Abstract:
Author argues that it is a mistaken approach to thematize modernity on the basis of a national system of notions, consequently there are no clear "Austrian," "Hungarian," or "Romanian" modern patterns at that time in history. Modernity should be perceived as a network of diverse phenomena by showing controversial tendencies from time to time, but modernity as such is not a simplified cultural notion, nor a harmonised school of style, thus the simplifying definition of modernity is catched in only one word which is a daring cultural historical apprehension. Simultaneously, modernity must be treated in a European context since cultural communication and exchange of ideas was pan-European. Nor should one, besides, forget about the knowledge-sociological backgrounds of modernity, its being included in a characteristic socio-economic activity. Author argues that there was a specific part of art, culture and science that were established beyond the borders of Austria and Hungary. Moreover culture and art not only repeatedly goes beyond the borders of a territory, a language, a state, a people, a nation, a region, culture and art also continually exceeds its own limitations as a knowledge-producing regime. By the example of the Romanian elits who were fighting for their emancipation within the Austro Hungarian monarchy author proves the power of political culture.
Keywords: Habsburg family, Belle Epoque, Art Nouveau, Franz Joseph I, Sissi, Dual Monarchy Austria-Hungary.
Rezumat: Autorul susfine cä este o abordare gre§itä a modernitäfii dacá acesta se discutä exclusiv pe baza unui sistem de nofiuni din dicfionarul nafional, prin urmare, nu existä un model ciar al spiritului modern "austriac", "maghiar" sau " "románese" la acea data în istorie. Modernitatea ar trebui sä fie pereeputä ca o refea de diverse fenomene de catre specialisti pentru cä acesta aratâ tendinfe controverse din când în când, iar modernitatea ca atare, nu se poate sili într-o nofiune culturalä simplificatä. Acesta. nu este nie i o qcoalä armonizatä de Stil, astfei definifia de simplificare a modernitäfii de a-1 prinde λ doar într-un singur cuvânt este o încercare istoricä culturalä îndrâznefâ. In acelaçi timp, modernitatea trebuie sä fie tratatä într-\m context mult mai european decât pânâ acum, deoarece comunicarea culturalä §i schimbul de idei era pan-europeanâ deja la aceea vreme. In plus, nimeni nu ar trebui, sä uite despre mediul specific socio-cultural ale modernitäfii, care era inclus într-o activitate socio-cconomicä caracteristicä acestor regiuni. Autorul susfine cä a existât o anumitä parte a artei, culturii §i §tiinfei care au fost create chiar în afara granifelor Austriei §i Ungariei. Mai mult decât atât, cultura §i arta au potenfialul de a trece în repetate rânduri dincolo de frontierele unui teritoriu anume, a unei limbi, a unui stat, sau a unui popor. De asemenea, cultura si arta ca un sistem de cunoaçtere producätoare çi reproducätoare de tot ce este nou, poartä o característica tipicä çi anume de a-si mtrece chiar si propriile limite. Autorul demonstreazä acest fapt si pe exemplul elitelor româneçti (cultura politicä) care în lupta lor de emancipare în Austro-Ungaria au demonstrat de nenumârate orí puterea culturii politice, chiar daca acesta era doar íntr-o primä fazä de dezvoltare.
Cuvinte cheie: Familia Habsburg, Belle Epoque, Art Nouveau, Francise Iosif I, Sissi, dualism Austro-Ungar.
Scopul acestei lucräri este sä prezinte anumite aspecte noi din realitatea istoriei culturale din Austro-Ungaria si Transilvania între sfârçitul secolului nouâsprezeceçi începutul mileniului doi. Exemplul Transilvaniei va permite sä urmärim aici mai exact si dezvoltarea culturii româneçti. Aceastä epocä a fost consideratä de istorici ca fiind sfarçitul încurcat al secolului nouäsprezece sau începutul neclar al secolului douäzeci. Caracterul autonom (si din punct de vedere artistic) al acestei perioade a fost observatä de experti începând cu anii 1970.
Aceastä lucrare se compune din douä pärti majore. în prima parte sunt prezentate date biografice aie lui Francise Iosif I legate de únele caracteristici din din viata sa personalä. Acestea se vor îmbina cu anumite evenimente istorice din Monarhia Habsburgicä, care vor fi tratate în principal din puct de vedere politico-istoric. Astfel cititorul va fi introdus în spiritul epocii dualiste iar totodatä va avea çansa de a trata influentele artistice si culturale într-un cadru contextual mai larg în a doua parte a lucrärii.
A doua parte este o prezentare a principalelor directii artistice si culturale unde autorul acestei lucräri se bazeazä pe anumite aspecte interconectate cum ar fi tendinte intelectuale si efectele sale la artiçtii si oamenii de culturä din timpul monarhiei. Astfel în aceastä lucrare se vor contura diferite facte si circumstante care vor fi reîntâlnite de cititor pe alocuri prin anumite perspective istorice în special prin combinarea informatiilor actúale din trei discipline: istoria politicä, istoria literaturii si istoria artei.
Introducere
Continentul European a fost sfaçiat în cele douä räzboaie mondiale în care fascismul, comunismul si national-socialismul au fortat milione de oameni în exod, care au fost nevoiti în repetate rânduri sä- si gäseascä o nouä locuintä sau chiar o altä patrie peste tot în lume. Intelectualii au fost în special printre primii dintre cei exilati din tärile lor de origine europene.
Apoi a urmat regimul Räzboiului Rece în care de fapt într-un fei sau altul s-au prelungit si anumite efecte negative post-colonialiste. Acestea au devenit foarte bine vizibile prin supravietuirea unor modele politice si sociale postcomuniste si industrial-capitaliste în mijlocul Europei. Este de observât cä în noile sisteme totalitäre sau alte sisteme politice care s-au format de dupä al Doilea Räzboi Mondial, statul si /sau únele persoane cu influente politice majore au încercat în mod repetat sä distrugä si sä supravegheze cultura si arta. Dar pänä la urma urmei istoria a dovedit cä nici în sistemele totalitäre si nici chiar în regimurile politice mai democratice statul si omaenii puernici nu au reuçit sä controleze cu totul arta sau cultura.
Totodatä este de precizat cä încâ din era post-colonialistä pe längä procesele de preurbanizare si pre-industrializare de atunci se poate observa si urmätorul fenomen: difuzia culturii este marcatä de migratie atât la nivel european cât si la scara mondialä. Existau anumite fluxuri si refluxuri migrationiste care erau determinate în principal de factorii politici si economici într-ο anumitä perioadä istoricä. Dacä mai consideräm si alte efecte decisive ale unor procese complexe recente cum ar fi globalizarea, europenizarea si internationalizarea, atunci trebuie specificat cä modele traditionale de natiune culturalä se dovedesc a fi ca niste vise ireale din perspectiva de astäzi.
în aceastä contemplare sprijinit pe surse istorice, cititorul va avea ocazia sä experimenteze dintr-o nouä perspectivä asupra anumitor conditii culturale din AustroUngaria, despre care conçtiinta indusrtialä de tip post-fascist si comunist au creat destule imagini defórmate.
Diferite modalitäti de a vedea arta si cultura de atunci
Unii istorici84 si sociologi85 din anii 1970 au descris cultura si arta ca niçte sisteme compacte care se dezvoltä într-un continuum de tip identitar mai ales atunci când se ia în considerare si identitatea socialä a unui grup sau a unei persoane.
De obicei istoricii au decris dezvoltarea culturii prin caracteristici cât mai exacte cum ar fi o zonä geograficä, religioasä, lingvisticä, unitate etnicä, politicä si nationalä. Cu toate acestea fixarea traditionalistä a culturii, a artei sau chiar a unei discipline çtiintifice într-un model istoric anume este doar o posibilítate de a vedea aceste sisteme sau discipline într-un mod strict structurât si foarte bine définit astäzi. Datoritä dezvoltärii avansate în diferitele specializäri în domeniul istoriei si în afara acestei discipline, dar mai ales prin rezultatele colaboräii interdisciplinare dintre savanti existä, astäzi privilegiul de a putea trata cultura si arta din mai multe puñete de vedere si nu neapärat numai prin perspective strict traditionaliste.
Având în vedere faptul cä în zilele noastre anumite procese se deruleazä foarte repede, acest lucru poate marca si relevanta supoztiei cä timpul de astäzi este perceput de oameni ca fiind un timp mai accelerat, mult mai compact decât acum douä secóle, deci relevantele unor evenimente istorice devin si ele mult mai concentrate acum. Aceastä situatie ar trebui sä constrângâ omul secolului douäzeci si unu la o contemplare mai atentä, mai ales când este vorba despre anumite detalii care par a fi nesemnificative, cum ar fi de exemplu lupta de supravietuire a disciplinelor umaniste si a artei în general într-o crizä financiará si economicä mondialä care persistä si în zilele noastre. Este de remarcat faptul cä si aceste çtiinte lovite de crizä sau arta au oferit si oferä totuçi si astäzi rezultate importante întregii omeniri.
Burghezia un catalizator în dezvoltarea artei si a culturii
Viata artisticä din Belle Époque s-a desfaçurat la Viena sau la Pesta în principal pe bulevardele oraçelor mari, în studiouri si galerii, säli de concerte si saloane, cafenele si cabarete. Burghezia mare si mijlocie a fost acel strat social care a profitât cel mai mult din progresele tehnice si economice ale vremii.
De asemenea, este de remarcat si dezvoltarea dinamicä culturalä a burgheziei în general. Ei au trait o viatä culturalä vibrantä, ale cäror rezultate sunt si astäzi resimtite. Alte straturi sociale cum erau fermierii, agricultorii si másele de lucrätori industriali nu au putut simti toatä frumusetea epocii, pentru cä ei erau nevoiti sä lucreze mai multe ore într-o zi. Ei erau acei oameni care locuiau în curtile murdare din spatele unor case ascunse. Aceste case se aflau pe sträzile mizerabile ale oraselor care erau efectele unei dezvoltäri industríale si urbane mult prea repezi, nemaicunoscutä pänä atunci.
Majoritatea conceptiilor de bazä din cele douä täri (Austria si Ungaria) au fost rezultatul unui construct colonialist caractersitic europei de atunci. Totodatä se pote preciza cä în lucrare nu va fi vorba doar despre niçte viziuni stict artistice, deoarece peisajul cultural si artistic din Austria si Ungaria a fost chiar determinatä de o fazä realä de istorie comunä care totuçi s-a decurs paralel în cele douä täri. Elitele si artiçtii aveau rolul lor special în ambele capitale (Viena si Pesta) sau în alte orase relevante ale imperiului (Sibiu, Cluj). Unele elite au fost încadrate în aumite sisteme oficíale politice cum ar fi aparatura birocraticä sau aveau tangentä cu alte institutii ale imperiului altii erau în opozitie fiind observati de politia secretä imperialä.
Träsäturi generale a epocii dualiste si bunästarea economicä si spiritualä a burgheziei
Perioada dualistä (1867-1918) se poate caracteriza si prin rivalismul austro-ungar si nenumärate alte rivalisme ungaro-croat (etc.) care erau inevitabile din premisa 1848. Cauzele nerezolvate ale revolutiei din 1848-1849 vor genera în cele din urmä si alte tipuri de miçcâri nationale care au continuât sä se dezvolte. Aceste evolutii au zguduit decisiv bazele monarhiei habsburgice în Europa pänä la sfarçitul primului räzboi mondial.
Cu tóate acestea, se poate afirma cä pe parcursul acestei perioade burghezia si oamenii din alte straturi sociale ajung într-o pozitie financiará mult mai sigurä decât s-au aflat în secolul anterior în Monarchia Austro Ungarä. Desi oamenii devin mai optimiçti precum erau cu un secol mai înainte privind contextul politic, cultural si technic, totuçi este de observât cä belle époque nu poate fi considérât în mod evident perioada bueuriilor nemärginite unde viata era lipsitä de griji. De exemplu odatä cu seufundarea Titanicului, încrederea nelimitatä a oamenilor în avansul technicii invincibile a vremii va fi zguduitä în 1912.
Pentru o vedere în ansamblu mai exaetä a conditiilor artistice si culturale a vremii este necesarä si contextualizarea anumitor seevente relevante din istoria politicä si culturalä a monarhiei habsburgice si a familiei Habsburg concentrându-ne în cele ce urmeazä pe date biografice din viata lui Francise Iosif I.
Francise Iosif s-a näscut la 18 august 1830 în castelul Schönbrunn la Viena. Francise era primul näscut al printesei de Bavaria, Sofia Frederica si al arhiducelui Francise Carol Josef (linia Habsburg-Lothringen). Mama, arhiducesa Sofia a fost o persoanä extrem de activ din punct de vedere politic si avea de la bun început planuri märete pentru Francise.87 Cu o zi înainte de a deceda (la 2 martie 1835 în Viena) Francise I a chemat membrii familiei la patul säu de moarte si si-a luat rämas bun de la toti cei aflati în jurul säu, totodatä împâratul 1-a sfintit pe copilul Francise Josef.
în timpul domniei lui Francise I nu s-au produs multe schimbäri în directia progresului adevärat si statutul cetäteanului a rämas pur "vegetativ".88 Moçtenirea lui Francise I läsatä succesorului era o Austrie înapoiata economic (fatä de Tärile Germane) cu o täränime legatä de pämänt si cu un aparat de stat care veghea ordinea veche fiind pregätit sä intervinä orcicând contra celor care propagau reformarea sistemului.
Dupä decesul împâratului Francise I, urmasul säu pe tron, a fost Ferdinand V care a fost încoronat cu acordul lui Metternich doar pentru a mentine legitimitatea tronului imperial. Ferdinand V a fost declarat inapt pentru guvernare, astfei treburile oficíale de stat au fost puse în mâna unui consiliu de regenti din care facea parte si arhiducele Francise Carol, care nu dorea niciodatä sä ocupe tronul.89
Copilul Francise Iosif a fost educat si influentat la început mai ales de mama Sofia. Mai târziu bäiatul avea privilegiul sä întâlneascâ si alte personalitäti de renume din curtea regalä care s-au ocupat eu instructia sa tratând-ul ca pe un viitor împârat. Francise avea doar sase ani când pentru el a început un procès de educatie exceptional si strict. Acest lucru a însemnat un mod de viatä riguros pentru un copil de vârsta lui. Adolescentul Francise si-a început cariera militará în armata austriacä încâ de la vârsta de treisprezece ani având direct gradul de colonel.90
Personalitäti din curtea regalä care s-au angajat în educatia oficialä al copilului Francise au fost printre áltele: contele Bombelles Henrik (diplomat liberal) care a fost schimbat de contele Grünne dupä evenimentele din martie 1848, colonelul Hauslab, contele Corvuini (cäpitan), consilierul de stat Pilgrim cu o grämadä de alti mvätätori cum era si Gáspár Andrei (viitor general).
Educatia politicä a lui Franz Iosif a fost preluat mai târziu de cancelarul Metternich, care si-a învâtat mereu elevul sä nu fie niciodatä indulgent fatä de cereri populare si prea liberale.91 Metternich s-a bucurat de existenta lui Franz Iosif, deoarece el era convins de faptul cä "domnia ereditarä constituía cea mai bunä sursä de autoritate pentru suprematia legii într-o epocä post-Jacobinä."92 Evident figura centralä în treburile politice ale Austriei, cancelarul Metternich era interesat în mentinerea continuitätii liniei Habsburg-Lothringen, deoarece si legitimitatea sa depindea direct de casa imperialä.
Perioada de copilärie si adolescentä cu o astfei de educatie riguroasä a fost determinant pentru viitorul împârat Francise Iosif care va purta si mai târziu adesea cu multa simpatie uniforma militará. Fiind confient de faptul cä el era cel selectat sä fie viitorul împârat al imperiului, adolescentul Francise s-a distantat chiar si de cei trei frati ai säi. Totodatä datoritä protocolului riguros al curtii regale el s-a izolat treptat si de oamenii simpli din jurul säu.
Viitorul cardinal Arhiepiscop Rauscher Josif (atunci director al Academiei Orientale din Viena) a fost si el un fel de mentor spiritual al lui Francise Iosif, fapt care a influentat mult conceptia sa despre lume. Astfel viitorul împârat a luat ín serios de-a lungul vietii sale interesele a douä institutii importante: armata si biserica.
Cert este faptul cä influentele privind arta si çtiinta nu au fost printre prioritätile educationale ale adolescentului Francise. Acest lucru se va reflecta si mai târziu în viata sa, pentru cä el va evita considerable teoretice sau creative în procesele sale decizionale politice, împâratul a învâtat încâ din copilärie si limba maghiarä. El a vorbit aceastä limbä grea la nivel conversational, fapt care i-a fost de folos în atragerea simpatiei acestui popor, dar si la vizitele sale oficíale sau neoficiale din Ungaria.
