EXPERIENTELE MISTICE ALE SFÂNTULUI LADISLAU SI ROLUL LOR ÎN PROCESUL DE CANONIZARE

Abstract

This article is about the importance of mystic experiences in establishing the sanctity of a person. It is focused on King Ladislaus I of Hungary, sanctified in 1192. Hungarian medieval texts referring to Saint Ladislaus relate about the virtues he had, the miracles he was able to accomplish within his life and after death, but they also tell about the mystic events he experienced in the divinity direct presence. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract.

This article is about the importance of mystic experiences in establishing the sanctity of a person. It is focused on King Ladislaus I of Hungary, sanctified in 1192. Hungarian medieval texts referring to Saint Ladislaus relate about the virtues he had, the miracles he was able to accomplish within his life and after death, but they also tell about the mystic events he experienced in the divinity direct presence.

Keywords: miracle, king, saint, Hungary, Wien Painted Chronicle, charisma

Rezumat. Articolul de faß trateazä rolul experienielor mistice în stabilirea sanctitäß unei persoane. Átenfia se va concentra pe cazul regelui Ladislau I al Ungariei, canonizat în anul 1192. Textele medievale din regatul maghiar referitoare la Sfântul Ladislau cuprind referiri la virtufile pe care acesia le definea, miracolele de care a fast capabil în timpul viefii §i dupä moarte, dar §i experience mistice de care el a avut parte, cunoscând prezenîa imediatâ a divnitäfii.

Cuvinte cheie: miracole, rege, sfânt, Ungaria, Crónica Pictatà de la Viena, carismà

Cercetarea istoricä a Evului Mediu s-a concentrât mult în ultímele decenii pe studierea originii conceptului de sanctitate, a scrierilor hagiografice, §i a procesului de canonizare. Odatä cu râspândirea creçtinismului, oamenii cred într-un Dumnezeu pe cât de atotputernic pe atât de misterios, ascuns de väzul tuturor. Creatorul se relevä unui numär redus de oameni prin diverse forme. Contactul cu divinul este rezervat doar celor aleçi, deveniji dupä moarte sfinji (mistici, clerici, pustnici, etc), intercesori între om §i divinitate.

O catégorie eu totul specialä de sfinji este aceea a regilor. Canonizarea celor care de^in puterea temporalä este un obicei râspândit în întreaga Europä medievalä. Se contureazä tipul "regelui confesor" (roi confesseur). Acesta se distinge ca un bun creçtin, caracterizat de cele mai înalte virtu#, sus^inätor al Bisericii, contribuind la consolidarea §i apärarea creçtinismului prin victorii asupra pâgânilor.1 Recunoaçtem acest model în persoanele regilor sfinfi ai Ungariei medievale: Sfinjii Çtefan (975-1038) §i Ladislau (1077-1095).

Cultul acestor régi, ín special eel al lui Ladislau I, a supraviefuit vreme îndelungatâ §i a fost exploatat în atât în sens religiös dar §i politic. Despre cultul Sfântului Ladislau §i importarla sa pentru legitimitatea dinasticä a regatului maghiar s-au scris numeroase lucräri.2 Studiul de faja încearcâ sä abordeze tema dintr-o perspectivä diferitä: aeeea a începutului oficial al cultului prin procesul de canonizare a regelui Ladislau I. Potrivit cutumei, canonizarea unui sfant urmâreçte în primul rând virtuelle din timpul vie^ii §i miracolele sävär§ite dupä moarte. Nu contest importarla primará a acestora în canonizarea regelui maghiar. De altfel, dimensiunea lucrärii nu îmi permite sä abordez aceste aspecte. însâ, teza pe care îmi propun sä o sus^in în paginile care urmeazä este legatä de experience religioase träite de Ladislau I în timpul vie^ii. Consider cä acestea au contribuit considerabil la legitimitatea pe care o primeóte canonizarea monarhului.

Caracteristici §i întâmplâri care îl fac pe Ladislau I merituos de a fi canonizat sunt numeroase. Ele sunt regäsite în surse primare datând din secolele XIII - XIV. Deçi sunt consemnate dupä canonizarea din 1192, aceste legende au circulât §i în secolul al Xll-lea, probabil pe cale oralä. Prima sursä este reprezentatä de Legenda Sancti Ladislai Regis3, gäsitä la Vatican, datând din anuí 1204. Textul hagiografic îl prezintä pe rege ca având virtuelle caracteristice unui sfânt.4 Aceleaçi virtuel se regäsesc §i ín textul Cronicii Pictate de la Viena (1358) §i în miniaturile din Legendarium Pictum, manuscris pictat realizat ín anii 1365-1370.

Ultímele douä surse prezentate mai sus au o caracteristicä des întâlnitâ ín Europa medievalä: deçi inträ în categoría scrierilor istorice (cronici medievale) ele imprumutä träsäturi ale scrierilor hagiografice. Astfel, întâlnim în Crónica Pictatä §i în Legendarium pictum elemente regäsite în Legenda Sancti Ladislai Regis. Cele douä cronici confín descrierea virtu^ilor sfantului rege §i a experien^elor mistice träite de el. Aceste întâmplâri dovedesc o apropiere faja de divinitate §i sus^in imaginea de rege sfant atribuitä lui Ladislau I prin canonizare.

în ceea ce priveçte cercetarea academicä îndreptatâ cätre procesele de canonizare, aceasta este substantial. Cristian Renoux a abordat aceastä temä în articolul Une source de l'histoire de la mystique moderne revisitée: les procès de canonization.5 De§i lucrarea trateazä procesul de canonizare în epoca modernä, autorul realizeazä o trecere în revistä a istoriei similor §i a procesului de canonizare încâ din Evul Mediu. Desfaçurarea canonizärii moçteneçte elemente din mentalitatea juridicä romanä. Ea se bazeazä pe dovezi fizice sau märturii credibile ale celor care au asistat la miracolele înfaptuite de eel în cauzä. Procesul are ca scop confirmarea cultelor destínate similor din diverse loca^ii. Astfel, cuítele locale sunt oficialízate prin dovedirea miracolelor sâvâr§ite de sfântul respectiv, de confirmarea virtu^iilor caracteristice §i de dovedirea calitä^ii de servitor al lui Dumnezeu.6

în principiu, existä douä etape în procesul de canonizare: ancheta derulatä la locul unde a luat naçtere cultul §i peocesul desfaçurat la Roma. Aceste etape au fost consolidate din anuí 1234 când Papa a luat monopol asupra puterii de a declara sfin^i (pânâ atunci existau §i episcopi locali care numeau sfin^i farä confirmarea Papei).7 Cristian Renoux trateazä §i experience mistice ca parte a procesului de canonizare. în mod oficial, ele au un rol secundar în declararea sanctitäjii.

Potrivit lui Pierre Delooz, procesul de canonizare este unul deosebit de minutiös, punând mare accent pe adeverirea märturiilor care atesta miracole sau virtual. Articolul säu, Pour une étude sociologique de la sainteté canonisée dans l'Eglise catholique , aratä cä, din punct de vedere juridic, exista mai multe elemente care dovedesc sanctitatea unei persoane §i o oficializeazä prin canonizare: scrierile persoanei respective, practicarea celor trei virtual teologale (credinfa, speranfa §i caritatea) §i a celor patru virtual morale (forja, justicia, pruden^a §i temperaba), martiriul (moartea pentru credinja a fost motivul canonizärii primilor sfinji), §i miracolele. Acestea din urmä sunt considerate obligatorii pentru canonizare. Ele sunt semne revelatoare pentru intervenga divinä.9

înainte sä prezint legendele cuprinzând experience mistice träite de Ladislau I, voi încerca sä rezum câteva elemente referitoare la rolul acestor tipuri de experien^ä în procesul de canonizare al similor. în primul rând, teoretizarea acestor daruri de care beneficiazä doar unii oameni, este regäsitä încâ din Biblie (I Corintieni 12).10 Aici, sub denumirea genericä de carismä (charisma = dar däruit11), apostolul Pavel, include nouä daruri spirituale.12 în secolul VII, Isidor din Sevilla va enumera mai multe forme ale darului profejiei íntre care §i extazul §i viziunea.13 Aceleaçi idei sunt reluate de Toma d'Aquino în secolul al XIII-lea. El teoretizeazä, de asemenea tema carismei (gratia gratis data) spunâ cä acest dar nu este dat de Dumnezeu în funche de meritele celui care îl dobândeçte. Oamenii îl primesc în mod gratuit, indiferent de mérité. Astfei, dacä atât oamenii buni, virtuosi, cât §i cei räi, pâcâtoçi pot primi gratia gratis data, atunci efectele acestui dar (viziuni, profese, etc) nu pot servi ca probe pentru sanctitatea unei persoane. Excepta o fac acele cazuri în care acele experience sunt asocíate cu virtual, încununând aceste calitä^i, manifestärile carismei devin dovezi "indirecte §i complementare" în procesul de canonizare.14

Din cauza faptului cä aceastä carismä este däruitä în mod gratuit, în secolul XIII ia naçtere ideea cä existä gracie sanctificantä §i non sanctificantä (cea oferitä oamenilor pentru a recunoa§te sanctitatea altora).15 De asemenea, existä cazuri în care manifestäri ale carismei se datoreazä interven^iei Diavolului. Din aceste motive, simplele manifestäri ale carismei (sau gratia gratis data) nu sunt suficiente ca dovezi pentru canonizare. Corelate, însâ, cu virtual §i miracole, ele întaresc aceste dovezi.16

Voi încerca în urmätoarele rânduri sä ajung la o concluzie privind rolul pe care îl au experience mistice în conturarea portretului regelui sfânt Ladislau. Legendarium Pictum prezintä manifestäri diverse ale gratia gratis data în viaja lui Ladislau I. Acesta apare într-o scenä aläturi de Fecioara Maria care îl binecuvänteazä. în altä miniatura el leviteazä în timp ce se roagä. De asemenea, el este prezentat în luptä cu Diavolul pe care îl învinge.17

în Crónica Pictatä putem identifica douä experience mistice. Ele se înscriu în categoría experienjelor mistice prin fringe adjuvante, în acest caz, aceste fringe fiind reprezentate de îngeri. Trebuie menjionat faptul cä cele douä viziuni sunt situate cronologic pe vremea când Ladislau nu era încâ rege al Ungariei. Prima întâmplare are loe în contextul luptelor dintre Ladislau §i fratele säu, Géza, împotriva lui Solomon pentru preluarea regatului. Ladislau vede cum un ínger pozi^ioneazä o coroanä pe capul lui Géza, acest lucru dându-i încredere cä vor câçtiga lupta.

Binecuvântatul Ladislau a väzut ceva pe cer pe timpul zilei §i a zis cätre fratele säu, prinful Géza: «Ai väzut ceva?» Acesta a räspuns: «Nimic». Atunci Ladislau a adäugat: «în timp ce noi stäteam aici de vorbä, un înger al Domnului tinând o coroanä aurie în mânâ a coborât din cer §i a pus-o deasupra capului täu, ceeea ce mä face sä cred în mod sigur cä noi vom câçtiga victoria, §i Solomon va pleca din {arä în exil, iar Domnul l\i va da {ie regatul §i coroana spre pästrare».18

A doua viziune are loc într-un context asemänätor. Aflat în compañía fratelui säu, Ladislau vede un cerb care apare în înaintea lor. El în^elege cä acesta a fost un semn pentru a desemna locul construirii bisericii Sfintei fecioare: le-a apärut un cerb având coarnele pline de cándele aprinse §i a început sä fugä în faja lor spre pädure §i §i-a oprit paçii în locul unde este acum mänästirea. $i fiindcä solda^ii aruncau säge^i asupra lui, el s-a aruncat în Dunäre, §i nu 1-au väzut mai mult. Observând aceasta, fericitul Ladislau zise: «în realitate η-a fost un cerb ci îngerul Domnului». Atunci regele Géza zise: «Spune-mi, frate dragä, ce vor fi însemnând toate aceste cándele aprinse ce s-au väzut în coarnele cerbului?». Fericitul Ladislau räspunse cä nu sunt coarne, ci aripi, nu sunt cándele aprinse, ci pene strälucitoare, §i §i-a oprit paçii pentru cä a vrut sä arate aici locul, unde sä ridicäm, aci, iar nu aiurea, biserica Sfintei Fecioare.19

Cele douä legende prezentate mai sus demonstreazä o stränsä legäturä pe care Ladislau I o are cu divinitatea. Pentru omul medieval existä con§tiin{a constantä a miracolului cotidian §i a prezen^ei sacrului în profan. însâ când vine vorba de revela^ii, viziuni, profefii, aceste lucruri nu sunt experimentate decât de o catégorie aleasä de oameni. Se pare cä regele maghiar face parte din aceastä catégorie. Privind textul cronicii descoperim ca are puternice träsäturi hagiografice. El îl prezintä pe rege ca fiind o fiin^ä umanä capabilä sä vadä fiin^ele divine care viziteazä viaja cotidianä cu scopul de a comunica un mesaj ceresc20. Astfei, el vede cei doi ingerí pozijionând coroana de aur pe capul fratelui säu §i recunoaçte ín cerbul zärit în pädure un înger cu aripile strälucitoare. însâ Ladislau nu are accès doar la viziune, ci §i la cunoaçtere. El în^elege misterul §i în^elege mesajul pe care aceste viziuni vor sä îl transmitä. în primul caz este vorba despre profesa victoriei împotriva unchiului uzurpator, iar în al doilea caz este vorba despre voinja divinä de a construí o bisericä creçtinâ într-un anume loe.

în acest eseu am încercat sä evidentiez imaginea regelui Ladislau, caracterizatä nu numai de virtual §i de capacitatea de a înfaptui miracole (de exemplu, legenda în care Ladislau face ca animalele din pädure sä vinä de bunä voie în tabära militará în care solda^ii erau înfometaîi). Deçi nu ocupä locul central în cadrul dovezilor pentru canonizare, aceste experience mistice sunt importante în ceea ce îl prívente pe Ladislau I. întârind, încununând, confirmând virtuelle de care este caracterizat în hagiografii §i cronici, ele fac din Ladislau I nu numai un rege virtuos, ci §i unul mistic. Rolul acestor experien^elor este de desâvârçire a imaginii celui mai important sfânt dinastic al regatului maghiar: un rege cu o relaie specialä cu divinitatea, doveditä prin miracole §i carismä, care a reuçit nu numai sä träiascä o via^ä de bun creçtin, ducând un trai virtuos, dar a primit ajutor divin §i pentru consolidarea §i apärarea credinfei în regat. Se completeazä, astfei, imaginea unui mare sfânt, al cärui cult va supraviefui §i va oferi protec^ie regatului çi dinastiilor binecuvântate.

Footnote

1 Jacques le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dicfionar tematic al Evului Mediu Occidental, Ed. Polirom, Iaçi, 2002, pp. 649-650

Footnote

2 vezi Gábor Klaniczay, Az uralkodókszentsége a kôzépkorban, Ed. Balassi, Budapesta, 2000

3 Legenda Sancti Ladislai Regis, Hungaricarum Monumenta Arpadiana, Ed. Scheitlin & Zollikofer, 1849, pp. 235-245 http://books.google.de/books?id=tB8JAAAAQAAJ&printsec=fiOntcover&dq=Endlicher+Rerum+Hungaricarum &lr=&as_brr=3#v=onepage&q&f=false

4 Din päcate, textul legendei nu este tradus în altä limbä. Din acest motiv mä voi referí foarte pu{in la el întrucât nu am avut çansa sä cunóse limba latina.

5 Christian Renoux, "Une source de l'histoire de la mystique moderne revisitée : les procès de canonization" în Mélanges de l'Ecole française de Rome. Italie et Méditerranée, nr. 1, 1993 pp. 177-217

6 Ibidem, pp. 180-181

Footnote

7 Ibidem, pp. 181-182

8 Pierre Delooz. "Pour une étude sociologique de la sainteté canonisée dans l'Eglise catholique" în Archives des sciences sociales des religions nr. 13, 1962. pp. 17-43.

9 Ibidem, pp.31 - 43

10 Biblia Romano-Catolicä http://www.bibliacatolica.ro/Biblia.php

11 Xávier Léon-Dufour (coord.), Vocabular de teologie biblicà, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureçti, Bucureçti, 2001, p. 90

12 Cuvântul întelepciunii, cuvântul cunoaçterii, crédita, darul vindecârilor, puterea de a face minuni, profesa, discernâmântul duhurilor, varietatea limbilor §i interpretarea limbilor.

13 Cristian Renoux, "De l'extase à l'autel" în Revue de l'histoire des religions, n°l, 1998, p. 107-108

14 Idem, "Une source de l'histoire de la mystique moderne revisitée : les procès de canonization" în Mélanges de l'Ecole française de Rome. Italie et Méditerranée, nr. 1, 1993, p. 206

Footnote

15 Un astfel de exemplu este întâlnit §i în Crónica Pictatä. Adversarl lui Ladislau, Solomon, vede doi îngeri deasupra capului acestuia, apârându-1 cu o sabie de foc; vezi G. Popa-Lisseanu, "Crónica Pictatä de la Viena", în Izvoarele istoriei românilor, vol XI, Tipografía ,3ucovina", I. C. Torou^iu, Bucureçti, 1937, p. 192

16 Cristian Renoux, ,JDe l'extase à l'autel" în Revue de l'histoire des religions, n°l, 1998, pp. 108-110

17 http://www.xn-erdly-dsa.com/szentlaszlo.karpatmed/az.irodalomban/anjou/index.htm

18 G. Popa-Lisseanu, op. cit., p. 156

19 Ibidem, p. 189

Footnote

20 Xávier Léon-Dufour (coord.), op. cit., pp. 32

References

Bibliografie

Surse primare

Biblia Romano-Catolicä. (http://www.bibliacatolica.ro/Biblia.php)

Crónica Pictatä de la Viena, édifia G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei românilor, vol XI, "Crónica pictatä de la Viena", Tipografía "Bucovina", I. C. Toroujiu, Bucureçti, 1937.

Legendarium pictum (http://www.xn-erdly-dsa.com/szentlaszlo.karpatmed/az.irodalomban/anjou/index.htm)

Legenda Sancti Ladislai Regis, Hungaricarum Monumenta Arpadiana, Ed. Scheitlin & Zollikofer, 1849, pp. 235-245.

Surse secundare

Pierre Delooz. "Pour une étude sociologique de la sainteté canonisée dans l'Eglise catholique", Archives des sciences sociales des religions nr. 13, Paris, 1962, pp. 17-43.

le Goff, Jacques, Schmitt, Jean-Claude, Dicfionar tematic al Evului Mediu Occidental, Ed. Polirom, Iaçi, 2002.

References

Klaniczay, Gábor, Az uralkodók szentsége a kôzépkorban, Ed. Balassi, Budapesta, 2000.

Xávier Léon-Dufour (coord.), Vocabular de teologie biblicä, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureçti, Bucureçti, 2001.

Christian Renoux, "Une source de l'histoire de la mystique moderne revisitée : les procès de canonization", Mélanges de l'Ecole française de Rome. Italie et Méditerranée, nr. 1, Paris-Roma, 1993, pp. 177-217.

Cristian Renoux, "De l'extase à l'autel", Revue de l'histoire des religions, nr. 1, Paris, 1998.pp.91-115.