Abstract
A culture's dimensions are not only external sejourns, taken by an "informed eye", but they are also systems which delegate conventional and nonconventional analyses for the culture in question. This article is based on the study warranted by the Dutch researcher Geert Hofstede. Even if his study concerning the dimensions of different national cultures was carried out on the entrepreneurial environment, its implications are considered almost universal for the evaluation of cultures. In the second section of this article, we will use the typology of dimensions identified by Hofstede in order to underline the situations of cultural overlapping and dissonances, which can be found witin the Romanian-French cultural relations. We will also explore the thesis according to which cultural similarity is a suffcient condition for the development of harmonious bilateral cultural relations.
Keywords
reference; Geert Hofstede; cultural dimension; Romania; France; dissonances; Immigration; Integration; assimilation; strategic partnership
Résumé
Les dimensions d'une culture ne sont pas seulement des visites à l'étranger, maintenues par l'oeil approuvé, mais elles représentent en même temps des systèmes classiques de délégation des analyses conventionnelles et nonconventionnelles pour la culture en question. Cet article est basé sur les recherches menées du chercheur néerlandais, Geert Hofstede. Bien que l'étude sur les dimensions culturelles de certaines cultures nationales a été dépensé dans Tenvironnement entrepreneurial, ces implications sont considérées universelles. Dans la deuxième section de l'article, nous utilisons les catégories des dimensions identifiées par Geert Hofstede pour souligner les situations de chevauchement culturel, mais aussi des dissonances, qui peuvent être retrouvées dans les relations culturelles entre la Roumanie et la France. Nous explorons la thèse selon laquelle la similitude culturelle est suffisante pour le développement des relations culturelles harmonieuses.
Mots-clés
référence; Geert Hofstede; dimension culturelle; Roumanie; France; dissonances; Immigration; Intégration; assimilation; partenariat stratégique
Hofstede - Predilecta pentru referinja
Studiul întreprins de Geert Hofstede este, cu slguranfä, deschis unor alte $1 alte íntrebarl emplrice, únele dintre acestea având rolul de a-l repune în centralltatea cercetärllor referltoare la dlmenslunile cultúrale sl rolul acestora în consacrarea modurllor de lucru, dar $1 de interact une, áltele având rolul de a antrena încercârl de re-conturare a unor dlmensluni, ce çl-au perfectat $1 alte funcfluni si aspecte de abordare.
Teama de a nu Interpune räspunzätor valenfe nepreclzate unul studiu consacrât ramâne alerta pentru cel care au précédât accentulul pus de Geert Hofstede träsäturllor cultúrale, distanfiatoare, între persoane, aparflnând unor culturl, dar $i unor nationalité^ diverse1.
Geert Hofstede a îmbrâflçat pozlfla de manager de resurse umane, în cadrul IBM International. în considerable formular!! strategülor de management al resurselor umane,
Geert Hofstede a extlns studiul säu asupra capacltäb de comunicare în cadrul unul grup, precum $1 asupra faptulul de ce uni! membrü reacfloneazä dlferit la utlllzarea acelulaçi Instrument de comunicare, dar $1 la stlmulente asemânâtoare pentru socializare $1 pentru conlucrare.
Emanarea unui slngur set de valor! $1 elemente de socializare, care sä exprime o aderenfä complété a tuturor membrllor unui grup, era princlpala absorblre pentru orlce Strategie de resurse umane.
Studiul lui Hofstede a fost diferlt tocmal prin faptul cä s-a concentrât asupra cauzaütäb dlferenfelor între membrü, nu neapärat pe ellmlnarea acestora2. Hofstede a remarcat, în examinârlleîntreprlnse, cä existé o supra-cauzalltate asupra percepflel Idell de grup, dar $1 a atitudinilor diferlte manifestate fafä de muncâ.
Astfel, cercetétorul olandez a desclns o Implicare cu totul aparte pentru închegarea, în contururl precise, a culturüor organizational.
O culturé organizational, în spefä, se bazeazä pe fórmele distinctive ale membrllor säi, dar $1 pe felul ín care diferenfele acestora se metamorfozeazä.
Ceea ce Hofstede a descoperlt este cä, în prlvlnfa eludärü deoseblrüor, strategllle manageriale gre$esc. Eludarea acestor deoseblrl este un ideal managerial, cu limite de aplicare ín practlcä. Cu alte cuvlnte, aceste limite sunt generate de dlferenflerlle generate $1 derívate din culturl nationale distincte.
Dupä cum Hans Peter Müller si Peter Zlltener au remarcat: "Unul dlntre merltele lui Hofstede este acela de a aräta cä existé diferente nationale, chiar $1 într-un loc atât de modem de transnational ca IBM, diferente ce î$l au rädäcinile în diferente cultúrale"3.
Observable lui Hofstede au fost determinate în ami '60- '70, în urma unor examinan fäcute pe nafionali din 40 de tari.
Dimensiunea impresionanta cantitativa, precum $i îndelungata indexare a cifrelor obfinute i-au repurtat cercetarii lui Hofstede direcfii multiple de semnificafie în arealul Stiinfelor Sociale.
Geert Hofstede identifica cinci elemente factoriale, ce distanfeaza $i modelele comportamentale între ele, ale nafionalilor respectivelor culturi, elemente factoriale ce au fost recéptate ca dimensiuni cultúrale.
Acestea s-au încadratîn modul urmator: controlul incertitudinii, distanta ierarhicä fafä de putere, individualism versus colectivism, feminitate versus masculinitate, orientarea pe termen lung versus orientarea pe termen scurt1. întrunirea acestor cinci indicatori aratä diregionalitatea unei culturi, în raport eu celelalte, dar $i a aderenfilor unei culturi, în raport cu albHofstede
a înregistrat crearea unor déterminisme cultúrale în privinta modului de lucru, darçi în privinfa atitudinii $i comportamentului nafionalilor unor culturi, fafä de nafionalii altor culturi. Elementele factoriale cultúrale nu trebuie privite disparat, ci în structuri conexe $i în procese interpersonale.