Mama Sofia era o persoanä cu o vointä de fier, dar tatäl a fost un caracter mai moale, deci acesta nu a fost un exemplu demn de urmat pentru Francise, astfel instructorii militari au avut un impact deosebit asupra sa. Asa se explicä si atractia lui Franisc Josif fatä de stilul de viatä militar adicä el s-a simtit probabil adesea una cu armata. Cert este cä el nu va renunta niciodatä la titlul säu de sef al armatei si a cäutat întotdeauna sä pästreze statutul de mare putere al Austriei în Europa.93
La 2 decembrie 1848 ca urmare a revolutiei ce cuprinsese întregul imperiu, Ferdinand V a fost nevoit sä abdice. Astfel, urmätorul pe linia succesiunii la tron era arhiducele Francise Carol, care la cererea sotiei Sofia a renuntat la putere în favoarea fiului säu. Astfel sperantele Sofiei de a-1 face împârat pe fiul cel mare au devenit realitate.94 Francise Iosif I va ocupa tronul la vârsta de 18 ani si nu si-a mai putut continua studiile pentru cä acest lucru ar fi fost un fapt sub rangul säu. El a încercat sä contracareze lipsa cunoçtintelor generale si judecata sa slabä prin studierea sârguincoasâ a actelor dar a fost si un bun cunoscätor de oameni iar dacä era nevoie se putea baza pe memoria sa excelentä.95
împâratul era foarte bine informat despre treburile oficíale ale imperiului si a studiat cu atentie raporturile ambasadorilor säi, deoarece el privea afacerile externe ca fiind resortul säu special. Criticile adresate acestui departament Francise Iosif I le întâlegea prea personal. Totuçi împâratul a fost admirat de functionarii säi pentru stilul säu de lucru ordonat prin care el dovedea precizitate si persistentä. Astäzi s-ar putea afirma cä Francise Iosif I a fost un maniac de lucru.96 împâratul s-a sträduit în mod confient sä fie un domnitor capabil si a fost un om foarte políticos dar nu va deveni niciodatä un împârat militar cum dorea el sä se arate în public, fiind väzut mai de grabä ca un aristrocrat înnâscut si birocrat de excelentä de anturajul säu. Totodatä el a fost admirat de oamenii simpli ca un fenomen elegant cu firea sa subtire, fiind adesea prezent în public în uniformä militará bätätoare la ochi care scotea exact aceste träsäturi ale corpului säu în evidentä.
Francise Iosif I s-a conformât strict protocolului traditional spaniol regal. El a avut chiar o listä specialä în biroul säu pe care erau trecute numele persoanelor cu care se putea tutuia. Pe aceastä listä erau trecute doar membrii diferitelor case regale §i în jur de 40 de persoane din familie. împâratul saluta foarte rar cu strângere de mânâ §i daeä acest lucru era chiar inevitabil atunci dädea mâna numai eu persoane de origine nobiliarä. Profundul säu traditionalism 1-au facut pe Francise Iosif I sä fie foarte sceptic fatä de realizärile epocii moderne cum ar fi de exemplu telefonul, pe care nu 1-a folosit deloc sau dactilograful care era permis doar foarte târziu de el pentru folosintä la dactilografierea anumitor acte la cazuri mai complexe. El a mai cälätorit cu trenul dar nu a folosit deloc automobilul.
La începutul domniei sale, Francise Iosif I a fost un domnitor respectât dar el nu era un împârat popular. Cu tóate acestea pe la sfarçitul vietii sale i s-au recunoscut meritele pentru cä a fost întradevâr complicat sä mentinä unit un imperiu care era compus din nationalitäti în plinä dezvoltare nationalä. Evenimentele revolutionäre din 1848 dovedesc ciar acestä situatie istoricä din mijlocul Europei.
Cäsätoria lui Francise Iosif I §i anumite amänunte din viata personalä
Prima întâlnire între Francise §i Elisabeth Amelie Eugenie von Wittelsbach (Sissi, sau Elisabeth) a avut loc în Bad Ischl. Printesa Elizabeth a fost aläturi de mama §i sora, printesa Helena în aceastä vizitä pentru a-1 întâlni pe veriçorul lor Francise Iosif I. Originar împâratul a intentionat sä se cäsätoreascä cu printesa Helena fiind chiar §i logoditi. Dar îndrâgostindu-se de sora mai micä, Francise Iosif I s-a räzgändit §i 1-a ales pe printesa Elisabeth ca nevastä.97
Tänärul domnitor Francise Iosif I (douäzeci §i trei de ani) §i printesa Elisabeta (çaisprezeee ani) s-au logodit la 24 aprilie 1854, iar încâ acelaçi zi spre disearä s-au cäsätorit la Viena. Au avut patru copii: Sofia Friderika, Gizella, Rudolf §i Maria Valeria. Cäsnicia lor nu a fost fericitä, deoarece împârâteasa Elisabeth nu a petrecut mult timp la curtea din Viena, ea a évitât §i contactul cu mama soaerä. Familia de Habsburg a fost lovitä de o serie de tragedii, prima fiicä (Sofia) a mûrit la vârsta de doi ani, iar unicul fiu Rudolf (1858-1889) s-a 98 sinucis.
împârâteasa Elizabeth este descrisä de biografi ca o femeie deosebit de frumoasä, dar räsfatatä care nu dorea sä-§i faeä treaburile oficíale §i protocolare. Sissi a fost o femeie plinä de contradictii. Haslip speculeazä pe o boalä misterioasä a împârâtesei (dar farä sä-1 numeascä concret) care ar fi putut fi probabila cauzä pentru distantarea ei de Francise Iosif. Probabil cä aici este vorba despre narcisismul §i histeria lui Sissi. împârâteasa Elizabeth a cälätorit mult locuind în diferite rezidente imperiale, vizitând adesea Ungaria fiind tot mai rar, parcä numai /\ · · · 99 in vizitä la Viena.
Impärätul nu a avut multe relatii de dragoste în timpul cäsniciei sale eu Sissi, dar totuçi douä doamne meritä a fi mentionate. Prima era tänära vienezä Nahowski Anna. Francise Iosif avea patruzeci §i cinci de ani când a facut cunoçtintâ eu ea în timpul unei plimbäri în parcul Schönbrunn în 1875. Din moment ce împârâtul va insista, cunoçtinta celor doi se va dezvolta într-o relatie amoroasä.
Situatia era complicata pentru cä tânâra Anna de cincisprezece ani, era märitatä. Cu timpul ea va cumpära din banii primiti de la împârât o vilä mai micä aproape de Schönbrunn eu accès special (trapä) pentru vizitele secrete ale împârâtului. Cei doi se puteu întâlni doar foarte rar mai ales vara dis-de-dimineatä în secret, pentru cä iarna împârâtul era la Viena.
Aventura a fost tratatä cu multa discretie de cei care cunoçteau situatia. Aceastä relatie a durât (cu unele întreruperi) aproape paisprezeee ani, adicä pânâ în 1888. Când relatia lor sa a Anna era gravidä, astfel a fost chematä la Burg pentru negocieri. Ea a cerut 200 de Guldeni amintind copii care puteau sä fie de la împârat. Ea va primi suma de bani de la directorul general al fondurilor familiei Habsburg pentru a tine în secret în continuare relatia ei eu Francise Iosif. 100
Anna era de fapt nemultumitä datoritä faptului cä între timp era tot mai evident cä împârâtul avea o aventura cu actrita de la Burg (Katharina Schratt). Singura sursä despre relatia Annei eu Francise Iosif a fost jurnalul Annei publicat în anii 1970. Anna nu îl aminteçte pe numele säu pe împârat §i nu serie nici despre demnitätile acestuia dar faptul cä erau mai mult decât prieteni va reieçi ciar din cele scrise în jurnal: "El m-a tras cu forta spre patul meu." 101
Actrita Katharina Schratt era a doua doamnä cu care Francise Iosif avea o relatie amoroasä. Acestä aventura a împârâtului a început încâ de atunci când era împreunâ eu Nahowski Anna. Actrita era atunci eu douäzeci §i cinci de ani mai tänärä decât Francise Iosif. Dar de data asta nu mai era nevoie ca cei doi sä se ascundä, pentru cä toatä curtea §tia despre aventura celor doi. Ambele doamne (Anna §i Katharina) au fost tolerate de Sissi care î§i vedea de treburile ei probabil bucurându-se cä Francise Iosif nu este singur timp ce ea cälätorea peste tot în lume.102 în urmätoarea sectiune sunt prezentate aspecte din contextul politicoistoric al regimului de la Viena.
Francise Iosif I §i contextul politico-istoric
Francise Iosif I a fost descris de contemporanii säi ca un birocrat cenuçiu §i totu§i în timpul domniei sale a fost atinsä apogeul culturii intelectuale din Austro-Ungaria. împârui avea o enormä capacitate de muncä, iar religiozitatea sa profundä §i conçtientizarea misiunii sale imperiale (Gesamtstaat) au fost legendäre încâ în timpul vietii sale. în privinta opiniei politice, Francise Iosif I a fost un ultra-conservativ §i pentru cä gândirea sa a fost adânc pätrunsä de spiritul imperial, el nu a putut întâlege de fapt niciodatä rolul §i idea miçcârilor nationale de la sfârçitul secolului XIX.103 începutul domniei sale (de fapt primii zece ani 1849-1860) este cunoscutä în istoriografie §i sub numele de "epoca neoabsolutistä" în Transilvania §i în Monarhia Habsburgicä.
Ce fel de premise aräta epoca neoabsolutistä dupä revoluta din 1848? Odatä ce revoluta din 1848 a luat sfârçit în 1949, aristocratia imperiului austriac se vedea pus în faja asigurärii unor perspective politico-juridice pentru viitorul säu §i a popoarelor din cuprinsul säu. Astfel de perspective erau restabilirea cât mai rapidä a ordinii §i päcii interne, adicä reasigurarea stabilitä^ii statului, pe de o parte, iar pe de altä parte, elitele imperiale lucrau la formule de organizare politico-administrative care sä excludä pe viitor repetarea unor eventuale revolu^ii.104
în plan politic, Curtea de la Viena íncerca sä controleze tendin^ele nationale ale popoarelor din imperiu care s-au manifestât liber în condi^iile revolu{iei din 1848. Revoluta a condus la conflicte ireductibile, care erau imposibil de solu^ionat prin compromisuri reciproce în variantele propagate de diferitele miçcâri nationale care adesea insitau la continuarea §i dezvoltarea ideilor din 1848. Conducätorii monarhiei erau convinçi de faptul cä libertäre generate în mod neaçteptat societä^ii prin schimbärile revolucionare au générât doar problème §i disfunctii majore statului §i institujiilor de bazä.
Totodatä, elitele de la Viena au fost nevoi^i sä se confrunte §i eu faptul cä situaba problematicä de dinaintea revolu^iei a condus la izbucnirea acesteia. Acest tip de pragmatism politic ducea la ideea necesitätii modernizärilor, a reformelor §i schimbärii, prin acele modalitä^i §i în acele segmente ale vie^ii publice care însâ sä nu ameninje nicidecum stabilitatea politicä necesarä imperiului. Viena era în cäutarea unor formule politice care sä asigure §i coexistera liniçtitâ a diferitelor componente ale imperiului.105
Ce fei de träsäturi de bazä a avut regimul Habsburgic în perioada 1849-1860? Dacä este sä etichetäm epoca neoabsolutistä prin câteva träsäturi, atunci cuvântul absolutism este potrivit pe de o parte, iar pe de altä parte se potrivesc cuvintele, modernizare §i reformism pentru descrierea regimului. Pe baza premiselor evócate în alineatul de mai sus, se poate observa cä absolutismul, modernizarea çi reformismul nu numai cä sunt niçte träsäturi esen^iale între 1849-1860 în Monarhia Habsburgicä, dar acestea sunt totodatä concept care oarecum se §i contrazic.106 Atunci râmâne de considérât cum funetionau aceste concepte în aparatura politicä §i administrativä al imperiului dacä de fapt acestea se contraziceau?
Caracterul absolutist §i centralizat al regimului a fost vizibil la nivelul vie^ii politice, al stilului de guvernare vienez, al rela^iilor dintre autoritär, stat §i societate. A§adar diferitele orientäri contemporane politice, artistice §i sociale, dar mai ales generaba care a organizat evenimentele din 1848-1849 au rämas în continuare profund nemultumiji pentru cä revoluta nu le-a adus de la o zi la alta realizarea obiectivelor §i ale idealurilor lor. A§a se explicä simplificat modul de coexistentä "for^atä" într-un cadru strict neoabsolutist aie diferitelor orientäri politice, de fapt chiar rivale între ele de dupä revoluta din 1848, timp de mai mult de un deceniu în Monarhia Habsburgicä.107
în cea ce prívente modernizarea §i reformismul, ca celelalte träsäturi de bazä ale regimului, acestea s-au manifestât în principal în domeniul economiei, al învâtâmântului, culturii, justi^iei §i administrate!. Este de precizat cä aceste aspecte réformiste erau doar orientative pentru obiectivele politicienilor conservatori.108 Fiind la conducerea imperiului la acea orä oarecum râmâne o situare deschisä §i astäzi ce era mai bine de facut atunci, adicä se pot formula întrebâri de genul: cât de viabile au fost solubile alternative propuse de cei care criticau regimul? Cât de realiste §i de practicbile erau acestea într-adevâr atunci? O are erau solubile propuse de opozifie capabile sä facä fa{ä cu adevärat problemelor complexe ale monarhiei? Aceste întrebâri rämän retorice în aceastä lucrare.
Francise Iosif I devine împârat din decembrie 1848. Reprezentänd autoritatea supremä executivä §i legislativä în monarhie, împâratui a fost ajutat de un consiliu imperial în luarea deciziilor mai complexe. Alexander Bach, ministrul de interne devine atunci un actor central §i sub autoritatea sa se aflau guvernatorii provinciali ai imperiului, care erau direct subordinate Vienei. Astfei din punct de vedere politico-administrativ provinciile de coroanä cum ar fi Boemia, Dalma^ia, Galicia, Ungaria, Transilvania, Voivodina Särbeascä §i Banatul Timiçan, Bucovina, etc. erau direct dependente de centru.109
Populaba româneascâ locuia în Transilvania, Voivodina Särbeascä, Banatul Timiçan, §i Bucovina sub regimul Bach. Prin únele inova{ii administrative cum ar fi crearea Voivodinei Sârbeçti §i Banatului Timiçan sau despär^irea Bucovinei de Galicia s-a urmärit de fapt asigurea unui control mai bun al capitalei austriece în teritoriu. Prin construirea unui aparat administrativ centralizat guvernul austriac s-a sprijinit pe birocra^ia imperialä dar astfei a revocat în principal independent §i constitutionalitatea câçtigatâ de la natiile active în 18481849. De exemplu prin dezvoltarea bazelor unui stat civil s-au desfiintat consiliile judetene §i municipale pe tot teritoriul Ungariei istorice care a fost divizatä administrativ în mai multe pärti. Transilvania §i Cro^ia au fost tratate separat administrativ de câtre administratia vienezä iar zona de frontierä din Ungaria a primit un statut administrativ militar aparte.
întregul sistem imperial s-a bazat pe o birocra^ie foarte vastä. Guvernatorii, demnitarii §i generalii care au fost denumifi în teritoriu erau originari din alte provincii ale imperiului §i aceçtia nu aveau legäturi directe cu elitele locale. Aceçtia nu cunoçteau de obicei nici interesele specifice ale zonelor reprezentate spre Viena.110
Anumite mäsuri birocraticeçi administrative imperiale au avut efectul unei germanizäri semnificative: limba de administradle §i cea oficialä a devenit germanä. Totodatä a fost introdus Codul austriac, impozitarea centralizatä, sistemul de mäsurare a fost standardizat §i sistemul de învâtâmânt reínnoit (cu cele opt clase liceale §i bacalaureatul la urmä) iar în acelaçi timp a fost redus numärul de §coli cu alte limbi de predare decât cea germanä.
Revolu^ionarii din Ungaria s-au opus noilor reglementäri austriece prin rezistentä deschisä (de exemplu Jubál Károly §i Zsuzsanna (sora mai micä a lui Kossuth) fiind în contact cu Noszlopy Gáspár §i Gasparich Márk organizau revoltele). Aceste révolté cum §i cele organízate în Transilvania (de exemplu conspiratia de genul Makk; în centrul rezistentei din Secuime a fost Török János, profesorul Colegiului Reformat din Târgu Mure§) vor fi înâbuçite de institutiile statului imperial.111
Polira oraçelor, jandarmeria (apare din anii 1850 §i în Transilvania) §i polira secretä supraveghea atent populaba pentru a îndeplini prompt dispozi^iile de la Viena cu ajutorul unor instituai moderne, exacte chiar, de urmärire a suspectilor, delicven^ilor sau a oricärui potential inamic al imperiului. Acestor aparaturi moderne ale statului Ii s-au adäugat §i alte mäsuri speciale cum ar fi regimul dur de supraveghere a presei în teritoriu, proclamarea stärii de asediu introdus în timpul revoluti sau neacordarea de autoriza^ii pentru întrunirile în public mai ales pentru acelea cu caracter dubios sau politic.
O altä formä de rezistentä practicatä în Ungaria era cea pasivistä, în frunte cu Deák Ferenc care linie va duce la Compromisul Austro-Ungar din 1867. Dar §i liderii revolu^iei române din 1848-1849 din Transilvania erau nemultumi^i din cauza situa{iei politico-administrative §i datoritä sistemului represiv austriac. Liderii români revendicau în continuare gruparea românilor din imperiu într-o singurä entitate politicä subordonatä direct capitalei austriece. Respingerea peti^iilor §i memoriilor adresate autoritä^ilor imperiale vor genera dezamägiri printre români, dând naçtere sentimentului cä succesele victoriei obtinute aläturi de austrieci le-au fost luate pe nedrept. Tóate aceste neajunsuri §i fusträri din teritoriu vor duce treptat la eriza regimului Bach.112
Bilan^ul regimului Bach113
Se poate remarca cä reorganizarea statului, institu{ionalizarea imperiului §i refórmele realízate din perioada neoabsolutistä deçi s-au introdus farä concursul societä^ii sau adesea chiar în opozifie clarä fa^â de aceasta, totuçi au reprezentat pentru Ungaria, Transilvania, Voivodina Sârbeascâ, Banatul Timiçan, §i Bucovina un fel de progres European în sensul modernizärii generale, al societä^ii §i al statului. Tóate aceste remarcäri trebuie väzute atât în raport cu scurta perioadä de victorie a puterii revolucionare cât §i cu strueturile premoderne statale ale unui imperiu care încerca sä se renäscä din propria sa cenuçâ §i pe plan European.
într-un anumit sens §i în mod paradoxal, regimul Bach a avut unele efecte prin care de fapt a consolidât unele schimbäri prefigúrate la 1848, bineínjeles, prin metode total diferite dar §i cu rezultate pozitive mai persistente decât momentul puterii revolucionare ar fi putut crea vreodatä, fiind doar un scurt moment al genialitä^ii în istoria Europei. însâ Alexander Bach §i functionarii säi nu a reuçit pe deplin cu modernizarea §i reformarea imperiului pentru cä profesionalismul institu^iilor administrative a fost adesea suspendat spre societate prin arbitrariul §i provizoratul inerent sistemului centralizat §i absolutist. Astfel guvernarea prin dispozitii secrete trimise din capitala austriaeä functionarilor sträini în teritoriu, dar §i faptul cä împâratui putea ori de câte orí sä emitä §i sä retragä rezolu^ii farä nici un control al eficientei acestora a subminat functionalitatea aparatului administrativ.
Practicile întretinute de sistemul politic de la Viena au dus la eriza sistemului politicoadministrativ din imperiu mai aies datoritä lipsei transparent politice §i din cauza neimplicärii societä^ii în rezolvarea problemelor din viaja publicä. Totodatä pe plan extern Austria va pierde Lombardia în räzboiul cu Franja §i Sardinia în 1859. înfrângerea militará suferitä de Viena 1-a convins pe Francise Iosif I cä regimul politic introdus în anii 1849-1851 nu era destul de eficient sä asigure condijiile necesare dezvoltärii optimale a monarhiei. Aceçti factori interni §i externi vor accéléra sfârçitul regimului Bach în anii 1859-1860.
Pentru instaurarea unui nou regim unde actul guvernärii putea sä devinä mai eficient cum a fost sub regimul Bach era necesarä gäsirea acelor solujii prin care societatea sä fie introdusä în luarea deciziilor politice. împâratui nu dorea ca prin nemultumirile interne sä pericliteze stabilitatea statului, deci va decide pentru reorganizarea imperiului prin reforme destituindu-1 pe ministrul Bach.
Instaurarea regimului liberal (1860-1866) în Monarhia Habsburgica
Francise Iosif I a émis douä acte cu valoare constitutional: Diploma din octombrie 1860 §i patenta din februarie 1861. Pe aceste acte se va baza noua organizare a imperiului, ele au fost în mod evident mai liberale decât cele din perioada anterioarä. Anumite puñete din Diploma din octombrie 1860 au restabilit de fapt únele pre-conditii din 1848 §i s-a preconizat perspectiva unui Parlament cu competente reduse (de exemplu acesta nu putea decide despre impozite §i nici despre efectivele de novici din armatä).114
A fost schimbatä §i organizarea administrativ-teritorialä a imperiului: s-au desfiintat cele cinci districte §i Voivodina Särbeascä create în perioada Bach. Totodatä s-a restabilit sistemul de judete, Cancelaría Federalä §i Consiliul la nivel guvernamental.
Patenta din februarie 1861 prevedea dezvoltarea unui sistem politico-administrativ unde Dietele provinciale erau subordonate Adunärii Imperiale bicamerale (Reichstag) în care flecare provincie trimitea propriul säu reprezentant. Cu tóate cä Adunarea Imperialä avea deja §i anumite drepturi constitutional, aceasta a fost încâ limitatä în drepturile sale.
Reichstag-ul a avut 343 de locuri în total din care 9 au fost alócate Croatiei, 26 Transilvaniei, 54 Cehiei iar 85 Ungariei. De§i (în conformitate eu patenta din februarie 1861) numärul reprezentantilor austro-germani nu a fost dominantä în Adunarea Imperialä, totuçi în aceastä constelatie, diferitele natiuni puteau fi dejucate unul împotriva celuilalt pentru atingerea obiectivelor austriece.115
Astfel reprezentantii partidelor reuniti în parlamentul maghiar care a fost convocatä în conformitate eu patenta din februarie în 1861 a respins idea Reichstag-ului. Rivalitatea alterna între principalii lideri ale celor douä partide majoritare din Ungaria conduse de Deák Ferenc §i Teleki László în vara anului 1861. De§i cu sinuciderea lui Teleki, partidul condus de Deák a învins cu un procentaj de 155:152, dar în acele conditii Francise Iosif I nu mai dorea sä negocieze. împâratul a suspendat parlamentul maghiar §i constitutionalismul în august 1861. Domnitorul a interzis §i convocarea consiliilor judetene §i a anuntat provizoratul.116
Care erau reacjiile §i atitudinile românilor din Transilvania §i din Banat? Intelectualii români din Transilvania reacjioneazä printr-o activitate politicä intensä în faja noilor perspective care se ofereau în teritoriu. Elitele ardeleni româneçti promulgau acum idea federalismului istoric specificänd cä ei sunt pentru autonomía Transilvaniei. Acelaçi Strategie va fi urmatä §i de elitele româneçti din Banat, care fiind confruntati cu perspectiva unirii provinciei cu Ungaria, se subscriau la formula autonomiei Banatului. Dar în noua situadle, Francise Iosif I trebuia sä urmeze lógica ideii restaurärii entitäjilor politico-administrative istorice prin urmare trebuia sä schimbe anumite mäsuri absolutiste fa{ä de Ungaria. Astfel comitatele din Partium §i Banatul vor revini sub autoritatea capitalei maghiare.117
în Transilvania se dezvoltä treptat o miçcare politicä coerentä ale cärei efecte vor ajunge la tóate straturile societäjii româneçti pe cale de dezvoltare. Aladar se autosesizeazä elita intelectualä laicä romänescä, adicä funetionarii, avoca^ii, juri§tii, profesorii §i ziariçtii. Aceçtia vor cocura cu elitele bisericeçti în ceea ce prívente preluarea conducerii luptei nationale. în plan cultural asociadle nou înfiintate au avut rolul de popularizare în toate straturile societä^ii a culturii, literaturii §i §tiin{ei, precum §i a ideologiei nationale. Cea mai renumitä asociale a fost ASTRA (1861).
La fel ca §i în cazul elitelor maghiare, programul politic románese s-a bazat pe principiile din 1848. De exemplu, în memoriul din decembrie 1860, românii revendicau recunoaçterea egalä în drepturi a najiunii lor cu celelalte, congres national, numirea unuei persoane de etnie românâ în funefia de cancelar, dietä aleasä §i nu în ultimul rând, introducerea limbii române ca limbä oficialä în Transilvania. Aceste revendicäri politice vor fi repetate la conferinjele nationale întrunite în anii 1861 §i 1863.118
Au fost unele exceptii în sensul participärii active în viaja politicä cum au fost unii dintre bänäjeni119 sau cei din Zärand.120 Românii din Ungaria au ales participarea la viaja politicä §i au reuçit sä objinä 19 locuri de députa# în alegerile pentru dieta maghiarä jinutä în 1861. Totodatä ei au mai primit patru locuri de reprezentanji în camera superioarä din Parlament iar §i guvernul maghiar a desemnat încâ patru români în pozijia de comiji supremi, adicä un cäpitan de district, în comitatele unde populajia romäneascä era majoritarä.121
Mäsurile de decentralizare, ca de exemplu mutarea autoritäjii politico-administrative spre bazä, erau contracarate prin deeiziile Parlamentului central din Viena care avea rolul de a decide §i despre probleme cu caracter general. Noul prim-ministru, Anton von Schmerling a încercat încâ de la începutul carierei sale sä îmbine centralismul cu autonomía localä, pe o bazä constitutional §i reprezentativä într-un sistem federalist. Totu§i modul de guvernare practicatä de ministru era provizoratul care se poate caracteriza §i prin metodele temporare utilízate, devenind un interval de timp oarecum ciudat în istorie, deoarece nu s-a restabilit nici situaba precedentä din 1850.122
Premisele compromisului austro-ungar din 1867
Pentru a reduce tensiunile interne ministrul Schmerling se va folosi de pretextul extern care s-a oferit ín 1864. Astfel când regele danez ocupä Schleswig §i Holstein, austriecii vor lupta în räzboi aläturi de Prusia. Trupele austrice sunt victorioase ocupänd peninsula Jüt. Deçi aceastä victorie este chiar binevenitä în Viena, prin acest succès Bismarck s-a hotârât de fapt sä uneascä Germania sub egida Prusiei, adicä §i cum se va clarifica mai târziu cu ajutorul Casei de Hohenzollern. Astfel Habsburgii au primit Holstein-ul care fapt va oferi mai târziu un pretext armatei pruse sä îl atace pe Francise Iosif I.123
împâratul a purtat negocieri secrete cu Deák Ferenc încâ la sfârçitul anuluil864 în vederea atingerii unui compromis cu partea maghiarä. Apponyi György a prelucrat propunerea sa de compromis pe baza legilor din aprilie unde s-a propus ca política externä, de apärare §i finantele sä revinä gestionärii comune §i controlul constitutional sä fie exercitat de doi delegati independenti ale justitiei.
Cu toate cä proiectul lui Apponyi a fost respins de împârat atunci, dar chiar aceste principii s-au realizat în Compromisul din 1867. Açadar compromisul s-a concretizat de fapt în urma a mai multor reforme constitu^ionale eçuate în Imperiul Habsburgic. Sub noua organizare imperialä propusä de guvernul din Ungaria care era oricum dominatä de maghiari, Pesta urmärea sä atingä drepturi egale cu guvernul de la Viena. Deák a scris faimosul säu "Articol de paçti" în Jurnalul din Pesta în care a afirmiat cä daeä se va restabili constitutionalismul §i daeä política externä, de apärare precum §i finantele necesare pentru primele douä vor fi comune, atunci partea maghiarä este dispoibil la o reconciliere istoricä cu
* · 124
austriecii.
între timp ministrul Schmerling a fost destituit de împârat, iar în 1865 s-a convocat din nou parlamentul fiind întreruptâ din cauza räzboiului pruso-austriac. Imperiul Austriac avea 13 state de partea sa, dar a fost nevoitä sä lupte pe douä fronturi împotriva Regatului Prus, care avea 16 state pe partea sa. Izolatia politicä a Austriei a început de fapt din 1854 când dupä înfrângerea din Räzboiul Crimeii, Francise Iosif I a pierdut încrederea ruçilor, iar în 1856 Austria (Tratatul de pace de la villafranca) trebuia sä cedeze Lombardia Regatului Sardiniei.125
Aceste înfrângeri au condus aläturi de înapoierea tehnologicä a armatei la o nouä catastrofa militará pentru Viena la cea din data de 3 iulie 1866 în Königgrätz. De§i trupele austriecie mai erau în stare sä continue o luptä de rezistentä dar situatia politicä internä din imperiu, adicä teama de a pierdere Ungaria, a convins guvernul austriac sä semneze Tratatul de pace de la Praga la 23 august. Astfel Austria a päräsit pentru todeuna Confederaba Germanä §i totodatä trebuia sä cedeze Holsteinul Prusiei.126
Compromisul era deci pe de o parte §i o încercare de a rezolva disensiunile interne datorate räzboiului austro-prusac, iar pe de altä parte, guvernul de la Viena spera cä astfel va reuçi sä calmeze agitable interne ale diferitelor nationalitä^i din imperiu. între timp mai mul^i foçti revolucionan austrieci, germani §i maghiari au devenit politicieni de carierä, iar dieta ungarä §i-a consolidât treptat pozijia fa{ä de Viena.127
Datoritä noilor împrejurâri politice interne §i externe prezentate mai sus, Francise Iosif I avea tot mai multä nevoie §i de sprijinul celorlalte na^ionalitäti care erau mai pu^in integrate din punct de vedere socio-economic decât celelalte na^iuni care având prioritä^i istorice, legale au fost mai bine etablate, aça cum erau maghiarii, cehii sau croa^ii. Astfel Viena a început un fei de Strategie politicä secretä de men^inere a echilibrului între diferitele popoare prin care se baza pe sustinerea românilor, slovacilor, rutenilor sau sârbilor, mai ales atunci când natiuni precum maghiarii, croa^ii sau cehii cäutau sä-§i extindä vehement autonomía lor actualä.128 Aceste tactici de ínteres politic între Viena §i diferitele natiuni ale imperiului au condus la un cerc vicios, deoarece la rândul lor maghiarii, cehii §i croa^ii räspundeau cu o politicä de pasivitate, nefiind prezenti la dezbateri importante, combätänd în acest mod regimul mai ales atunci când guvernul de la Viena dorea sä-§i realizeze propriile initiative în teritoriu cu sprijinul noilor aliati în dezvoltare.
In consecin^ä, Viena nu putea activiza întreaga societate în scopul scoaterii imperiului din eriza generalä în care se afla regiumul. însâ datoritä schimbärilor politice europene pe plan electoral s-au oferit douä variante: utilizarea censului ridicat în ideea cä majoritatea popula^iei nu a era încâ pregätitä din motive socio-economice sä participe activ la viaja politicä (acest sistem a fost impus prin Convenga de la Paris în Principatele Unite între anii 1858 §i 1864) sau cealaltä variantä a censului scäzut care a fost introdusä de Alexandru loan Cuza la 1864 în Principatele Unite, sau un ait exemplu este cel folosit de guvernul austriac la alegerile pentru dietä în 1863 în Transilvania. A§adar în acord cu situaba generalä din Europa §i în baza intereselor proprii, puterea de la Viena a început schimbarea sistemului traditionalist a "celor trei natiuni" care la momentul respectiv erau beneficiarii drepturilor politice în Transilvania. Astfel dreptul de vot urma sä nu se mai lege de apartenenja unui grup anume favorizat, ci pe venit cum §i contribuya (intelectualä §i materialä) adusä de flecare individ în parte la sustinerea societä{ii.129 Ca urmare dreptul de vot depindea de cuantumul impozitului plätit de alegätor. A apärut deci dilema nivelului ideal, adicä trebuia luatä o deeizie exaetä la ce fei de sumä sä fie stabilitä censul în Transilvania?
Transilvania între anii 1863 çi 1867
In continuare urmeazä o scurtä analizä despre cazul Transilvaniei în conformitate cu factele politico-istorice prezentate mai sus. în noile condi^ii pentru combaterea opozifiei majoritare maghiare din Transilvania, Viena s-a putut baza strategic în afarä de saçi,130 §i pe români, care la rândul lor, fiind într-o situare politicä inferioriarä, erau interesa^ în anumite schimbäri prin care aveau sä-§i optimizeze pozi^ia ini^ialä. Censul stabilit de Viena erau de 8 florini la 1863 pentru Transilvania. Acest nivel a adus atunci la vot un numär de 78.000 de persoane.131
Strategie, românii au considérât acest nivel mult prea ridicat §i au cerut schimbarea legärii censului de situaba materialä a alegätorului, adicä ei propuneau o nouä condyle unde numärul fieeärei nationalitä^i sä fie proportional cu ponderea numérica. Pentru partea maghiarä acest cens era considérât prea scäzut iar tactica lor dicta sä protesteze §i contra unei majori tä^i bazatä numai pe numär pentru cä aceastä condyle era nefavorabilä pentru elita politicä §i socialä tradi^ionalä a provinciei.132
Dieta Transilvaniei de la Sibiu a fost convocatä în douä sesiuni, în anii 1863-1864. In mod evident alegerile desfa§urate în 1863 pentru dietä au adus un rezultat favorabil (48 deputa^i români, 44 maghiari, 33 saçi) pentru guvernul austriac care în climatul politic de atunci a devenit o mäsurä foatrte eficientä centrului, deoarece prin obfinerea majoritä^ii româno-sâseçiti Viena putea acum echilibra puterea opozi^iei maghiare din Transilvania.
