FENOMENUL PALATALIZARII ÎN CADRUL BILINGVISMULUI ROMÂNO-RUS

Abstract

In the following lines we intend to do the review of the phenomenon of palatalisation mainly characteristic for the Balkan linguistic area. We notice that front vowels 'e' and ,i' have produced a real "revolution" in the development of the consonant system from popular Latin to the modern literary Romanian language, due to, as numerous Romanian language historians claim/ affirm), also to the Slavic influence. For the literary Romanian from the Bessarabian area, the negative impact of the Russian way of pronouncing dental consonants is negative so far. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

In the following lines we intend to do the review of the phenomenon of palatalisation mainly characteristic for the Balkan linguistic area. We notice that front vowels 'e' and ,i' have produced a real "revolution" in the development of the consonant system from popular Latin to the modern literary Romanian language, due to, as numerous Romanian language historians claim/ affirm), also to the Slavic influence. For the literary Romanian from the Bessarabian area, the negative impact of the Russian way of pronouncing dental consonants is negative so far.

Keywords: palatalization, a palatalized consonant, softened consonant, bilabial consonant, labia-dental, dental, place of articulation, regional pronunciation.

Rezumat

În rândurile ce urmeaza, ne propunem sa facem o trecere În revista a fenomelului palatalizarii, caracteristic, mai cu seama, arealului lingvistic balcanic. Vom observa ca vocalele anterioare "e" si "i" au produs o adevarata "revolutie" În evolutia sistemului consonantic de la latina populara la limba româna, acest lucru datorându-se, dupa cum mentioneaza mai multi istoricieni ai limbii române, si influentei slave. Pentru limba româna literara din arealul basarabean, impactul negativ al modului rusesc de pronuntie a consoanelor dentale este, pâna la ora actuala, negativ.

Cuvinte-cheie: palatalizare; consoana palatalizata; consoana muiata; consoane bilabiale, labiodentale, dentale; loc de articulatie; pronuntie regionala.

(ProQuest: ... denotes non-US-ASCII text omitted.)

În pofida faptului ca procesul fonetic anuntat În titlu are aproape doua milenii, el fiind cercetat amanuntit de lingvistii rusi si români, acest fenomen e tratat de noi prin prisma diacronica, În special prin cea a bilingvismului româno-rus.

Desi nu este nou, termenul palatalizare a capatat, În lingvistica, mai multe interpretari. "Dictionarul explicativ al limbii române" da o definitie telegrafica acestui termen: "faptul de a (se) palataliza, modificare fonetica prin care o consoana oarecare devine palatala"218. Daca ne limitam la aceasta definitie, În limba româna, am avea doar doua modificari palatale: ch si gh.

"Dictionarul de termeni lingvistici" da o definitie mai larga palatalizarii: "transformarea unui sunet nepalatal Într-unul palatal, prin mutarea locului de articulatie În regiunea palatului dur al cavitatii bucale, sub influenta unui i sau e urmator. Astfel, În limba româna este cunoscuta palatalizarea labialelor b, p m, f si v În cuvinte cu pronuntare regionala ca g'ine (bine), k'icior (picior), n'ere (miere), h'erbe (fierbe) [...] si palatalizarea dentalelor d si t În bag'e (bade), frace (frate) etc. Tot palatalizare este si trecerea inversa, de la rostirea regionala brata, sac, sad, zar la rostirea literara brate, sec, sed, zer, prin palatalizarea partiala a consoanelor t, s, s, z (În locul lui a nepalatal, apare e prepalatal)"219.

Am putea diviza fenomenul palatalizarii În 3 parti:

1) palatalizarea labialelor, care tine de consoanele palatale veritabile din româna contemporana chi si ghi;

2) palatalizarea dentalelor, care tine mai mult de graiurile teritoriale si de prezenta În acestea a unor variante dialectale care nu-si fac aparitia În româna literara;

3) palatalizarea neliterara a dentalelor d si t sub influenta limbii ruse.

În multe limbi, este raspândita palatalizarea consoanelor plasate Înaintea vocalelor anterioare; În asemenea situatii, fenomenul palatalizarii se manifesta nu ca o caracteristica distinctiva a fonemelor, ci ca un proces fonetic pozitional. Ca o trasatura diferentiala, palatalizarea este caracteristica limbilor rusa, ucraineana, bielorusa, poloneza, lituaniana, irlandeza, japoneza s.a.

Facând o incursiune În istoria evolutiei consonantismului de la latina populara la româna, am putea observa ca grupurile consonantice cl si gl au dat nastere, În limba noastra, la doua consoane palatale - ch si gh. De exemplu: clamat > cheama, clavatoria > cheotoare; glacia > gheata, glandem > ghinda.

