LECTIA "MAESTRILOR" ÎN SECOLUL AL XX-LEA (MARCEL PROUST)

Abstract

In the article we study Marcel Proust's works from the point of view of literature. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

In the article we study Marcel Proust's works from the point of view of literature.

Keywords: master, literarz work, writer.

Rezumat

În articol, este cercetata, din perspectiva literara, opera lui Marcel Proust.

Cuvinte-cheie: maestru, opera, scriitor.

ArgumentÎndu-si tezele de teoria culturii, În studiul sau "Maestri si discipoli", Georges Steiner traverseaza lumile antice, traditionale si moderne, În ideea de a defini misterul legaturii dintre maestri si discipoli, fixata pe ideea de "transmitere", care include istoria culturala a umanitatii "Într-o forma de putere reprezentata de cunostinte"475. Prin aceasta putere, În mod curent, ne-am obisnuit sa Întelegem impactul marilor modele, care confera sensuri noi culturii, propulsând-o, dar care, totodata, degradeaza raporturile maestrului cu discipolul, care, iesind de sub spiritul tutelar al maestrului reconfigureaza un traseu intelectual, dupa cum "Metoda lui Leonardo da Vinci", despre care Valéry a scris, Îi domina propria opera.

Vasta constructie intelectuala a secolului al XX-lea se edifica pe umerii maestrilor, autoritati identificabile, cum este si cazul lui Marcel Proust. În România interbelica, autorul ciclului "În cautarea timpului pierdut" a beneficiat de receptarea prompta, nuantat subtila si mai ales capabila de a surprinde noutatea fenomenului, precum si de cea mai Înalta si indubitabila pretuire. Interesul cu care opera proustiana a fost examinata de criticii literari sau de prozatorii Însisi egaleaza sau uneori chiar depaseste atentia care i-a fost acordata prozatorului În propria lui tara. Sa ne amintim pentru Început admiratia declarata a lui Camil Petrescu pentru scriitorul francez, competenta, dar si combativa teoretizare a romanului proustian, lectura critica ,,fidela" facuta de G. Ibraileanu sau de Mihai Ralea. Sunt prezentate sistematic, În presa vremii, influentele pe care opera novatoare a lui Marcel Proust le-a exercitat asupra culturii si literaturii române, remarcându-se impactul catalitic asupra destinului romanului românesc.

În conditiile În care romanul european s-a aflat cel putin un sfert de veac sub incidenta creatiei proustiene, proza româneasca interbelica a integrat creator fluxul narativ, epicul nefalsificat de alte perspective decât cea auctoriala, autenticitatea emotiei si formula jurnalului În care timpul scriitorului coincide cu timpul senzatiei, având ca finalitate izbânda subiectivismului În literatura noastra.

Marcând o cotitura calitativa În arta romanesca, modelul lui Marcel Proust reprezinta, dupa Balzac, cel de-al doilea model de mare impact În literatura. Fata de cel din urma, proustianismul aduce câteva noi perspective, În consens cu mutatiile filozofice si sociale de la Începutul secolului al XX-lea. Axata pe o noua filozofie despre lume, o Întreaga generatie care se afirma În jurul anilor '30, În frunte cu Marcel Proust, "revolutioneaza" narativitatea devenita "clasica" de tip balzacian. Totul a demarat de la faptul ca, spre deosebire de celelalte arte, cum ar fipictura si sculptura, "literatura narativa" reprezinta o arta temporala, care trimite la o succesiune În timp. În consecinta, romanul trebuia sa ia În mod serios În consideratie notiunea de timp si sa o valorifice În chip autentic, În interiorul sau. În opera lui Proust, timpul va obtine semnificatia unui timp psihologic, prin categoria duratei, care-l face intensiv. Perspectiva auctoriala asupra duratei are ca suport Întelegerea categoriei temporale pe care o propune Bergson În epoca: cunoasterea stiintifica segmenteaza curgerea În unitati exacte, iar cea artistica ia În discutie adevarata esenta temporala, si anume fluxul continuu care nu poate fidivizat În secvente. Transfigurarea timpului În creatia scriitorului francez denota faptul ca viata nu este o scurgere rectilinie a unei continuitati previzibile, ci se caracterizeaza prin modificari calitative. Mai mult, romancierul demonstreaza ca imaginile panoramice ale trecutului se pot estompa, În timp ce detalii neÎnsemnate pot reveni În memorie cu maxima intensitate, chiar daca au facut parte dintr-un strat al amanuntelor lipsite de functia imediata.

Conturul unor copaci, o piatra din pavaj declanseaza În perceptia personajului amintiri legate afectiv de aceste repere, secvente din cuprinsul existentei si - cel mai important - certitudinea ca pentru individul care stie sa descifreze semnele prezentului, timpul nu este iremediabil pierdut. Recurgând la memoria involuntara, Proust nutreste convingerea ca adevarul nu poate ficunoscut prin procedeul obisnuit al ratiunii, ci numai prin sondarea timpului psihologic, categorie imposibil de divizat.

"Caracteristica romanului proustian consta deci În retrairea timpului pentru ca prezentul e iluzoriu, de vreme ce totul e În miscare, de aici si titlul: "În cautarea timpului pierdut", care se sfârseste În "Timpul regasit", ultima parte a ciclului"476. Sondarea În subconstient prin intermediul amintirilor, face posibila rememorarea, care la Proust are turnura unui reflex conditionat, pus În miscare În chip voluntar. Ceea ce reuseste autorul francez În creatia sa este nu atât "inventarea" vietii interioare a individului ca materie analitica, ci faptul de a restitui epicului acea substanta lirica, derivând din simboluri intrinseci.

De asemenea, prin filiera bergsoniana, Proust ajunge la intuirea multiplicitatii si variatiilor eului, care poate fidefinita prin tripartitul eupentru- sine, eu-pentru-mine si eu-pentru-celalalt. Astfel, pentru a descifra structura interioara a unui personaj se vor multiplica si perspectivele de observatie În jurul acestuia, care niciodata nu sunt egale Între ele si care vor estompa persoana reala Într-un hatis de impresii pe cât de contradictorii, pe atât de autentice. "Nu mai Întâlnim personajul fix, predictibil si cognoscibil din romanul clasic, ci un personaj labil, insensibil, coagulându-se si raspândindu-se neÎncetat sub mâinile scriitorului"477. Totodata, Proust va abandona deliberat pozitia autorului omniscient, recurgând la naratorul subiectiv, spectator al evenimentelor narate, În fapt, un alter-ego al sau, care Îsi propune o Întoarcere spre un trecut personal, explorându-si eul prin intermediul altora, dar si a vicisitudinilor timpului. În dorinta de justificare a propriei existente prin scriitura, naratiunea proustiana devine nu atât "o recapitulare a ceea ce a avut loc, ci o interpretare, o "creatie a sinelui despre sine", astfel "nascându-se povestea unei vieti si a unui roman, a romanului unui roman""478.

Desi au existat numerosi scriitori care s-au pronuntat cu privire la opera lui Proust, printre ei adesea fiind invocate si numele lui Mihail Sebastian, Felix Aderca, o lectura atenta ne conduce la concluzia ca nu se poate decela o influenta a scriitorului francez decât la un numar restrâns de romancieri, printre care, cei mai proustieni se dovedesc a fiCamil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban, care nu doar au Înteles proustianismul, ci, l-au si asumat si l-au decantat În maniera originala În creatiile lor, Înrudindu-se conceptual cu autorul romanului "În cautarea timpului pierdut".

Descoperirea lui Proust În perimetrul culturii române se facuse dupa 1920 si impactul lui a fost Îndelung discutat, În consecinta, aparând numeroase dezbateri contradictorii. Polemica Între G. Calinescu si Camil Petrescu, spre exemplu, pe tema proustianismului a constituit un moment culminant În disputa declansata de metoda proustiana. Astfel, În replica sa adusa "Noii structuri" a lui Camil Petrescu, G. Calinescu decreta: "Dl Camil Petrescu si-a lamurit conceptiunea actuala despre roman pe larg În articolul Marcel Proust, din "Teze si antiteze". În linii generale, se declara aici proustian si ar fio problema interesanta de dezlegat (dar nu e momentul) cum se face ca romancierii români nu sunt nici balzacieni, nici dostoevskieni, nici flaubertieni, dar au devenit toti, deodata, proustieni"479. De aici pornind, G. Calinescu Încearca sa demonstreze non-valabilitatea unor afirmatii formulate expeditiv de Camil Petrescu, iar odata cu acestea si comprehensiunea inadecvata a esteticii proustiene.

Daca autorul "Noii structuri" duce intransigenta convingerilor sale despre absoluta necesitate a adoptarii metodei proustiene pâna la exclusivism, G. Ibraileanu se ridica Împotriva influentelor straine, implicit ale celor franceze, si ajunge sa respinga doi scriitori pe care-i pretuia În mod deosebit: Marcel Proust si Anatole France, a caror valoare nu o neaga, dar sustine ca este imposibil sa facem anatolfrancism si proustianism În literatura noastra. Moderându-si vehementa opiniilor În ulterioarele studii, criticul se va revansa, mentionând referitor la Proust ca noutatea lui deriva din genul analizei, iar analiza sa este creatie.

Tendinta de a minimaliza importanta lui Proust se poate observa si În cazul lui E. Lovinescu, dupa care, evolutia prozei consista În trecerea de la subiectiv la obiectiv. În general, marea majoritate a criticilor interbelici opteaza pentru un proustianism limitat si temperat.

În ceea ce priveste exegeza proustiana, trebuie amintita contributia Corneliei Stefanescu la elaborarea primei prezentari diacronice a receptarii romanului proustian În critica si literatura artistica româneasca, asa cum ni se releva În prefata "Reactii românesti fata de inovatia proustiana" la volumul "Captiva"480. Autoarea descrie momentele cheie ale receptarii romanului proustian În contextul literar românesc interbelic, acestea fiind divizate În doua directii: pe de o parte, admiratia publicului lector fata de romanul lui M. Proust; pe de alta - respingerea lui sau sustinerea unei pozitii critice neutre, asa cum o face, spre exemplu, G. Calinescu, În spiritul sau recunoscut balzacian.

Primei directii sunt integrati criticii M. Ralea, B. Fundoianu, F. Aderca, primul dintre traducatorii unor fragmente proustiene, P. Zarifopol, G. Ibraileanu, M. Sebastian, dar si Camil Petrescu, un exemplu de "proustian neortodox, Într-un mod cu totul personal", Anton Holban s.a. Se mentioneaza ca "cel mai evident caz de proustianism, În literatura româna, este A. Holban. El nu este numai un exeget devotat, dar si În practica sa de romancier Îl vedem scriind În spiritul si litera lui Proust. Când a ajuns sa se justifice asupra procesului sau de contaminare literara cu ilustrul analist francez, a sustinut ca În cazul sau nu e vorba de o influenta de natura livresca, ci de identitate de structura afectiva si temperamentala. Ceea ce poate parea unora, la o privire superficiala, ca este o forma de mimetism nu ar fide fapt decât o exceptionala coincidenta În modul de perceptie a lucrurilor"481.

Doua evenimente esentiale au marcat, În principiu, sincronizarea culturii române cu cea franceza, care, din ratiuni istorice exterioare nu s-a pastrat la aceeasi intensitate. Primul l-a constituit publicarea, În 1932, a articolului lui Camil Petrescu "Noua structura si opera lui Marcel Proust", În "Revista Fundatiilor Regale Carol al II-lea". Studiul lui Camil Petrescu e cu atât mai valoros, "cu cât pâna la el nimeni nu facuse o trecere În revista a contextului gnoseologic În care apare opera lui Proust, dupa cum, faptul ca, pentru prima oara, romancierul si filozoful român renunta la ideea bergsonismului lui Proust pentru a face o paralela Între metoda acestuia si fenomenologia lui Husserl, reprezenta chiar o prioritate europeana"482.

O alta prioritate a exegetilor proustieni români, pe care o putem enunta fara teama de fals protocronism, poate fiatribuita lui Mihail Sebastian, cel care, În volumul "Corespondenta lui Proust" (1939) se ocupa, În premiera mondiala, de acest santier foarte important al operei proustiene. Totodata, tânarul Mihail Sebastian va aduce o serie de nuantari referitoare la impactul lui Proust În materie romanesca, În "Consideratii asupra romanului modern", o suita de opt foiletoane ce se opresc, În ultima instanta, la romanul lui Proust "al carui principiu de viata" nu rezida În "conventionalul unei compozitii voite", ci În "proiectarea fara nici o deformare a unei existente În ritmul când precipitat, când lent al aducerii aminte"483.

Apropierea de Proust este semnificativa, opera romancierului francez fiind obiectul de studiu constant al criticului Înca din anii debutului la "Cuvântul", perioada când Sebastian judeca aproape toate lecturile prin prisma romanului "În cautarea timpului pierdut". "Recunoscându-se ca punctul de plecare al "Cautarii timpului pierdut" este nu o socoteala dinainte stiuta, ci resorturile ignorate ale unei facultati subiective, termenul roman liric devine inteligibil. Cuvântul exprima factorul personal si cu desavârsire intim, din jocurile caruia se construieste romanul. Unghiul dintre creator-obiect este imperceptibil. Roman liric, nu pentru ca - aproape autobiografic - utilizeaza un material personal, ci pentru ca punctul de vedere al creatorului e launtric. Principiul de viata al operei este subiectiv. Povestea se cladeste nu În virtutea necesitatilor sale epice si nu pentru dezvoltarea unei intrigi", conchidea criticul484.

Mihail Sebastian va reveni la opera lui Proust În mod constant, deoarece aceasta ar reprezenta În literatura "calatoria cea mai exigenta si mai neÎndurata"485. Revelatia universului proustian a Încercat-o cu aceeasi intensitate ca si Anton Holban, dar deosebit de acesta si cu o anume detasare ce i-a permis sa Îi sesizeze mai profund articulatiile. Parcurgerea operei lui Proust contine În sine marea promisiune a unei fascinante aventuri. În studiul "Cetind pe Marcel Proust" este descrisa tentatia reprezentata de redactarea unui jurnal de experiente scriitoricesti, unde meditatiile nu vizeaza momentul crearii unei opere, ci etapele Întelegerii ei. Înca din 1928, Mihail Sebastian era ispitit de scrierea unui jurnal de experiente scriitoricesti, În care sa Însemneze "nu momentele crearii unei opere, ci etapele Întelegerii ei". Lectura lui Proust cere o prealabila pregatire a cititorului, o Însusire a etapelor "Întelegerii pentru ca abordarea timpului pierdut trebuie pregatita Încet". Cu alte cuvinte, creatia Îsi reclama interpretarea precedata de o lectura proaspata si descatusata de prejudecati.

Întemeietorii romanului modern la noi, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, Anton Holban ajung sa pledeze cu fervoare pentru subiectivizarea opticii narative În maniera lui Proust. Ei reclama deconventionalizarea romanului, autenticitatea perceptiei la nivelul constiintei, tehnica memoriei involuntare si a monologului interior, pulverizarea perspectivei narative, multiplicitatea eului, anticalofilia În domeniul stilului etc. Toate acestea reprezentau elemente componente ale unui nou cod estetic ce se impunea vertiginos si În spatiul literaturii noastre.

Footnote

475Steiner, 2011, p. 116.

476Tiutiuca, 2006, p. 137.

477Alexandrescu et alii, 1967, p. 220.

478Mavrodin, 1997, p. 8.

479Calinescu, 1998, p. 149.

480Stefanescu, 1971, p. V-XLV.

481idem, p. 12.

482ibidem, p. 13.

483Sebastian, 1994, p. 94.

484Sebastian, 1994, p. 110.

485Sebastian, Creatorul de oameni, În "CuvÎntul", VIII, nr. 2724, 20 noiembrie, 1932, p. 4. "Exercitiul criticii literare mi s-ar parea definitiv sterp daca nu ar figândul ca voi scrie odata un studiu despre Proust", sustinea În acelasi eseu autorul.

References

Referinte bibliografice

ALEXANDRESCU, Sorin, ROTARU, I. Analize literare si stilistice, Bucuresti, E.D.P., 1967 [=Alexandrescu, 1967].

BRATU, Florian. Proust. Cunoastere si discurs. Iasi: Junimea, 1997 [=Bratu, 1997]. MUSAT, Carmen. Romanul românesc interbelic (antologie). Bucuresti: Editura Humanitas, 1998 [=Musat, 1998].

SEBASTIAN, Mihail. Opere. Vol. I. Prefata de Cornelia Stefanescu. Bucuresti: Editura Minerva, 1994 [=Sebastian, 1994].

STEINER, Georges. Maestri si discipoli. Traducere Virgil Stanciu. Bucuresti: Editura Humanitas, 2011 [=Steiner, 2011].

STEFANESCU, Cornelia. Reactii românesti fata de inovatia proustiana. Prefata la volumul: Marcel Proust, Captiva, trad. E. si R. Cioculescu. Bucuresti: Editura Minerva, 1971 [=Stefanescu, 1971].

TIUTIUCA, Dumitru. Teoria si practica operei literare. Iasi: Editura Timpul, 2006 [=Tiutiuca, 2006].