în noua situate politicä din Europa dieta §i diferitele organe oficíale, trebuiau sä fie reorganízate pe baze reprezentative, deci guvernul austriac putea sä profite prin elitele româneçiti mai ales atunci daeä Viena reuçea sä asigure conditii §i termeni électorale cât mai democratice românilor. Deci censul trebuia sä fie preconceput în aça fel încât numärul ridicat al românilor sä cápete accent politic cât mai valoros, pentru ca Viena sä poatä realiza cât mai eficient propriile sale strategii pe plan local. Açadar Viena va alege varianta censului scäzut pentru alegerile din Transilvania. Dar în pofida apartenen^ei sale democratice, utilizarea metodei censului scäzut a întârit de obicei autoritarismul puterii centrale austriece.133
Rezultatele otyinute în alegerile pentru dietä aratä încâ douä lucruri relevante: cä censul acordat de Viena s-a conformât doar condi^ionat necesitä^ii politice actúale a provinciei §i cä acest fapt s-a întâmplat în mod evident în baza men{inerii intereselor strategice austriece în Transilvania anului 1863.134 Drept consecintä guvernul austriac nu a redus censul din bunävoie democraticä dar mai mult din oportunitate politicä pentru cä nu a avut sprijinul maxim al boierimii conservatoare (nobilimea maghiarä) açadar puterea centralä a lärgit baza de alegätori în speranta cä acesta va fi mai cooperativä cu Viena.
Totodatä se mai poate observa în legäturä cu problema electoralä din 1863 cä alegätorii români din acest an nu au mai fost {äranii iobagi care de fapt au oferit baza rezistentei româneçti la revoluta din 1848. Elitele rurale sau restructurât treptat datoritä progreselor economice §i culturale care mergeau mânâ în mânâ eu reforma agrarä. Astfel apare sensul ideologic national mai coerent fiind oferitä §i coordonatä de elitele româneçti. A§adar nivelul national románese va primi o nouä calitate de militantism conform perioadei istorice moderne depâçind treptat nórmele resentimentelor etnice §i sociale elementare care au fost dominante în perioada anterioarä. Scurta activitate a dietei eu majoritate româneascâ de la Sibiu a fost realizatä ca un impuis pozitiv de cätre actorii politici na^ionali care au putut testa eficienta programului lor.135
în consecin^ä s-au näscut douä acte legislative cu caracter preponderent politic compensatoriu, adicä mai exact: legea care ridicä limba românâ la nivel oficial în Transilvania aläturi de celelalte limbi adicä maghiara §i germana §i legea care consacra "(...) efectuirea egalei îndreptâtiri a na{iunii române §i a confesiunilor ei" eu celelalte na^iuni cu statut aparte din monarhie.136
Noii alegätori din 1863 nu au putut constituí o forjä majora sub raport socio-economic. La ora aceea ei au fost o unealtä politicä în manevrele unui regim centralist care a rämas farä sprijinul clasei politice tradi^ionale. Era evident cä succesul atins prin controlul Vienei nu putea fi de lungä duratä.137 Totodatä se poate cerceta în continuare în ce mäsurä o astfel de lärgire rapidä a dreptului de vot era capabil sä garanteze autoritate localä §i constitutionalism real sistemului care îl aplicase? întrebarea râmâne retoricä.
Printr-o deeizie imperialä din decembrie 1864 a urmat un ait succès desfaçorându-se paralel cu cele legislative, adicä ridicarea bisericii ortodoxe din Transilvania la rangul de mitropolie. Consolidarea bisericii ortodoxe în Transilvania a asigurat elitei ardelene româneçti beneficii majore pe plan confesional, cultural §i educacional. Treptat s-a dovedit însâ cä la scara imperiului nu ajungea suportul fa{ä de Viena de cätre national itä^i cum erau românii, rutenii, slovacii §i saçii în condi^iile în care maghiarii, croa^ii §i cehii §i-au men^inut permanent opozijia. Pentru a coriga acest impas, guvernul de la Viena s-a decis pentru o reorganizare a monarhiei dupä o altä formulä.138
Neajunsurile regimului Schmerling au condus la o nouä schimbare de regim a cäror linii s-au conturat între anii 1864 §i 1866 în Transilvania, deoarece în 1865 ministrulpreçedinte Schmerling a fost demis din funche. A§adar a început o fazä de negocieri care s-a terminât în 1867 odatä cu introducerea noului regim dualist. Acest regim s-a axat pe colaborarea austriecilor eu maghiarii. Viena spera cä astfel va primi partneriatul nobilimii maghiare în guvernarea imperiului.139
Primele efecte ale acestei reorientäri a politicii guvernului austriac s-au materializat în Transilvania prin închiderea activitä^ilor dietei de la Sibiu care a fost dizolvatä în septembrie 1865. Paralel cu acest act s-a convocat o nouä dietä la Cluj. Aici s-a dezbätut una din cererile de bazä a parçii maghiare fonnulat la negocierile cu guvernul austriac, adicä problema unirii Transilvaniei cu Ungaria. De data aceasta condi{iile électorale au fost schimbate în directa conservatoare pentru a favoriza candidal maghiari. Aladar dieta cu majoritate maghiarä a votat pentru uniré iar o parte dintre fruntaçii români vor intra în pasivitate.140
Reacjiile la nivelul miçcârii politice româneçti aratä cä dupä succesele otyinute în anii 1863 §i 1864, insatisfactia era foarte mare fa{ä de noua situatie de la sfârçitul anului 1865. Dupä acestä experientä de §oc o parte dintre elitele româneçti în frunte cu Andrei Çaguna au dezvoltat o linie politicä a compromisurilor, adicä ei au acceptât noua situatie dar totodatä sau sträduit sä otyinä succese pragmatice pentru români. Ei au încercat sä renegocieze un cadru semi-institutional pentru autonomía cultural-na^ionalä a românilor la nivelul çcolilor §i bisericilor. Deçi tactica activistä a lui Çaguna §i al asocia^ilor säi cum erau Mirón Românul §i Vasile Manga a fost privit cu scepticism de al{i politicieni români în privin^a perspectivelor concrete. Totuçi men^inerea acestei linii au adus beneficii concrete pe plan cultural §i national românilor.141
Intelectualii laici cum au fost loan Ra{iu, Ilie Mäcelariu §i George Bari{ au reuçit sä le reprezinte pe români la conferin^e nationale. Aceçtia nu au acceptât noile decizii politice ale dietei de la Cluj. Aceste elite au contestât din principiu legitimitatea noilor reglementäri politice §i au respins concis orice fei de reconciliere în acest sens. Manifestärile tacticii pasiviste s-au concretizat îndeosebi prin proteste adresate chiar împâratului cum a fost de pildä memoriul din decembrie 1866 în care se cerea solemn reinstaurarea autonomiei Transilvaniei.142
Dispútele între activiçti §i pasiviçti s-a desfaçurat intens în Transilvania. Aici vor domina pasiviçtii care vor încerca sä convingä intelectualitatea româneascâ §i cu argumente politice legate de evenimente marcante de atunci cum era independent României. Dar §i legea Toefort era intens discutât. Odatä cu venirea la guvernare al prim-ministrului Tisza Kálmán 1875-1890 regimul dualist devine mai pu^in tolerant fa{ä de minoritäti. Tisza reprezenta o nouä generate mult mai traditionalistä fa{ä de predecesorii liberali143 care au promulgat legea na{ionalitätilor.
Compromisul austro-ungar din 1867
înfrângerea suferitä de Austira la Bätälia de la Königgrätz (1866), problemele grave financiare §i eçecul realizärii unificärii germane mari (Grossdeutschland) 1-au convins la urma urmei pe Francise Iosif I sä trateze din nou cu maghiarii.144
Dupä mai multe luni de negocieri a fost íncheiata "compromisul" (Ausgleich) din februarie 1867 prin care s-a fondât Dubia Monarhie austro-ungarä. Datoritä implementärii acestui act majoritatea românilor din monarhie, cu excepta celor din Bucovina, s-au regäsit în partea maghiarä a imperiului. Astfei pe längä noile decizii provenind din negocieri, relatiile legale de bazä íntre cele douä natiuni au fost reglementate pe baza Sanctiunii Pragmatice. în conformitate eu Ausgleich-ul împâratul a recunoscut legile din 1848 §i a desemnat din nou un departament ministeral responsabil maghiar în frunte cu Andrássy Gyula.145
Francise Iosif I a acceptât recomandärile consultantilor säi §i a avut grijä sä pästreze garantiile regale de bazä fatä de negociatorii maghiari în compromisul încheiat. Astfei anumite drepturi au rämas în continuare prerogativä regalä (dreptul presanctionärii fatä de dieta maghiarä, dreptul la conducerea armatei §i dreptul la dizolvarea dietei maghiare înainte de acceptare a bugetului). De fapt prin pästrarea acestor trei garantii regale, împâratul Francise Iosif I §i-a asigurat o influetä mai mare asupra guvernului §i dietei maghiare decât înainte de 1848.146
Totuçi partea austriacä a monarhiei a résinait direct dupä încheierea compromisului manevrele politice ale guvernului maghiar care a blocat anumite reforme interne propuse de Viena. Exemplu: Pesta a blocat finan^area modernizärii armatei, vroind sä previnä astfei ca acesta sä nu cumva sä poate fi folosit contra maghiarilor, deoarece armata era controlatä în principal de austrieci.
Cele douä {äri erau reorganízate în douä state separate, având propriile constitu^ii, parlamente, administratii §i militii. Austria §i Ungaria aveau acelaçi suveran, iar ministerele pentru politicä externä, economicä §i militará au fost comune. Cele trei ministere menciónate aveau câte un singur minister de resort común pentru întregul imperiu. Francise Iosif I a fost simultan împârat al Austriei §i rege apostolic al Ungariei.147
Ca procentaj (70%), mult peste jumätatea cheltuielilor comune au fost fínan^ate mai ales de cätre Austria §i la flecare zece ani compromisul a fost renégociât pentru a stabili anumite detalii financiare §i comerciale íntre cele douä pär{i. Aceste renegocieri erau pline de conflicte generänd adesea crize interne politice deoarece partea maghiarä încerca în mod continuu sä-§i märeascä preten^iile fa{ä de Viena. Totodatä pentru a pästra noua influenjä câçtigatâ, guvernul maghiar s-a folosit §i de metode de privare de drepturi civile prin care celelalte nationalitä^i ale monarhiei au fost adesea discriminate.148 Protéstele celorlalte nationalitäti majoritare (de exemplu al sârbilor) din monarhie a condus la crearea unei noi legi a minoritä{ilor în Ungaria. Luând în considerare statutul special al Transilvaniei, astfei de legi erau menite sä apere drepturile românilor, dar acestea au fost adesea încâlcate în practicä.149
Compromisul din 1867 a fost primit cu antipatie de celelalte nationalitä^i ale monarhiei, care locuiau în zonele de est (români, slovaci §i croati), dar nici polonezii §i cehii nu au salutat idea compromisului, deoarece austriecii nu le-au oferit §i lor acelaçi privilegii ca §i maghiarilor.150 Chiar §i Francise Iosif I a recunoscut aceast favoritism ciudat, dar acestä apreciere nu a schimbat nimic în faptul cä prin acest act a fost încâlcatâ principiul egalitätii a mai multor popoare deodatä din imperiu. Tactica împâratului de a reduce tensiunea cu maghiarii a générât fustratii majore la români §i la popoarele slave. Aladar compromisul german cu maghiarii a fost interpretatä de cehi §i polonezi ca un e§ec al eforturilor lor de a conduce trataive de succès cu Viena.151
Idea trialistä polonezä cu Galitia, nu au putut fi pus în aplicare de Viena în principal din cauza ostilitätii ruse fatä de acestä propunere. De§i planul trialist propus de Palacky (ceh), a fost luatä în considerare de împârat, dar la urma urmei, datoritä presiunii burgheziei austrogermane §i protestului guvernului maghiar §i ideea cehä de reconciliere a fost abandonatä la Viena. Au mai existât §i alte încercâri asemänätoare, de exemplu, pe baza ideilor ilire §i croatii au avut o propunere a unui stat trialist care a fost §i ea respinsä, de împârat. Totuçi mica reconciliere croato-maghiarä din 17 noiembrie 1868 era un succès deoarece ea a însemnat autonomía partialä a croatilor fiind recunoscutä §i de Francise Iosif I. Asfel în conformitate cu micul compromis croato-maghiar, croatii au primit autonomie internä §i totodatä au fost recunoscuti ca natie cu drepturi politice în monarhie.152
Actiunile cheie a împâratului dupä compromis au fost de naturä legislativä. Astfel s-a créât legea nationalitätilor în 1868 care a asigurat utilizarea pe scarä largä a propriei limbi pentru únele natiuni. în baza acestei legi, limba maghiarä era obligatorie doar în legislatia supremä, deci la celelalte nivele (judätene, orä§ene §i celelalte) teoretic administratia puta sä fie derulatä chiar §i pânâ în patru limbi diferite. Totodatä a fost permis fondarea diferitelor asociatii, a fost intodus învâtâmântul obligatoriu pentru copii între §ase-doisprezece ani, s-au modernizat sistemul de impozitare, justifia §i metodele penitenciare, ca exemplu s-a éliminât pedeapsa corporalä. Problema acestei legi creatä de liberalii moderati maghiari era cä o mare parte a prevederilor nu vor fi aplícate iar în cazul nerespectärii legii nu se prevedeau penalizäri. Important era cä cele douä biserici româneçti au primit autonomie fa{ä de stat. 153 La fel autonomía çcolilor confesionale era garantatä §i prin legea învâtâmântului din 1868. Totalitatea acestor acte constituía o anumitä garantie a protec{iei cultural-nationale pentru românii din monarhie. Autonomía çcolarâ acordatä pentru români de la Pesta a rämas valabil în general pânâ la sfârçitul perioadei dualiste, însâ aceasta a fost släbitä de anumite legi ulterioare154. Aceste acte dovedesc cä deçi statul a intervenit cu scopul de a moderniza §i de a ridica calitatea mvä^ämäntului, dar implmentarea prevederilor acestor legi au avut §i efecte de maghiarizare pentru cei care nu puteau îndeplini local anumite condi^ii §i criterii rigide. Astfel se poate afirma cä aceste legi (legea Trefort §i Apponyi) nu au fost bine gândite din punct de vedere al minoritätilor din Ungaria de atunci pentru cä aceste acte puteau fi interpretate ca un fel de atac la autonomía çcolarâ acordatä înainte.155
Elitele româneçiti au organizat diverse ac^iuni politice în perioada dualistä. Aceste ac{iuni au débutât în mai 1868 cu ocazia aniversärii revoluti din 1848. George Bari{ a redactat "Pronunciamentul"156 de la Blaj prin care se protesteazä vehement la adresa unirii Transilvaniei eu Ungaria:" Ne pronunjäm pentru autonomía Transilvaniei, pe baza diplomei leopoldine §i a sanc{iunii pragmatice(...)".157 Prin urmare în aceastä declarable s-a cerut restabilirea autonomiei Transilvaniei §i recunoaçterea legislatiei dietei de la Sibiu: "Ne pronun^äm pentru reactivarea articolilor de lege aduçi ín dieta de la Sibiu din anii 1863/64 (...)"158 dar în punctul trei s-au pronun^at §i "(...) pentru redeschiderea dietei transilvane pe baza unei adevärate reprezenta{iuni poporale, dupä drept §i cuviin^ä, în sensul votului dat de minoritatea romänä ín dieta feudalä de la Cluj din anul 1865." Prin acest protest solemn a început o lungä serie de procese cu caracter politic prin care autoritäre cäutau pedepsirea prin accionare în justice a celor care au redactat §i au räspändit acest document. Insä publicitatea acestui document care circula deja în presä a atras atât atenea opiniei publice din România cât §i acelora din Occident. Liderii români au continuât sä lucreze în aceastä directe unii dintre ei fiind condamna^159 la ani de închisoare sau amenzi considerabile.
La patru ani dupä aceste ac^iuni clare se constituie (în anul 1869) douä partide nationale care au înntrunit elita romäneascä într-un sistem politic modern: Partidul National al Românilor din Transilvania condus de Hie Mäcelariu §i Partidul National al Românilor din Banat §i Ungaria ín frute cu Andrei Mocioni. Aceste douä partide au avut în programul lor de revendicäri de la bun început puñete cum ar fi: restabilirea autonomiei Transilvaniei §i al dietei ardelene, lärgirea reprezentativitä{ii românilor în diferitele organe centrale §i locale din imperiu.160
Perioada cuprinsä între 1875-1890 a fost marcatä de guvernarea prim-ministrului Tisza Kálmán §i se poate considera perioada de latentä al regimului dualist care regim genera efecte nefavorabile din punct de vedere al românilor. Liderii români au demonstrat contra noilor legi (legea Trefort din 1879 §i la legea Apponyi din 1907) care în opinia lor släbeau prin efetele lor autonomía institutiilor româneçti comparativ cu actiunile regimului precedent.161 Acest lucru se poate urmäri de exemplu §i în prima parte din punctul cinci al programului P.N.R: "Eluptarea §i sus^inerea autonomiei bisericilor §i çcoalelor confesionale, ca a unor chestiuni curat de na{ionalitate (...)".162 Datoritä noilor condi^ii politice din Ungaria, cele douä partide ale românilor din Ungaria s-au contopit într-un singur partid (în anull881), care s-a numit Partidul Nacional Román (P.N.R.). P.N.R a adoptat un program coerent163 cu obiective precise care nu s-a schimbat pânâ la 1905.
Tactica adoptatä de P.N.R ín 1881 a rämas activismul pentru bänäjeni §i pasivismul pentru cei din Transilvania. O schimbare a avut loe ín tactica bänätenilor care din cauza rezultatelor deosebit de scäzute la alegeri au trecut la pasivism din 1887. Tactica pasivistä a românilor va deveni permanent care fapt aratä agravarea relatiilor dintre regim §i diferitele nationalitäti din Ungaria. Inflexibilitatea uneia din pârti 1-a stimulât pe cealälalt prin urmare efectele de maghiarizare a legilor promulgate de noua guvernare de la Pesta au influençât intransigent continuä a parÇii româneçti. Deci P.N.R s-a profilât în aceastä directie §i cele douä pärti s-au distan tat enor unul de celälalt. Singurul punct de legäturä al P.N.R cu regimul de la Pesta a fost una pragmaticä, impusä de condi^iile speciale de atunci, constând din programul prin care se solicita practicarea §i perfeejionarea legii nationalitätilor. In prineipiu acest program al P.N.R era o actiune politicä care s-a datorat noului cadru constitutional din Ungaria. Prin urmare miçcarea nationalä romäneascä a recunoscut pentru prima datä în mod oficial o lege austro-ungarä.164
loan Slavici §i Eugen Brote au reprezentat o nouä generale în miçcarea nationalä afirmându-se în special prin gazeta "Tribuna"de la Sibiu (1884). Spre deosebire de persoanele mai în värstä din partid, tribuniçtii nu mai erau convinçi despre faptul cä regimul dualist va e§aua în viitor §i nici nu s-au açteptat la çansa rediscutärii problemei autonomiei Transilvaniei cu guvernul de la Budapesta. Pe lângâ faptul cä tribuniçtii militau pentru involvarea täränimii în política PNR, aceçtia s-au pronun^at pentru autonomía etnicä a românilor din imperiu precum §i pentru o colaborare mai largä pe plan politic §i cultural cu regatul României. Totodatä noua generale de "tribuniçti" s-a bazat pe idea autonomiei etnice a nationalitätilor §i a început sä colaboreze mai intens cu popoarele slave din Ungaria în vederea reorganizärii imperiului.165 Aceastä linie a signalizat o nouä tending care se va cristaliza cu timpul prin diferite concept federaliste cu scopul de a restructura imperiul.
Conform tendintelor care dominau la acea orä în Europa, ultimul deceniu al secolului XIX a ínsemnat o perioadä de radicalizare al nationalismului maghiar. Datoritä noilor mäsuri rigide practícate de guvern fatä de minoritäti (reprezentat prin premierul transilvänean din Ungaria Bánffy Dezsö) liderii români au scris un vast memoriu care urma sä fie trimis guvernelor de la Budapesta dar §i împâratului. Responsabilitatea acestei actiuni a fost asumatä de întregul Comitetul Central (în frunte cu preçedintele, loan Ratiu George §i alti fruntaçi români cum ar fi Septimiu Albini, Vasile Lucaciu, Pop de Bâseçti, Eugen Brote çi Iuliu Coroianu) al PNR care a criticat política neflexibilä de la Budapesta. Prin urmare, din martie 1892 a început actiunea memorandistä ale elitelor româneçti. Semnatarii acestui act au dorit sä afirme punctul lor de vedere fatä de guvernul de la Budapesta §i împârat dar ei nu au crezut cä actiunea lor va aduce un succès mai special. Liderii PNR au sperat în prineipiu cä actiunea lor va genera ecou intern prin presa romäneascä §i international prin presa europeanä. Prin publicarea documentului §i în limbi de circulate internationalä de fapt PNR §i-a atins scopul initial, adicä cauza lor a devenit cunoscut în sfera opiniei publice iar totodatä s-a întârit §i caracterul de protest public al acestui act.166
încercarea delega{iei române de a fi primit de Francise Iosif I pentru a-i preda Memorandumul la Viena în mai 1892 a fost farä succès, deoarece plicul a fost doar preluat de Cancelaría imperialä care respectând dispozi^iile pactului dualist 1-au transmis mai departe la Budapesta. Efectul în rândul românilor de pretutindeni a fost o dezamägire totalä dar guvernul de la Viena a categorizat documentul cu problema romäneascä în competente autoritätilor de la Budapesta pentru cä Francise Iosif I în calitatea sa de rege al Ungariei s-a sim^it obligat sä nu primeascä Memorandumul prin guvernul vienez. Dar punctul de vedere al liderilor români a fost unul cu totul diferit de linia oficialä §i procedura austriacä, pentru cä elita romäneascä a refuzat din principiu sä recunoascä legitimitatea pactului dualist §i s-a sträduit la realizarea mai eficientä a intereselor româneçti: "Azi, ca totdeauna, convinçi, cä numai prin o sincerä înfrâ{ire a popoarelor se poate asigura paçnica dezvoltare a patriei noastre, românii stäruie în dorinja, ca în formä legalä §i prin concursul factorilor competen^ sistemul de guvernare sä fie reformat în patria noasträ astfei, ca sä se asigure drepturile odatä câçtigate §i sä se {inä seama de interesele legitime ale tuturor popoarelor ce compun statul maghiar poliglot..."167 Astfei actul de a nu fi primifi de Francise Iosif I la Viena cu documentul lor formulât solemn special împâratului a fost considérât de delegaba romäneascä ca un gest de necuviintä diplomaticä simtindu-se jigni^i.168
Situaba s-a înrâutâtit §i mai mult când autoritäre de la Budapesta au reacjionat prin trimiterea autorilor Memorandumului în judecatä. Procesul s-a derulat la Cluj în mai 1894 care fapt a créât §i mai multä publicitate cauzei tribuniçtilor atât în rândul popula^iei româneçti cât §i în opinia publicä europeanä. Prin condamnarea a paisprezece fruntaçi memorandiçti la închisoare, discrepant dintre cele douä pärji implicate a crescut §i mai mult. Autoritäre maghiare nu doreau revizuirea deciziei Tribunalului de la Cluj cu toate cä protéstele în sprijinul memorandiçtilor s-au intensificat, iar totodatä vor interzice activitatea PNR din 16 iulie 1894. In cele din urmä datoritä interven^iei diplomatice a regelui Carol I la Viena precum §i ca urmare a presiunii majore care venea din partea opiniei publice, Francise Iosif I a fost nevoit sä îi grajieze pe cei paisprezece fruntaçi memorandiçti la 19 septembrie 1895. 169
Datoritä neajunsurilor politice dintre guvernul de la Budapesta §i elita romäneascä din 1895 a izbucnit un conflict între liderii mai în vârstâ §i tinerii memorandiçti din partid care doreau o schimbare în tactica PNR-ului, adicä solicitau adoptarea activismului. Potrivit planurilor activiste, partidul urma sä se reangajeze în viaja parlamentará din Ungaria. Proramul lor prevedea un punct concesiv cu guvernul de la Budapesta propunând o lärgire a dreptului de vot în schimbul renun^ärii la subiectul autonomiei Transilvaniei.170
Anii Memorandului au reprezentat maxima politicii româneçti pe linia tradi{ionalistä sprijinitä pe tactica pasivistä §i pe nerecunoa§terea pactului dualist, iar totodatä a arätat autoblocajul miçcarii româneçti care deçi asigura o satisfacjie moralä, dar nu producea reunite concrete politice. Rolul memorandumului pentru istoria Transilvaniei rämäne una foarte importantä pentru cä aceastä mineare a fost cea care a pregätit Marea Uniré de la 1918. Dar meritä sä examinäm §i anumite cauze al trecerii PNR la activismul politic.
Política promovatä de PNR în perioada pasivismului a adus rezultate contradictorii pentru cä în mod paradoxal fiefurile électorale guvernamentale s-au constituit în mare mäsurä din circumscripjiile unde românii erau majoritari (numeric). Pentru aceastä situate existä mai multe explicatii care pornesc aici din urmätoarea premisä: datoritä faptului cä PNR nu se involva cu nici o ofertä electoralä mul^i poten^iali alegätori s-au atyinut de la vot §i o altä parte a alegätorilor români au fost nevoifi sä voteze prográmele partidelor guvernamentale maghiare.171 Din 1906 s-a créât un departament român în cadrul Partidului Social-Democrat din Ungaria, care prin ideile socialiste puteau atrage alegätorii români. Aceastä condi^ie era un nou motiv pentru PNR sä schimbe la tactica activistä. Formatiunile celorlalte nationalitä^i din Ungaria, cum erau saçii, sârbii §i slovacii s-au reactivat deja politic înainte ca memorandiçtii sä motiveze conducerea PNR la adoptarea tacticii activiste.172
Trecerea PNR-ului la activism çi anumite träsäturi al societäfii româneçti
Societatea romäneascä s-a dezvoltat considerabil în perioada dualistä dobândind un nivel remarcabil de independent economicä §i culturalä în care condi^ii favorabile fruntaçii din nucleul PNR doreau sä reintre pe arena politicä pentru a putea realiza diferite interese colective §i de a asigura continuitatea dezvoltärii socio-economice a burgheziei româneçti. Burghezia influentä economic a atins o stare de stabilitate financiará datoritä bäncilor româneçti §i institu^iilor de credit. Dar nu numai burghezia profita de efectele pozitive economice din perioada dualistä, pentru cä §i pâtura {äräneascä proprietarä de pâmânt a dobândit tot mai multä independen^ financiará iar cei care îndeplineau cerin^ele de cens puteau alege. Odatä ce nivelul alfabetizärii se ridica treptat, tota§a creçteau §i progresele culturale a {äranilor §i a burgheziei. Prin urmare ambele categorii sociale devenau tot mai competente în sensul sä fie receptivi §i la idei politico-nationale mai sofistícate decât în perioada antecedentä. Fiecare catégorie socialä încerca sâ-çi creeze propria linie §i sâ-çi sus^inä interesele sale specifice prin formatiuni politice sine stätätoare.173
Centrele politice ale activismului s-au dezvoltat §i ele în apropierea bazeelor financiare cum erau banca Ardeleanä (Orä§tie), Victoria (Arad) sau Albina (Sibiu) care era cea mai influentä instituye financiará romäneascä din monarhie. Capitalul institu^iilor financiare româneçti atingea suma de 17 milioane de coroane §i la 1905 funcjionau 129 bänci aparjinând românilor.174 Dispútele din cadrul PNR referitoare la tema activism desfaçurate la ínceputul primei pärji al noului mileniu au seos la ivealä argumente concise pentru a adopta acestä tacticä politicä în monarhie. La Conferida PNR din 1905 s-a decis trecerea la activism §i s-a elaborat un nou program în care s-a solicitât recunoa§terea individualitä{ii politice a românilor din Ungaria iar în schimb s-a renunfat la obiectivul restabilirii autonomiei Transilvaniei. Totodatä pe längä revendieärile tradi^ionale al PNR175 înl905 s-au créât puñete noi cum ar fi punctul eu numärul çase al programului: "Cerem lege electoralä pe baza sufragiului universal §i arondarea cercurilor, cu numär egal al alegätorilor, votare secretä în sediile notariale "176 adicä dezideratul votului universal, egal §i secret; sau diferitele solicitäri de tip social din punctul §apte: "Cerem sträformarea radicalä a sistemului de dare, reducerea därii de pämänt, peste tot introducerea contribute! progresive, scutirea de sub contribute a minimului de existent §i desfiinjarea därii de consum prin articoli indispensabili de alimentare."
Pe baza acestor puñete noi create se poate afirma cä programul PNR a íncercat sä creeze prevederi potrivite prin care sä echilibreze propriul statut în conditiile dezvoltärii ideilor democratice §i a celor socialiste din monarhia dualistä.177 Partidul a otyinut pe baza acestui program opt mandate înl905, iar din 1906 numärul deputa^ilor români a crescut la paisprezece. Prin cei opt slovaci §i patru sârbi care s-au adäugat celor paisprezece deputa^il români la 1906 s-a format o linie parlamentará al deputa^ilor nationalitätilor care fiind subreprezentatä fa{ä de deputa^ii partidelor oficíale nu puteau atinge succese majore. Aceçtia s-au angajat în discursuri ori s-au folosit de tactica obstruc^iei parlamentare ca sä iasä din marginalitate §i pentru a atrage atentia opiniei publice asupra lor.178
Diferitele tending în miçcarea politicä romäneascä din aceastä periodä aratä diversificarea a câtorva cúrente distincte în centrul miçcârii nationale. Liderii PNR care au înfaptuit schimbarea partidului la activism erau printre áltele Vasile Goldiç, Iuliu Maniu, Çtefan Cicio-Pop §i Aurel Vlad. Aceçtia s-au opus învinuirii lui Octavian Goga (care a reprezentat gruparea mai radicalä din partid) de a fi doar un partid de compromisuri la tratativele cu autoritäre guvernamentale de la Budapesta. O altä tending a fost cea condusä de Al. Vaida-Voievod §i A.C. Popovici care au reprezentat linia federalistä. Aceçti politicieni credeau în ideea reorganizärii imperiului într-o federate a diferitelor popoare din cuprinsul acestuia. Aceçti lideri, fiind în contact cu anturajul succesorului tronului Austro-Ungariei179 credeau în ideea cä monarhia §i totodatä destinul national al românilor pot fi reprezentate corect din moment ce acesta va fi restructurât dupä principii federaliste cu ajutorul habsburgilor.180
Mergând spre o nouä epoeä totodatä se poate observa §i amplificarea crizei reale al regimului dualist. Odatä cu apropierea primului räzboi mondial posibilitatea de a gäsi o formulä adeevatä de conviefuire a diferitelor popoare în cadrul imperiului devenea din ce în ce mai ireal. Guvernan^ii austrieci §i maghiari nu au putut gäsi o modalitate practicabilä de compromis care sä fie acceptabilä pentru reprezentan^ii nationalitätilor §i totodatä sä garanteze continuitatea §i stabilitatea pactului dualist. PNR §i guvernele de la Budapesta au condus tratative între anii 1910 §i 1914 cu scopul de a rezolva problema na^ionalä dar acestea au eçauat. In consecin^ä, epuizarea unor posibilitä^i de reformare internä §i condi^iile prâbuçirii militare a monarhiei au deschis posibilitatea pentru românii din Austro-Ungaria sä se unifice eu România. Astfei räzboiul a însemnat aceea rupturä clarä în viabilitatea regimului dualist unde eriza s-a rezolvat prin dizolvarea aeestuia.
Sfârçitul unei ere çi începuturile noului mileniu
Dupä cum s-a väzut în cele prezentate mai sus, semnele decisive ale crizei politice din monarhie (care a început de fapt din 1890) se pot dovedi §i cu ajutorul exemplului situa^iei românilor din Ungaria. Datoritä existentei conflictelor de bazä între diferitele nationalitäti ale monarhei s-au intensificat §i tensiunile între centru §i periferie.181 împâratul a fost tot mai des nevoit sä utilizeze metodele sale absolutiste care act de fapt a înrâutâtit bunele relatii eu diferitii reprezentanti nationali influenti în interiorul monarhiei. Treptat eriza a devenit permanentä §i deçi s-au elaborat diferite solutii de autoritäti, o altä problemä era cä Francise Iosif I nu era un adept al reformelor politice mai complexe.182
De exemplu împâratul s-a temut cä noul guvern parlamentar turc ar putea recupera teritoriile tinute sub ocupatie militará pânâ în anul 1908. Açadar Francise Iosif I §i guvernul vienez s-au decis pentru anexarea Bosniei §i Hertegovinei. Anexarea acestei provincii (numit retrospectiv §i butoiul cu pulbere) s-a întâplat la data de cinci octombrie 1908.183
Impasul politic care a rezultat pe aceastä linie a fost unul dintre cauzele care au condus la deeizia fatalä al elitelor militare de a trimite declaratie de räzboi §i apoi de a ataca Serbia în iulie 1914. Elitele politice austriece, cum ar fi ministrul de externe, Contele Leopold von Berchtold, §i Conrad von Hötzendorf, §eful Comandamentului Armatei Habsburgice au decis astfel pentru cä erau convinçi de faptul cä acesta era única modalitate posibilä de reformare a Austro-Ungariei, adicä necesitatea anexärii de teritorii §i popula^ii externe pentru reechilibrarea puterii Vienei fatä de natiunile mai etablate din imperiu.184
Dacä este sä caracterizäm mai general época dualistä se pot remarca douä aspecte principale: în primul rând, între anii 1867-1914 s-au modernizat rapid structurile statului §i societä^ii. Acest interval de timp constituit o perioadä de progrese remarcabile în diferite domenii cum ar fi economía, administraba, mvä^ämäntul, urbanizarea, cäile de transport §i de comunicare §i nu în ultimul rând cultura. Tot acest lucru este valabil §i pentru regatul României cum §i pentru întreg spa^iu Central European. în general época dualistä a fost o încercare de a recupera rapid decalajele spajiului Europei de Est §i Centralä fa{ä de Europa vesticä.