Mai multi lingvisti mentioneaza ca, În cadrul modificarilor fonetice pozitionale, vocalele prepalatale e si i au facut o adevarata "revolutie" În sistemul consonantic românesc, dând nastere unor clase Întregi de consoane, În special africatelor c, g, s. Palatalizarea "este unul din fenomenele fonetice care au guvernat transformarea treptata a latinei În limbi romanice. Asadar, cel putin prin consecintele ei imediate, palatalizarea dentalelor apartine nu numai istoriei limbii latine, ci si istoriei continuatoarelor acesteia, limbilor romanice"220, modificarile cele mai importante fiind impuse de contactul acestor consoane cu vocalele anterioare"221. Astfel:

- c+e (i) > c: cera > ceara; cernere > a cerne; caelum > cer;

- qu+e(i) > c: quinque > cinci; coquere > a coace; quesivi > a cersi;

- g+e(i) > g: sagitta > sageata; gelum > ger;

- gu+e (i) > g: extinguere > a stinge; sanguinare > a sângera; unguere > a unge; sanguem > singe.

- c+e(i) În hiat cu o vocala accentuata sau cu o (u) neaccentuat s-a transformat În t: arsicia > arsita; discalciare >a descalta; inglacio > Înghet;

- t + o vocala anterioara În hiat > t: credentia > credinta; sementia > samânta; hospitium > ospat;

O trasatura distincta a limbii române, care o deosebeste de celelalte limbi romanice-surori, este ca, În structura gramaticala si În fondul de baza al vocabularului ei, au patruns organic elementele slave. Influenta slava asupra limbii române constituie, deci, un caz de substrat: limba noilor veniti În Peninsula Balcanica se suprapune peste limba popoarelor convietuitoare si Îi transmite o serie de trasaturi caracteristice.

Sistemul fonetic al limbilor slave se deosebeste de cel al limbilor romanice. Limba româna a capatat câteva trasaturi de origine slava, prin contactul cu limbile slave meridionale. Influenta slava nu e straina de palatalizarea labialelor În limba româna vorbita si de palatalizarea ocluzivelor dentare În unele graiuri daco-romanice.

Lingvistii rusi disting trei faze ale palatalizarii În istoria slavonei, care au periclitat schimbari calitative În cadrul sistemului consonantic, dictate, mai ales, de modul si locul de articulare.

Prima palatalizare presupune trecerea consoanelor postlinguale [k], [g], [h], urmate de vocalele anterioare, respectiv În [c'], [z'], [s'], care, În limba rusa contemporana, se manifesta Îndeosebi În cadrul derivarii: ... .

În cadrul celei de-a doua palatalizari, consoanele [c], [z], [s], urmate de vocalele anterioare au trecut În categoria suieratoarelor. Ce-i drept, aceste alternante nu sunt caracteristice pentru limba rusa contemporana, ele aflându-si loc doar În cadrul unor frazeologisme din slavona bisericeasca: ... .

Cea de-a treia palatalizare se manifesta prin alternanta consoanelor [k], [g], [x] cu [k], [g], [x] În diferite dialecte slave. O trasatura diferentiala a acestui tip de palatalizare consta În faptul ca ea nu se produce În mod obligatoriu dupa vocalele anterioare. De exemplu: ... .222 "Din punct de vedere fonetic, dupa prima palatalizare au aparut consoanele muiate [...], iar dupa cea de-a doua - consoanele moi [...]", observa cercetatorul rus V. V. Kolesov.223 În manuscrisele slavone vechi, efectele celei de-a doua palatalizari erau marcate cu slova "dzealo": ..., iar ale celei de-a treia, cu slova "zemlia": ... .

Acad. Al. Rosetti face deosebire Între consoana palatalizata de consoana muiata În felul urmator: "Consoana palatalizata este formata din doua elemente În strâns contact: consoana propriu-zisa, de exemplu, m În pluralul pomi si i, elementul palatal urmator. Spre deosebire de consoana palatalizata, consoana muiata este un sunet simplu. Limba româna literara nu poseda consoane muiate224 (În mijloc de cuvânt - n.n. Gr. C.). Consoana muiata este produsa de o singura articulatie, pe când consoana palatalizata e produsa prin doua articulatii succesive; pentru consoana muiata, zona de contact pe palat e mult mai Întinsa decât pentru consoana palatalizata. Pentru consoana palatalizata, muschiul lingual nu executa o ocluziune completa pe palat: Între partea anterioara si partea posterioara a boltii palatului se poate observa un "culoar" caracteristic, ramas neatins de muschiul lingual În timpul ocluziunii. Muierea consoanei se face prin extensiunea contactului muschiului lingual pe palat. Procesul palatalizarii constituie prima faza a procesului muierii unei consoane"225.

În limba rusa, variantele palatala/nepalatala au valoare fonologica atât În mijlocul cuvintelor, cât si la sfârsitul lor. De exemplu, [l'] palatal se opune lui [l] nepalatal: ... "prundis mascat"/... "pasare"; ... "afect"; ... "molie"/... "adica" etc. ce-i drept, aceasta opozitie este caracteristica si pentru limba româna, dar Într-o masura mai mica. De exemplu: mere/miere, pere/piere, vers/viers "melodie".

Printre particularitatile dialectale moldovenesti sunt mentionate:

- palatalizarea labialelor si a dentalelor: chept, ghini, s'ir, jin, n'el, n'imi, n'in'cÎ; cf. literalele piept, bine, fir, vin, miel, nimeni, nimica;

- utilizarea lui z În loc de g: marzinÎ, curzi; cf. literalele margine, curge226; a lui s În loc de c: chisior, fasi; cf. literalele picior, face s.a.227.

Forme palatalizate ale cuvintelor se Întâlnesc frecvent În limba veche. O caracteristica a palatalizarii, comuna pentru scrierile carturarilor epocii vechi, este palatalizarea fricativei f si p: "În privinta lui f, de multe ori, manuscrisele prezinta forme nealterate În concurenta cu cele palatalizate: fierbinti, fiara; alte manuscrise: hiara, Înherbântat. Trecerea lui p la k' apare În ... - a chiasmi "a compune, a scrie, a alcatui": "si pentru aceia unii de la altii chizmind si Însemnând si pe scurt scriind"228.

Primul care a semnalat fenomenul palatalizarii În limba româna, adica primul dialectolog al nostru, a fost Dimitrie Cantemir. Autorul "Descrierii Moldovei" are meritul de a se fioprit, pentru prima oara la noi, asupra unui fenomen fonetic esential pentru graiul moldovenesc, palatalizarea labialelor229. El nu foloseste un termen special pentru acest fenomen, ci relateaza doar ca "femeile moldovence au o pronuntare deosebita de a barbatilor, caci schimba bi si vi În ghi, ca bine < bene > ghine, vie < vinea > ghie; pizma "invidie" > chizma, piatra < petra > chiatra; n initial notat cu litera ng, de unii greu de pronuntat, ca mie > mnghie etc.230.

Afirmatia lui Dimitrie Cantemir porneste de la constatarea ca femeile vorbesc mai dialectal decât barbatii. Faptul se explica prin aceea ca barbatii, prin natura ocupatiilor lor, calatoresc mai mult, vin În contact cu vorbitorii altor graiuri. Daca totusi, remarca În continuare autorul, un barbat foloseste "acea pronuntare", atunci el, ca soarecele, "se tradeaza totdeauna" cu gura lui ca a stat prea mult la sânul maica-sa". Astfel de barbati sunt, de regula, ironizati, fiind numiti "feciori de baba"231.

Pasajul despre palatalizarea labialelor din "Descrierea Moldovei" a atras atentia mai multor carturari. Afirmatia lui Dimitrie Cantemir ca femeile vorbesc altfel decât barbatii a constituit un subiect de controversa232. S-a spus ca principele moldovean se referea, când afirma ca barbatii, de regula, nu palatalizeaza labialele, la clasa din care facea parte el, deci la boierime. Femeile din aceeasi clasa palatalizau labialele, ca si femeile si barbatii din popor, adica de la sate. Prin urmare, expresia "fecior de baba" ar ficirculat În interiorul clasei boieresti, si nu s-ar referi la toti barbatii care palatalizau labialele.

Noi credem Însa ca D. Cantemir nu avea În vedere numai clasa boiereasca. Desigur ca cei ce foloseau expresia "fecior de baba" plecau de la distinctia dintre o vorbire mai Îngrijita si una populara, ceea ce presupune un oarecare grad de cultura.

Aceasta distinctie o mai puteau face si altii, nu numai reprezentantii clasei boieresti. Amanuntul ca un barbat care pastreaza fenomenul palatalizarii labialelor "a stat prea mult la sânul maica-sa" este important, deoarece arata ca cei vizati nu au venit În contact, În masura cuvenita, cu alti vorbitori, care nu palatalizau labialele. Aceasta deosebire dintre graiul barbatilor si cel al femeilor de la tara se mai pastreaza si astazi. Când D. Cantemir afirma ca "femeile moldovence au o pronuntare deosebita de a barbatilor", el nu putea opune o rostire generala, a femeilor, alteia, cu totul restrânse, a barbatilor din clasa boiereasca233. Desigur ca acestia vorbeau cu mai putine palatale, lucru firesc, dar nu erau singurii care evitau fenomenul În discutie. La raspândirea formelor fara palatale nu au contribuit deci numai reprezentantii clasei boieresti.