în virtutea unei explicitäri, ne vom referí la fiecare în parte, adâugând note de dezvoltare clarificatoare. în ceea ce prívente gradul de contextualizare a indicatorului privind incertitudinea $i controlul acesteia, Hofstede remarcä modul în care existä o retiñere, la anumite culturi, mai mare decât la alte culturi, în privinta abordärii elementelor cultúrale necunoscute.
Astfel, multe culturi, aefioneazâ în baza predictibilitäb $i a unor sabloane de identificare culturalä. în mäsura în care acestea nu pot fi recéptate, se creeazä un context de teamä $i de anxietate fafä de un element, ce nu poate fi tratat congenere, în termeni culturali.
Culturile, ce interaefioneazâ, pe baza unui puternic indice de evitare a incertitudinii, considerâ elementele de culturä formalä - legitäfi clare, norme si reguli-indispensabile. Astfel, acestea au un grad de agresivitate comportamentalâ mai mare fafä de culturile ce au un indice de evitare a incertitudinii mai mic.
Culturile, ce nu pre-seteazâ strategii tipicare pentru evitarea incertitudinii, accepté riscul ca pe un dat al vieb sociale, ca pe o realitate inerentâ. Astfel, tendinfa lor spre intoleranfa scade considerabil, fafä de alte culturi. Cele mai importante dispozitive de influence ale acestui indicator sunt: istoria $i religia2.
Distanfa ierarhicä fafä de putere este tratatä de Geert Hofstede, cu referire la tratamentul social al inegalitäfilor, precum si la abordarea acestora, în privinfa interaefiunii forfelor sociale.
Astfel, conform lui Hofstede, tratamentul inegalitäfilor sociale, precum $i abordarea acestuia trebuie sä se formeze în familie. Hofstede pune accentul pe funefia culturalä a familiei, ca principal generator pentru sädirea iden de acceptant^, dar $i pentru modul în care trebuie înfeles sistemul de subordonare în cadrul unei sodetäfi.
Acest indicator este explicitât de Hofstede ca fiind : "mäsura în care membrii, ce refin mai pufinä putere de la organizafiile $i institufiile unei tari, se açteaptâ $i accepta cä puterea este distribuitä în mod inegal"1. Cu alte cuvinte, indicatorul se referä \a cultivarea sau edulcorarea distanfei fatä de putere.
în culturile cu o distanfä mare fafä de putere, autoritatea este creuzetul suprem de manifestare a legitimitäfii acfiunilor sociale. în culturile cu o distanfä micä fatä de putere, actele de reverenfä cotidiene nu sunt considerate nedespärfite de fenomenele sociale.
Exaltarea individualismului în cadrul unei societäfi reflectä recomandarea unor date necesare pentru obfinerea, precum si pentru promovarea ideii de autorealizare. Individualism^ cultural creeazä un Stil de comunicare, precum si un raport de prezentare a propriilor dorinfe, nevoi $i expectante, direct $i ciar.
Per a contrario, colectivismul mizeazä pe coordonarea tuturor actiunilor necesare pentru ca bínele colectiv sä triumfe. Devotamentul pentru grup $i pentru colectivitate nu este niciodatä exageratîn cadrul culturilor colectiviste, iar stilul de comunicare nu este niciodatä unui de comunicare directä, pentru prezevarea unui concordat social $i pentur prevenirea discomfortului unuia dintre membrü grupului2.
Potrivit extrapolärilor fäcute de Hofstede, geografía, natalitatea, Produsul Intern Brut (PIB) $i istoria sunt principalele märimi caracteristice pentru aceastä dimensiune culturalä, precum $i elementele primordiale de clasificare ale culturilor.
Indicatorul feminitate versus masculin itäte, se referä la numärul deevenimente si fenomene sociale, ce sunt organízate, în mod inteligent $i firesc, cu precädere implicând mai mult elemente aparfinând unui gen, în defavoarea unui alt gen.
Acest indicator nu include numai modalitatea în care decurg exponentele viefii familiale, cu precädere, în privinfa educafiei, dar $i în ceea ce prívente raportarea la cultivarea succesului, a raportärii fafä de e$ec $i fafä de elementele negative, la parametrii încurajârii unei abordäri concurenfiale, la modalitatea de abordare a grupurilor defavorizate din cadrul unei societäfi, dar $i la momentele de autoanalizâ în situatii-limitâ.
Culturile masculine accentueazä libertatea competi^iei ca mijloc de ranforsare a meritocrafiei, nevoia de impunere, de asertivitate, de implementarea unor valori materiale3în privinfa relafiilor interpersonale, necesitatea de definiré a scopurilor personale, dar çi a resurselor, ce pot fi canalízate pentru atingerea acestora4.
Culturile feminine deceleazä o societate permisivä $i integratoare, calitatea si standardele de viafâ pentru diverçi membrü ai societâfü, permifând rolurilor sociale feminine $i masculine sä se interfereze armonios.
Orientarea pe termen lung pe termen lung versus orientarea pe termen scurt învedereazâ manifestarea de persistenfâ a elementului reglator în privinfa raporturilor sociale.
Dacá vechile regulile de organizare a raporturilor sociale sunt antamate noilor reguli $i sunt preväzute a fi implementate $i ín delimitärile viitoare, atunci, respectiva culturä este orientatä pe termen lung.
Dacä, urmärile de interacfiune nu mai absorb regulile uzitateîn trecut, care, cu siguranfä, nu îçi vor mai dovedi viabiütatea pe viitor, atunci, cultura în discufie este orientatä pe termen scurt5. Culturile orientate pe termen scurt exerseazä o atitudine de complaceré faja de schimbare, pe când culturile orientate pe termenul lung exerseazä o imponderabilitate fafä de schimbare1.
în fluxul de proiecfie al elementelor prezentate, studiul formulât de Hofstede reprezintä o oglinda cóncava a variafiilor extreme ale culturilor nationale. între polii prezentati ca valori maximale, tendinte de dispersie fatä de acestea exista, cu sigurantä.
