeshott înta reste constatarea cä întelegerea activitätü politice ca empirism orientât de o ideologie nu constituie o "întelegere adeevatä" si cä stilul ideologic al politicii apare ca un stil confuz. Explicaba impreciziei si uneori a lipsei de relevante a stilului ideologie al politicii sta în faptul cä ideologia, ca abreviere a unei modalitäti concrete de comportament, este întotdeauna "o cäläuzä insuficiente" pentru activitatea politica. în împrejurarile în care preluarea sau "transplantarea" unei traditii pare potrivitä, "simplitatea unei ideologi" se poate dovedi deosebit de utilä. în general, sloganurile ideologiilor sunt agreate datoritä formei lor "prescurtate" care concentreazä "prescurtarea tradirei". însa în aceastä forma simplifícate, prescurtatä, aranjamentele unei societäti sunt infatuate izolat, "ca píesele unei masinärü care poate fi transportata", astfel încât mult din complexitatea traditiei este läsat la o parte. "Defectul" cuprinderii si al expücärü ideologice a activitätü politice se repercuteazä asupra stilului ideologie al politicii, oricum vulnerabil datoritä caracterul evaziv al "sugestiilor" furnizate de traditine de comportament si, nu în ultimul rând, datoritä efectului putin previzibil al activitätü de amendare a aranjamentelor deja existente în societate.
Vulnerabilität^ stilului ideologie al politicii este vädit accentuata în situatiile în care activitatea de amendare a aranjamentelor deja existente în societate se desfäsoarä în scopul punerii lor în acord eu prevederile unei ideologii. în acest caz ideologia se poate dovedi nu doar o "falsa caläuzä" pentru stilul de politica, întrucât poate exagera o anumitä sugestie pentru a o putea impune neconditionat, ci si o "cäläuzä amägitoare", întrucât prescurtarea nu "furnizeazä întregul cunoasterii utilizate în activitatea politica"1. întrucât o cäläuzä fixa si neschimbätoare la care sä poatä apela o societate nu exista si întrucât nicio tradiZie de comportament nu este o "modalitate fixa si inflexibüä de a face lucrurile", Oakeshott considera cä este recomandabil ca stilul ideologie al politicii sä reflecte propensiune cätre "ÌnZelegerii tradiZiei comportamentului politic" în toatä complexitatea sa, propensiunea cätre experienZa preluatä din activitäZi concrete situate în afara poüticului (precum planificarea industriel, negocierile sindicale, räzboiul etc.) si propensiune cätre "exploatarea simpatiei" "pentru ce se manifesta înca complet", pentru "un model" al aranjamentelor din societate în care obiceiurile, instituZiile, legile sau deciziile diplomatice "sunt totodatä coerente si incoerente".
Dincolo de aceste recomandäri subtile, concluzia erorii pe care o produce înZelegerea politicii ca activitate de participare la aranjamentele unei societäZi orientata de o ideologie premeditata independent, ca si ìnZelegerea politicii ca activitate empirica, l-a condus pe Oakeshott cätre tezä care ilustreaza exemplar perspectiva conservatoare de înZelegere a politicii: "de la orice altceva ar ìncepe politica, ea nu poate ìncepe de la ideologia politica". în încercarea de "îmbunataZire a ÌnZelegerii politicii", distinsul profesor britanic a admis cä un "concept inteligibil" al ei impune ca sistemul de scopuri al activitätji politice sä fie privit ca formându-se în interiorul unei tradiZü si sä fie évaluât numai prin raportare Ia o tradiZie deja existente de participare Ia aranjamentele sociale. Acest "concept inteligibil", "singurul detectabil" în ordinea exigenZelor rationaütäZü politice conservatoare, recunoaste ca fünd dependente de o modalitate tradizionale de comportament atât empirismul cât si ideologia.
1 Acest articol a fost prezentat în cadrul Sesiunii de comunicari stiintifice "Teorii si ideologii politice" , organizata de Facultatea de StiinZe Politice, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir" si Institutul de Stiinte Politice si RelaZii Internazionale al Academiei Romane, 8 aprilie 2011, Bucuresti.
2 Vezi în acest sens Raymond Boudon, François Bourricaud, Dictionnaire critique de la sociologie (Paris: PUF, 1990), 300.
1 Vezi de pilda Robert Nisbet, Conservatorismul, traducerea din engleza si introducere la ediZia romana de Sorin Cucerai (Bucuresti: CEU, Editura Du Style, 1998). De remarcat ca Robert Nisbet, exponent al "centrului teoretic al neoconservatorismului american" [Jürgen Habermas, The New Conservatism. Cultural Criticism and the Historians' Debate (Cambridge, Massachusetts: The MIT Press, 1987), 23], a fost perceput ca reprezentând conservatorismul "traditionalist" sau varianta contemporana a "criticii sale sociale".
2 Vezi în acest sens John Gray, "Destramarea conservatorismului", în D'incoio de liberalism si conservatorism, editie îngrijita de Adrian-Paul lliescu, traducere de Raluca Pruna (Bucuresti: All, 1988), 65.