în al doilea rând, astäzi este evident cä celelalte nationalitäti ale monarhiei care nu erau la guvernare au rämas cu resentimente puternice din bilanful general al epocii în discute, accentuând cä regimul dualist a tratat nesatisfaeätor problemática na^ionalä. Ungaria §i-a înstrâinat treptat loialitatea tuturor celorlalte nationalitä^i care nu-çi puteau regäsi propria identitate în promovarea identitätii maghiare, o Ideologie politicä nacionalista conform perioadei moderne, precum §i maghiarizarea statului §i institu{iilor sale. Aceste formule nu putau funciona pe lungä duratä nici chiar în Ungaria, unde un procentaj considerabil din populaba totalä era alcätuitä din minoritä^i pe care guvernele maghiare nu a reuçit sä le atragä prin mäsuri de maghiarizare cum nici austriecii nu au avut succese majore prin metodele lor de germanizare. De exemplu, cetä^enii români, slovaci, sârbi, ruteni §i germani din Ungaria dualistä, nu s-au sim^it reprezentaji real prin acest sistem politic în condi^iile în care diferitele minoritâti §i-au dorit în principiu o reprezentare §i o identitate politicä de naturä najionalä în spiritul epocii. Aceste conflicte din monarhie erau deci foarte complexe politic §i eu multiple posibile fatete politico-administrative. O dovadä în acest sens sunt §i diferitele modalitä^i chiar §i eu variante confedera^ioniste oferite de unele elite care plänuiau sä reformeze regimul dualist în cadrul mai larg al unei monarhii sau confédéral dunärene.185
Totu§i majoritatea elitei ardelene §i-a închipuit viitorul politic al românilor pe tot parcursul secolului nouäsprezece în principiu în cadrul unei monarhii austriece influente care putea sä le garanteze dezvoltarea najionalä în mijlocul diferitelor popoare slave motiva^ la rândul lor de idea panslavismului. Treptat se vor deschide noi perspective pentru ardeleni §i mai ales de la mijlocul primului räzboi mondial se va concretiza un nou ataçament politic, manifestându-se prin unirea Transilvaniei cu România la 1918. Dubia Monarhie instituitä prin Ausgleich-ul din 1867 a fost planificat ca o solute de conviefuire care a durât cincizeci de ani pânâ în 1918 când s-a desträmat çi a dispärut de pe scena istoriei ca urmare a Primului Räzboi Mondial. Dar arta §i cultura epocii dualiste nu au dispärut nici astäzi, chiar din conträ ele au supraviefuit cu mult autorii lor inifiali §i servesc ca o punte de legâturâ între trecutul apropiat §i viitor. Creatiile artistice §i culturale din perioada dualistä sunt dovezi interesante ale unei epoci plinä de controverse.
Libertatea culturii §i artei
De ce meritä sä consideräm astäzi cultura §i arta din mai multe directii stiintifice sau chiar §i interdisciplinar daeä este cazul? Pentru cä astfel modelele strict istorice referitoare la culturä §i artä devin §i ele mult mai elocvente §i chiar mai flexibile. Uneori este chiar necesar sä pornim din perspective istorice, dar totodatä este §i în spiritul epocii noastre ca anumite aspecte culturale §i artistice sä fie reconsiderate §i actualízate dupä noile standarde çtiintifice sau de ce nu §i din punct de vedere interdisciplinar. Dar cultura §i arta pot depâçi granitele teritoriale, lingvistice aie unei täri, ale unei regiuni, ale unui popor sau ale unei natiuni. Mai mult, aceste "discipline", fiind sisteme de reproducere §i a cunoçtintelor universale omeneçti au capacitatea de a trece chiar §i peste limítele lor proprii. Astfel aceastä constantä încâlcare a propriilor limite consensúale a culturii §i a artei traditionaliste a genereat dialéctica avangardei în epoca modernä.
Semnificatia dialecticii avangardei constä în contextul varietätii a mai multor fenomene cum ar fi de exemplu, întâlnirea culturilor dintre Est §i Vest (japonismul); disparitia diferentelor §i a ierarhiilor dintre arta înaltâ, populará, primitivä, socialä sau §i cea aplicatä. Dialéctica avangardei este practicatä de grupuri de artiçti §i cecuri de intelectuali care dórese §i cautä eliminarea centru-periferie.
însâ diferitele miçcâri de avangardâ sunt chiar maximele epocii cunoscute sub numele fin de siècle sau belle époque. Totodatä este de precizat cä aceastä epoeä nu se poate défini concret din punct de vedere stilistic în istoria artei, deoarece chiar în acest interval de timp apar §i se dezvoltä paralel mai multe izmuri (historismul care continuä sä domine, simbolismul, impresionismul §i post-impresionismul) precum §i trenduri puternice cum ar fi eclectismul §i stil Art Nouveau.
Totuçi, unii intelectuali îneereau sä creeze pe plan cultural §i artistic o scenä a iluziilor pläcute în timpul dualismului Austro-Ungar, chiar daeä de fapt majoritatea conceptiilor vremii reprezentate de unii dintre ei deveneu oarecum depâçite, pentru cä acestea erau în general în slujba unor ideologii care variau de la ultra-conservativism pânâ la experimente politice mai moderne (propunerea federalizärii Austro-Ungariei dupä idea lui Aurel Popovici186 sau idea sau idea lui Naumann despre conceptia Mitteleuropa)187 care planuri s-au dovedit a fi impracticabile în Europa. însâ trebuie recunoscut cä o astfei de retrospectivä spre trecut poate sä fie pereeputä §i ca un fel de genaralizare care poate sä devinä repede neçtiintificâ farä exemple specifice.
Totodatä vä propun sä pornim de la urmätoarea premisä: cultura §i arta se poate dezvolta peste norme geopolitice §i coduri etnice, care de fapt sunt create de cätre elitele unor sau a mai multor comunitäti care cäteodatä mai §i coopereazä pritre ele. Prin urmare, diferitele mesaje artistice §i culturale pot depä§i limítele geografice, etnice, lingvistice ale unui popor, iar astäzi cu sigurantä chiar §i granitele nationale, politice, religioase ale unui stat.
Arta çi cultura din monarhia dualista
în pragul secolului douäzeci artiçtii §i oamenii de culturä au început sä reformuleze spiritul vremii în centrele imperiului. La sfârçitul unei epoci lungi, sträpunge unui nou cu procese §i dinamici nemaiväzute pänä atunci. Modul de viatä al oamenilor, care timp de secóle a fost aproape neschimbat va suferi o revizuire completä datoritä rezultatelor dezvoltärii tehnice din secolul douäzeci. Forta principalä care a determinat aceste seimbäri radicale a fost al doilea val al revolutiei industríale care a adus nou, în special, în industria chimicä, în domeniul ingineriei electrice, industria otelului dar a revolutionat §i trafieul în Europa §i pe celelalte continente.
în urma unei urbanizäri intensive s-au construit cartiere §i chiar ora§e întregi în perioada Monarchiei Austro-Ungare. De exemplu, firma austriaeä Fellner §i Helmer a ridicat de peste 45 de teatre pe tot teritoriul imperiului. Aladar va cremte calitatea educatiei artistice §i organizarea asociatiilor precum §i al institutiilor legate de artä.
Datoritä procesului de industrializare avansatä s-au format aglomeratii dens populate în jurul fabricilor §i uzineor nou construite. Odatä cu dezvoltarea acceleratä al urbanizärii §i industrializärii treptat s-a schimbat §i perceptia de sine a burgheziei care s-a väzut pe el însuçi ca fiind în centrul evenimentelor de atunci. Aceastä incredibilä schimbare a fost minunat resimtitä de artiçtii epocii moderne, care de fapt cäutau noi modalitäti de exprimare pe mai multe planuri în monarhie.
însâ artiçtii vremii nu pot fi pur §i simplu categorizati dupä scopul urmärit de a crea harmonie sau disharmonie în creatiile lor, chiar dacä unii dintre ei urmäreau §i reprezentarea unor cliçee tocite dar orecum consumabile în societate. Istoria artei dovedeçte eu exemple din antichitate cä încercarea redärii unor seevente din realitatea vietii sau abstraetizarea unor adeväruri de eâtre artiçti talentati, poate fi un procès complex fie ea în picturä, poezie, literatura, arhitecturä sau teatru.
Exemplul picturii188
Miçcarea romanticä de la începutul secolului nouäsprezece este prezent §i în operele lui Josef von Fuhrich. Creatiile lui Fuhrich reprezintä o fazä intermediará între pictura romanticä religioasä §i pictura istoricä patrioticä. Acelaçi lucru este valabil §i pentru Moritz von Schwind, Leopold Kupelweiser sau pentru Ludwig Ferdinand Schnorr von Carolsfeld, adicä aceçti artiçti s-au ocupat în special cu istoria Habsburgilor. Temele favorite ale genului eu care s-au ocupat au fost printre áltele Maximilian I §i Rudolf von Habsburg.
Biedermeier-ul ca miçcare artisticä s-a dezvoltat în perioada dintre Congresul de la Viena din 1815 §i revoluta de la 1848. Ferdinand Georg Waldmuller este un reprezentant caracteristic al Biedermeier-ului vienez. Dacä este sä consideräm §i alçi artiçti aläturi de Waldmuller atunci putem aminti figuri ca: Josef Danhauser, Friedrich Gauermann, Friedrich von Amerling, Peter Fendi §i Michael Neder. Pictura austriaeä din aceastä perioadä se poate caracteriza prin dorinja de a reprezenta realist lumea vizibilä.
Istoricismul se poate caracteriza prin caracteristici specifice cum ar fi redarea plasticä fermeeätoare a subiectelor §i dominant motivelor antice. Seena artei austriece a sfârçitului secolului nouäsprezece a fost marcatä de pictorul Hans Makart. Aceastä epoeä a fost numitä §i era Makart la Viena. Prima sa operä de succès a fost "The Modern Amoretti" dar a pictat §i "Triumful Ariadnei" fiind un alt succès al säu prin care §i-a dovedit mäiestria tehnicä pe tema Personalität istorice. La fei de reuçit a fost §i pictura "Intrarea lui Charles V în Antwerp". Pictorul Leopold Carl Muller §i Anton Romako sunt exemple remarcante a diferitelor genuri pictoriale în cadrul istoricismului. Totuçi Romako a fost influençât §i de Makart. Cu tóate acestea pictura lui Romako este foarte individualä având un stil aparte în care artistul combinä elementele de picturä §i graficä.
Artiçtii austrieci al impresionismului cum ar fi Emil Jacob Schindler, Robert Russ sau Rudolf Ribarz se dezvoltä paralel cu reprezentanjii impresionismului franeez, adicä cu maiçtri ca Monet, Renoir, Pissarro sau Manet. Realismul lui Courbet 1-au influençât în stil pe artistul austriac Carl Schuch care era de fapt un pictor impresionist, iar cele mai semnificative naturi moarte pictate de el sunt influenae clare ale lui Cezanne. Arti§tii aveau tending sä observe natura §i lumea înconjurâtoare dorind sä poatä reda nuantele luminii cât mai exact prin folosirea proportionalä a diferitelor culori sau combinatii ale acestora. Pictorii austrieci au cäutat motive mai simple, pictând peisajele sau periferiile din jurul Vienei. Exemplu: Pictura lui Schindler din 1871-1872 cu titlul "Steamship Station at Kaisermuhlen on the Danube".
Secesiunea berlinezä în frunte cu Max Liebennann, a fost subordonatä impresionismului. Impresioniçti germani precum Max Liebermann, Max Slevogt §i Lovis Corinth au utilizat culori sclipitoare pictând §i detalii intime manifestând astfei libertatea artei pe canvas. Secesiunea vienezä (1897) este o sinonimä cu art nouveau vienez reflectându-se prin capodoperele (friza Beethoven 1902) lui Gustav Klimt. Dar pe längä Klimt mai existä §i alti exponenti de renume al artei secessioniste cum ar fi Carl Moll (Amurgul-1900). Dar un Vincent van Gogh ("Câmpia de la Auvers") sau un Paul Cezanne ("Naturä moartä cu sticla albasträ") nu se pot categoriza atât de uçor aici, deoarece ei au fost cei care arätau noi horizonturi celorlalti spre epoca modernä. De exemplu: Richard Gerstl a fost influençât §i de Edvard Munch dar mai târziu §i de Vincent van Gogh ("Autoportret râzând" 1908). Richard Gerstl aratä primele semne a tendin^elor expresioniste ín opera sa din 1905 "Surorile Karoline §i Pauline Fey".
Portretele lui Egon Schiele din jurul anului 1910 s-au remarcat prin stilul lor dramatic §i nevoia adâncimii ce a generat asocia^ii înfricoçâtoare. Oskar Kokoschka a impresionat publicul de la Viena cu portretele sale simple dar §i dure prin modul lui direct de a reda durerea omeneascä prin înfa{i§âri ale fe{ei sau pozitia corpului.
Grupurile artiçtilor Die Brücke (Karl Schmidt-Rottluff, Ludwig Kirchner, Max Pechstein, Erich Heckel) §i Der Blaue Reiter (August Macke, Gabriele Munter, Vassily Kandinsky, Paul Klee §i Franz Marc au reprezentat începuturile Expresionismului german. Reprezentantii ambelor asocia^ii experimentau mereu cu noi posibilitä^i creative de expresie dezvoltând un stil care atingea adesea marginile abstractului. în picturile artiçtilor germani predominä culorile mai pestri^e §i índrázne^e. Aceçtia au pictat pe teme religioase sau au ales difeite motive din lumea centrelor urbane. Artiçtii austrieci au ales reprezentarea semnelor decäderii §i al mortii în operele lor. Aceçtia au folosit un colorit cenuçiu spre negru dar §i alte combinatii prin care au putut reda pesimism sau câteodata o morbiditate obscura.
Surprinderea tendin$elor analitice ale epocii moderne în arta §i cultura189
Arhitectul Manfred Wolff-Plottegg propune surprinderea tendinfelor analitice din epoca modernä prin trei axe: Psihoanaliza, de la expresionism la actionism; Analiza vizualului, de la constructivism la deconstructie; §i Analiza realului, de la determinism la relativitate.
Psihoanaliza, de la expresionism la actionism, strânsa legäturä intelectualä §i individualä (dialogul dintre Sigmund Freud §i Sándor Ferenczi) din cadrul peisajului psihoanalitic austro-ungar a contribuit foarte mult la diversitatea extraordinarä a çcolilor psihoanalizei din Europa. Reprezentantii psihoanalizei maghiare care au emigrat peste tot în lume au fost la fei de influenfi ca §i linia austriacä. Astfel internationalizarea psihoanalizei pe plan intelectual §i institutional se datoreazä în mare parte emigranfilor maghiari . Initial, psihoanaliza nu au avut o influentä deosebitä asupra artei vizuale ín Austria §i Ungaria, pänä dupä al doilea râzboi mondial. Eventualele exceptii au fost câtiva teoreticieni de artä, cum ar fi §i Ernst Kris. Dar psihanaliza a ajutat moçtenitorii expresionismului austriece (Klimt, Schiele, Kokoschka §i Gerstl) §i a artei informale (A. Rainer §i M. Prachonsky) sä depä§eascä impasul în care au ajuns. Astfel aceçtia vor putea depâçi aceastä fazä de stagnare §i vor reuçi sä dezvolte o nouä formä de artä, adicä impulsul trendului psihoanalitice a influentat na§terea actionismului vienez reprezentat de G. Brus, O. Mühl, H. Nitsch §i R. Schwarzkogler.
Dezvoltarea artisticä a reprezentantilor actionismului vienez a fost însotitâ §i favorizatä de lectura psihoanalizei. Partial a§a se explicä abandonarea imaginii în trei etape (actiune pe pänzä, actiunea în fata pânzei §i actiune farä pänzä), adicä înlocuirea pânzei cu un corp uman sau animal care va duce la respingerea artei în sine §i a întregii societäti ca o unitate naturalä. Din moment ce analiza picturii a fost transformat într-o analizä a corpului, se poate afirma cä noua artä a organismului uman s-a näscut sub influente psihoanalizei. în contextul modernismului §i refiectând starea generalä a oamenilor cä de fapt dupä 1918 s-au stins emotiile, unii artiçti au început cu restaurarea lumii, transformând ideile în actiune chiar §i prin metodele psihoanalizei. De asemenea, performantele §i actiunile artiçtilor maghiari G. Body, P. Forgacs sau I. Hajas au primit mult stimulent de la astfel de metode. Diferitele teorii psihoanalitice §i experientele reale cu corpul uman ca derívatele practice ale acestuia au devenit subiecte de criticä socialä la V. Export sau P. Weibel. Actionismul a contribuit foarte mult la lärgirea conceptiilor noastre despre realitate §i artä.