Modulul testamentar al dimensiunilor cultúrale ale lui Geert Hofstede traseazä o importantä crevasä în privinfa nuanfelor caracteriale pentru diversele culturi nationale, ce coexista international: "A spune cä tóate familiile, de-a lungul timpului, ajung sä detinä aceeaçi structuré primará $i aceeaçi funche nu înseamnâ a argumenta cä tóate societätile sunt similare. Dacä definim o societate ca tóate persoanele, care interactioneazä în orice mod, în cadrul acesteia, vorbim despre o entitate capabilä de variât" multiple. De la societätile insulare, färä nid un fei de contact cu altceva, la societätile globale, unde atât oamenii cät $i lucrurile sunt într-o permanentä circulare, scala de includere este definitä printr-un numär mare de posibile forme, interacfiuni $i complica!;""2.
Contribuirea recomandatä de particularitäfi $i de diversitate urmeazä sä fie luatä ín considerare în secfiunea urmätoare a acestui articol.
Franca si Romania - interiorizarea dimensiunilor cultúrale: disonante si imprecizii
într-un studiu referitor la diplomacia culturalä, precum $i la liantul acesteia cu política international, Cynthia Schneider utilizeazä reclamärile date de Walter Laquer, conceptului de diplomatie culturalä, precum si modalitätile în care acesta a fost amploiat de SUA, în perioada Räzboiului Rece: " Laquer ne aminteçte de rolul critic jucat de puterea soft a Americii, incluzând rolul notabil jucat de diplomaba culturalä [...] uzul expresiilor creative, al schimbului de idei $i de informât", pentru creçterea capacitätii de cunoaçtere mutualä au jucat un roi esential în subminarea Uniunii Sovietice, plantând germenii pentru disoluta acesteia"3.
Laquer ne aminteçte, dupä cum subliniazâ $i Cynthia Schneider, în studiul säu, formulât eu descifrabilitate, pentru a reda semnificafiei $i interpretärii domeniul diplomafiei cultúrale, de proieefia comunitätii de imagini, idei $i de simboluri, adesea imagínate4, a unui actor, precum si de forta de avanlançâ, pe care modelul cultural imaginât îl poate avea în comparare cu alte culturi5.
Aplicarea dimensiunilor cultúrale relafülor interstatale este un fapt, ce poate sä astâmpâre o multitudine de curiozitä^i. Dimpotrivä, poate deschide suficient de larg $i de bine intersecan de imagini necunoscute, în privinfa a douâ modele cultúrale diferite, care adúmbrese $i importante similaritäfi1.
Actele de mediatie ale diplomatiei cultúrale au contrôlât importante constatäri, nu numai pentru Statele Unite ale Americü, ci $i pentru Franfa. în fond, dupä cum men1;ioneazâ $i Adam Watson, în absenfa diplomatiei: "lumea ar trebui sä se resemneze unei condi^ii de anarhie $i de izolare, de insecuritate cronicä $i de räzboi: ceea ce Hobbes numea o stare naturalä. Statele ar trebui sä träiascä pentru si prin ele însele"2.
Pentru Franfa, diplomacia culturalä a fost un act de originale, acompaniind o amplä construcfie teritorialä, de expansiune $i de extindere. Diplomacia culturalä a fost o importantä forfä de propagare a suprafefei arhitecturale coloniale. Diplomacia culturalä a fost un model de export3.
Geert Hofstede nu încadreazâ, în conformitate cu dimensiunile cultúrale identifícate, Franfa în parametrü maximali. Astfel, în privinfa dimensiunü cultúrale colectivism versus individualism, Franfa imparte cu Suedia locurile 10/114.
în clasamentul introdus pentru acest indicator, locul numaruh este definut de Statele Unite ale Americii, ceînregistreazâ $i cea mai mare cotä de individualism. Locul 53 este detinut de Guatemala, în axa opusâ5.
Indícele de masculinitate versus feminitate expune situafia valorilor cultúrale ale Franfei, ca fiind situate pe locurile 35/366. Franfa imprimä asemänäri cu pozifia Iranului, ímpárfind cu aceastä farä indexäri corespondente. Franfa apare, astfel, mult mai aproape de cultura femininä -înmatriculând valori aproape de conviefuire socialä cu alte culturi.
Astfel, conform studi u I u i lui Hofstede, grupurile vulnerabile din cadrul societäfii franceze, primesc tratamente sociale de integrare, si mäsuri societale spéciale.
Indícele distanfei fafä de putere dovedeçte o distanfä fafä de putere, raportatä la grupurile societale, ce nu sunt situate în proximitatea structurilor de exerdtare a puterii. Franfa imparte aid locurile 15 $i 16 cu Hong Kong.
Franfa ierarhizeazä o distanfä relativ mare a acestor grupuri fafä de putere. Circumstanfele culturii nafionale franceze se aproprie de cele ale färilor asiatice, dar $i de cele ale färilor din spafiul ex-iugoslav: locul 12 fiind definut de fädle apartenente fostei federafii iugoslave, locul 13 asociat pozifiei statului Singapore, iar locul 14 revenindu-i Braziliei1.
în privinfa indicelui de evitare a incertitudinii, locurile 10-15 sunt segmentate de: Franfa, Chile, Spania, Costa Rica, Panama, Argentina. Astfel, dupä cum deduce si Hofstede, fädle, cu o provenienfä culturalä latinä, suntfäri cu un indice mare de evitare a incertitudinii.
Astfel, dimensiunea culturalä, în cadrul acestui indicator, în privinfa Franfei, atestâ un formalism puternic, precum si necesitatea de respectare a reglementärilor prescriptive.
Ultimul jalon de semnalizare a dimensiunii cultúrale franceze, identificat de Hofstede, este cel care furnizeazä informafü referitoare la orientarea în timp - respectiv, orientarea pe termen lung versus orientarea pe termen scurt.
în ceea ce prívente orientarea pe termen lung, Michael Bond2, nu Hofstede este cel care circumscrie fädle, care întrefin astfel de abordäri: "orientarea pe termen lung are în vedere practicarea acelor valori, pentru obfinerea de recompense viitoare $i, în particular, pentru perseverenfä $i pentru rentabilitate. Polul säu opus, orientarea pe termen scurt, indicé practicarea valorilorîn trecutçi în prezent, adicä în respectul fafä de tradifie $i în prezervarea satisfäcätoare obligafiilor sociale"3.