3 Situât între "cei mai importanti gânditori politici englezi ai secolului XX, daca nu cel mai important" [W. H. Greenleaf, "Michael Joseph Oakeshott", în Robert Benewick si Philip Green (coordonatori), Dicponarul marilor gânditori politici ai secolului XX, traducere de Ligia Caranfil si Catrina-Oana Gheorghiu (Editura Artemis,2002), 237], Michael Oakeshott a fost considerat "cel mai original si profund filosof politic englez de la Hume încoace si, desigur, cel mai mare scriitor conservator al acestui secol". Vezi John Gray, "Oakeshott as a liberal", în Post-liberalism. Studies in Political Thought (London and New York: Routledge, 1996), 40.
4 Vezi Boudon, Bourricaud, Dictionnaire, 291, 296.
1 Vezi Giovanni Sartori, Teoria democrapei reinterpretata, traducere de Doru Pop (lasi: Polirom, 1999). 448.
2 Vezi Adrian-Paul lliescu, Conservatorismul anglo-saxon (Bucuresti: Editura All, 1994), 143, 146.
3 Michael Oakeshott, Rationalism in Politics and Other Essays (Indianapolis: Liberty Press, 1991), 15. Distinctia lui Oakeshott a fost precedate de cea propusa de William James între knowledge about (cunoastere despre) - cunoasterea abstracta, intelectuala, dobândita din carti-si knowledge of (cunoastere a) - cunoasterea cu caracter practic, dobândita din experienta, din träirea directa a vietii - si de cea formulata de Gilbert RyIe între knowing that (a sti ca) - cunoasterea unor adevaruri, reguli, prescript - si knowing how (a sti cum) - detinerea unor aptitudini si abilitati. Vezi în privinta antiintelectualismului lliescu, Conservatorismul, 126-46.
1 Oakeshott, Rationalism, 62. întrucât "a cunoaste doar miezul înseamna a nu sti nimic". în plus, principiul continuitäZü implica o "räspändire" a autoritäZü "între trecut, prezent si viitor; ìntre vechi, nou si ce va veni", o schimbare în care "parlile nu se modifica toate în acelasi timp, iar modificarne pe care le suporta exista potenziai în ea însasi". Oakeshott, Rationalism, 61.
2 Oakeshott, Rationalism, 59.
3 Oakeshott, Rationalism, 46.
4 într-o formulare absolut remarcabilä, Oakeshott avertizeazä cä o politica care respinge "ghidärile", "considerate a fi de o înZelepciune $i abilitate supraomeneascä", nu este o politica "pentru cei care si-au pierdut curajul", ci "nur für die Schwindelf reie" . Oakeshott, Rationalism, 60.
5 Oakeshott, Rationalism, 47.
1 Oakeshott, Rationalism, 48.
2 Precum "libértate, egalitate, productivitate maxima, puritate rasialä sau fericire".
3 Sau sistem complex de idei ìnrudite - "scopuri ce trebuie urmärite" - precum "«principine de la 1789», «liberalismul», «democratia», «marxismul», «Atlantic Charter»".
4 Oakeshott, Rationalism in politics, 51.
1 Oakeshott, Rationalism in politics, 52-3.
2 Oakeshott, Rationalism in politics, 53.
1 Oakeshott, Rationalism in politics, 58.
BIBLIOGRAFIE
BOUDON, Raymond, BOURRICAUD, François, Dictionnaire critique de la sociologie, Paris, PUF, 1990.
GRAY, John, "Oakeshott as a liberal", în Post-liberalism. Studies in Political Thought, London and New York, Routledge, 1996.
GRAY, John, "Desträmarea conservatorismului", în Dincolo de liberalism si conservatorism, editie îngrijita si studiu introductiv de Adrian-Paul lliescu, traducere de Raluca Prunä, Bucuresti, All, 1988.
HABERMAS, Jürgen, The New Conservatism. Cultural Criticism and the Historians' Debate, Cambridge, Massachusetts, The MIT Press, 1987.
ILIESCU, Adrian-Paul, Conservatorismul anglo-saxon, Bucuresti, Editura All, 1994.
McCLLELAND, J.S., "Conservatism: Maurass and Oakeshott", în A History of Western Political Thought, London, Routledge,igg8.
NISBET, Robert, Conservatorismul, traducerea din englezä si introducere Ia editia romana de Sorin Cucerai, Bucuresti: CEU, Editura Du Style, 1998.
OAKESHOTT, Michael, Rationalism in Politics and Other Essays, Indianapolis, Liberty Press, 1991.
SARTORI, Giovanni, Teoria democrapei reinterpretatä, traducere de Doru Pop, prefatä de Dan Pavel, lasi, Polirom, 1999.
GABRIELA TANASESCU
[Romanian Academy]
Gabriela Tanasescu - doctor în filosofie, CS III la Institutul de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Române. A publicat: Spinoza - ratiune si libertate (2010). Coordonator si coautor al lucrarilor: Puterea politica. Abordan actuale (2008); Tendinee actuale în filosofia politica (2006). Coautor al lucrarilor: Conservatorismul, istorie si actualitate (2007), Individ, libertate, mituri politice (1997). Contributii în volumele colective: Europa 2005. Unitate în diversitate (2005), Enciclopedia operelor fundamentale ale filosofia politice, vol. I (2001), vol. II (2004), vol. III (2005).
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer
Copyright Fundatia Societatea Civilia (Civil Society Foundation) Sep 2011
Abstract
Tanasescu outlines conservative author Michael Oakeshott's perspective on the adequate understanding of ideology--ideology as abbreviation of a tradition. She also discusses Oakeshott's typical conservative arguments of defining the inadequate understanding of ideology--ideology as premeditation in advance of a manner of attending to the arrangements of a society.
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer