Europa secolului al XXI-lea: între secularizare și creștinism

Abstract

There are numerous authors who talk about the European secularization of the 21st century, about a clear distinction between the Church and the State. However, the present article provides some empirical arguments which support the connection that still exists between the Church and the State. Nowadays, the Church is present not only at national level, but also at supranational level. Churches have an open, constant and transparent dialogue with the EU, religious organisations are lobbying at European level and the common religious heritage is stated in the European treaties. At national level, for instance, to a greater or smaller extent, more or less directly, all States are financing the Church.

Headnote

Abstract

There are numerous authors who talk about the European secularization of the 21st century, about a clear distinction between the Church and the State. However, the present article provides some empirical arguments which support the connection that still exists between the Church and the State. Nowadays, the Church is present not only at national level, but also at supranational level. Churches have an open, constant and transparent dialogue with the EU, religious organisations are lobbying at European level and the common religious heritage is stated in the European treaties. At national level, for instance, to a greater or smaller extent, more or less directly, all States are financing the Church.

Keywords

Church; State; relation; national; european; secularization; Christianity

Fenomenul seculariza rii Europei este susţinut adesea la nivelul literaturii de specialitate. Spre exemplu, John Coffei evidenţiază în lucrarea „Secularizarea: este ea inevitabilă?" faptul că secularizarea este specifică secolului nostru, afirmând următoarele: „Europa secolului al XVI-lea a fost caracterizată de scepticism si heterodoxie, dar aproape toţi intelectualii erau creştini teisti. Cu toate acestea, în Europa secolului al XXI-lea, cei mai mulţi intelectuali nu mai cred în Dumnezeu credinţei creştine( şi în nici vreo altă divinitate). În Europa secolului al XVI-lea Biserica era în centrul fiecărei comunităţi şi religia era prezentă pretutindeni. În Europa secolului al XXI-lea marea majoritate a populaţiei merge foarte rar la Biserică (unii oameni chiar deloc), iar cele mai multe aspecte ale vieţii se desfăşoară fără a avea vreo legătură cu domeniul religios (sau având o legătură mult prea slabă)."1 Fenomenul secularizării este susţinut şi de Mircea Mandache, care în cadrul articolului „Procesul de secularizare şi modernizarea societăţii europene" afirmă următoarele: „Situaţia religioasă a Europei occidentale este specifică: este aria geografică în care se afirmă pregnant secularizarea societăţilor moderne. Dispariţia bisericii de pe scena publică, ruperea legăturii dintre biserică si stat, reducerea practicilor religioase reprezintă contrariul a ceea ce se întâmplă în alte părţi ale lumii."2

Cu toate că se vorbeste tot mai mult despre secularizarea Europei, prezentul articol îsi propune să dovedească aducând argumente empirice faptul că Biserica nu este eliminată complet din viaţa statului si pe de altă parte că rolul religiei, al creştinismului în general este încă prezent în stat. Într-adevăr, putem vorbi despre diminuarea rolului Bisericii în stat comparativ cu Epoca Medievală când atribuţiile funcţionarilor puteau fi preluate de către episcopi atunci când aceştia erau puşi sub urmărire juridică.3 Cu toate acestea, azil atât Biserica în calitate de instituţie, cât şi creştinismul în calitate de confesiune sunt prezente în viaţa statului naţional, cât şi la nivelul Uniunii Europene.

La nivelul Uniunii Europene importanţa creştinismului în calitate de confesiune (deşi acest lucru nu este exprimat în mod expres) poate fi observată în primul rând în proiectul care viza realizarea unei Constituţii Europene din anul 2004. În preambulul acestui tratat se făcea referire la „moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei"4, ca elemente de identificare ale Uniunii Europene. Moştenirea religioasă a Europei este reprezentată de creştinism. Mai ales în Evul Mediu, atunci când exista lupta împotriva invaziei populaţiilor păgâne, dar şi a turcilor, ideea europeană s-a identificat cu creştinismul.5 Această prevedere este menţinută şi în Tratatul de la Lisabona. Mai mult decât atât, articolul I-52 al Tratatului Constituţional devine articolul 17 al Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, printre prevederile acestuia numărându-se „recunoaşterea identităţii şi contribuţiei specifice de către Uniunea Europeană a Bisericilor şi organizaţiilor religioase, Uniunea Europeană menţinând un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste Bisericii şi Organizaţii".6 Iulia Badea-Guéritée şi Alexandru Ojică în lucrarea „Dialogul religiilor în Europa unită" explicând relaţia dintre Uniunea Europeană şi Biserici susţine faptul că dialogul deschis al acestora priveşte temele ce pot fi abordate şi modul lor de organizare, caracterul transparent face referire la tematică, la partenerii invitaţi la dialog, precum şi la faptul că rezultatele sunt publice, în timp ce dialogul este constant întrucât acesta trebuie să fie regulat, organizat la diferite niveluri şi în diferite forme.7

Un alt exemplu al relaţiei dintre religie şi Uniunea Europeană este dată de lobby-ul organizaţiilor religioase, acestea fiind înscrise în Registrul de Transparenţă, pus la dispoziţie de Comisia Europeană. Aceste organizaţii nu reprezintă doar interesele Bisericilor creştine, ci şi pe cele ale musulmanilor, de exemplu European Muslims League din Italia. Astfel, poate fi susţinut faptul că decizia politică în cadrul Uniunii Europene poate fi influenţată de factorul religios, constituit în diverse organizaţii. Într-adevăr, este pus accentul pe respectarea diversităţii religioase prin acordarea dreptului de a lua parte la deciziile Uniunii Europene, nu doar creştinilor, ci şi musulmanilor. Însă, marea majoritate a organizaţiilor reprezintă interesele creştinilor europeni şi nu numai.

Este important de precizat faptul că după cum subliniază lulia Badea-Guéritée si Alexandru Ojică în lucrarea „Dialogul religiilor în Europa Unită", „Bisericile se consideră parteneri ai instituţiilor UE si nu ca făcând parte din grupurile de lobby prezente la Bruxelles.[...] Activitatea birourilor Bisericilor la Bruxelles nu ar trebui confundată cu cea de lobby, deoarece însusi dreptul european distinge între cele două si recunoaşte în mod expres identitatea si contribuţia specifice Bisericilor în cadrul proiectului european".8 Fără a insista asupra acestui fapt, pentru a dovedi implicare Bisericii la nivelul Uniunii Europene poate fi dat exemplu participării Bisericii Ortodoxe în cadrul dialogului cu instituţiile UE în scopul aplicării articolului 17, punctul 3 din cadrul Tratatului de Funcţionare a Uniunii Europene. Cu această ocazie a avut loc prima reuniune a Comitetului Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană, din 17 mai 2010.9

Biserica nu este prezentă doar la nivel suprastatal, ci si naţional. Finanţarea Bisericii de către stat este un prim element ce consolidează relaţia dintre cele două entităţi. Finanţarea Bisericii de către Stat, fie direct sau indirect prin facilităţi precum susţinerea totală sau parţială a salariilor clerului bisericesc si a pensiilor, construirea sau restaurarea lăcaselor de cult, subvenţionarea activităţilor în domenii precum asistenţa religioasă si socială, este prezentă în următoarele state ale Uniunii Europene: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii si Iralndei de Nord, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. Prin urmare, trebuie subliniat faptul că toate statele Uniunii Europene, fără excepţie, îsi asumă finanţarea cultelor.

Bineînţeles că, facilităţile acordate cultelor diferă de la un stat la altul. De exemplu, în ţări precum Austria există o ,,taxă pentru Biserică" de aproximativ 1% din venituri, în Belgia salariile si pensiile personalului de cult sunt plătite integral. Pe de altă parte, în Franţa a fost adoptată încă din 1905 Legea Separaţiei dintre Biserică si Stat prin care nu sunt recunoscute si nici finanţate cultele.10 Cu toate acestea, există în Franţa un sprijin indirect pentru culte ce constă în acordarea de ajutor de stat pentru împrumuturile dedicate construirii edificiilor de cult realizate de asociaţiile eparhiale sau culturale, potrivit articolului 11 al Legii din 29 iulie 1961. Aceeasi lege, prin articolul 19 oferă posibilitatea finanţării de către Stat a edificiilor destinate cultului public în scopul reparării acestora, desi nu sunt monumente istorice.11 De asemenea, există posibilitatea închirierii de către stat pentru culte a spaţiilor cu o chirie simbolică de 1 euro pe an. Cultele nu plătesc impozitul pe clădire.12 Important de precizat este faptul că există departamente în Franţa, precum Alsace-Moselle, în cadrul cărora Legea Separaţiei dintre Biserică si Stat din 1905 nu se aplică, existând un drept local al cultelor. Un alt exemplu de stat în cadrul căruia există o separaţie rigidă între Biserică si Stat este Olanda. Cu toate acestea si în Olanda, Biserica are mai multe beneficii din partea Statului, precum eliminarea totală sau parţială a taxelor pentru donaţiile religioase, reducerea taxelor pentru electricitate, precum si cele pentru transferul pentru proprietate.13

Studiul religiei în şcolile publice din ţările Uniunii Europene reprezintă un alt argument al relaţiei dintre Biserică şi Stat. În Suedia religia este o disciplină obligatori pentru elevi. În Slovenia este o disciplină opţională. În ţări precum Suedia şi Grecia prezenţa religiei în şcoli este responsabilitatea exclusivă a statului. În Germania şi Austria aceasta reprezintă cooperarea dintre stat şi culte. În Ungaria intră doar în responsabilitatea cultelor, Statul asigurând însă finanţarea necesară. În Cipru şi Malta prezenţa religiei în şcoli are un puternic caracter confesional.14 În Lituania părinţii sunt puşi să aleagă între Religie şi Etică. Aceeaşi situaţie este prezentă şi în Polonia, Slovacia, Slovenia. Există pe de altă parte un caracter secularizat al religiei, bazat pe oferirea de informaţii cu privire la mai multe culte religioase în Estonia şi Danemarca. În Franţa nu putem vorbi despre studiul religiei în calitate de disciplină de sine stătătoare, elementele acesteia fiind însă incluse în cadrul programelor analitice ale altor obiecte de studiu. Această situaţie, într-o mai mică sau mai mare măsură este întâlnită şi în ţări precum Olanda, Regatul Unit sau Suedia şi Danemarca. Religia în şcoli este predată o oră pe săptămână în majoritatea ţărilor europene, însă în Germania, Austria, Cipru, Italia, Grecia şi Croaţia există două ore pe săptămână, iar în Belgia chiar trei ore. În ţări precum Spania, Italia şi Portugalia este prevăzut un studiu al religiei opţional, confesional, acesta fiind organizat de Biserica Romano-Catolică, dar şi de celelalte culte recunoscute.15

Prezenţa opţională a religiei în şcoli există şi în Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Luxemburg. În Finlanda religia are un caracter obligatoriu pentru elevi. În Malta studiul religiei este obligatoriu, cu acestea există posibilitatea scutirii, fără însă a trebui să fie urmată o altă disciplină.16

În ţara noastră, studiul religiei în şcoli este reglementat de însăşi Constituţia Statului. În acest sens, articolul 32 prevede următoarele: ,,Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege".17 În România, studiul religiei este o disciplină obligatorie pentru elevi, însă legislaţia prevede posibilitatea de dispensă, în cazul în care familia sau copilul decid nefrecventarea acesteia. Nu este prevăzută nicio altă disciplină la care elevul trebuie să participe dacă el sau părinţii săi decid nefrecventarea orei de religie. În plus, nu există prevederi legale care să stipuleze vârsta la care un elev poate să decidă singur cu privire la participarea sau neparticiparea la ora de religie.18 În ceea ce priveşte caracterul obligatoriu al studiului religiei în România şi totodată posibilitatea scutirii printr-o declaraţie scrisă de la acesta, în ultimii ani în sfera publică au existat numeroase discuţii. La un moment dat, a fost ridicată problema neconstituţionalităţii caracterului obligatoriu al religiei în şcoli, considerându-se că sunt încălcate statul de drept, egalitatea în drepturi, libertatea individuală, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, etc.. Cererea de neconstituţionalitate a fost înaintată Curţii Constituţionale, care a decis însă că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, în condiţiile în care elevul sau tutorelui pot decide cu privire la participarea la orele de religie.19

Punând accentul pe relaţia dintre Biserică si Stat în ţara noastră, reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, consideră că aceasta are un rol deosebit de important chiar si în integrarea României în Uniunea Europeană. De exemplu, BOR a fost printre semnatarii „Declaraţiei Cultelor privind integrarea României în Uniunea Europeană" de la Snagov, din 16 mai 2000. Prin intermediul acestei declaraţii a fost exprimat din partea BOR si a altor culte din România sprijinul pentru integrarea ţării noastre în structurile Uniunii Europene.20 De asemenea, trebuie adăugat faptul că în contextul eforturilor de integrare europeană a avut loc la data de 28 ianuarie 2003 întâlnirea dintre Preafericitul Patriarh Teoctist, alături de unii ierarhi si clerici ai BOR împreună cu Hildegard Puwak, Ministrul Integrării Europene. Aceştia au contribuit, împreună cu guvernul român, la amendamentul ce se dorea adus proiectului ce viza realizarea unei Constituţii Europene, referitor la respectarea moştenirii religioase a Europei.21 Acestea reprezintă încă o dovadă a colaborării dintre Biserică şi stat şi îndeosebi a colaborării dintre Biserică şi entităţile suprastatale.

Acest articol evidenţiază implicarea în secolul al XXI-lea a Bisericii nu doar la nivel statal, ci supranaţional. Biserica este prezentă în Uniunea Europeană, asemenea şi organizaţiile religioase, Biserica poartă un dialog constant, deschis şi transparent cu Uniunea Europeană, Biserica se implică în integrarea unui stat în cadrul structurilor supranaţionale, rolul creştinismului, deşi nu direct, în construirea identităţii europene este afirmat în tratatele Uniunii Europene. Pe de altă parte, relaţia dintre Biserică şi Stat este afirmată şi la nivel naţional prin primirea în mod direct sau indirect, mai mult sau mai puţin a diverselor beneficii de către Biserică din partea Statului. Religia este prezentă în sistemul public de învăţământ în statele membre ale Uniunii Europene într-o formă mai mult sau mai puţin confesională, obligatorie sau opţională, însă în şcolile tuturor statelor Uniunii Europene există studiul religiei.

Într-adevăr, în zilele noastre în Europa nu mai putem vorbi despre o religie impusă de stat. Pot exista Biserici dominante din punct de vedere confesional într-o anumită ţară, precum Biserica Ortodoxă în România. De asemenea, pot exista relaţii mai apropiate între o anumită Biserică şi Stat. De exemplu, în Malta, potrivit Constituţiei, Biserica Romano-Catolică este Biserică de Stat.22 Cu toate acestea, libertatea religioasă este recunoscută la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, în însăşi Constituţia acestora. De asemenea, această libertate este prevăzută la nivelul Uniunii Europene, în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin articolul 10, punctul 1: ,,Orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie. Acest drept implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, în public sau particular, prin intermediul cultului, învăţământului, practicilor şi îndeplinirii riturilor".23 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene este un document de drept primar şi prin urmare are aceeaşi forţă juridică cu cea a tratatelor.

În secolul al XXI-lea relaţia dintre Biserică şi Stat poate fi văzută într-adevăr prin faptul că aceste două entităţi nu se mai contopesc aşa cum de exemplu se întâmpla în Evul Mediu, când funcţiile statului puteau fi preluate de către Biserică. Cu toate acestea, relaţia nu dispare. Biserica poate că nu mai are un rol dominator, însă se implică în decizia politică mai mult chiar, la nivel supranaţional, îndeosebi prin intermediul unui dialog deschis, transparent si constant. În plus, aceasta colaborează atât cu entităţile statale, cât si cu cele suprastatale. Biserica si Statul se sprijină reciproc îndeosebi în ceea ce priveste activităţile legate de asistenţa socială.

Toate acestea dovedesc faptul că în zilele noastre nu putem vorbi despre o secularizare absolută, despre o distanţare totală a Bisericii de Stat. Putem vorbi în schimb despre transformarea relaţiei dintre aceste două entităţi prin afirmarea unui caracter autonom al fiecăreia. Însă, având argumentele enumerate în acest articol consider că „dispariţia Bisericii de pe scena publică"24 după cum susţine Mircea Manache în „Procesul de secularizare si modernizarea societăţii europene" nu este o afirmaţie adevărată. Legăturile dintre Biserică si stat nu s-au rupt, cel mult au devenit mai relaxate. Dialogul este purtat azi între două entităţi cu identităţi bine definite.

Footnote

1 John Coffey, Secularizarea: Este ea inevitabilă?, traducere de Emanuela L. Goldiş, (Timişoara: Excelsior Art, 2013), 5

2 Mircea Mandache, „Procesul de secularizare şi modernizarea societăţii europene," Revista Română de Sociologie, 1-2, (1999), 27

3 Bernard Sesboüé, A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului al XXI-lea (Iaşi: Sapienţia, 2011), 112

4 „Tratatul privind Uniunea Europeană" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 202 (2016), http:// www.infoeuropa.md/files/versiune-consolidata-a-tratatului-privind-uniunea-europeana-si-a-tr atatului-privind-functionarea-uniunii-europene.pdf, accesat 27.05.2017

5 Gheorghe Ceauşescu, Naşterea şi configurarea Europei, (Bucureşti: Corint, 2004), 19

6 „Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 326/47 (2012), http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-02-26_Tratatul_privind_funct_ UE.pdf, accesat 29.05.2017

7 Iulia Badea-Guéritée, Alexandru Ojică, Dialogul religiilor în Europa Unită, (Iaşi: Adenium, 2015), 95

8 Guéritée, Ojică, Dialogul, 199

9 Guéritée, Ojică, Dialogul, 199

10 ,,Loi du 9 décembre 1905 concernant la séparation des églises et de l'état" Journal Officiel, (1905), http://www2.cnrs.fr/sites/thema/fichier/loi1905textes.pdf, accesat 29.05.2017

11 ,,Loi de finances rectificative pour 1961" Journal Officiel, 61-825, (1961), https://www. legifrance.gouv.fr/jo_pdf.do?id=JORFTEXT000000509269, accesat 29.05.2017

12 Patriciu Dorin Vlaicu, Locul şi rolul recunoscut Bisericilor în ţările Uniunii Europene, (Cluj-Napoca: Arhidiecezana, 1998), 95-98

13 Sophie Van Bijsterveld, ,,The Financing of Religious Communities in the Netherlands" in Brigitte Basdevant-Gaudement, Salvador Berlingo (coordonatori), The Financing of Religious Communities in the European Union. Le financement des religions dans le pays de l'Union européenne, (Leuven: Peeters, 2009), 269-270

14 Sorin Selaru, George Vâlcu, „Studiul religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii Europene", Revista Studii Teologice 1(2012), 233-235

15 Selaru, Vâlcu, „Studiul religiei", 235

16 Selaru, Vâlcu, „Studiul religiei", 235-260

17 „Constituţia României" Monitorul Oficial, 765, (2003), http://anp.gov.ro/documents/12538/ 560226/Constitutia+Romaniei.pdf/61fd85e4-48d1-4654-a1da-cd0eba1b5ea1, accesat 29.05.2017

18 Monica Cuciureanu, Simona Velea, Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România, (Bucureşti: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2008), 62

19 Curtea Constituţională, „Decizia referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 alin.(1) şi (2) din Legea învăţământului nr.84/1995, art.18 alin.(1) şi (2) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, precum şi a dispoziţiilor art.61 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale", Dosar 375 D/2014, https://www.ccr. ro/files/products/Decizie_669_2014.pdf, accesat 29.05.2017, accesat 29.05.2017

20 Adrian Gabor, „Contribuţii actuale ale Bisericii Ortodoxe Române privind integrarea în Uniunea Europeană" în Adrian Gabor, Radu Petre Mureşan (coordonatori), Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană (Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2006), 31

21 Gabor, ,, Contribuţii", 32-33

22 Ugo Mifsud Bonnici, ,,État et Églises a Malte" în Gerard Robbers (coordonator), État et Églises dans l'Union européenne, deuxieme (Baden: Nomos Verlagsgesellschaft, 2010), 337

23 ,,Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 83/389 (2010), http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:0389:0403 :ro:PDF, accesat 29.05.2017

24 Mandache, „Procesul de secularizare", 27

References

BIBLIOGRAFIE

Cărţi si articole de specialitate:

1. BIJSTERVELD, Van, Sophie, ,,The Financing of Religious Communities in the Netherlands" in BASDEVANT-GAUDEMENT Brigitte, BERLINGÔ Salvador, (coordonatori), The Financing of Religious Communities in the European Union. Le financement des religions dans le pays de ¡'Union européenne, (Leuven: Peeters, 2009).

2. BONNICI, Ugo Mifsud, ,,État et Églises a Malte" în ROBBERS Gerard (coordonator), État et Églises dans l'Union européenne, deuxiěme (Baden: Nomos Verlagsgesellschaft, 2010).

3. CEAUSESCU, Gheorghe, Naşterea şi configurarea Europei, (Bucureşti: Corint, 2004).

4. COFFEY, John, Secularizarea: Este ea inevitabilă?, traducere de Emanuela L. Goldis, (Timisoara: Excelsior Art, 2013).

5. CUCUIREANU, Monica, VELEA, Simona, Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România, (Bucuresti: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2008).

6. GABOR, Adrian, „Contribuţii actuale ale Bisericii Ortodoxe Române privind integrarea în Uniunea Europeană" în Adrian Gabor, Radu Petre Muresan (coordonatori), Biserica Ortodoxă în Uniunea Europeană (Bucuresti: Editura Universităţii din Bucuresti, 2006).

7. GUÉRITÉE, Iulia, OJICĂ, Alexandru, Dialogul religiilor în Europa Unită, (Iasi: Adenium, 2015).

8. MANDACHE, Mircea, „Procesul de secularizare si modernizarea societăţii europene," Revista Română de Sociologie, 1-2, (1999).

9. SESBOÜÉ, Bernard, A crede. Invitaţie la credinţa catolică pentru femeile şi bărbaţii secolului alXXI-lea (Iasi: Sapienţia, 2011).

10. ŞELARU, Sorin, VÂLCU, George, „Studiul religiei în scolile publice din statele membre ale Uniunii Europene", Revista Studii Teologice 1(2012).

11. VLAICU, Patriciu, Dorin, Locul şi rolul recunoscut Bisericilor în ţările Uniunii Europene, (Cluj-Napoca: Arhidiecezana, 1998).

Acte normative si jurisdicţionale:

12. „Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 83/389 (2010), http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083:038 9:0403:ro:PDF, accesat 29.05.2017.

13. „Constituţia României" Monitorul Oficial, 765, (2003), http://anp.gov.ro/documents/12538/560226/Constitutia+Romaniei.pdf/61fd85e4-48d1-4654-a1da-cd0eba1b5ea1, accesat 29.05.2017.

14. Curtea Constituţională, „Decizia referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.9 alin.(1) si (2) din Legea învăţământului nr.84/1995, art.18 alin.(1) si (2) din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011, precum si a dispoziţiilor art.61 alin.(3) din Legea nr.47/1992 privind organizarea si funcţionarea Curţii Constituţionale", Dosar 375 D/2014, https://www.ccr.ro/files/products/Decizie_669_2014.pdf, accesat 29.05.2017.

15. ,,Loi de finances rectificative pour 1961" Journal Officiel, 61-825, (1961), https://www. legifrance.gouv.fr/jo_pdf.do?id=JORFTEXT000000509269, accesat 29.05.2017.

16. ,,Loi du 9 decembre 1905 concernant la separation des églises et de l'état"Journal Officiel, (1905), http://www2.cnrs.fr/sites/thema/fichier/loi1905textes.pdf, accesat 29.05.2017.

17. Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 326/47 (2012), http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015-02-26_Tratatul_privind_funct_UE.pdf, accesat 29.05.2017.

18. „Tratatul privind Uniunea Europeană" Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 202 (2016), http://www.infoeuropa.md/files/versiune-consolidata-a-tratatului-privind-uniunea-europeana-si-a-tratatului-privind-functionarea-uniunii-europene.pdf, accesat 27.05.2017.

Cornelia Drugescu-Ciuta este absolventă a programului de master în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, specializarea Studii Europene, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Domeniile de interes sunt: relaţia Biserică-Stat, Uniunea Europeană, Europa, drepturile omului.