Migratia româneasca de tipul "one way ticket" de la începutul secolului XX

Abstract

Unlike the new age of migration that we are experiencing now, the social mobility specific to the end of the 19th century and the beginning of the 20th century may be defined by the expression "one way ticket"; the immigrant, usually a man, used to leave his country of origin and settle for good in his host-country (he did not look for his happiness from state to state, as it happens now). The Romanian migration of that time was directed mainly towards the New World (particularly to the USA, and less to Canada). This paper is an attempt to sketch the image of Romanian emigration by taking into account the peculiarities determined by: emigration causes, geographical predominance, social composition, occupational options in the host-country, and the structure of Romanian immigrant communities. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

Unlike the new age of migration that we are experiencing now, the social mobility specific to the end of the 19th century and the beginning of the 20th century may be defined by the expression "one way ticket"; the immigrant, usually a man, used to leave his country of origin and settle for good in his host-country (he did not look for his happiness from state to state, as it happens now). The Romanian migration of that time was directed mainly towards the New World (particularly to the USA, and less to Canada). This paper is an attempt to sketch the image of Romanian emigration by taking into account the peculiarities determined by: emigration causes, geographical predominance, social composition, occupational options in the host-country, and the structure of Romanian immigrant communities.

Keywords

Romanian immigrant; immigrants from Romania; "one way ticket"; "a thousand and money for the road"; "the new wave"

Introducere

Dupä cum arata sociologi!1, sedentarismul, ca treaptä a dezvoltärii umanitati, nu implica imobilitatea, drept dovadä fiecare etapä istorica si mai toate civilizatiile au fost aféctate de procesul social numit migratie. Astfei cä, departe de a fi un accident de parcurs al unei perioade istorice si al unei comunitäti, migratia tinde sä fie mai curând o constante a istoriei speciei umane. în fiecare epoca si comunitate umana acest procès a ìmbracat diferite manifestäri în funere de conjuncturile interne si externe în care a évoluât; asa se face cä exodul derulat în zilele noastre este diferit, de pildä, de cel de la Ìnceputul secolului al XX-lea. Diferenta consta, afirma analisti! fenomenului2, în felul ìn care acesta s-a configurât ìn contextul unei globalizärü aflate in plinä manifestare. Omenirea, sustin ei, a intrat într-o nouä erä a migratiei ìn care procesul în sine eunoaste noi particularitäti precum: cresterea numärului migrantilor ci al regiunilor de pe glob implicate în procese de migratie, diversificare si dinamica (eterogenitatea destinatiilor si a structurii populatiilor implicate), varietatea categoriilor sociale implicate si a obiectivelor urmärite, cresterea dependentei de migratie si a problemelor legate de imigranti si migratie etc. se desfäsoarä în circumstantele globalizärü. Tóate modificärile înregistrate au dus la o asemenea reconfigurare a procesului migratiei încât vechile cadre conceptúale, tipologii si teorii s-au dovedit a fi depäsite, de unde si nevoia reconsiderärii lor.

Spre deosebire de fenomenul migratoriu actual, eel manifestât la mijlocul secolului al XlX-lea si la Ìnceputul celui al XX-lea a fost unul ce ar putea fi descris de sintagma "one way ticket", caracterizat prin stabilirea definitiva a imigrantului în tara-gazdä (si nu prin deplasarea din tara în tara, în cäutarea norocului, asa cum se întâmpla astäzi). De regula, tara de origine era un europeanä, iar cea de destinale era Lumea Noua, eu preponderentä SUA si, mai putin, Canada. în prima decada a veacului al XX-lea, eu 1907 ca punct culminant al afluxului, un val migratoriu a lovit teritoriul american stârnind îngrijorare ci ridicând semne de întrebare autoritätilor statului. Cercetärile întreprinse de Comisia de imigrare a SUA1 (1907-1911) au arätat cä non imigranti proveneau în marea lor majoritate din zonele orientale ale Europei spre deosebire de cei "vechi" ce veneau din nordul sau vestul batrânului continent. O alta particularitate a afluxului de populace, reliefatä de Comisie, a fost aceea a compozitiei sale sociale, una majoritar täräneaseä. Astfei cä desi era o migratie externa, ce presupunea traversarea de cätre emigranti a unor granite statale, ea a prezentat si träsätura unei migratii interne (deci, una redusä la granitele aceluiasi stat national) de la sat la oras. Tinând seama de aceste aspecte, Comisia a numit acest aflux al imigrantilor "noul vai".

Imigratia româneasca a aparçinut acestui din urmä val. Mai redusä la sfârsitul secolului al XlX-lea, ci fund formata mai cu seamä din evrei romàni, ea a cunoscut o crestere apreciabilä în prima parte a secolului al XX-lea (cu 1905-1907 ca punct de maxima intensitate), manifestându-se mai cu seamä în provinciile româneçti ce aparÇineau Imperiului austro-ungar decât în mica Romanie. Räzboiul mondial din 1914-1918, crearea statului unitar roman, la 1918, ci legislaría americana antimigratie (precum cea din 1921) au fäcut ca proporla exodului románese sä scada puternic.

Demersul de fata ìncearca sä contureze imigratia româneasca tinând seama de o serie de elemente precum: insuficienta termenilor de imigrant román/ imigrant din Romania, preponderentä transilvänenilor (dar ci bänäteni, bucovineni) în comparatie cu românii regäteni, basarabeni etc; predominala unei cauze spécifiée în luarea deciziei de emigrare în funcÇie de zona de proveniente (ìn mare, economicosociale pentru regäteni, spiritul de aventura pentru olteni, politice pentru transilväneni, bänäteni si bucovineni; cu toate cä întâietatea unora nu excludea prezenta celorlalte), intenda unei reemigräri dupä acumularea unor economii (refléctate ìn epoca de sloganul "mia si banii drumului"2); optiunea pentru locurile de muncä din industria americana a unei populatii formata ìn majoritate (95%) din tärani; !ipsa de solidaritate dintre imigranti alimentata de idiosincrazii personale, religioase (ortodoesi contra uniti), cultivarea diferentelor ìn funere de zona de proveninentä (bänäteni, macedoneni, bucovineni contra ardeleni etc.). Aceste elemente au contribuii la crearea particularitätü imigratiei românesti de la Ìnceputul veacului, una descrisä de sintagma "one way ticket".

ImigranÇii "noului val"

Cätre sfârsitul secolului al XlX-lea si Ìnceputul veacului urmätor, America de Nord, mai eu seamä SUA si Canada, a cunoscut un puternic aflux de populatii atrase de "mirajul dolarului". între 1900-1914, numai pe teritoriul SUA au pätruns 1.285.349 de persoane. Uimite de asemenea "nävalä imigrationistä", al cärui punet de maxima intensitate a fost atins în 1907, autoritätile americane au însarcinat Immigrations Commission' sä intreprindä un studiu asupra noilor veniti ìn legatura cu zona lor de origine, cu ìndeletnicirile avute, cu limba vorbitä etc. Rezultatele obtinute i-au permis acestei Comisii sä vorbeascä despre cele douä valuri de imigranti care s-au abätut asupra SUA unul "vechil" si altul "nou". Primul, manifestât pe la mijlocul secolului al XlX-lea, era format mai cu seamä din populadle Europei de Vest si de Nord, ci anume englezi, irlandezi, scotieni, belgieni, danezi, francezi, germani, olandezi, norvegieni, suedezi, elvetieni. Spre deosebire de acesta, "noul val" Ìi cuprindea pe europenii din Räsäritul sau Centrul continentului: austro-ungari, greci, italieni, muntenegreni, polonezi, romàni, rusj, sârbi, turci. Dacä in veacul al XlX-lea emigratía dinspre orientul european era una insignifiantä, din numärul total al imigrantilor din SUA acestia reprezentau doar 8%, în primul deceniu al noului secol ea a devenit semnificativä, statisticile pe 1910 indicau un procent de 39% din masa sträinilor intrati pe teritoriul statului2.

Primii imigranti romàni, certificati de acte, au pätruns în SUA în 1881 ci erau 11 la numär. Rapoartele anuale întoemite în anii urmätori, recensämintele efectúate periodic de cätre autoritätile americane, mult timp singurele documente veridice, au reflectat dinamica acestui fenomen. Dar ceea ce ele nu au putut face a fost sä distinga între termenii "emigrant roman" ci "emigrant din Romania". La o prima vedere s-ar pärea cä acestia trimit la una si aceeasi realitate, dar nu este asa. Cei care au studiai fenomenul migrationist ce a afectat vechiul regat román precum si teritoriile locuite de romàni si aflate sub stäpanirea imperilor vecine au arätat cä sensurile lor nu se suprapun. De pildä, pentru Christine Avghi Galitzi3 "imigrant roman" însemna etnicul román indiferent de tara ìn care s-a näscut, iar "imigrant din Romania" pe eel care a emigrai din Romania si care aparçinea unuia dintre diferitele grupuri etnice precum evrei, turci, germani etc. Pentru evitarea confuziilor ce se puteau naste si din faptul cä harta politica a României arata altfei dupä 1918, autoarea i-a separat pe imigranti în funcÇie de zona de proveniente: vechiul regat, Transilvania (dar ci Banat si Bucovina) si românii macedoneni. La rândul lor, Vitcu si Bädäräu4 arätau cä sensurile celor doi termeni nu se suprapun, a§a cum dacä ar fi disocia^ nu ar aduce un plus de ciarliate si aceasta pentru cä ìn valul imigrationist au fost îngramadrçi nu doar etnici romàni, ci sj non-romàni (evrei, maghiari, §vabi, greci, $.a) sj nu doar cei plecati din interiorul granrÇelor vechii Românii, ci sj cei din provinciile române§ti (Transilvania, Banat, Cri§ana, Maramure§, Bucovina, Basarabia, Dobrogea) aflate sub stäpanirea imperilor vecine, precum sj cei din enclávele române§ti din Balcani. Nici dacä s-ar opera o separare având in vedere locul din care au plecat, vechiul regat sau provinciile ce apartineau Imperiului Austro-Ungar (aféctate eel mai puternic de fenomenul emigrarli), nu s-ar face mai multa lumina deoarece multi dintre etnicii romàni ce detineau acte de identitate emise de cätre autoritätile dublei monarhii erau trecuti ca unguri.

Aceste distinctii terminologice si datele pe care le-a obtinut consultând diferite surse de informare l-au déterminât pe $. Drutzu1 sä afirme cä emigrala din Romania din perioada anilor 1881-1900 a fost una predominant evreiascä sj foarte putin româneasca. Statisticile americane, informatine regäsite la autori precum Samuel Joseph2 ci D. M. Hermalin3, care s-au ocupat de imigranti! evrei venrÇi din Romania, existent^ organizatülor sau a congregatiilor religioase independente ale acestora pe teritoriul american erau arguméntele înaintate de Drutzu în vederea sustinerii aserÇiunii sale. Pana la 1900, continua autorul, numärul imigrantilor romàni (din vechea Romanie) era atât de mie încât autoritätile americane de la oficiile de imigräri nici nu le-au rezervat o coIoana speciale în registrul de evidente, ci i-au trecut la rubrica "din alte tari". Se pare cä putinii etnici romàni care au trecut oceanul, dupä cum arata N. Dragomir4 în studiul säu, ar fi aparçinut colonizatorilor Dobrogei (mai ales olteni) care, nemultumiti de calitatea pamântului pe care l-au primitdupä 1878, au hotärat sä-si încerce noroeul în "lumea nouä".

În general, se accepta anuí 1881 ca an de debut al prezentei românilor în SUA precum si faptul cä aceastä a fost una firavä pana în jurul anilor D90 ai secolului al XlX-lea. Desi, Vitcu si Bädäräu5 au lansat ipoteza potrivit cäreia logica istorica si argumente de natura economica, socialä, politica îndreptatesc coborârea ei cu eel putin un deceniu fata de cea indicata mai sus. Dupä cum o dovedesc documéntele americane imigrantii romani, venrÇi din Romania mica, au devenit mai numerosi pornind cu 1890, transilvänenii odatä cu 1896, iar românii macedoneni cu 19036. Canada a fost asaltatä de cätre romàni la Ìnceputul secolului al XX-lea.

În masa emigrantilor s-au distins transilvänenii, cei care au format grosul emigrale!. Datele oferite de A. Egyed7 arata cä în 14 ani (1899-1913) au plecat din Transilvania spre America 222.977 persoane. Esalonat procesul se prezintä astfel: între 1899-1904 28.491, între 1905-1907 alte 91.405, iar între 1908-1913 103.081. Dupä cum lesne se poate constata rata cea mai ìnalta a emigrale! a fost atinsä în intervaIu1 1905-1907. Distribuya pe regiuni istorice indica emigrarea a 57.288 persoane din Criçana ci Maramureç, 70.299 din Banat, 95.390 din Transilvania. Potrivit lui Drutzu8, ìnainte de primul räzboi mondial numärul românilor (priviti ca natiune) din SUA ci Canada era de 100.000 si respectiv 15.000, deci pe continentul american ar fi fost prezenti 115.000 de romàni imigranti. Dupä 1918, când frontierele politice s-au modificai, numärul (aproximativ) al cetätenilor romàni (deci, romàni ci alte nationalitäti ce obtinuserä cetätenia româneasca) era urmätorul: în Canada - 95.000 (romani, evrei, ruteni, galrÇieni, unguri, austrieci etc.) iar în SUA 193.000 ( romàni, ruteni, sasi/ çvabi, unguri, evrei) deci circa 288.000 de romani se aflau în America de Nord.

Cu imaginea aproximativä pe care o contureazä singurele documente privind imigratia româneasca din SUA, se poate afirma farà gres cä ponderea imigrantilor romani în cadrul masei imigrante de pe teritoriul american a fost neìndoielnic mai mica decât, de pildä, cea a irlandezilor sj a germanilor, care, împreuna, au furnizat în perioada 1850-1860, un spor de populace de 2 milioane de suflete.

Cauze ale emigrärii

Fata ìn fata cu acest "nou vai" de imigranti, autoritätile americane au pornit o serie de investigati! asupra lui pentru a ìntelege motívele care au fäcut posibil acest exod. Analizând component^ socialä a acestuia, Comisia de imigrare a SUA a arätat în raportul întocmit pe anuí 1907, când a fost atins punctul culminant al fenomenului, cä "în realitate imigrarea pare a fi o migratane de la tara la oraç. Din 100 de imigranti în medie 39 fuseserä plugari (lituanieni 67,1%, italieni din sudul Italiei 43/ 9 %)· Cei care se ocupau mai putin cu agricultura în tarile de unde emigraserä erau evreii; doar 3,6 % dintre evreii rusi si 5,5% dintre cei veniti din alte tari1.

Imigranti romani prezentau ci ei aceiasj característica, erau în marea lor majoritate tärani, fapt confirmât de cei care au investigai presa vremii sau documentele emise de autoritätile americane. Cäutand sä ilustreze cauzele care au dus la acest exod, în 1926, Drutzu2 se întreba "sä vedem ce i-a fäcut pe acesti oameni - majoritatea de latarä-sä-si !asésatele lor, rudele lor s.a.m.d".înstudiul säu din 1929, Galitzi sustinea ci ea originea täräneascä a imigrantilor romani. La rândul sau, 1. 1. Çchiopul aräta cä " ... din cei 100.000 de romàni din America sunt aproape färä excepte toti tärani"4. lar Egyed, pe baza documentelor emise de autoritätile maghiare ale diferitelor comitate de peste munti, indica faptul cä 90% dintre imigran-çii transilväneni erau tärani.

Motívele pentru care s-a emigrai la ìnceputul secolului al XX-lea au fost de natura diferita: economica, socialä, politica, psicologica, fiecare dintre cei care si-au îndreptat atenea asupra acestui procès social socotindu-l predominant pe unul sau pe altul. lata cum argumenteazä cativa dintre acestia.

Drutzu5 a asezat in fruntea cauzelor care au alimentât emigrarea pe cele socio-economice: "pe langa persecutiunile, judeeätile si închisorile ce le aveau de indurai românii din Transilvania, Banat ci Criçana mai era ci imposibilitatea de a-sj agonisi traiul". în urma lor, era mentionatä dorinta românilor de a scapa de Catanie (serviciul militar în slujba împaratului austro-ungar). Apoi, publicitatea pe care agentii de emigrare o fäceau în zona de räsärit si sud a Europei. De pildä, continua autorul, în fosta Ungarie au fost gäsite chiar scrisori aie acestora cätre viitorii imigranti prin care Ii se dädeau instructiuni amänuntite spre a evita calea legala a expatrierai -cum sä piece färä pasaport si cei cai sä urmeze pentru a se sustrage inspeetjei autoritätilor americane Ia intrarea în SUA. Puterea exemplului celor care reusiserä ci care trimiteau bani familiilor rämase în tara a avut ci ea un anumit roi în luarea deeiziei de emigrare. Nu putin au contât promisiunile fäcute de autoritäti, mai ales cele canathene, de a oferi terenuri imigrantilor care aeeeptau sä colonizeze regiunile apusene si centrale ale statului.

Pe langä factorii generali ce au încurajat exodul petrecut la Ìnceputul secolului al XX-lea, si anume insatisfartia propriei situatü economice si força de atractie emanata de prosperitatea economica a Lumii Noi, Galjtzi6 i-a identificat si pe cei specifici care au influentat decizia emigrantilor romàni. în cazul valahilor ci a dobrogenilor hotarâtoare au fost conditile economice si sociale, oltenii au fost animati de spiritul de aventura. Deci concluziona autoarea, nu persecutiile politice sau religioase (motive care de regula determina miseärile de populatii) au cântarit greu în aceastä situale ci cauze psihologice si culturale puternic influentate de conditiile economice. Doar românii transilväneni au suferitde pe urma persecutiilor politice si religioase la care au fost supusi de cätre autoritätile maghiare precum si a conditiile economico-sociale vitrege în care träiau.

Interesat în stabilirea unei legäturi directe între somajul existent în Ardeal si emigrarea înregistrata în anii '20 ai secolului al XX-lea, I. I. Gârbacea1 aräta cä fenomenul nu era întru totul nou pentru aceastä regiune, diferite fund doar cauzele care l-au déterminât. La sfârsitul veacului al XlX-lea si Ìnceputul celui urmätor emigrarea, afirma autorul, a fost cauzatä de "cresterea si densitatea populatiei din tinuturile sterile" si, mai aies, de "agentii de emigrare si cei de vapoare" care, din motive de rentabilitate si/sau de concurentä, au "împins infiltrarea agentilor pana departe în Orient". Dar dupä primul räzboi mondial, când s-a înregistrat o puternicä reemigrare a românilor, dezinteresul pentru utilizarea acestei force de muncä (califícate), acum somere, a dus la reluarea emigrärilor.

Limitându-si aria cercetärü la Tara Oltului, AI. Bärbat2 a gäsit ca principale explicatii aie fenomenului migratoriu organizarea economica defectuoasä spre care aceastä a fost împinsa de politica economica a autoritätilor austro-ungare si surplusul de populate. Nu doar cä mediul natural era unul särac (pâmant sterp), deci impropriu pentru o evolute benefica a zonei, dar nici mestesugurile traditionale (täbäcäria, oläritul, sticläritul, tesutul) nu au dusja aparitia unei industrii mari, ca urinare a acestei politici economice premeditate. în privila surplusului de populate. Bärbat introduce o nuantare arätand cä din numärul imigrantilor ce proveneau din zona Fägäracului, servitorii sj zilierii reprezentau un procent de 20%. Cei mai multi, dintre cei plecati, erau de fapt capi de gospodärü si "se duceau în America nu pentru cä acasä n-ar fi avut de lucru, ci pentru cä munca de acasä, în organizarea pe care o aveau, nu le era destul de producätoare: nu le dädea posibilitatea sä-si întareasca si sä-si dezvolte gospodäriile".

Din perspectiva lui Egyed3 emigrarea täranilor din Transilvania a fost cauzatä de diferite motive, dar între ele un rol însemnat l-au avut conditiile economice: lipsa sau insuficienta pamântului, instabilitatea crescânda a gospodäriilor mici, lipsa de orizont a täränimii särace, recoltele slabe, somajul permanentizat în rândul säräcimii satelor, cresterea sarcinilor fiscale, îndatorarea täranilor la band sau la cämätari, insuficienta dezvoltare a economie!, in primul a industriel (în comitatele Hunedoara sau Caras-Severin unde industria era mai bine reprezentatä, emigrarea a fost slabä, în schimb comitatul Fägäras era centru al emigrarli). Alti factori care s-au aläturat celor mai sus amintiti au fost de natura psihologicä; exemplul celor care au reusit prin plecarea lor sä-i ajute cu bani pe cei ramasi acasä sau sä se întoarca cu economii importante i-a mobilizat pe o parte dintre cei ce doreau sä-si încerce norocul peste ocean. Autorul dädea ca exemplu o situale înregistrata în comitatul Odorhei, unde o persoanä întoarsa acasä cu bani a déterminât emigrarea altor 22.

Interesat mai mult de aspectul religiös al vietii imigrantilor din SUA, Policarp Morusca4 enumera cauzele acestui fenomen färä a insista asupra lor: "povara säräciei si asuprirea stäpanirilor sträine" i-a fäcut pe transilväneni, bucovinei si bänäteni sä piece. Din vechiul regat, afirma autorul, prea putini romàni au emigrai, iar din Basarabia mai de loc caci "Rusia avea alte metode de oprimare a constiintelor". Preocupat de acelasi aspect, V. Pocitan5 indica drept motive: prigonirile politice si religioase din partea stäpanirii sträine, dorinta de a scapa de serviciul militar (cätänie) ci näzuintele spre un trai mai bun (mirajul dolarului).

Färä a pierde din vedere importanta factorilor economici, sociali, psihologici care au alimentât emigrarea românilor cätre America, Vitcu ci Bädäräu1 atribuie roIuI predominant condrçiilor politice: lipsa drepturilor électorale si al reprezentärii politice, politica initiate de autoritätile maghiare împotriva românilor, precum si atitudinea Bisericii catolice fata de coreligionarii träitori în provincie. Politica de maghiarizare forcata a constat ìn adoptarea unor mäsuri care ìngreunau ci mai mult situala politica a românilor transilväneni: legile scolare din 1879 ?i 1883 prevedeau obligativitatea ìnsusjrii limbii maghiare în çcoli; înfiintarea, în 1885, a asociale! culturale E. M. K. E. ìn scopul promovärii politicii de maghiarizare; legea presei din 1893 care impunea cenzura asupra oricärui articol cu nuantä dualista. Biserica católica si politica ei de a-i determina pe românii ortodocsi si unitarieni sä treacä la catolicism a fäcut ca atmosfera sä fie si mai tensionatä. Cä factorii politici au fost determinanti, sustin autori, reiese si din urmätorul aspect; în intervalul de timp cuprins între 1899-1913 românii transilväneni au emigrat nu doar în America ci ci în vechiul regat (102.378 persoane), eu toate cä si aici exista o presantä problema a pamântului.

Parte a "noului val" de imigranti, care si-a fäcut simtitä prezenta pe teritoriul american la ìnceputul secolului XX, imigratia româneasca a fost provocata de cauze de natura economica, socialä, politica, religioasä, psihologicä. în funche de zona cäreia îi aparçinea emigrantul, predominante s-a dovedit a fi când unul când altul dintre motive; astfei, dacä regätenü au emigrat din dorinta de a-si ìmbunatati propria lor situale economica (precum si a familiei), românii afiati în teritoriile ocúpate de imperlile vecine (transilvänenii, bänätenii ci bucovinenii) au plecat ca urmare a agravärii presiunilor politice si religioase exercitate de autoritätile maghiare asupra lor, dar si a deteriorärü situatiei lor economice si sociale. Färä a putea face determinari exacte, se pare cä doar la olteni spiritul de aventura a jucat un roi important în adoptarea unei astfel de decizii.

In Lumea Nouä

Fie cä aveau destinala finalä SUA sau Canada, emigranti romàni plecau, de regula, din porturile germane Hamburg si Brema, si prea putin din cele austro-ungare de la Marea Adriatica si debarcau ìn New York de unde erau dusi ìn celebra statiune de emigrare "Ellis Island". Dupä cum arata Drutzu2, 95% dintre emigranti! romani au luat contact eu aceastä insula, motívele fund atât de natura subiectivä, dorinta celor mai multi dintre emigranti de a intra in SUA, dar ci obiectivä, vapoarele care treceau oceanul si care aveau transporturi mari de cälätori (1.000-1500 persoane) nu opreau în alta parte decâtîn portul american. Odatä ajunsi, imigrantii erau supusi unei carantine si apoi unei trieri în funche de sänätatea fizicä si mentala, de actele detinute, de intendile declárate, de suspiciunNe sau de informatine pe care inspectorii americani le cäpätau de la proprii agenti. In majoritatea cazurilor, acesti oficiali hotärau pe loe dacä acordau viza de intrare sau expulzau imigrantul ce se afla în fata sa. înca de pe "Ellis Island" sau din debarcaderul din New York, imigrantul, dacä avea noroc, putea sä primeascä ajutor din partea societätilor de caritate, religioase sau de protectie a imigrantilor dispuse sä apere interésele celor aflati în präg de deportare. Dupä cum aräta Drutzu3, proaspätul imigrant etnie román nu era prea norocos deoarece în aceste puñete nu-l astepta nimeni dintre fostii conationali sositi mai de mult în America. De cele mai multe ori el a fost ajutat de cätre reprezentantii societätilor catolice National Catholic Welfare Council, iar dacä era evreu de societatea United Roumanian Jews of America.

Odatä îndeplinite aceste formalitäti, imigrantul se îndrepta spre locul de muncä promis sau îsj cauta unul. Aça cum am väzut mai sus, cei mai multi dintre imigrantii venrÇi din Transilvania, din vechiul regat sau din alte provincii româneçti incorporate în imperlile vecine erau tärani, lipsiti de cunostintele unei alte meserii si necunoscätori ai englezei americane. Acest fapt ne-ar îndemna sä credem cä odatä stabiliti în SUA sau Canada ei au optât pentru o slujbä în domeniul în care se pricepeau cei mai bine adicä în agricultura, dar realitatea a fost alta. Galitzi1 aräta cä doar 9% dintre ei au aies fermele agricole ca loc unde sä munceascä în vreme ce 91% erau legati de oras. Preferita pentru agricultura era redusä ca urmare a izoläri în care se aflau fermele agricole americane, a veniturilor mai mici dobândite (120-200$ pe an), a faptului cä imigrantul roman nu cunoçtea nici limba englezä ci nici obiceiurile agricole ce se practicau în tara-gazdä. Alternativa închirierii sau a achizrÇionarii unei ferme era exclusa din start din cauza insuficientei/inexistentei fondurilor necesare. Locurile din industrie erau cu mult mai cäutate tocmai datoritä câstigurilor mai mari (8-12 $ pe säptämanä), a frecventei cu care veneau banii (la säptämanä sau la jumätate de luna; ceea ce oferea o oarecare previzibilitate), a faptului cä permiteau întretinerea unui contact permanent cu conationalii, care lucrau în aceeasi fabrica sau mäcar în acelaci ora$. Galitzi concluziona cä räspandirea imigrantilor romàni pe teritoriul SUA a fost influentatä nu de pregätirea (de agricultor) pe care o aveau în tara de origine, ci de oportunitätile ce i se iveau în tara-gazdä. Ei au räspuns fiecärei solicitäri ce s-a ivit între Atlantic si Pacific si, de aceea, fiecare stat din SUA numära si cativa romàni printre locuitorii lui.

în SUA, imigrantii romàni s-au açezat mai aies în céntrele industriale sj în majoritatea minelor de cärbuni din Pensilvania, Ohaio, Michigan, Illinois ci Indiana. A$a cum arata Al. Bärbat în studiul säu realizat pe Tara Oltului, oltenii imigrantii ìn America au ajuns muncitori ìn fabrici, conducätori de negri in mine, "baci" ìn diferite fabrici, negustori si chiar contrabandisti cu alcool. O parte dintre ei a reusit sä devinä negustori bogati- Autorul a alcätuit chiar o lista2 cu 145 de negustori si industriasi patroni romàni care profesau ìn SUA. Informatine erau adunate pe baza unor chestionare, trimise spre completare directorilor de scoli primare si notarilor din Tara Oltului, ìn care figurau urmätoarele rubrici: localitatea de origine a celor plecati (Arpasul de Jos, Arpasul de Sus, Avrig, Beclean, Berevoi, Comäna-de-Jos etc.) domeniile de afirmare (restaurant, mäcelärie, brutärie, croitorie, atelier de tâmplärie, etc.) domiciline din SUA (Lorain -Ohaio, Gary - Indiana, Indiana, YungstonOhaio, San Francisco-California, Detroit, etc). Potrivit autorului suma aproximativä a capitalurilor importate din America (ce cuprindea chiar si trimiterile de bani), dupä 1918, se ridica la 467.500.00o3.

Popescu-Boteni4 indica si el principalele companii si trusturi industriale în care au fost angajati imigrantii romani: în Pennsylvania, la Philadelphia: "Beldwin Locomotive Works", în Homestead la "Carnegie, Steel Corporation" sau The U.S. Steel Company and the Mesta Machine Works", în McKeesport la "National Tube Company", în Bethlehem la "Bethlehem Steel Company", în Pittsburg la "Carnegie Steel Company" sau la "U.S. Steel Corporation" si lista continua. Dacä, în general acestea au fost ramurile accesate de cätre bärbatü romani, femeile si-au gäsit locuri de muncä în industriile textile, alimentara sj comerÇ.

Canada a fost luatä cu asalt de cätre imigrantii romàni, ìntr-o mäsurä mai mica decât SUA, mai ales la ìnceputul secolului al XX-lea. Atractive pentru acestia s-au dovedit a fi promisiunile guvernului Canadian de a da pâmant celor care se asezau în zona de centru a tärii si de a suporta cheltuielile transportului de pe malurile Atlanticului pana la destinare. Aceste aspecte, afirma Drutzu1, au fäcut ca marea majoritate a românilor imigranti, precum ci a celor care veneau din Orientul european (1905-1908), sä se aseze ìn proaspät (1905) decláratele provincii Alberta si Saskatchevan. Ocupadle lor variau în funche de zona ìn care s-au asezat. Astfel, cei stabiliti în provinciile mai sus amintite se ocupau cu cultivarea pamântului, a celor 80 ha de teren primite de la guvern in schimbul a 10 dolari canatheni. în urma exploatärü lor neìntrerupte timp de 3 ani, imigrantul devenea si proprietär si cetätean al statului. Imensele nevoi de la debutul lor ca fermieri ìntr-un tinut ostil, izolat, i-au fäcut sä se angajeze, pentru completarea veniturilor, la construirea liniilor ferate actiune pornitä de compania Grand Trunk Pacific. Potrivit autorului, nu toti imigrantii romàni au ajuns proprietari de pâmant si fermieri. Dintre acestia, cei mai instanti (provenni din Bucovina) se aflau ìn Alberta, regiune ìn care se gäseste si locai itatea Boian, ìntemeiata de acestia. Iar cei mai numerosi lucrätori ai pamântului se aflau în Saskatchevan. Alti imigranti romàni sj-au gäsit locuri de muncä in exploatarea pädurilor si a lemnului, ìn mine, de aramä si cärbune, ca de pildä cei ce locuiau ìn British Columbia, ìn districtele Rossland, Boundary ci Kootenay2. ArÇii, lucrau in fabricile din Manitoba, ìn provincia Ontario, din Montreal, in provincia Quebec. Iar arÇii, în numär mai mie, se aflau in New-Brunswick ci Nova Scotia (mai ales Halifax).

Mai redusä din punct de vedere numeric în comparatie cu imigranti! celorlalte natiuni si cu o componente eterogenä, imigratia româneasca s-a organizat mai greu, solidaritatea ei fund subminata de conflicte de natura religioasä (dintre ortodoesi si uniti), idiosincrazii personale, ce tineau de zona de proveniente (bänäteni, bucovineni, macedoneni contra ardeleni3). Polemica dintre ziarele apärute la initiativa imigrantilor din SUA, "America" sj "Românul", afirma Drutzu4, reflecta conflictul dintre cele douä tabere românesti opozante: "intelectuali"/"intelighentie" ci "popor"/"muncitori". Vorbind despre românii imigranti in America, Policarp Morusca5 arata si el cä "bolile" majore ce afectau comunitätile românesti erau boala presidenpei si cea a regionalismului (subì, autorului). Aceastä raeä a fäcut ca din "Uniunea Societätilor de ajutor ci cultura din America", înfiirrÇata în iulie 1906, cu sediul în Alliance (Ohio), prin reunirea celor 65 de societäti românesti existente pe teritoriul american, sä se desprindä, în 1912, "Liga societätilor de ajutor si cultura din America", ce avea sä activeze panä in 1925. Solidaritatea firavä din interiorul comunitätü românesti poate explica, cred, si aparitia relativ târzie a primei scoli româneçti, în 19106, în New York 68 West 43 rd. Street. Biserica ortodoxa din regatul román, cea care, singurä, se putea implica în actiunea de pästorire a turmei imigrante, a reactionat destul de greu. Pana în 1905, primü preoti, afirma V. Pocitan7, care asigurau, Ia solicitare, serviciul religiös în comunitätile de romani erau fie rusj, fie greci. Abia în 1906, mitropolia Sibiului, care-sj pierduse cei mai mai multi enoriasj prin imigrarea românilor, trimitea un preot ìn SUA, care a ci ramas acolo. Calitatea putinilor preoti care oficiau era una slabä, fapt regretat, în 1940, de P. Morusca1, preot misionar al românilor din tarile apusene ci America, care afirma cä Mitropolia Moldovei a trimis peste ocean cälugäri din mänästiri, "buni bisericasi" dar care nu aveau pregätirea teoretica necesarä si care nu au putut face fata misiunii lor. Dupä primul räzboi mondial, biserica ortodoxa a pierdutsi mai multterenul caci s-a ajuns, continua autorul, ca preotii sä fie alesi din rândul cantorilor, deci färä pregätire teologica, si sä fie hirotonisitj de episcopii rusi.

A$a cum am väzut, imigrantii romàni din SUA sau Canada, ìntr-o proportie coplesitoare tärani, s-au intégrât în peisajul economic al tärü-gazdä fiecare dupä pricepere, persévérera, noroc, reusind sä ajute cu bani familia rämasä în tara de origine, sä-i înlesneasca emigrarea, sä-si deschidä propria afacere (industrie, agricultura, servicii). Altii, consecventi cu intenda lor iniziala au strâns "mia sj banii drumului" sj s-au întors în tara, unde i-au investit mai aies în propriile gospodärü (care, nefiind exploatate potrivit metodelor agrare moderne, nu au devenit mai eficiente). însa altii nu au realizat nimic din toate acestea. Cei ramasi peste ocean au fost afecta^ în solidaritatea lor de conflictele pe teme religioase, de idiosincraziile ivite dintre diferitele Personalität!, de apartenenta regionale din tara de proveniente.

Concluzii

Diferita de migratia actúala (ce include, printre aitele, cäutarea din stat în stat a unui loc de muncä bine plätit), cea manifestata la Ìnceputul secolului al XXlea poate fi descrisä de sintagma "one way ticket" ce consta ìn stabilirea definitiva, pana la moarte, a imigrantului in tara-gazdä. "Noul vai" de imigranti care a pätruns pe teritoriul american în perioada 1900-1914 prezenta urmätoarele caracteristici: era format din europeni ce veneau din estui, centrul si sudul continentului, si care apartineau in marea lor majoritate categoriei sociale a täranimii. Parte a acestui vai, imigratia româneasca a devenit semnifìcativa ìn intervalul cuprins între 1905-1907, ci cu toate acestea, raportatä la marea masä a imigrantilor din SUA sau Canada, nicicând nu a ajuns din urmä, din punct de vedere numeric, comunitätile altor natiuni ca, de pildä, cele de germani sau irlandezi. Confruntati cu greutäti ce decurgeau din necunoasterea limbii tärü în care se aflau sau, de pildä, din exercitarea unor meserii pentru care nu erau calificati (precum cea de miner), parte din acesti imigranti romàni au reusit sä-si deschidä propria afacere (mai ales dupä primul räzboi mondial, altii, dupä ce au strâns "mia si banii drumului", s-au întors acasä si au investit în propria gospodärie, iar cei cu care norocul a fost zgârcit s-au pierdut. Despre ei, dr. V. Lucaciu scria: "Acesti emigranti, (...) în America sunt angajati la lucrärile eel mai grêle în uzine, în fabrici, în mine de cärbuni. E drept cä sunt piatiti (...) însa în putinä vreme (...) se istovesc, släbesc din toate puterile si se întorc acasä cu bani, dar incapabili de muncä si se präpädesc înainte de vreme, în boalele contractate prin fabrici ci mine"2.

Footnote

1 Remus Gabriel Anghel, István Horváth, Sociologia migrapei. Teorii si studii de caz românesti, (lasi: Polirom, 2009), 13-17.

2 S. Castles, J. M. Miller, The Age of Migration. International Population ovements in the Modern World, ed. a lll-a, (New York: Guilford Press, 2003), apud R. Anghel, I. Horváth, Sociologia, 14.

Footnote

1 Fairchild, H. P., Immigration, (New York, 1923), apud Christine Avghi Galitzi, A study of assimilation among the Roumanians In the United States, (New York: Columbia University Press, 1929), 17.

2 Policarp Morusca, "Românii din America", în Omagiu halt Prea Sflnpel Sale dr. Nlcolae Bälan Mltropolit al Ardealulul la 20 de ani de arhipästorire, (Sibiu: Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1940), 601.

Footnote

1 Fairchild, Immigration, apud Galitzi, A study, 17.

2 Serban Drutzu, Andrei Popovici, Românii ìn America, (Bucuresti: Cartea Româneasca, 1926), 17.

3 Galitzi, A study, 18.

4 Dumitru Vitcu, Gabriel Bädäräu, "Implicatii politice ale emigrärilor românilor spre America pana la 1918", Analele Stiinpfice ale Univ. "Al. I. Cuza" (lasi, 1990), 50-54.

