Content area
Full Text
Sfântul AUGUSTIN, Despre minciună, ediţie bilingvă, traducere de Lucia Wald, studiu introductiv şi note Georgescu Constantin, Bucureşti, Editura Humanitas, 2016, 174 pag.
De mendacio se adaugă lucrărilor augustiniene publicate în decursul anilor de editura Humanitas numai în traducere (Confesiuni) sau în ediţii bilingve (De dialectica, De magistro, De doctrina Christiana, Solilocvii, De libero arbitrio).
Consemnată doar în lucrarea Refractationes, în care însuşi Augustin îşi reciteşte şi comentează opera, Despre minciună reprezintă un studiu scris din „prea mare dragoste de adevăr şi dintr-o prea mare respingere a falsului" (Refractationes, I, 27), „o lucrare atât de trebuincioasă pentru viaţa de zi cu zi" (I, 1).
De mendacio este structurată în două părţi, intitulate sugestiv de traducătoarea Lucia Wald, Despre natura si relele provocate de minciună şi Clasificarea minciunilor.
Pornind de la definirea şi clarificarea noţiunilor minciună şi mincinos („un enunţ fals, însoţit de voinţa de a înşela, e o minciună" (5), „cine mai degrabă e un mincinos - cel care spune ceva fals ca să înşele sau cel care spune ceva adevărat ca să înşele, câtă vreme unul ştie sau socoteşte că spune ceva fals, iar celălalt ştie şi socoteşte că spune ceva adevărat", IV), definiţii devenite clasice, Augustin abordează şi problema falsităţii lucrurilor („cineva minte sau nu minte; trebuie judecat după modul său de a gândi, şi nu după adevărul sau falsitatea lucrurilor însele", III, 3). El a fost un puternic teoretician, gânditor, care nu lasă nimic supus îndoielii: „Este oare vreodată util să enunţi ceva neadevărat având voinţa de a înşela ? Oare ar trebui, prin urmare, să furăm sau să săvârşim desfrânare?" (secolul III), „Oare nu cumva minte chiar şi când propovăduieşte îndemnându-ne să credem ? Căci cum se poate şti dacă nu cumva are şi atunci vreun motiv - aşa cum el însuşi crede - pentru o minciună impusă de datorie, socotind că printr-o istorisire falsă, ar putea să-l împiedice de la desfrânare pe un ins înfricoşându-l, şi dacă nu cumva îşi imaginează că în acest fel îl îndreaptă, minţind, către lucrurile spirituale?" (VIII, 11). În acest sens, interogaţiile retorice se prezintă ca modalităţi de lucru ale marelui filosof. Analist perspicace, Augustin practică introspecţia profundă, autoanaliza. Problemele pe care le tratează sfântul Augustin sunt un argument că vastele lecturi din domeniului filosofiei, precum...