Un alt fapt pe care-l subliniem este acela ca Dimitrie Cantemir priveste fenomenul palatalizarii labialelor din punctul de vedere al limbii literare. Acesta Îl face sa ajunga la concluzia ca formele cu palatale trebuie evitate. Ideea o pune În practica chiar Începând cu prima sa opera "Divanul sau gâlceava Înteleptului cu lumea". Aici apar formele hipercorecte obial "ogheal" si piloti "chiloti"234, semnificative pentru preocuparea autorului ca nu cumva sa se strecoare În scrisul sau palatale În locul labialelor. În aceasta lucrare bine "pieptanata" de fenomenul palatalizarii, labiodentala f apare, de cele mai multe ori, nepalatalizata În forma verbala a pofti, si doar arareori f este palatalizat: "...În putina vreme toate cele ale pohtei trupului meu sa fac..."235.

Vom observa ca rusescul ... a dat nastere, În limba româna, la doua cuvinte: ogheal "cuvertura, plapuma", rezultat al palatalizarii dentalei [d], si obiala "bucata de pânza sau de postav cu care taranii (uneori si militarii) Îsi Înfasoara laba piciorului În loc de ciorap sau peste ciorap", rezultat al depalatalizarii lui gh din ogheal.

Em. Petrovici sustine ca palatalizarea labialelor apare la D. Cantemir numai În doua cuvinte: hiris (< hire (fire) si chezi (pluralul lui piaza)236. Exista Însa si alte câteva forme cu palatale În opera Principelui moldovean.

Labiala care apare cel mai frecvent palatalizata În textele vechi este f. Observatia aceasta este valabila si pentru opera lui D. Cantemir. Totusi el se deosebeste Întrucâtva de cronicarii moldoveni. La M. Costin, de exemplu, Întâlnim când f, când h237. La D. Cantemir, atestam, mai ales, f. Acest lucru se poate remarca chiar Începând cu Divanul, unde, cu exceptia a doua cazuri (D, 35, 115), toate formele verbului a fiapar ca În limba literara. Forme ca hiece, hiecare, de la Varlaam sau hiecui, hieru, Înherati, herbea, herbinteala de la M. Costin nu vor mai aparea la D. Cantemir. În comparatie cu Varlaam si cu cronicarii moldoveni, D. Cantemir face deci un pas Înainte În ceea ce priveste eliminarea din scris a formelor cu faringala h În locul labiodentalei f.

D. Cantemir a contribuit la o mai mare circulatie, În scris, a lui f În locul lui h În zona unde h era unanim acceptat. "Divanul", tiparit Înca În 1698, a putut servi ca model În aceasta privinta. Este, de altfel, opera cea mai "curata" a lui Dimitrie Cantemir În privinta tratamentului labialelor, ceea ce s-ar putea explica si prin dimensiunile ei reduse. Tot aici apar si cele dintâi hiperurbanisme la D. Cantemir. Prezenta acestor forme arata, o data În plus, ca autorul era preocupat de curatirea limbii scrise de anumite fonetisme.

Bilabiala m este palatalizata numai o singura data În cuvântul hamesi: "foamea lesinându-l si hemnisindu-l"238. Desigur ca aici n se pronunta n', caci În alfabetul chirilic, nu exista un semn special pentru a nota nazala palatala, asa ca În spaniola, bunaoara: doña.

Labiodentala v nu apare palatalizata În operele scrise de Dimitrie Cantemir În limba româna. Din "Descrierea Moldovei" aflam Însa ca silaba vi este palatalizata: vie - ghie).

Putem conchide deci ca pe vremea lui D. Cantemir Întreaga serie a labialelor era palatalizata.

Fenomenul palatalizarii este destul de frecvent la I. Creanga. Pot fidiscutate, În primul rând, fapte dialectale general moldovenesti, nesesizate pâna acum. Vom observa ca aproape toate labialele urmate de iot sufera, la personajele lui I. Creanga, fenomenul palatalizarii, lucru neobservat Însa la povestitorul Creanga:

a) bilabialele b si p. Cuvântul piua, are, la povestitorul din Humulesti, forma chiua: "Degeaba mai bati apa-n chiua sa s-aleaga unt" (Ion Creanga, vol. II, Mos Nicifor Cotcarul, p. 17). P urmat de palatala > k' În: pochii, chilos: "Trasnea, fiind mai chilos", unde chilos < pilos239, pop. "tare, puternic, rezistent; rabdator, tenace" < pila + suf. -os), chilit ("...de chilit la tuica..." = de pilit la tuica, unde "a pili" a bea, a consuma bauturi alcoolice; a se ameti"<tig. pilo), sa chiroteasca ("sa-si chiroteasca din picioare", spune tatal lui Nica, unde a chiroti < a piroti "a motai, a dormita"). Palatalizarea lui b este prezenta În text prin verbul a ghili (pânza), unde a ghili < ucr. biliti "a albi, a Înalbi": "...ma uitam pe furis cum se joaca apa cu piciorusele cele mândre ale unor fete ce ghileau pânza..." (Ion Creanga, vol. I, Amintiri din copilarie, p. 255). Vom observa ca slavonul ... are, În limba româna, doua reflexe: una arhaica, prezenta prin verbul cu forma nepalatalizata a beli cu sensul de "a jupuia", ca la C. Negruzzi, În nuvela "Alexandru Lapusneanul": "Capul lui Motoc vrem! El ne beleste si ne prada", si alta literara, cu palatalizatea dentalei d În gh la cuvintele de origine slava: ...> diavol, pronuntat regional ghiavol.

b) labiodentalele v si f. F urmat de iot > h (ca În sudul Moldovei si În alte regiuni), În: de-a puterea hi. De altfel, aceasta este singura situatie În care f se palatalizeaza. La fel ca f, v urmat de iot se gaseste nepalatalizat. Totusi ar fide semnalat forma ghivornita ("o givornita cumplita"), din "Povestea lui Stan Patitul", care provine, fara Îndoiala, din vifornita, cu o faza de palatalizare a lui v, specifica nordului Moldovei > vifornita > ghivornita, ca În nordul Transilvaniei si Crisana, cu refacerea africatei.

c) palatalizarea lui m este rarisima. Suscita interes doar adjectivul ghitoasa În care Întrezarim forma literara mitoasa. Transformarea poate fiexplicata prin Înmuierea pe m si palatalizarea lui În n': mitoasa > nitoasa > ng'itoasa > g'itoasa. S-ar putea ca g'itoasa sa aiba la baza substantivul vite (de par, de lâna), deci sa provina din vitoasa, unde v s-a palatalizat În stadiul g', ca În vin >ghin >hin.

Dentala d apare palatalizata la Creanga În formele ghiavole, ghibacia si ghibacesti: "Însa mama ne mai da atunci câteva pe deasupra, si mai Îndesate, zicând: - Na-va, ghiavoli ce sânteti" (Ion Creanga, vol. I, Amintiri din copilarie, p. 241).

Regional, În graiurile nordice, labiodentala v se transforma În h, Înaintea lui o sau u. Forma bihol (< v. sl. byvol) se Întâlneste sistematic. Alaturi de hulpe, holbura, hultur, D. Cantemir foloseste si vulpe (< lat. vulpes), volbura (< lat. volvula), vultur (< lat. vultur, -uris, uneori pe aceeasi pagina240.

Se mai pastreaza Înca h În verbul a pohti (< v. sl. pohoteti) si În substantivul pohta, postverbal al lui pohti. Formele cele mai frecvente sunt cele cu f241.

Labialele palatalizate sunt foarte raspândite În zona Moldovei.

O caracteristica a graiului din zona este tratamentul bilabialei p. Aceasta este palatalizata si, astfel, este transformata În ocluziva palatala surda .... Acesta este un stadiu final de palatalizare, care presupune Înlocuirea bilabialei p cu palatala surda ... .

Desi fenomenul ,,palatalizarii labialelor" cuprinde o parte importanta a teritoriului dacoromân, aria subdialectului moldovean reprezinta zona tipica a formelor cu labiale palatalizate, caci aici fenomenul se produce cu consecventa. "Asa-numitele graiuri centrale, care ocupa cea mai Întinsa parte a teritoriului de la est de Prut si de dincolo de Nistru, au trasaturi fonetice identice cu cele raspândite În graiurile din provincia Moldova (România). De pilda: realizarea africatelor prepalatale c, g În stadiul de fricatizare s, z (serc "cerc", ser "ger"), realizarea labializarii labiodentalelor f, v În stadiul s, z (sérbi "fierbe", zin "vin"), palatalizarea labialelor p, b, m, În stadiul ... (... "piept", gini "bine", níristi "miriste") etc."242.

În Republica Moldova Însa, la trasaturile dialectale comune cu Moldova de peste Prut s-au adaugat alte particularitati, aparute În timpul Îndelungatei perioade de dominatie ruseasca si sovietica, ce a durat mai bine de un secol si jumatate. E vorba de anumite alteratii ale vorbirii populare.

"Deformarile ce au Îndepartat vorbirea din Republica Moldova de baza sa comuna româneasca se explica usor sub raport lingvistic, ele fiind urmarea logica a deosebit de puternicei si masivei influente a limbii ruse culte si vorbite, oficiale si populare"243.

Dupa 1945, când s-au Întors la vatra veteranii celui de-al doilea razboi mondial, cei care au luptat În armata sovietica au adus cu sine nu numai obiceiuri noi, ci si cuvinte de origine ruseasca, pe care le-au introdus direct În limbajul cotidian fara sa le traduca, fara sa le mai "pieptene" câtusi de putin, sa le adapteze la specificul limbii noastre. "La români, au existat o serie de adresari ale copiilor fata de cei mai În vârsta. Daca era vorba despre frati - bade, badita, nene, nea; daca era vorba despre surori - lele, lelita, lita, tata. Fratii si surorile parintilor erau numiti mosi si matuse. Tot mos si matusa li se spunea oamenilor În etate, iar celor mai tineri li se spunea lele, lelita, tata, tatica, bade, badita etc."244.

Tot atunci a Început si procesul de palatalizare a dentalelor din cuvintele de origine ruseasca: "Spre regretul nostru, În perioada postbelica, au fost Împrumutate din limba rusa o serie de adresari destul de caraghioase si straine noua, ce sunt frecvent utilizate În limba vorbita - ghiaghe, chioche, chiochica, ghiaghica etc., adica niste adaptari din limba rusa care suna destul de respingator. Aceste anomalii trebuie cu orice pret depasite prin readucerea la viata a adresarilor noastre traditionale ce se utilizeaza de români pretutindeni - domn, doamna, unchi, tuta etc."245.

Scriitorii nostri folosesc, În creatiile lor, cuvinte continând consoane palatele pentru a reda coloritul moldovenesc. De exemplu: "Matusa În fusta cafenie nu mai picura246. Se uita de pe scaunasul ei când la cântar, când la vânzator si parca ar zice În sinea sa: "Ia sa cumpar si eu niste scrânghita" (Ion Druta). Vom observa ca varianta literara a elementului palatalizat este scrumbie, care provine din grecescul skumbri247, unde s-a produs metateza, r trecând dupa k. La hotarul dintre doua silabe (scrum-bi-e), consoana b, aflându-se În pozitie tare, Îl disimileaza pe m (avem doua consoane labiale), transformându-l În n; b urmat de i s-a palatalizat În gh; s-a schimbat structura cuvântului, recurgându-se la sufixul -it; desinenta e a fost Înlocuita prin a.

Un alt tip de palatalizare pentru rostirea neliterara a vorbitorilor de limba româna din arealul basarabean Îl constituie modul de articulare a dentalelor [t] si [d]. În limba rusa, exista consoane tari si moi, care "se deosebesc Între ele printr-o articulare distincta. Dupa locul de articulare, la formarea consoanelor moi, limba se deplaseaza În partea anterioara a cavitatii bucale, pe când la articularea celor tari, În partea ei posterioara; comp.: ... . La articularea consoanelor moi, cu miscarea limbii Înainte, spre palatul gurii (palat < lat. palatum) are loc palatalizarea"248.

Prin rostirea palatalizata a dentalelor rusesti În maniera basarabeana, acestea, am putea zice, au suferit cea de-a patra palatalizare.

Foneticienii rusi atentioneaza si asupra modului de articulare a dentalelor [t] si [d]. La rostirea dentalelor tari, faza de pronuntie a lor se termina cu o ocluzie bine distincta. La rostirea dentalelor moi (palatalizate), organele aparatului fonator de deschid mai lent, ca la pronuntia africatelor: [...]. Nivelul acestei "africatizari" poate fidiferit: unii pronunta dentala mai aproape de africata, altii invers. Trebuie sa avem Însa În vedere ca "tecaitul" excesiv caracterizeaza pronuntia neliterara249.

La ora actuala, chiar daca are un guvern liberal-democratic, Republica Moldova este singurul stat ex-sovietic În care minoritatile etnice neruse (ucraineni, gagauzi, bulgari, evrei, partial tigani) sunt supuse continuu unui proces de rusificare prin mentinerea Învatamântului public pentru acestea, În mare parte, doar În limba rusa. Notiunea de rusofon/rusolingv, inventata de propaganda sovietica, a fost si ramâne un eufemism pentru tot ce Înseamna etnic alofon. Minoritatile etnice neruse au fost decupate Întotdeauna din ansamblul corpului nostru social si aliniate sau subordonate minoritatii ruse, În contrabalanta lingvistica fata de majoritatea etnica româna. Lingvistic si cultural vorbind, ucrainenii, gagauzii si bulgarii, dar si multi bastinasi care si-au facut studiile În limba rusa, au fost si ramân un fel de "auxilia"250 ale comunitatii etnice rusesti, preluând pâna si felul de a articula consoanele dentale d si t.

Anume acest mod de articulare a consoanelor dentale caracterizeaza, adesea, limbajul tineretului studios de la liceele si institutiile de Învatamânt superior din Republica Moldova, care, nu este secret, În pauzele dintre ore, vorbesc ruseste, transpunând În limba materna felul de a articula dentalele dupa modelul rusesc. Palatalizeaza, vizibil, juristul Partidului Comunistilor Sergiu Sârbu, presedintele CEC Iurie Cecan si foarte multi alti conationali de-ai nostri, care au preluat modul de articulatie rusesc. La rubrica "Publicitate" a postului "Jurnal TV", de dupa cadru, se aude vocea unui baietandru, care, de mic, adica parca neinfluentat de pronuntia ruseaca, deja palatalizeaza: "Pentru ca daca fiecare dzin noi ar zâmbi dze doua ori mai dzes..."

"Influenta limbii ruse s-a rasfrânt asupra limbii române, care si-a pierdut apanajul latin original si a suportat influentele parazitare, cum ar fiÎmprumuturile improprii, ortoepia palatalizata straina auzului românesc"251. De aceea, tine de datoria noastra, a tuturor, ca În procesul de Însusire a limbii române si de cultivare a ei, sa-i debarasam pe vorbitorii ei de fenomenul palatalizarii, care nu este caracteristic limbii române literare.

Artistii cuvântului folosesc fenomenul palatalizarii pentru a reda coloritul limbajului basarabean. Astfel, o emisiune televizata cu Seva (Vsevolod Cernei) si Bogdan (Dascal) are genericul "Las' ca-i ghini".

Lingvistul Valentin Mândâcanu povestea, pe paginile hebdomadarului "Literatura si Arta", despre un mancurt de la Mihaileni, care, vroind sa devina "nacialnic", a strigat, Într-o seara, la club, cât Îl tineau bojocii, Într-o ruseasca pocita, palatalizând: "Chisa, bre!!!", adica ..."liniste".

Profesorul Eugeniu Coseriu, vorbind cu drag despre particularitatile graiului moldovenesc, semnaleaza ca "e foarte interesant sa vezi ca În graiul nostru moldovenesc exista diferenta dintre dz si z: ...dzama si paza. Iar arunci când vreau sa vorbesc ca Între noi si ca la noi acasa, atunci nu ma tem ca Îmi vor spune ca esti basarabean si nu stii bine româneste, nu ma sfiesc atunci sa spun «Îi ghini si asa!»"252.

Footnote

218DEX, 1998, p. 740.

219Constantinescu-Dobridor, 1998, p. 236.

220Ivanescu, 1948, p. 28.

221ibidem.

222..., 2008, p. 47.

223ibidem, p. 46.

224Vom observa ca variantele moi ale consoanelor pot aparea si În mijloc de cuvânt. Astfel, v tare din cuvântul vers face opozitie fonologica cu v' (moale) din cuvântul viers "melodie": "Cânta o privighetoare cu viersul de fata mare" (I. Creanga, Amintiri din copilarie); sau: mere - miere. Ce-i drept, aceste cazuri sunt rarisime În comparatie cu limba rusa, care are, ca trasatura distincta, consoane moi În mijloc de cuvânt: ... etc.

225Rosetti, 1955, p. 199.

226Dupa cum se stie, În graiul moldovenesc lipseste africata g. Peste tot, În locul ei apare j. Presedintele PCRM Vl. Voronin, candidatul la presedintie din partea lui I. Dodon, Zinaida GreceanÎi s.a. pronunta, În loc de buget, bujet, bijat.

227Berejan, 2007, p. 26.

228Rosetti et alii, 1971, p. 245.

229De aceea D. Macrea Începe studiul Palatalizarea labialelor din volumul sau "Probleme de fonetica", cu discutia parerilor lui Dimitrie Cantemir despre aceste fenomene.

230Cantemir, 1997, p. 227.

231idem.

232Ivanescu, 1948, p. 176-178.

233Vorbind despre caracterul popular al cronicii lui Ion Neculce, academicianul Iorgu Iordan spune chiar ca "Între vorbirea maselor populare si acea a clasei conducatoare nu existau aproape deloc deosebiri nici chiar atunci când boierii erau (ceea ce se Întâmpla foarte rar) oameni culti. Acestia aveau, desigur, un vocabular mai bogat, construiau fraze mai complexe, dar, considerata În total, limba folosita de ei era, calitativ vorbind, identica cu a taranilor".

234Cantemir, 1990, p. 125.

235ibidem, p. 21.

236Petrovici, 1958, p. 129.

237Aici trebuie sa citim, de fiecare data, h (fricativa palatala surda). În alfabetul chirilic, nu exista un semn special pentru a nota acest sunet.

238Cantemir, 1990, p. 73.

239Vom observa radacinile latine ale acestui cuvânt: pilum "par", pilum + -osus = pilosus "paros".

240Textele sudice au chiar din secolul al XVI-lea numai forme cu v.

241Înca din secolul al XVI-lea, notam si trecerea lui h slav În f: pohti < pofti.

242Pavel, 1995, p. 62.

243Berejan, 2007, p. 41.

244Capcelea, 1998, p. 30.

245Profesorul balteam, dl Valeriu Capcelea, nu este filolog, ci filosof, de accea a preluat cuvintele amintite asa cum sunt pronuntate În arealul basarabean, adica rostite cu dentalele [d] si [t] palatalizate: nu ..., ca În limba rusa literara, ci gheaghea, chiochea.

246I. Druta ar fiputut scrie chicura, dar el nu-si permite sa coboare la nivelul personajelor sale din popor, care palatalizeaza.

247DEX, 1998, p. 965.

248..., 2006, c. 42.

249..., 1976, p. 134.

250Romanii numeau auxilia unitatile militare pe teritoriul Imperiului, alcatuite din bastinasi.

251Gutu, p. 6.

252Coseriu, 2007, p. 53.

References

Referinte bibliografice

BEREJAN, Silviu. Itinerar sociolingvistic. Chisinau, 2007 [=Berejan, 2007].

CANTEMIR, Dimitrie. Descrierea Moldovei. Chisinau: Litera, 1997 [=Cantemir, 1997].

CANTEMIR, Dimitrie. Divanul sau gâlceava Înteleptului cu lumea. Bucuresti: Minerva, 1990 [=Cantemir, 1990].

CAPCELEA, Valeriu. Traditiile nationale. Chisinau: Evrica, 1998 [=Capcelea, 1998].

CONSTANTINESCU-DOBRIDOR, Gheorghe. Dictionar de termeni lingvistici. Bucuresti: Teora, 1998 [=Constantinescu-Dobridor, 1998].

COSERIU, Eugeniu, Universul din scoica. Interviuri realizate de Gheorghe Popa, Nicolae Leahu, Maria Sleahtitchi. Chisinau: Stiinta, 2007 [=Coseriu, 2007].

CREANGA, Ion. Opere. Vol. I. Chisinau: Literatura artistica, 1989 [=Creanga, 1989a].

CREANGA, Ion. Opere. Vol. II. Chisinau: Literatura artistica, 1989 [=Creanga, 1989b].

DEX, Univers Enciclopedic. Editia a II-a. Bucuresti, 1998 [=DEX, 1998].

GUTU, Ana, Despre controversata problema a limbii si identitatii În Republica Moldova [=Gutu].

IVANESCU, George. Probleme capitale ale vechii române literare. Vol. XI-XII. Iasi, 1948 [=Ivanescu, 1948].

PAVEL, Vasile. Limba româna si graiurile ei teritoriale (Cu referire la denumirea corecta a limbii românilor de la est de Prut) //Revista de Lingvistica si Stiinta Literara". Nr. 5, 1995. P. 60-63 [=Pavel, 1995].

PETROVICI, Emil. Limba lui D. Cantemir. Bucuresti, 1958 [=Petrovici, 1958].

ROSETTI, Alexandru, CAZACU, Boris, ONU, Liviu. Istoria limbii române literare, II. De la origini pâna la Începutul secolului al XVIII-lea. Bucuresti: Editura Stiintifica, 1971 [=Rosetti et alii, 1971].

ROSETTI, Alexandru. Despre consoanele palatalizate si consoanele muiate, 1955 [=Rosetti, 1955].

..., 2006 [=..., 2006].

..., 2008 [=..., 2008].

..., 1976 [=..., 1976].