Footnote

1 Drutzu, Popovici, Românii, 235.

2 Samuel Joseph, Jewsh Immigrations to the United States from 1881 to 1910, (New York, 1914), 93, apud Vitcu, Bädäräu, "Implicatii", 53.

3 D. M. Hermalin, "The Roumanian Jewsh in America" ìn The American Jewsh Year Book, (New York, 1902), 88-103, apud Vitcu, Bädäräu, "Implicatii", 53.

4 N. Dragomir, "Oierii märgineni si transhumanta lorìn Dobrogea de Sud" m Analele Dobrogei, XIX, voi. Il, (Cernäuti, 1938), 18-19 apud Vitcu, Bädäräu, "Implicatii", 53.

5 Vitcu, Bädäräu, "Implicatii", 50.

6 Galitzi, A study, 19.

7 Akos Egyed, Problema emigrarli färänimii din Transilvania la ìnceputul secolului XX, extras din Acta Musei Napocensis VII, (Cluj, 1971), 372.

8 Drutzu, Popovici, Românii, 32.

Footnote

1 Apud Drutzu, Popovici, Românii, 18.

2 Drutzu, Popovici, Românii, 28.

3 Galitzi, A study, 43.

4 I. I. Schiopul, Românii din America, apud Egyed, Problema, 373.

5 Drutzu, Popovici, Românii, 28-30.

6 Galitzi, A study, 43.

Footnote

1 1. 1. Gârbacea, Somajul in Ardeal si emigrarea, (Bucuresti: Cartea Româneasca, 1925), 53 si 56.

2 Al. Bärbat, Dezvoltarea si structura economica a Tar/7 Oltului, (Cluj: Tipografia Nationalä Societate Anonima, 1938), 99-100.

3 Egyed, Problema, 368- 371.

4 Morusca, "Românii", 601.

5 Veniamin Pocitan Ploiesteanu, Biserica ortodoxa româneasca din America, (Bucuresti, 1937), 7.

Footnote

1 Vitcu, Bädäräu, "Implicatii", 55.

2 Drutzu, Popovici, Românii, 55.

3 Drutzu, Popovici, Românii, 60.

Footnote

1 Galitzi, A Study, 62-66.

2 Bärbat, Dezvoltarea, Anexa nr. Ill, 274-277.

3 Bärbat, Dezvoltarea, Anexa nr. IV, 278-280.

4 Stelian Popescu-Boteni, Relapi între Romania si SUA pânâ în 1914, (Cluj-Napoca: Dacia, 1980), 155-156.

Footnote

1 Drutzu, Popovici, Românii, 75.

2 Drutzu, Popovici, Românii, 67.

3 Cf. Morusca, "Românii", 607.

4 Drutzu, Popovici, Românii, 194.

5 Morusca, "Românii", 607.

6 Popescu-Boteni, Relapi, 162.

7 Pocitan, Biserica, 12.

Footnote

1 Morusca, "Românii", 603.

2 V. Lucaciu, "Prememorie", 20 mai 1914, apud Popescu-Boteni, Relapi, 157.

References

BIBLIOGRAFIE

ANGHEL, Remus Gabriel, HORVÁTH, István, Sociologia migrapei. Teorii si studi i de caz românesti, lasi: Polirom, 2009.

AVGHI GALITZI, Christine, A study of assimilation among the Roumanians in the United States, New York: Columbia University Press, 1929.

BARBAT, AL, Dezvoltarea si structura economica a Tarn Oltului, Cluj: Tipografia Nationale Societate Anonima, 1938.

CASTLES, S., MILLER, J. M., The Age of Migration. International Population ovements in the Modern World, ed. a lll-a, (New York: Guilford Press, 2003),

DRAGOMIR, N. , "Oierii märgineni si transhumanÇa lor în Dobrogea de Sud" în Analele Dobrogei, XIX, vol. Il, Cernaci, 1938.

DRUTZU, Serban, POPOVICI, Andrei, Românii ìn America, Bucuresti: Cartea Româneasca, 1926.

EGYED, Akos, Problema emigrarli taranimii din Transilvania la ìnceputul secolului XX, extras din Acta Musei Napocensis VII, (Cluj, 1971).

FAIRCHILD, H. P., Immigration, New York, 1923

GÂRBACEA, I. L, Somajul in Ardeal si emigrarea, Bucuresti: Cartea Româneasca, 1925.

HERMALIN, D. M. "The Roumanian Jewsh in America" ìn The American Jewsh Year Book, New York, 1902.

JOSEPH, Samuel, Jewsh Immigrations to the United States from 1881 to 1910, New York, 1914.

MORUSCA, Policarp, "Românii din America", ìn Omagiu înalt Prea Sfinpei Sale dr. Nicolae Balan Mitropolit al Ardealului la 20 de ani de arhipàstorire, Sibiu: Tiparul Tipografie! Arhidiecezane, 1940.

POCITAN PLOIESTEANU, Veniamin, Biserica ortodoxa româneasca din America, Bucuresti, 1937.

POPESCU-BOTENI, Stelian, Relapi între Romania si SUA pana ìn 1914, Cluj-Napoca: Dacia, 1980.

VITCU, Dumitru, BÄDÄRÄU, Gabriel "Implicati! politice ale emigrärilor românilor spre America pana la 1918", Analele StH np fi ce ale Univ. "Al. I. Cuza", lasi, 1990.