Analiza vizualului, de la constructivism la deconstructie
Kinetismul vienez reprezentat de F. Cizek §i EG Klien precum §i art nouveau vienez din jurul anilor 1900 (J. Hoffmann, Κ. Moser) antieipeazä multe rezultate din abstractizarea geometricä §i op art. Disputa axatä pe oameni §i obiecte aflate în mineare a dat naçtere treptat unui limbaj de abstractizare geometricä. Aceste forme (pätrate, cercuri, inele, discuri, linii §i puñete) au fost folosite de cätre L. Kassak, L. Moholy-Nagy, B. Uitz §i S. Bortnyik, atât în limbaj cât §i în constructii la 1919 în Viena pentru a crea constructivismul maghiar. Vocabularul acestor forme a devenit universal dincolo de suprafetele bidimensionale care au prevestit §i spatiul tridimensional prin reprezentanti ca A. Weininger, F. Molnar, L. Peri sau M. Breuer. Ulterior, efectele optice cauzate de liniile autonome, culori, suprafete datoritä inertiei retinei ochiului omenesc au ajuns sä fie însâçi ele obiectul imaginilor. Mecanismele de perceptie, legile väzului au fost în centrul atentiei în pictura arta op art la V. Vasarely, tot a§a cum a facut acest lucru N. Schöffer cu miçcarea în cineticä. Problema conexiunii între perceptie §i miçcare a produs noi forme de imagine în arta anilor douäzeci §i cincizeci, în special imaginea animatä în fotografía §i filmul avant-garde (de la G. Kepes pânâ la P. Kubelka). Tot acest lucru este valabil §i pentru viziunea mecanicä din care perspective ?. Julesz §i A. Schilling au fost în stare sä arate publicului trupurile iluzorii în miçcare iluzorie în camerele iluzorii. Perceptia creatä cu ajutorul camerei permite noi forme de interactivitate între imagine §i vizualizatorul din spatiul cibernetic. Odatä eu creçterea nivelului de abstractie, vocabularul constructivist universal despre forme dobândeçte un nou nivel de complexitate care în cele din urmä a condus la dizolvarea pätratului §i cubului. Cu aparitia unor surse suplimentare de la arhitectura organicä (F. Kiesler), limbajului analitic a formelor de artä constructivä se schimbä dar farä a lua în considerare profunzimea corporalä sau spatialä cäzänd astfei într-o analizä deconstructivistä a artei tridimensionale. Acesta este d efapt o arhitecturä de deconstructie care în auto-analiza sa urmeazä o lógica dislocärii, care nu este altceva decât o dizolvare a conceptiei spatiale conventionale al prezentei §i gravitätii. Dintr-o analizä a conditiilor a vizualului se va ajunge la o analizä a arhitecturii care se poate dizolva prin propria conditie §i anume în spatiu.
Analiza realului, de la determinism la relativitate
Procesul de observare joacä un rol cheie în çtiinta modernä precum §i în arta modernä. 1 QA Eric Kandel este fascinat "de dezvoltarea intelectualä a Vienei înntre 1981 §i 1918" câutând argumente pentru favorizarea dialogului dintre §tiintä §i artä.
în timp ce çtiinta secolului al nouäsprezecelea a reuçit sä obtinä printr-un realism naiv care considera legile naturale §i descrierile finale a ceea ce a fost în esentä o realitate absolutä, teoría relativitätii a lui Einstein §i, mai presus de tóate, teoría cuanticä au intégrât observatorul în realitatea lor mäsurabilä (W. Pauli , ?. Schrödinger, J. von Neumann, E.P. Wigner, V.F. Weisskopf, L. Szilard). Analiza realitätii s-a dezvoltat de la un realism naiv la observatorul relativitätii. Dar din acel moment descrierea realitätii înceteazâ sä mai fie completä. Mecanismele de observare cibernetice de-al doilea ordin procesele väzului care sunt §i ele väzute joacä un rol important în filosofía constructivistä (H. von Forster) sau în media art. Dupä eliminarea referintei la realitate, metodele matematice au fost utilízate ca principii interne (procent, secventä, serii, simetrie), pentru a organiza elementele vizuale, plastice §i muzicale. Exemplu: douäsprezece tonuri muzicale de J. M. Hauer §i A. Schönberg, filmul avant-garde din anii cincizeci §i çaizeci. Bazele intelectuale a artei revolutionäre din anii çaizeci a inclus, de asemenea, prezentarea teoriei sistemului (B. Zalai, L. von Bertalanffy, R. H. Francé, A. Koestler), teoría automaton §i ciberneticä care au tradus tehnic rezultatele logicii matematice §i teoriei informatiei abstracte (T. Nemes, H. Zemánek). Ν. Schöffer a dat un semn eternitätii cu sculpturi cibernetice §i ora§e. O formä specialä a teoriei sistemului este teoría jocurilor, care a fost fondatä de cätre J. von Neumann §i O. Morgenstern la 1947. Teoría jocurilor stabilere, de asemenea, importante legäturi între inteligente artificialä §i teoría evolutionistä. Aici viata devine un joc. Datoritä teoreticienilor, cum ar fi P. Erdös, Ungaria este recunoscutä mondial în domeniul matematicii. Ceea ce fascineazä artiçtii despre evolutie este §ansa.
Ambele täri Austria §i Ungaria, au créât çcoli filosofice orientate spre concepte analitice de a întâlege mai bine societatea §i çtiinta. Cercul Galileo, Cercul de duminicä (G. Lukács, Κ. Mannheim, Κ. §i M. Polanyi, G. Polya) §i Cercul vienez (R. Carnap, K. Gödel, L. Wittgenstein, Κ. Popper), au deschis de fapt noi perspective pentru arta conceptual prin redescoperirea filosofiei (criticä lingvisticä). Aceastä abordare analiticä (I. Lakatos, P. Feyerabend)a évoluât nu numai ca o convergentä sinteticä, ci, de asemenea, a créât o nouä legäturä între artä §i çtiintâ, care sunt considerate ca produse ale constructiei sociale eventual sprijinit pe institutiile în cauzä §i instantele unor comunitäti.
Scurt sumar ale diferitelor evenimente din domnia §i viata lui Francise Iosif I191
Franisc Josif I devine împârat la vârsta de 18 ani odatä eu renuntarea la tron a lui Ferdinand V la 2 deeembrie 1848. Ferdinand V a fost convins de Felix de Schwarzenberg ca sä abdice urgent în favoarea nepotului säu de unchi. Desigur motívele schimbärii domnitorului erau predominant politice, deoarece Ferdinand V a sanctionat legile din aprilie §i a jurat pe Constitutia maghiarä, astfel se putea solicita oricând respectarea acestuia.192 De asemenea, Ferdinand a fost considérât debil, fiind astfel inapt sä domneascä în conditii de crizä.
Francise Iosif I nu a recunoscut legile din aprilie §i nici nu a jurat pe Constitutia maghiarä, deci a avut o libertate mai mare fatä de Adunarea Nationalä a Ungariei. Odatä cu ocuparea tronului, noul împârat a émis o proclamatie, în care se garanta egalitatea în fata legii, s-au promis drepturi egale fiecärui popor, legislatie reprezentativä, dar a adäugat cä va pästra integritatea imperiului. La autorizat pe Windisch-Grätz pentru restabilirea liniçtii publice fiind responsabil pentru lege §i ordine. Revolutionarii maghiari au respins schimbarea domnitorului, argumentând cä tronul se elibereazä doar cu moartea predecesorului, deci Ferdinand V va fi considérât în continuare împârat. Nu s-a respins însâ persoana lui Francise Joseph I cu conditia ca el sä jure pe Constitute §i sä-Ι respecte.193
La începutul domniei sale, Franz Joseph I a fost consiliat de Schwarzenberg, care 1-a directionat pe plan intern spre restabilirea puterii monarhice absolutiste iar pe plan extern spre obtinerea unui statut de fortä al Austriei în Europa. De§i Windisch-Grätz a condus trupele austriece la victorie la 26-27 februarie 1849 la Kápolna, trupele lui Dembmski nu a fost nimicite cu totul, deci acesta nu era o victorie decisivä. Astfel revolutionarii maghiari au proclamat Constitutia de la Olmütz la 4 martie 1849, iar la 14 aprilie în Debrecen la influenta lui Kossuth Lajos s-a declarat detronarea habsburgilor §i independenta Ungariei. Kossuth a fost numit çefiil interimar al statului ca guvernator-preçedinte.194
O altä întorsâturâ în evolutia evenimentelor revolutionäre a fost recucerirea Budei (21 mai) prin care o mare parte a tärii a fost sub control maghiar, cu tóate acestea, fortele imperiale au câçtigat timp pretios. Francise Iosif I a cerut ajutor de la Tarul Nicolae §i eu ajutorul militar rus a reuçit sä învingâ Revolutia din Ungaria. Franz Josef I a abolit Constitutia din 1849 §i eu ajutorul ministrului de interne Alexander Bach s-a practicat o politicä absolutistä cunoscut sub perioada Bach în istorie.195 în ciuda sprijinului militar rus acordat austriecilor în 1849 Franz Josef I îl va dezamägi pe tarul rus, lâsând-ul singur în Räzboiul Crimeii din 1854. Dar dupä anuí 1850, împâratui austriac a fost nevoit sä accepte eçecurile politicii externe austriece.
începând cu anul 1852 împâratui §i-a märit treptat atributiile guvernamentale, fapt care va duce §i la seäderea popularitätii sale printre diferitele popoare în plinä dezvoltare nationalä a cäror nemultumire contra Vienei creçtea din nou repede. în 1853 împâratui a fost atacat de un fanatic maghiar János Libényi la Ischl când fiind pe pasarelä s-a aplecat peste zidul apropape de turnul Kärtnertor sä observe soldatii în exercitiu. împâratul a scäpat cu viatä de la atentat datoritä interventiei rapide a maiorului adjutant O'Donnel Miksa §i mäcelarului vienez Ettenreich Joseph care au neutralizat asasinul. împâratul a avut noroc §i cu gulerul tare al jachetei sale militare pe care-1 purta când asasinul a vrut sâ-1 înjunghie din spate, deaorece astfei cutitul a alunecat. Din cauza ränilor suferite de împârat pentru o vreme medicii au crezut cä va orbi dar nu s-a întâmplat a§a pentru cä ränitul s-a vindecat destul de repede.
Austria a suferit pe plan extern anumite pierderi importante. în 1859 a pierdut Sardinia §i Lombardia în favoarea lui Napoleon ΙΠ al Franzi. în anuí 1866 Bismarck a propus reorganizarea Confedera{iei Germane fapt care a însemnat atacarea Austriei. Astfel regresul Austriei va continua §i dupâ 1859, pentru cä în urma räzboiului austro-prusac din anul 1866 Viena va pierde §i Veneria. înfrângerea din räzboiul austro-prusac din 1866 a fost §i un factor principal care a condus la constituirea statului dualist austro-ungar în 1867.
începând cu anul 1867 Franz Ioseph I a fost încoronat rege al Ungariei §i astfel a fost instaurât dualismul austro-ungar. în calitatea sa de rege apostolic al Ungariei a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867 fapt care va crea nemultumiri profunde la intelectualitatea românâ. Prin formula dualistä §i încorporarea Transilvaniei în Ungaria, împâratul dorea sä împace nobilimea maghiarä care lucra contra Vienei.
în afarä de Austria §i Ungaria imperiul cuprindea Moravia, Croatia, Boemia, Slovenia, Polonia austriaeä, Silezia austriaeä, Transilvania, §i pärji ale coastei dalmatice. Cu tóate cä a putut sä men^inä autoritatea imperiului, Franz Joseph I §i-a petrecut o mare parte din domnia cu încercarea de a contracara elitele nationaliste ale acelor najii care doreau sä päräseascä monarhia ca sä devinä täri suverane. Provinciile imperiului au devenit tot mai agitate de elitele nationaliste care vor deveni treptat duçmanul cel mai de temut al dublei monarhii.196
Franz Joseph I a încheiat cu Alexandru II, tarul Rusiei §i, ulterior, cu Wilhelm I, împâratul Germaniei, alianta celor trei împârati în 1873. Aceastä aliantä a funetionat pe baza acordurilor consultative între cele trei împârati. în urma Congresului de la Berlin (1878) Franz Joseph I a obtinut administrarea fostei provincii otomane Bosnia-Hertegovina. împâratul va decide pentru anexarea aeastei provincii în 1908.
Viata personalä a împâratului nu a fost de succès fiind plinä §i cu drame familiale. Fratele lui mai mic, împâratul Maximilian al Mexicului a fost détrônât §i împuçcat de fórjele republicane mexicane în iunie 1867. Fiul säu, Rudolf s-a sinucis în 1889, iar dupä moartea lui, urma ca moçtenitor al tronului, nepotul säu arhiducele Franz Ferdinand. în 1898 sotia sa Elisabeta a fost înjunghiatâ de cätre anarhistul italian Luigi Lucheni.
Nunta moçtenitorului tronului, Franz Ferdinand cu contesa cehä Chotek Sofia (fiica unui diplomat ceh nefiind din nobilimea regalä) a fost träit de împârat ca o tragedle pentru cä aceastä cäsätorie putea sä fie recunoscutä doar de bisericä dar nu §i de Casa regalä. Astfel urma§ii lui Ferdinand nu aveau dreptul sä exerseze drepturile excepjionale a membrilor casei regale. Cäsätoria a cauzat un conflict serios între Ferdinand §i rudele sale. Fratii säi nu au participât nici la ceremonia de la nuntä. Datoritä acestui eveniment, împâratul §i urmaçul s-au displäcut mult §i nu mai colaborau printre ei. Franz Joseph I a refuzat eu încâpâtânare sä ridice familia contesei la acelaçi rang de renume aristocraticä cum erau §i nobilii din Casa de Habsburg.
în anul 1910 urmeazä o nouä tentativä de asasinat împotriva împâratului când acesta a vizitat Bosnia-Hertegovina, unde un student pe numele de Bogdan Zerajic a vrut sä îl împuçte pe Franz Joseph I de la o distan^ä micä. Studentul a declarat mai târziu cä el s-a hotârât sä nu apese pe trägaci datoritä faptului cä a fost surprins de demnitatea care s-a reflectat de pe faja acelui om mai în värstä.
Franz Joseph I s-a retras treptat din viaja curjii, de exemplu din 1911 nu a mai participât la balurile curjii regale iar din 1913 nu a mai putut nici cäläri. în 1914 a urmat asasinarea nepotului säu, moçtenitorul tronului, arhiducele austriac Franz Ferdinand, de cätre un nationalist sîrb. La o lunä dupä asasinat la 28 iulie Franz Iosif I a primit sprijinul Germaniei §i a declarat räzboi Serbiei prin care act s-a declançat Primul räzboi mondial, împâratul a fost martorul primilor doi ani din räzboi care 1-au obosit nespus de mult §i deçi era foarte bolnav el a continuât sä lucreze intens la acte. La o zi de moartea sa nu a putut dormi §i s-a sim^it foarte räu, dar nu a zis nimänui o vorbä despre starea sa gravä, a chemat dor preotul la el de la care a primit ultima ungere. Totuçi el va continua sä lucreze toatä noaptea, pânâ când el se va prâbuçi în scaunul säu de birou. Pe la ora nouä §i jumätate Franz Iosif I a fost dus de medicii säi cu força în patul säu. Aici el tot mai çoptea cä mai are foarte multe lucruri de facut. împâratul în värstä de 86 de ani a decedat în liniçte pe la ora nouä §i cinci minute seara la 21 noiembrie 1916 în castelul Schönbrunn. 197Succesorul säu la tron a fost împâratul Carol I de Habsburg care a abdicat la sfîrçitul räzboiului dupä care a fost proclamat República Austria la data de 12 Decembrie 1918. Dupä räzboi Imperiul Austro-Ungar s-a desträmat §i oficial prin ratificarea tratatelor de pace de la Versailles din 1919 §i 1920.
în ciuda rigiditätii sale de bazä, împâratul a fost capabil §i de schimbäri fundamentale, dacä era convins de sfetnicii säi cä acestea erau în interesul mentinerii monarhiei. în opinia lui Palmer pe plan politic, Francise Iosif nu era un "obscurantist" dar conditiile speciale din imperiu (revolutia din 1848) care dominau la începutul domniei sale 1-au determinat pe tot restul vietii sale (cabinet compus majoritar din miniçtri ofiteri) §i pe längä faptul cä împâratul a dezvoltat o enormä "responsabilitate dinasticä" fatä de imperiu chiar aceste circumstante 1-au facut sä fie un "reformater precaut".198 Un exemplu în aceastä directie este compromisul din 1867 încheiat între Austria §i Ungaria care primea un statut aparte în Gesamtmonarchie, fapt care dovedeçte acceptarea partialä al constitutionalismului de cätre împârat, chiar dacä de-a lungul domniei sale a insistât pentru pästraea dreptului de a dispune asupra dreptului de a conduce armata imperialä. Un ait exemplu positiv ar fi introducerea votului universal în 1907 în provinciile austriece.
Concluzii
în prima jumätate a secolului nouäsprezece, cancelarul Metternich ca un simbol al conservatorismului §i absolutismului a încercat sä obtinä conservarea valorilor vechi prin diferite combinatii în política externä. Revolutia din 1848-1849 a intensificat nationalismul în rândul elitelor nationale. Abolirea iobägiei, introducerea de refonne sociale au fost realizäri importante pentru popor. Nationaliçtii §i liberalii au descoperit aceastä nouä bazä electoralä §i au fost capabili sä mobilizeze másele pentru obiectivele lor. Din cauza reformelor sociale straturile privilegíate au släbit considerabil din punct de vedere politic §i economic iar liberalii §i nationaliçtii §i-au întarit pozitiile în viata politicä. în ciuda faptului cä societatea monarhiei avea o structura complexä de natura divergentä, a constituit o formatie omogenä cu factori conservative în timpul dualismului autoritatea domnitorului §i a Curtii de la Viena a släbit considerabil. Nationalismul politic a créât un nou cult, natiunea, care a suprimat treptat vechile autoritäti imperiale §i aristocratice. Democratizarea a facut necesarä nevoia de agitatie politicä. Elitele politice s-au folosit de tóate mijloacele de agitatie posibile (presä, întruniri publice, elemente populiste) încercând sä influenteze pozitia politicä publicä. Liberalii au väzut un instrument puternic §i de perspectivä în lupta pentru câçtigarea votului universal (1905-1907). Parlamentul ungar a fost interprétât de elitele maghiare ca fiind rezistenta împotriva Vienei §i au crezut în mod special în libertatea Ungariei. Probabil cä introducerea votului universal ar fi putut da un nou sens Dietei Ungariei. Elita politicä maghiarä nu a fost pentru introducerea votului universal, pentru cä etnicii maghiari au format o minoritate în comparatie eu nationalitätile ne-maghiare, deci dreptul la vot a rämas dependent de factori ca originea nobiliarä §i averea (proprietatea). Educatia de calitate a rämas prioritatea elitelor §i în jur de 5% din populatie era îndreptâtit sä voteze. Prin exemplul situatiei §i luptei de emancipare a elitelor româneçti din timpul dualismului s-a dovedit §i supozitia legatä de libertatea culturii. Cert este faptul cä o parte a artei §i a culturii s-au dezvoltat peste limítele teritoriale al Imperiului Habsburgic.