între cele 23 de färi care s-au remarcat prin orientarea pe termen lung, Franfa nu este menfionatâ. Astfel, orientarea culturalä a Franfei demonstreazâ evidenfa practicärii în conexiune cu prezentul $i trecutul a normelor sociale. O reverberarea asupra viitorului nu face obiectul unei instanfieri obiigatorii în privinfa culturii franceze. Preferinfa pentru rezultate rapide rämäne o caracteristicä genuinä a acestei dimensiuni cultúrale.
Franfa a fost, pentru România, un sistem identitar de coordonate, în spécial în trecut. Cultura francezä era consultatä în permanenfä, de România, pentru a-i certifica un statut exponenfial în regiunea din care fäcea parte, din punct de vedere geografic.
Ralierea la cultura francezä a fost folositä de România, pentru a evita aglomerärile cultúrale, ce ar fi statornicit o prezenfä indezirabilä a unor actori externi în fostele Principate Române: "Pdndpatele Române, Moldova çi Valahia erau, din punct de vedere geografic, mult mai aproape de Grecia, Rusia $i Turcia, decât erau de Europa, fafä de care se simfeau neincorporate. Rarele ocazii în care învâfafn români erau chemafi la curfile europene se produceau în legäturä cu statutul acestora de experfi în problème turceçti"4.
Pentru Principatele Române, recursul la consangvinitatea cultúrala cu Franfa era un toarte bun prilej pentru a certifica un statut aparte la nivel regional, dar si pentru a-$i confirma o punte de apel, în cazul în care situafiile de confruntare cu actorii externi, o impuneau: "La finele secolului XVIII, Franfa $i limba franceza íncepusera sä devinä un simbol al speranfei pentru români, ce cäutau sä î$i defineascä identitatea colectivä, în procesul de reunificare a comunitäfilor disparate din Teritoriile Române. Dornici sä îçi reclame pierdutele origini latine, ca o dovadä de necontestat a identitäfii lor ocddental-europene, românii vedeau în Franfa värul de la ora$ sofisticat, reprezentant al unei culturi urbane mult mai rafinate. Preferau sä priveascä spre Vest, disociindu-se de restul vecinilor lor est-europeni, pe care îi considerau provinciali, înapoiafi $i lacunari din punct de vedere cultural"1.
Rememorarea incomfortabilei pozifii, atribuitä Principatelor Române, respectiv, cea de a se afla la intersecfia intereselor Marilor Imperii, au incumbat diplomafia culturalä ca pe un element de joc al ultimului as din mânecâ.
Träsäturile comune cu identitatea culturalä francezä, determinate, în primul rând de potrivirea lingvisticä a celor douä limbi, a coincis cu strategia Principatelor Române2. Miza pe mariajul cultural cu Franfa avea menirea de a ridica statutul regional al Principatelor Române, dar $i de a le proteja.
Franfa rämäne o stea polarä, din punct de vedere cultural, la care România putea emite anumite pretenfii de similaritate, dar care rämäne íntr-o stare de distanfä superioarä: "majoritatea romänilor vedeau Europa ca pe o zonä culturalä separatä, cunoscutä indirect prin intermediul cärtilor, picturii, precum si al poveçtilor celor care cälätoreau dincolo de granifele occidentale"3.
Secolul XX reificä o rupturä însemnatâ în relafiile româno-franceze $i în schimburile cultúrale dintre cele douä färi. România nu mai putea face apel la calitatea sa de farä francofonâ pentru a construí un scut de apärarea contra elementelor considerate subversive. Acfiunile cultúrale comune cu Franfa nu mai puteau face obiectul recunoaçterii caracterului säu incomparabil, în afacerile regionale, în termeni de identitate $i de diseurs identitar.
Dupä comutarea la un nou regim domestic, relafiile cu Franfa nu fost ridicate la vechiul statut din secolul XVIII $i XIX4. Sä nu mai fi avut România nevoie de redescoperire a rädäcinilor sale latine? în perioada post-comunistâ, asistam la un procès complex $i cu totul aparte de redefinire a discursului identitar statal. Franfa nu mai putea reprezenta, ca în trecut, o legendarä figurä simbolicé.
Putea acum reprezenta un pilon sigur, atât în termeni de reprezentare relafionalä, cât $i în termeni parteneriali. Dacä România avea nevoie, în primii ani ai erei post-comuniste, de un punct de inflitrare într-o selectä adunare, asa cum fäcea în trecut, rämäne o discufie supusä dezbaterii.
Dar, era cel puÿn important, ca România sä împârtâçeascâ aceeaçi comunitate de idei, nu ca o colonie culturalä francezä, într-o mare de paternitate slavä, ci drept o culturä de registru întocmitor de rudenie.
Abia în 2006, România îçi pretinde identitatea de portal francofon, gâzduind cel de-al Xl-lea Summit al Francofoniei, cu o participare a peste 63 de state francofone1. România a dobândit calitatea de membru observator al Francofiliei Institutional în 1991. Tot în 1991, România a dobândit calitatea de membru observator al Agentiei de Cooperare Cultúrale $i Tehnice.
Abia în 1994, România aderâ la structura multilateral, reprezentatä în prezent de Convenga Privind Agença de Cooperare Culturalä $i Tehnicä. La 10 ani diferentä, se semneazä un Memorandum cu Privire la Programul Plurianual de Pregätire în Limba Francezä a Administrate! Române2.
Cu tóate acestea, România nu a reuçit sä capitalizeze suficient de bine din relatiile cultúrale cu Franta, deoarece acestea nu au fost, eu adevärat relansate. Acestea au fost, mai degrabâ, retrásate în funefie de noile specificitäfi- România nu este transpusâ, în percepfia publicä, drept o tarä francofonâ, de$i î$i arogä aceste calitât[.
în prezent, cea mai mare deficienfä a relatiilor bilaterale România-Franta, o reprezintä cazuistica asimilärii etnicilor români, pe teritoriul francez, dar $i în aria specificä de râspândire a modelului cultural francez.
Dupä cum aratä $i recomandärile prescrise de Geert Hofstede, Franfa nutreçte o culturä femininä, ce transmite o apetenfä specialä pentru grupurile defavorizate din societate. Aceste denotäri ar fi de bun augur pentru fenomenul integrationist etnicîn Franta. Cu tóate acestea, Franta are, de asemenea, $i un profund $i apäsätor formalism cultural.
Reglementärile, recursul $i ímbráti$area societalä a acestora sunt mai mult decât pur ornamentale. Mai mult decât atât, un transfer corelativ pentru indicatorul indicelui distanfei fafä de locul formulärii si exersärii puterii, al diverselor grupuri, ce nu sunt aproape de elementele asocíate acestui uz de influentä publicä, ar certifica prezenta unor problème, în privinta fenomenului integrärii etnice.
Dacä în trecut, Franfa vedea arhi-cunoscutele missions civilatrices, ca pe o metodä de interpunere a distribuirii globale a modelului säu cultural, în privinta propriului säu teritoriu, Franta trädeazä un cuplu de véhiculé, ce functioneazä împotriva imaginii reprezentative a statelor detinätoare de culturi feminine.
Practicile Franfei, în privinta detaliilor de cercetare a fenomenului migrationist, în special, în privinta asimilärii etnice sunt de facturä continental. Astfel, centralismul, atât de prezent în política domestica a Franfei, a cäpätat si concordante de aplicare în política fatä de imigranti: ,,în ciuda desprinderii de trecut, reprezentatä de Revoluta Francezä din 1789, República a continuât traditia centralizärii $i a statului unitar, deja cimentatä de monarhie, aducând în plus: definitiile republicane $i revolutionäre asupra natiunii $i cetäteniei - unitariste, universaliste $i seculare, ranforsând practicile deja stabilité pânâ atunci"3.
Caracterul multi-etnic fi multi-civilizafional, necesitat de o fara, ce a traversât valuri de imigrare importante fi deloe reduse ca numär, s-a lovit de funefiile particulare ale integritäfü modelului de stat-unitar.
în luna septembrie a acestui an, Ministrul de Afaceri Externe al Franfei, Laurent Fabius a menfinut ideea de insistare asupra restricfiilor privind libertatea circulafiei forfei de muncä, pentru lucrätorii migranfi, de etnie romänä fi búlgara1.
Integrarea lucrâtorilor migranfi de origine romänä a fost una dintre principalele deficienfe în privinfa relafiüor cultúrale româno-franceze.
în fond, patrimoniul cultural, împârfit de douâ specii cultúrale înrudite, ar facilita o integrare mult mai rapidâ a nafionalilor unor culturi, în mediul central al celeilalte culturi. încadrarea culturü franceze, în dimensiunea culturalä femininä, nu a prezentat, în schimb, certitudini, în privinfa integrârü nafionalilor români.
Mai mult decât atât, conform unei alte clasificäri fäcute de Hofstede, cultura francezä este o culturä orientatä pe obfinerea unor rezultate rapide, fiind flexibilä, în privinfa orientärü în timp, fixatä asupra prezentului fi trecutului, nu fi asupra viitorului2.
Re-evaluarea recentä a parteneriatului strategic România-Franfa dorefte a crea un nou debufeu în aceastä relafie bilateralä. în fond, un parteneriat strategic confirmé o gratificare bilateralä, pe termen lung, a relafiei dintre doi actori.
Mai mult decât atât, acesta trebuie sä fie fi multi-compartimentat - acesta trebuind sä incarneze cât mai multe arii sectoriale. Dupä cum menfioneazâ fi lulian Chifu: "Un Parteneriat Strategie ar trebui sä aibä câteva caracteristici obligatorii: o anumitâ adâncime în timp, deci durabilitate pe un termen apreciabil, care sä vizeze objective finale ce se pot realiza doar în durate mari de timp fi care schimbä cu adevärat fundamental actorii fi raporturile dintre ei, sau mai exact cuantificä în sine o excelentä relafie care se vrea dezvoltatä fi aprofundatä"3.
Diplomafia culturalä ar trebui sä reprezinte o aefiune recrutatä, cu maximä atenfie fi cu deosebit interes, întrucât aceasta ar fi o contrapondere reparatorie pentru alte problematic! deosebit de sensibile, cum este: integrarea etnicilor români în cultura francezä, sau cum sunt: cazurile de insuccès flagrant, în privinfa asimilärü societale.
Grádele construcfiei masive a culturü franceze sunt menite sä exprime o concretefe impasibilä pentru elementele altei culturi. Astfel, în lumina argumentelor înaintate în cadrul acestei seefiuni de articol, putem discerne urmätoarele modalitäfi relevate, în privinfa interferenfelor cultúrale româno-franceze;
- Cultura francezä fi cultura romänä sunt reproduefii ale unui filon común, reproduefii ce au traversai o legäturä temporalä importantä;
Cu tóate acestea, aceastä legäturä temporalä nu a fost întrefinutâ cu acelafi imbold fi cu aceeafi constanfä de-a lungul timpului;
- Existé dimensiuni cultúrale, în privinfa culturü franceze, în conformitatea orânduirii sistematice, fäcute de Hofstede, care prescriu modele comportamentale diferite, în funefie de dimensiunea evidenfiatä;
Acesta este fi principalul factor déconcentrant, în privinfa receptârü culturü franceze fi interpretabiIitâfii date dimensiunilor cultúrale;
-Culturi asemânatoare nu trebuie sä ocupe numai spafii pozitlve; în privinfa interactunü cultúrale româno-franceze acesta este un fapt patentât; De ce nu se adreseazâ culturi similare, în termeni mereu pozitivi?
Dacä urmärim Iinia argumentativä a cercetärilor lui Hofstede, nu putem descifra un räspuns rational1. Existé suficiente forme izolatoare, în baza informadle träite în realitatea curentä, între cultura francezä $i cea romänä, pentru a chestiona modalitätle de conectare a dimensiunilor cultúrale hofstediene.
Concluzii si viitoare dezbateri
Conchizánd cele prezentate pe parcursul acestui articol, rämäne important de subiiniat faptul cä a existât o degenerescenfâ în privinfa menfinerii caracterului cultural francofon pentru cultura romänä, dupä 1989.
Dacä în trecut, circuitul cultural al României cu Franfa, era, pentru Románia un factor de reputare nafionalä, dar $i de cäutare de agenfi favorizand în época post-comunistä, lipsa de constanfä fafä de adiacenfa la modelul cultural francez a fost, în sine, o acfiune vätämätoare pentru România.
Nu am menfionat faptul cä România trebuia sä formuleze un statut asemânâtor cu cel al unui avanpost cultural francez în regiunea Europei de Est. Dar, o concentrare mult mai vigilentâ în fructificarea träsäturilor cultúrale comune arfi fosto metodä mult mai adecvatä parcursului bilateral româno-francez.
Nu în ultimul rând, faptul cä dimensiunile cultúrale hofstediene nu asociazâ modele comportamentale într-un aranjament simultan, reprezintä un punct de dezbatere viitor pentru speicaliçtii în studii cultúrale.
în opinia noastrâ, este, de asemenea, mult peste proportiile reale, calificarea nafionalului unei culturi cu ansamblul tuturor elementelor acesteia. în pofida lipsei unei integritäfi funcfionale, studiul lui Geert Hofstede rämäne un important punct de plecare pentru felurile de împresurare a elementelor sesizabile pentru fiecare culturä nafionalä.
Astfel, dificultatea încadrârii unei culturi nationale, în formule stereotipe, poate fie determina reluarea studiului, fie introduce într-un tipar noi esenfe.
1 Analiza fäcutä de Geert Hosftede ramâne una färä nuante de exagerare sau de distribuiré a logicii unei competan cultúrale $i/sau civilizationale. Studiul lui Hofstede a pornit de la necesitatea observärii unei interactiuni $i a unei dinamici de grup, pentru delimitarea uçurintei, prin careunii membrü ai grupului potfi mai usorraliati mentaütätü unui grup, dar$i prin careunii retin viziuni personale, mult mai pregnante în privinta ideii de spirit colectiv. Originär, studiul lui Hofstede a fost unul sistematic managerial, dorind a extrage o cultura managerial optima pentru armonizarea diferentelor în cadrul unui grup. Orice modalitäti - ce se pot considera, în urma cercetärilor întreprinse - gresite, în privinta atribuirii de sarcini, sau în privinta racordärii de roluri - au putut fi surmontate, în vederea înlesnirii atingerii coeziunii de grup, eficacitätii $i eficientei în muncä. Ulterior, studiul säu a fost extins la observarea diferentierüor cultúrale nationale, depäsind granéele elementelor de teorie managerial.
2 Observarea comportamentelor distincte, a derapajelor, a deturnärii tiparului respectärii autoritätii manageriale - l-au fascinai pe Hofstede; Desigur, studiul säu era angajat în a cäuta soluble cele mai bune pentru facilitarea cooperärii, dar $i pentru de$teptarea naturalä a acesteia în cadrul unui grup, dar $i între diverse grupuri.
3 Hans-Peter Müller, Patrick Ziltener, "The Structural Roots of Values - An Anthropological Interpretation of Hofstede's Value Dimensions", In Henk Vinken, Joseph Soeter (ed.). Comparing Cultures: Dimensions of Cultures In a Comparative Perspective, Leiden, Brill, "International Studies in Sociology and Social Anthropology", 2004, p. 123.
1 A cincea dimensiunea culturalä referential a fost descoperltä în 1994, referlndu-se la calltatea unei culturi de a prezerva trecutul, de a face apel la fondul traditional din trecut, sau, dlmpotrlvä de a evldentla marca orlentärll petermen lung.
Cea de-a cincea dimensiunea culturalä a mal purtat denumlrea de dlnamlsmul confuclanlst - aservlnd gustul pentru Ierarhle $l pentru reclprocltate în relatüle sociale, sau pentru pästrarea acestora pe un termen atât de lung, încât re-evaluarea lor este permlsä.
Trecutul este ofertant în termeni de practlcl, valorl $l norme.
Mentlnerea Ierarhülor sau poslbllltatea de relnterpretare a acestora se referä la dinámica unei culturi fatä de trecutul säu.
2 Poate, experlentele umane eu cel mal mare grad de departajare.
1 Geert Hofstede, Cultures and Organizations: Software of the Mind, New York, McGraw-Hill USA, 1997, p. 28.
2 Chiar $i în virtutea producerii unor evenimente, ce ar incomoda securitatea $i satisfacía individúala, acestea tree pe planul doi, defazate fiind de securitatea colectiva.
3 Impregnarea ideii cä realizadle materiale expun trepte importante de dezvoltare în privin^a realizärilor personale.
4 Caligrafierea definirii dorin^elor $i expectanljelor personale, în virtutea resurselor avute la dispoziie.
Implicarea elementelor de analiza cost-beneficiu în deciziile personale.
5 De aid $i atraería deosebitä pentru rezultate, $i pentru functiile specif ice de proiectare a acestora.
Daca proiectarea rezultatelor include orientan pe termen scurt, strategia organizational va reverifica consecvent criteriile de evaluare aplicare, dar $i modalitätile indicate pentru obtinerea performantelor. Dacä, pe de altä parte, orientärile unei organizaíjii sunt concrescute, pentru a corespunde unor viziuni strategice, atunci orizontul lor de implementare este pe termen lung.
1 Aportul important privind dezvoltarea acestui indicator l-a avut Michael Bond.
2 William S. Stewart, Understanding Politics: The Cultures of Societies and the Structures of Governments, Chandler and Sharp, Novato CA, 1988, p.29.
3 Cynthia P.Schneider, "Cultural Diplomacy: Why It Matters, What It Can and Cannot Do?", Annual Meeting of the American Political Science Association, Philadelphia, 30th of August, 2006, http://wwwi.georgetown.edu/grad/cct/CulturalDiplomacy.pdf, data accesärii: 18 noiembrie 2013, ora accesärii: 12:58 p.m..
4 Termen utilizat pentru a desemna diferenta între percepljie si realitate;
5 Laquer a concretizat $i declinismul european, prin prisma evolu^iilor politicilor de putere pe continent, ín alte reconfigurât, dar $i prin prisma lipsei de cäutare avansatä a modelului european, ca punctul circumferential al modelelor cultúrale. în studiul Cynthiei Schneider, Laquer vorbe$te despre declinismul sovietic, din perspectiva lipsei de sustenabilitate de potentare a unui model cultural, competitiv $i poate, în termeni cvasi-apropialji, aproape de prestanfa conferitä modelului cultural european. în prezent, pe längä lipsa unei veritabile forfe militare. Laquer nu vedeconstrucljia Uniunü Europene, ca putänd transporta suficientä atractivitate la nivel global. în fond, elanul Intelectual pentru drepturlle omulul, pentru drepturlleçl libertadle fundamentale, nu î$l mal gäsesc acum unlcul rezervor în Unlunea Europeanä. Uniunea Europeanä nu este slngura camploanä a acestul model. Dacä în trecut, supravleljulrea unul slngur model cultural, la finele competed globale pentru suprématie, a atrlbult statutul de cästlgätor Indlsputabll Statelor Unite ale Americü, modelul cultural al Uniunü Europene este în continuare prlvlt în termenl de reinventare. Dorintele Instructive cätre Influentä, cätre repurtarea de zone care sä concreascä în parametrü de influentä -au fost creatüle Europel. Acum, Europa, în continuare, näzuleste sä arate întregü luml cä apusul unor astfel de tlmpuri, nu mal este demult aproape $1 cä odatä trält nu mal poate fl retrält.
1 Un slmplu exemplu are fl gäslrea unor straturi de Intersecóle, suficient de încâpâtoare pentru a dobândl, în realizare, nol puncturl de plecare, în fäurlrea sabloanelor de interactlune. Ne întoarcem, aid, lar la Laquerai la descresterea atractlvltätü modelului cultural european. Statele europene, în perloada postbellcä, au seslzat straturi de intersectle, ne-explorate, eu Intenslvltate pânâ atund, în baza cärora, acestla sä poatä interactlona $i în vlrtutea fäurirü unor relatii nonadversatlve. $i ín alte sltuatü, aceastä situaba se poate petrece cu un succès scontat. Diplomaba culturalä are, aid, o Importantä capacítate de interventle, ín calltate de intermediar.
2 Adam Watson, Diplomacy: The Dialogue Between States, New York Routledge, 1991, p. 22.
3 O sltuatle specifics pentru puterüe coloniale, de sorglnte europeanä, care doreau extlnderea spaljlulul cultural initial $1 eludarea grandor terltorlale ale centrulul, cätre periferllle coloniale. Exportul modelului cultural era menlt sä conféré fixltate centrului. în conformitate cu Interpretärlle date de Laquer, acest lucru nu a mal putut functlona în cazul federallsmulul sovletlc. în privlnta Frankel, una dlntre remarcabllele except de la exportul modelului cultural a reprezentat-o Vietnamul. Flnallzarea perloadel coloniale, fäcändu-se prlntr-o rezlsten^ä tenace, emanatä de la perlferie.
4 Aceastä clasificare se detaseazä din faptul cä, la acest Indicator, cuantlflcärlle pentru Franta sl Suedia au supravegheat în mäsurl aproape alternative. De aceea, Franta sl Suedia sunt dasate pe locurlle 10/11.
5 Guatemala fünd conslderatä cea mal llpsltä de individualism culturä.
6 Tärile nordlce - eu Suedia deljlnänd supremacía - au culturi prevalent feminine, în mäsurätorlle fäcute de Hostede.
1 Mijloacele de ordonare a mecanismelor societale, de reprezentare a intereselor $i nevoilor societale, urmeazä în Franta, ca $i în tarile menciónate, respectarea unei succesiuni regulate. Nivelul valorilor cultúrale franceze se confunda, la niveluri comparabile, cu Brazilia, spatiul exiugoslav $i eu Singapore - färi unde paternalismul statal are o ascendenfä deosebita.
2 Aprofundând la un nou rang de complexitate încadrarile lui Hofstede de pâna atunci.
3 Geert Hofstede, Culture's Consequences: Comparing Values, Behaviors, Institutions and Organizations Across Nations, 2nd edition. Thousand Oaks, CA, Sage Publications, 2001, p.359.
4 Doina Harsanyi, Nicolae Harsanyi, "The Discreet Charm of the Little Sister: France and Romania", East European Quaterly, Summer 1994, Vol. 28, n° 2.
1 Anne Quinne, "Cultural Colonies: France and the Romanian Imagination", Contemporary French and Francophone Studies, vol.11, n° 3, August 2007, p. 445.
2 Franta fäcea parte dlntr-un club elitist, la care Principatele nu puteau accede cu facilitate. Relafla cu Franfa nu impunea raporturl de vasalltate, cum dicta relatlonarea Principatelor cu alfl membrll al clubulul elitist. Poate slngura conexlune de subordonare creatä era cea culturalä. Aceasta era Impllcltä - determlnatä de statutul de Mare Putere al Franfel, pe de o parte, dar $l de producfla sa culturalä clrcumstanflalä, în diverse arü aie slstemulul International de atuncl.
3 Ibid.
4 în tlmpul reglmulul comunlst, Intelectualltatea romänä a gäslt un refuglu propice în Franfa. Dar, în época post-comunlstä, relaflile cultúrale Românla-Franfa nu au mal fost reluate de la capätul Istorlc undefuseserä lásate.
Evident, categoría de mlze nu mal era aceeasl.Cu tóate acestea, relafla cu Franfa, ar fl însemnat, un concurs Important de reconstruire a prestlglulul national, în prlmul rând, pornlnd de la fillera culturalä.AtasamentuI cultural fafä de Franfa ar fl putut reprezenta $i, ín continuare, reprezlntä o sursä Inepulzabllä de slmbolurl $i de semnalmente cultúrale.
1 în privinta relatiilor cultúrale româno-franceze, acest eveniment a fost unul de o insolitudine binevenitâ, în privinta relatiilor bilaterale de pânâ atunci.
2 Pa$ii cu privire la francofonizarea culturii române nu mai puteau fi fâcuti, având în vedere statutul de colac de salvare, pe care Franta l-a repurtat în trecut culturii române. Cu tóate acestea, nid pentru România, în relatia culturalä cu Franta, paçii câtre recompense viitoare nu au fost fâcuti cu o consistentâ mai proeminentâ.
3 Elisabeth Lillie (ed.). Sense and Sensitivity, Difference and Diversity in Higher Education Classrooms, Cultural Identity Studies (CIS), Volume 13 - edited by Helen Chambers, Peter Lang AG, Bern, International Academic Publishers, 2013.
1 în ultimul timp, declarable lui David Cameron, premierul britanic, în privinta aceloraçi reticenfe privind acordarea definitiva a deplinei libertäfi de circulate a forfei de muncä pentru lucrätorii migranfi, de origine bulgarä fi romänä, au fost dezamorsate de raportul Comisiei Europene, ce prezenta demonstratii cu privire la beneficiile, pe care acestia le-ar aduce economiei britanice. Discufia nu a epuizat tóate unghiurile.
2 Astfel, cultura francezä pretinde condifii spéciale, în privinta interacfiunii cu elemente ale altor culturi, chiar daeä tendinfele de apropiere culturalä existä.
3 lulian Chifu, "Parteneriat Strategie - Sistemul de Parteneriate Strategie al României", Center for Conflict Prevention and Early Warning, vol. 5, n° 9, Occasional Papers Series, 2012, p. 2.
1 Practic, Hofstede a urmarit eficienlja în muncä $i modalitaljile diferite, ce trebuie inferate pentru fiecare caz în parte, pentru a ob1;ine rezultatele dorite.
Ramâne de dedus doar faptul cä elemente, apart;inând unor culturi similare, ar crea un acord interacljiona, conform studiului lui Hofstede.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
CHIFU lulian, "Parteneriat Strategie - Sistemul de Parteneriate Strategice al României", Center for Conflict Prevention and Early Warning, vol. 5, n° 9, Occasional Papers Series, 2012.
GLADE William, "Issues in the Genesis and Organization of Cultural Diplomacy: A Brief Critical History", Journal of Arts Management, Law&Society, vol. 39, 4, 2010.
HARSANYI Doina, HARSANYI Nicolae, "The Discreet Charm of the Little Sister: France and Romania", East European Quaterly, Vol. 28, n° 2, Summer 1994.
HOCKING Brian, "The End(s) of Diplomacy", International Journal, vol. 53, n° 1, Winter 1998.
HOFSTEDE Geert, Cultures and Organizations: Software of the Mind, New York, McGraw-Hill USA, 1997.
HOFSTEDE Geert, Culture's Consequences: Comparing Values, Behaviors, Institutions and Organizations Across Nations, 2nd edition. Thousand Oaks, CA, Sage Publications, 2001.
$3
LILLIE Elisabeth (ed.). Sense and Sensitivity, Difference and Diversity in Higher Education Classrooms, Peter Lang AG, "Cultural Identity Studies", vol. 13, 2013.
QUINNE Anne, "Cultural Colonies: France and the Romanian Imagination", Contemporary French and Francophone Studies, vol. 11, n° 3, August 2007.
SCHNEIDER Cynthia P., "Cultural Diplomacy: Why It Matters, What It Can and Cannot Do?", Short Course on Culture Industries, Technologies and Policies, Annual Meeting of the American Political Science Association, Philadelphia, 30th of August, 2006, http://wwwi. georgetown.edu/grad/cct/CulturalDiplomacy.pdf, data accesärii: 18 Noiembrie 2013.
STAMATOUDI Irini, "Mediation and Cultural Diplomacy", Museum International, Vol. 61, n° 241-242, UNESCO Publishing and Blackwell Publishing, 2009.
STEWART William S., Understanding Politics: The Cultures of Societies and the Structures of Governments, Chandler and Sharp, Novato CA, 1988.
VINKEN Henk, SOETERS Joseph, ESTER Peter, Comparing Cultures: Dimensions of Cultures in a Comparative Perspective, Lieden, Brill, 2004.
Watson Adam, Diplomacy: The Dialogue Between States, New York Routledge, 1991.
* IOANA-BIANCA BERNA
[National School of Political and Administrative Studies]
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer
Copyright Fundatia Societatea Civilia (Civil Society Foundation) Jul/Aug 2013
Abstract
A culture's dimensions are not only external sejourns, taken by an "informed eye", but they are also systems which delegate conventional and nonconventional analyses for the culture in question. This article is based on the study warranted by the Dutch researcher Geert Hofstede. Even if his study concerning the dimensions of different national cultures was carried out on the entrepreneurial environment, its implications are considered almost universal for the evaluation of cultures. In the second section of this article, we will use the typology of dimensions identified by Hofstede in order to underline the situations of cultural overlapping and dissonances, which can be found witin the Romanian-French cultural relations. We will also explore the thesis according to which cultural similarity is a suffcient condition for the development of harmonious bilateral cultural relations. [PUBLICATION ABSTRACT]
You have requested "on-the-fly" machine translation of selected content from our databases. This functionality is provided solely for your convenience and is in no way intended to replace human translation. Show full disclaimer
Neither ProQuest nor its licensors make any representations or warranties with respect to the translations. The translations are automatically generated "AS IS" and "AS AVAILABLE" and are not retained in our systems. PROQUEST AND ITS LICENSORS SPECIFICALLY DISCLAIM ANY AND ALL EXPRESS OR IMPLIED WARRANTIES, INCLUDING WITHOUT LIMITATION, ANY WARRANTIES FOR AVAILABILITY, ACCURACY, TIMELINESS, COMPLETENESS, NON-INFRINGMENT, MERCHANTABILITY OR FITNESS FOR A PARTICULAR PURPOSE. Your use of the translations is subject to all use restrictions contained in your Electronic Products License Agreement and by using the translation functionality you agree to forgo any and all claims against ProQuest or its licensors for your use of the translation functionality and any output derived there from. Hide full disclaimer