84 Aici mä refer la sensul de antropolog (de exemplu Robert Levy sau Jean Briggs din anii 1970). In únele cazuri nu se poate face o distinetie clarä între antropolog si istoric.
85 Henri Tajfel va dezvolta teoría identitätii sociale cu ajutorul colegilor säi (Penelope Oakes, Margaret Wetherrel, Michael Hogg, Michael Billig, John C. Turner, Dominic Abrams) în perioada 1970-1984. Proiectul lui Tajfel va fi preluat de John C. Tuner care va propune teoría auto-categorizärii si o nouä formula efectivä asupra constituirii psihologice a grupului.
Alan Palmer 1997: p. viii, - arborele généalogie al familiei Habsburg.
87 Franz Josef a mai avut trei frati si o sorä: arhiducele Ferdinand Maximilian - a devenit împârat al Mexicului, arhiducele Carol Ludovic, arhiducele Ludovic Victor, arhiducesa Maria Anna, decedând la vârsta de patru ani. Sursä electrónica: http://www.royalist.info/execute/biog?person=3346
88 Joseph Redlich 2008: p. 6.
89 Ibidem: pp. 3-11.
90 Ibidem: pp. 10-17
91 Alan Palmer 1997: pp. I- 49.
92 Joseph Redlich 2008: p. 6.
93 Pentru aceastä sectiune vezi Alan Palmer 1997: capitolul 14.
94 Joseph Redlich 2008: pp. l-lo.
95 Alan Palmer 1997: capitolul 3.
96 Joseph Redlich 2008: pp. 98-111.
97 Pentru aceastä sectiune vezi Joan Haslip 2000: PP. 8-39
98 Joseph Redlich 2008: pp. 183-220.
99 Ibidem: PP. 40-269 çi 290-342.
100 Fritz Rumler 1986: Er zog mich mit Gewalt nach meinem Bett, SPIEGEL-Reporter Fritz Rumler über die "Aufzeichnungen" des "Kaiserliebchens" von Franz Joseph I. sursä online: http://www.spiegel.de/spiegel/print/d13520215.html
101 Pentru aceastä sectiune vezi Fritz Rumler 1986: Er zog mich mit Gewalt nach meinem Bett, SPIEGELReporter Fritz Rumler über die "Aufzeichnungen" des "Kaiserliebchens" von Franz Joseph I. sursä online: http://www.spiegel.de/spiegel/print/d-13520215.html
102 Pentru aceastä sectiune vezi Joan Haslip 2000: pp. 12- 139 §i Alan Palmer 1997: Capitolul 5.
103 Pentru acest paragraf vezi Joseph Redlich 2008: pp. 25-64.
104 Idem
105 Pentru aceast paragraf compara Joseph Redlich 2008: pp. 64- 98 çi Alan Palmer 1997: pp. 80-130.
106 Alan Palmer 1997: pp. 98-114.
107 Pentru acest paragraf am folosit cartea lui A.J.P. Taylor (1967) în general, adicä am ajuns la aceste concluzii prin argumentaba autorului.
108 Alan Palmer 1997: pp. 70-74.
109 Joseph Redlich 2008: pp. 220-254.
110 Alan Palmer 1997: pp. 114-130.
111 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
112 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
113 Pentru aceastä sectiune vezi Joseph Redlich 2008: pp. 220-287. çi Alan Palmer 1997: pp. 114-148.
114 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklubxom/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
115 Joseph Redlich 2008: pp.287-315.
116 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
117 Ibidem
118 Ciprian Plâiaçu: Mitropolitul Andrei Çaguna, un luptätor pentru cauza românilor din Ardeal; sursä online: http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mitropolitul-andrei-saguna
119 Exemplu: Andrei Mocioni.
120 Iosif Hodoç era în fruntea celor din Zärand.
121 Aceste comitate erau: Maramureç, Caraç, Zärand çi districtul Chioar. Sursä elctronicä: Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
122 Ibidem
123 Alan Palmer 1997: pp. 130-148.
124 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig §i Joseph Redlich 2008: pp. 287-315.
125 Joseph Redlich 2008: pp. 287-315 §i Alan Palmer 1997: pp. 140-150.
126 Ibidem
127 Joseph Redlich 2008: pp. 315-348
128 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig §i Joseph Redlich 2008: pp. 287-315.
129 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Natiuni §i problema na{ionalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
130Sa§iI erau oricum orienta# în mod traditional spre Viena.
131 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema na{ionalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
132 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
133 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema na{ionalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
134 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
135 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema nationalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
136 Hotärärile dietei din Sibiu cu privire la declararea egalitä{ii na{iunii române §i a confesiunilor ei cu celelalte natiuni (26 august 1863); Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html
137 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema na{ionalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
138 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig 139Alan Palmer 1997: pp. 148-165.
140 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
141 Ciprian Plâiaçu: Mitropolitul Andrei §aguna, un luptätor pentru cauza românilor din Ardeal; sursä online: http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mitropolitul-andrei-saguna
142 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
143 Exemple: Deak Ferenc sau Eötvös Jozsef.
144 De asemenea §i sotia împâratului, Elisabeth Amalie Eugenie von Wittelsbach a jucat un rol important pentru ca acordul dintre austrieci §i maghiari sä devinä o realitate. Francise Iosif I a déclarai de mai multe ori dupä moartea reginei, cä a fost o greçealâ sä se încheie acest compromis numai cu maghiarii.
145 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursä online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
146 Joseph Redlich 2008: pp.348-381.
147 Ibidem: pp. 381-403.
148 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
149 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
150 Alan Palmer 1997: pp. 155-165.
151 Joseph Redlich 2008: pp.381-403.
152 Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursâ online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig
153 Ortodocçii au primit autonomie printr-o lege specialâ în 1868.
154 Aici mä refer la legea Trefort din 1879 çi la legea Apponyi din 1907.
155 Sursâ online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
156 Sursä primara: Pronunciamentul de la Blaj (3/15 mai 1868), este un act relevant care exprima nemultumirea românilor din Transilvania fa{ä de dualismul austro-ungar încheiat ín 1867. Sursä online: http://istorieedu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html
157 Ibidem
158 Ibidem
159 Mai ales jurnaliçtii români au fost afecta^ de aceaste procese politice.
160 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
161 Marcat de liderii liberali moderati maghiari cum ar fi Deák Ferenc §i Eötvös József.
162 Sursä primará: Programul Partidului National Román din Ungaria §i Transilvania unifícat; http://istorieedu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html
163 Aceste puñete prevedeau pe lângâ laitmotivul (restabilirea autonomiei Transilvaniei; -punctul unu) partidului §i alte obiective importante cum ar fi: respectarea autonomiei bisericeçti §i çcolare; folosirea limbii române în justicie çi administrare; lärgirea dreptului de vot, numirea de functionari români în raport cu ponderea popula{iei româneçti. Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
164Pentru aceastä sectiune vezi: ibidem
165 Pentru aceastä sectiune vezi sursele electronice: Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul çi antecedentele acestuia (1850-1867); sursa online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesi, Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Natiuni §i problema nationalitätilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursa online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61 §i Sursa online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl .html
166 Ibidem
167Sursä primara: Memorandul românilor adresat împâratului Francise Iosif I (26 martie 1892); Sursä electronicä: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist ro 035romaf5SP.html
168 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl .html
169 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
170 Ibidem
171 Ibidem
172 Ibidem
173 Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
174 Ibidem
175 Aceçtia s-au legat de autonomía administrativä, bisericeascä §i çcolarâ, aplicarea legii nationalitätilor etc.
176 Sursä primara: Noul program al Partidului National Román din Transilvania a fost votât în Conferida de la Sibiu din 10 ianuarie 1905, prin care s-a renunjat la pasivism §i s-a adoptat o nouä tacticä política: activismul (10 ianuarie 1905, Sibiu); "Partidului Nacional Román din Transilvania renunjä la pasivism §i se adopta o nouä tacticä politicä: activismul" Sursä electronicä: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html
177 Pentru aceastä sectiune vezi sursele electronice: Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Natiuni §i problema nationalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursa online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61; Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elôzményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867); sursa online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesi çi sursa online: http://istorieedu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_03 5romafl .html
178 Vezi sursa online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
179 Aici mä refer la arhiducele Franz Ferdinand al Austriei.
180 Vezi sursa online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html
181 Sásdi Tamás 2011: A dualizmus válsága a századfordulón (1890-1913), (Criza dualismului la sfarçitul secolului §i ínceputul noului mileniu (1890-1913); Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora182
Sásdi Tamás 2011: A dualizmus válsága a századfordulón (1890-1913), (Criza dualismului la sfarçitul secolului §i ínceputul noului mileniu (1890-1913); Sursä online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora183
Alan Palmer 1997: pp. 195-214.
184 Ibidem: pp. 300-330.
185 Joseph Redlich 2008: pp.535-541.
186 Horatiu Serb 2011: Istorie secreta: Statele Unite ale Austriei Mari; sursä online: http://publicatii.arhivafoto.ro
187 Cartea lui Friedrich Naumann (1915): Mitteleuropa de comparai cu cartea de succès al lui Jürgen Elvert, "Irrweg Mitteleuropa". Deutsche Konzepte zur Neugestaltung Europas aus der Zwischenkriegszeit, în Heinz Duchhardt/Malgorzata Morawiec (Hg.), Vision Europa. Deutsche und polnische Föderationspläne des 19. und frühen 20. Jahrhunderts, Mainz 2003, pp. 117-137, pentru Naumann vezi Introducerea.
188 Pentru aceastä sectiune am folosit sursa online: http://www.belvedere.at/de
189 Pentru aceastä sectiune am folosit sursa online: http://plottegg.tuwien.ac.at/jenseits.htm; aceastä sectiune se bazeazä pe ideile lui Manfred Wolff-Plottegg. Paragrafele sunt interpretarea §i traducerea autorului acestei lucrâri care se bazeazä pe articolul lui Manfred Wolff-Plottegg cu titlul:,JENSEITS VON KUNST".
190 Kandel, Eric und Wiese, Martina 2012: p.12.
191 Pentru aceastä sectiune am folosit în mod general sursa online: http://www.donaumonarchie.info/
192 Joseph Redlich 2008: p. 24.
193 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema na^ionalitätilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursa online: http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
194 Joseph Redlich 2008: pp. 24-28.
195 Alan Palmer 1997: pp. 28-49.
196 Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Natiuni §i problema na{ionalitä{ilor între 1800-1914 în Ungaria). Sursa online: http://tortenelemklub.com/magyartoertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61
197 Alan Palmer 1997: pp. 524-353.
198 Ibidem: p. X
Bibliografie
Surse primare
Hotârârile dietei din Sibiu (26 august 1863); Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html, accesat la 07.04. 2013
Partidul National Román din Transilvania renun^ä la pasivism §i se adopta o nouä tacticä politicä: activismul; Sursä electronicä: http://istorie-edu.ro/istoriaromanilor/ist_ro_035romaf5SP.html, accesat la 09.04. 2013
Pronunciamentul de la Blaj (3/15 mai 1868); Sursä online: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html, accesat la 07.04. 2013
Programul Partidului National Román din Ungaria §i Transilvania unificat; http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html, accesat la 19.04. 2013
Memorandul românilor adresat împâratului Francise Iosif I (26 martie 1892); Sursä electronicä: http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romaf5SP.html, accesat la 10.04. 2013
Literaturä secundara
Duchhardt, Heinz und Morawiec, Malgorzata (Hg.): Vision Europa. Deutsche und polnische Föderationspläne des 19. und frühen 20. Jahrhunderts, Mainz 2003.
Haslip, Joan: The Lonely Empress: Elizabeth of Austria, Phoenix, 2000.
Kandel, Eric und Wiese, Martina: Das Zeitalter der Erkenntnis: Die Erforschung des Unbewussten in Kunst, Geist und Gehirn von der Wiener Moderne. Siedler Verlag, 2012.
Naumann, Friedrich: Mitteleuropa, Berlin 1915.
Palmer, Alan: Twilight of the Habsburgs: The Life and Times of Emperor Francis Joseph, Atlantic Monthly Press, 1997.
Redlich, Joseph: Emperor Francis Joseph Of Austria - A Biography, Cope Press, 2008.
Taylor, A.J.P.: The Habsburg Monarchy, 1809-1918. A History of the Austrian Empire and Austria -Hungary. Penguin, 1967.
Tajfel, H. and Turner, J. C. : The social identity theory of inter-group behavior. In S. Worchel and L. W. Austin (eds.), Psychology of Intergroup Relations. Chigago: Nelson-Hall, 1986.
Surse electronice http://publicatii.arhivafoto.ro/2011/07/26/istorie-secreta-statele-unite-ale-austrieimari/,
(Horatiu Serb (2011): Istorie secreta: Statele Unite ale Austriei Mari), accesat la 03.04. 2013
http://www.royalist.info/execute/biog?person=3346, accesat la 06.04. 2013
http://www.spiegel.de/spiegel/print/d-13520215.html, Rumler, Fritz 1986: Er zog mich mit Gewalt nach meinem Bett, SPIEGEL-Reporter Fritz Rumler über die "Aufzeichnungen" des "Kaiserliebchens" von Franz Joseph I, accesat la 05.04. 2013 http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/reformkortol-a-kiegyezesig/52-akiegyezes-es-letrejoettenek-elzmenyei,
Harmat Árpád Péter: A kiegyezés, és létrejôttének elozményei (1850-1867) (Compromisul §i antecedentele acestuia (1850-1867), accesat la 03.04. 2013 http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mitropolitul-andrei-saguna-unluptator-cauza-romanilor-ardeal,
Ciprian Plâiaçu: Mitropolitul Andrei Çaguna, un luptätor pentru cauza românilor din Ardeal, accesat la 02.04. 2013 http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/61-anemzetisegi-kerdes-magyarorszagon-1800-es-1914-koezoett-,
Harmat Árpád Péter: Nemzetiségek és nemzetiségi kérdés 1800-1914 között Magyarországon (Na{iuni §i problema na{ionalitätilor între 1800-1914 în Ungaria), accesat la 02.04. 2013
http://istorie-edu.ro/istoria-romanilor/ist_ro_035romafl.html, accesat la 03.04. 2013 http://tortenelemklub.com/magyar-toertenelem/dualizmus-kora-1867-1918/203-a-dualizmusvalsaga-a-szazadfordulon-1890-1913, Sásdi Tamás 2011: A dualizmus válsága a századfordulón (1890-1913), (Criza dualismului la sfârçitul secolului §i începutul noului mileniu (1890-1913); accesat la 07.04. 2013
http://www.belvedere.at/de, accesat la 11.04. 2013
http://plottegg.tuwien.ac.at/jenseits.htm, (Manfred Wolff-Plottegg cu titlul: "JENSEITS VON KUNST"), accesat la 12.04. 2013
http://www.donaumonarchie.info/, accesat la 11.04. 2013
EPERJESIZOLTÁN
Károli Gáspár University of the Reformed Church in Hungary, Budapest
E-mail: [email protected]
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer
Copyright Hiperboreea 2013
Abstract
Author argues that it is a mistaken approach to thematize modernity on the basis of a national system of notions, consequently there are no clear "Austrian," "Hungarian," or "Romanian" modern patterns at that time in history. Modernity should be perceived as a network of diverse phenomena by showing controversial tendencies from time to time, but modernity as such is not a simplified cultural notion, nor a harmonised school of style, thus the simplifying definition of modernity is catched in only one word which is a daring cultural historical apprehension. Simultaneously, modernity must be treated in a European context since cultural communication and exchange of ideas was pan-European. Nor should one, besides, forget about the knowledge-sociological backgrounds of modernity, its being included in a characteristic socio-economic activity. Author argues that there was a specific part of art, culture and science that were established beyond the borders of Austria and Hungary. Moreover culture and art not only repeatedly goes beyond the borders of a territory, a language, a state, a people, a nation, a region, culture and art also continually exceeds its own limitations as a knowledge-producing regime. By the example of the Romanian elits who were fighting for their emancipation within the Austro Hungarian monarchy author proves the power of political culture. [PUBLICATION ABSTRACT]
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer