Munca Fortata în Holocaustul din România

Abstract

My paper aims to retrieve and present in general lines one aspect of the Romanian Holocaust that was since recently ignored by most scholars in the field, namely the forced labor of the Jewish population. Part of the deliberate anti-Jewish policy of the Antonescu government, the issue of forced labor is relevant as it completes the picture of the Holocaust in Romania, at the same time indicating the border between the Romanian apartheid society and the Romanian genocidal state. The paper thus points at the necessity for the scholars to continue their research in the field of holocaust studies at large, a topic that is far from exhausting its resources and significance. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

My paper aims to retrieve and present in general lines one aspect of the Romanian Holocaust that was since recently ignored by most scholars in the field, namely the forced labor of the Jewish population. Part of the deliberate anti-Jewish policy of the Antonescu government, the issue of forced labor is relevant as it completes the picture of the Holocaust in Romania, at the same time indicating the border between the Romanian apartheid society and the Romanian genocidal state. The paper thus points at the necessity for the scholars to continue their research in the field of holocaust studies at large, a topic that is far from exhausting its resources and significance.

Keywords

Holocaust; ethnic cleansing; anti-Semitism; forced labor; work battalions

Introducere. Contextúa I iza rea istorica a problemei.

Fascinât de 'promisiunea' unei Romarin farà minoritari si pentru a-si atinge giurile ultra-nationaliste, guvernul României din anii celui de al doilea räzboi mondial a acceptât masacrarea, ghetoizarea si deportarea brutale în est a unei parçi considerabile din populaba evreiascä si roma. Cu tóate acestea, începând cu finalul lui 1942, atunci când înfrângerea aliatului nazist nu mai putea fi total ignorata, ìntr-un moment ìn care Holocaustul atinsese proporçiï continentale, Bucurestiul decide sä respinga planul de deportare a evreilor din Vechiul Regat, Transilvania de sud si Banat, ìn General Gouvernement. Sunt abandónate în mod neasteptat si noile mari deportan cätre Transnistria1. Totodatä, factorü de decizie de la Bucuresti revin asupra politicü de emigrare, pe care o prezintä drept singura solute acceptatä de cätre Romania în rezolvarea Problemei Evreiesti2. Nu fac însa un secret din faptul cä prin noile mäsuri nu îsi propuneau altceva decât continuarea purificarii etnice prin mijloace civilízate ci cu rezultate mult mai benefice în plan diplomatic ci financiar1.

Tradrrjonalul antisemitism románese si obsesia purificarü etnice a na^iunü2, cât si dinamica Holocaustului románese, expusä succint ín cele de mai sus, indica faptul cä regimul Antonescu nu este în acea perioadä o marioneta a nazistilor. Acestia instiga la crima si oferä un minim suport logistic agen^ilor romàni ai campaniei de ucidere în masä, care aleg însa sä urmeze o cale proprie si adesea independent^ de cea nazista. Prezen^a germana favorizeazä si faciliteazä adunile românesti3, care, la rândul lor, dau un nou impuls politicii genocidale a Berlinului4.

Independent^ proiectului románese este relevatä inclusiv de faptul cä jumätate dintre evreii romàni supravie^uiesc Holocaustului si asta nu datoritä doar protestelor si interven^iilor, compiei func^ionarilor si rapidei schimbäri a situa^iei militare si politice de dupa înfrângerea de la Stalingrad. Prestigiul joaeä în aceastä ecua^ie un rol la fei de important, românii refuzând constant sä renun^e la iniziativa si control asupra opera^iunilor de deportare pentru a juca rolul de simplii executant^. Când acest lucru este pe cale sä se produca, guvernul Antonescu suspenda deportarne5. Calcúlele politice si militare ale guvernului román nu trebuiesc însa analízate în absenta antisemitismului Salvationist ca ideologie si a purificarii etnice ca politica de stat6. Pana la finalul räzboiului Ion Antonescu continua sä-si justifiée actfunile în termenü räzbunärii, supravie^uirii, salvärü si renasterii, exprimându-si adesea regretul cä a stopat operatiunile de deportare7. La rândul säu, Mihai Antonescu devine începând eu 1943 un avocat al continuärü politice de romanizare si a celei de purificare prin emigrare, respingând de aceastä data orice act de barbarie si aruncând responsabilitatea crimelor trecutului pe umerii aliatului german8. Necesitatea istorica de a purifica na^iunea ramane, dar mijloacele si costurile încep sä devina la fel de importante"9.

Economia textului nu ne permite sä inträm în detalii pentru a vedea cât este hazard si cât alegere ragionala în decizia guvernului roman. Cel mai important lucru în privila acestui episod \\r\e de faptul cä decizia nu este definitiva si irevocabile. Asa se explica, dincolo de exasperarea unora dintre of icialii nazisti, ref uzul lui Hitler de a interveni direct pe lânga Antonescu. încrezator în aliatul säu militar, impresionat de determinala acestuia în rezolvarea radicala a problemei evreiesti de la începutul räzboiului, Fuhrer-ul se mul^umeste sä fie persuasiv farà a fi vreodatä coercitiv. Maresalul se pozitionase alâturi de el în politicile genocidale si sute de mii de evrei romani si ucrainieni îsi gäsiserä sfârsitul în mainile guvernului roman si a agentiilor acestuia. Cât de dramatic s-ar fi putut schimba perspectiva Bucurestiului odatä ce lua"Çi în vizor sunt evreii din Regat, Transilvania de sud si Banat nu era deloc ciar atunci, cum, la o privire atenta nu este nid acum.

O explicate posibilä, astäzi, ar fi aeeea cä, guvernul de la Bucuresti îsi elaborase strategia în termenü geografiei si cä ceea ce funcionase în cazul provinciilor din est nu putea funciona si în restul spa^iului contrôlât de Bucuresti. în est, armata si jandarmeria luptaserä împotriva dusmanului, a 'iudeo-bolsevismului', câstigarea razboiului si purificarea etnica mergând mâna în mâna. Furia ci ura erau justificabile în est si legitimau cura^irea terenului prin masacre si deportan sälbatice, în privila evreilor din est Antonescu aratându-se inflexibil pana la final, indiferentde presiuni si context. In Regat, Transilvania de sud si Banat era însa nevoie de o alta strategie atât timp cât în ochü autoritätilor dar si ai populate! majoritare evreii locali erau diferí^ cultural si mai pu^in periculosi, mai pu^in säraci si mai bine integraci, chiar dacä erau percepii tot ca elemente neloiale statului si na^iunii. Ion Antonescu personal afirmase în diferite momente cä acesti evrei nu vor suferii deportan daca nu vor fi dovedrrj ca ostili statului si simpatizan^ ai inamicului, inclusiv Anglia si SUA1. Promisiunea sa viza însa doar pe cei care erau deja cetä^eni romàni la 1914, singurii care urmau eventual sä beneficieze de protese condizionata2. Loialitatea sau ostilitatea fiecäruia dintre ei cädea în sarcina guvernului, singurul care putea decide cine este vinovat, pentru a-i putea retrage astfel protegía, oricum temporarä3. Departe de a fi salvaci sau macar proteja^, marea majoritate a acestor evrei, mai ales barbaci, sunt tolera^ atât timp cât se supun necondrrjonat statului si regimului antonescian4. Interna^ în lagäre si tabere de muncä forcata mul^i dintre acestia vor trece de perioada razboiului cu sabia lui Damocles deasupra capului. Pedeapsa pentru cea mai mica abatere putea fi oricând deportarea în Transnistria, practica pe care guvernul de la Bucuresti nu o elimina niciodatä definitiv din agenda sa.

1. Scurt excurs istoriografic ci enunÇarea ipotezelor de lucru.

Deloc surprinzätor din perspectiva actúala, mai ales dacä luäm în considerare ocultarea Holocaustului románese ínainte de 1989 si negarea vehemente a aceluiasi în anii 1990, faptul cä cele mai multe dintre eforturile istoricilor au vizat în primul rând pogromurile, masácrele în masä si deportärile anilor 1940-1942. Legislaba antisemita a ocupat si ea un loe aparte în cadmi acestor eforturi de a scoate la lumina trecutul recent inutilizabil. Prioritarie au fäcut însa ca únele dintre capitolele importante si nu mai put,in relevante aie perioade sä fie insuficient abordate si tratate. Lagärele de muncä forcata si regimul muncii forcate sunt un bun exemplu în acest sens. Amintite în treaeät si arareori succint prezentate, ele constituie aläturi de distrugerea economica, de persécutai, umilile, frica etc. fa^a mai pu^in cunoscutä a Holocaustului din Romania. Cel mai important aspect pe care documentarea acestora din urmä îl poate surprinde este granfa dintre societatea româneasca de tip appartheid si statuì roman genocidal. Acesta este si scopul textului de fa^ä, ce încearcä sä adueä în atente necesitatea continuärü cercetärilor asupra Holocaustului din Romania, un subiect ce nu si-a epuizat înca resursele si semnifica^iile. Asa cum spunea de curând Robert Gellately despre Holocaust în integra I itatea sa: "mai bine de jumätate de secol a trecut de sfârsitul razboiului, iar noi continuäm sä invaiarci despre abuzuri, persécutai, crime, despre haos. Am fäcut mari progrese în cercetarea istorica, dar nu este mai pu^in evident cä mai este mult de muncit pentru a clarifica si explica cele intâmplate"5.

Munca obligatorie prestata de evrei constituie un capítol aparte în cadrul Holocaustului din Romania. Spre deosebire de alte teme majore, munca obligatorie prestata de evrei s-a bucurat de un interés relativ scäzut din partea istoricilor, contribu-çiile istoriografice referitoare la acest subiect fund minime din punct de vedere cantitativ1. Excepte notabile în acest sens fac lagärele de muncä forcata din Transnistria. Doar recentul volum éditât de Ottmar Trasca, dedicai chestiuni i evreiesti în documéntele militare romàne, îi oferä ponderea cuvenitä, constituindu-se astfel ìntr-o solida bazä de plecare pentru studiile viitoare2. Un alt proiect major, initiât de Oliver Lustig în cadrul AERHV, care ìsi propunea editarea unui volum de documente dedicai exclusiv muncii forcate - la acesta am participât pentru o scurtä perioadä de timp în 2010 -, a fost din pacate abandonat.

Prin urmare, în linii generale, majoritatea studiilor existente indica faptul cä guvernul Antonescu s-a plasat în continuarea politicii statului national legionar în privila regimului de muncä forcata, evreii, populace suspecta si nedemnä de încredere, fünd obliga^ sä pläteascä "taxe militare" în schimbul serviciul militar, un drept pe care ÎI pierduserä, si sä presteze muncä de folos obstesc, apoi forcata, sub supravegherea armatei. Astfel, 80.042 de evrei eu vârste între 18 si 50 de ani au fost obligate sä presteze acest tip de muncä forcata3, fie în orasele de resedin^ä, fie în lagäre de muncä (agricultura si cantiere de construct^) sub jurisdic^ie militara. Detasamentele de muncä evreiesti au fost folosite pentru a construí garnituri suplimentare de linii ferate între localité^ îndepartate precum: Bucuresti-Craiova, Bucuresti-Urziceni, Bumbesti-Livezeni-Petrosani. Conditile precare de via^ä ci de muncä din aceste lagäre, asistenta medicala insuficiente, igiena precarä, lipsa hranei si a hainelor, mobilizarea inclusiv a celor bolnavi si a invalizilor, administraba deficitarä si coruptä, pedepsele corporale etc., întregesc acest tablou sumbru. Sursa profitului nu o constitue însa existent unei industrii dezvoltate care sä exploateze munca acestora ci compia din administrate generata de posibilitatea ca, în schimbul unor räscumpäräri oficíale, evreii declara^ "utili" pentru economie sä fie scutitj de munca forcata. Cum decizia de a acorda acest statut unui evreu constituía o importante sursä de compie, conducerea militara si cea civile rivalizau pentru controlul procesului de revizuire a situa^iei evreilor care munceau, care a început în martie 19424. Acesta a fost de fapt un mecanism de extorcare aprobat de stat, care a îmboga^it armata si birocra^ii civili ÌmputernicrCi sä stabileascä nivelul de räscumpärare si a ìntarit cultul mitei în administraba romàna si în sistemul militar5. Cei care nu puteau nici lucra si nici piati räscumpärarea erau deporta^6. La fel, cei care sävarseau abateri disciplinare erau deportaci în Transnistria împreuna cu familiile lor7.

Cu 1942, atunci când regimul a constat prejudiciile aduse economiei de acest sistem, lagärele de muncä au fost treptat înlocuite cu detasamente de muncä, reorganizare ce nu a schimbat însa fundamental datele problemei8. Economia a avut în continuare de suferit prin eliminarea know how-u\u\ evreiesc. Cât priveste impactul social, mii de cariere au fost distruse, educala a fost întrerupta, structurile vechi ale autoritätü si practicii evreiesti destrámate, iar compia din administraba româneascä a atins apogeul.

Lagärele de muncä forcata au în égala mäsurä relevaba prin legatura directa cu opera^iunile de evacuarea forcata a evreilor din oracele mici ci din sate, parte a opera^iunii de 'curale a terenului' iniziata de legionari în cadmi românizarii si continuata de regimul Antonescu în pregätirea campaniei militare contra URSS. Astfel, la 18 iunie, 1941, Ion Antonescu a ordonat ca evreii din mediul rural sä fie mutaci în municipiile de jude?. S-a ordonat ca barbaci evrei cu vârste cuprinse între 18 si 60 de ani, care traiau în zona dintre râurile Siret si Prut, sä fie închisi în lagärul de la Târgu Jiu. în afarä de lagärul de la Târgu Jiu, au mai existât si alte lagäre la Craiova, Caracal, Galani, Turnu Severin si Lugoj. în întreaga Moldova si ìntr-o mare parte a t^rii au fost internaci sute de evrei, care räspundeau cu via^a pentru faptele coreligionarilor lor. Internärile de ostatici au durât de la 30 iunie 1941 pana la 23 ianuarie 1942, dar în Regat nu au avut loc exécutai de ostateci. Organizarea lagärelor s-a efectuat la ordinul Ministerului Afacerilor Interne sau al Marilor Unitaci Militare si a fost executatä de unitaci ale armatei si jandarmeriei.

Evreii evacuaci din Dorohoi, Rädäu^i, Siret, ca si supravietuitorii trenului mortai de la lasi, au fost internaci în alte lagäre, de concentrare, cum ar fi: Romana^, Dolj, Vlasca si, respectiv, Cälärasi-lalomrCa. Murrj evrei au fost declara^ prizonieri din ordinul lui Antonescu ìnsusi2. Tot el a ordonat sefului Marelui Stat Major sä ìnfiin^eze câteva lagäre de muncä temporare în sudul României. La 31 iulie, 1941, numärul celor evacua^ însuma deja 40.000 de oameni.3în acest mod au fost curante de evrei 441 sate si comune4.

2. Rolul regimului, cel al birocraÇiei ci cel al armatei în administrarea muncii formate.

în timp ce depórtenle au lovit puternic în via^a economica a multor sate si orase, pana în septembrie 1941 Antonescu a fost preocupat si a luat mäsuri pentru a-i împarÇi pe evrei în "utili" si "inutili" pentru economie. Deportarea evreilor si excluderea lor din via^a economica se plasa, mai aies în cazul bärba^lor în continuarea mäsurilor de excludere din societate, inclusiv eliminarea lor din cadrele Armatei. "Obliga"Çiunile militare fund obliga^iuni de onoare, se preciza în Decretul din 8 august 1940, se transforma pentru evreii din Romania din categoriile I si a lll-a, fie în obliga^iune fiscale statornicitä în limitele ce se vor réglementa dupä puterile materiale ale fiecärui evreu si dupä considera^iunea dacä a fäcut sau nu serviciul militar, fie în obliga"Çiune de muncä potrivit nevoilor statului si instituai i lor publice, la muncile de interés obstesc, dupä capacitatea si situala fiecäruia. Evreii din categoria a I l-a nu pot fi militari de cariera"5.

Cu decembrie 1940, evreii fuseserä deja exclusi din serviciul militar si de la premilitane si obliga-Çi sä pläteascä taxe militare si sä presteze munci obstesti. Taxele urmau sä fie piatite si de cätre cei care din cauza condirei fizice erau consideraci inap^i pentru serviciul militar. Impunerea la plata taxelor militare s-a fäcut din oficiu de cätre Ministerul Finan^elor dupä tabelele nominale întocmite de cercurile de recrutare. Ulterior, conform legii, pe timpul concentrator prelungite, mobilizare sau räzboi, evreü puteau fi utilizati în folosul Armatei sau la murici de folos obstesc. Specialisti! (medici, farmacisti, veterinari, ingineri, arhitec^i) urmau sä fie foiosi^ potrivit pregätirii lor în calitate de rechizi^ona^ si platini cu o diurna fixatä, prin decizie ministerialä. Pe timpul concentrant ei trebuiau sä poarte unifórmele specialitä%\\, cu semne distinctive pentru a marca apartenen^a lor etnica1. Celorlal^i evrei care posedau livret militar li s-a aplicat pe coperta si pe prima pagina a livretului, cu tus rosu, cuvântul Evreu, iar celor care nu satisfäcuserä stagiul li s-a dat un "Livret militar pentru evrei".

Stabilirea modului si locului de prestare a muncii intra în atribula Marelui Stat Major. Evreii erau imbracaci civil, cu haine proprii, pe bratti stâng purtau o brasardä de culoare galbenä lata de 10 cm cu numele cercului de recrutare respectiv2. Munca se exécuta în "tabere si coloane de muncä obligatorie de folos obstesc", supuse regimului de ordine si disciplina militara. Pe baza Decretului-lege nr.1851 din 22 iunie 1942 organizarea muncii de folos obstesc si controlul asupra taberelor si coloniilor de muncä au trecut în sarcina exclusiva a Marelui Stat Major3. Mai mult, pentru a distinge munca educativ-patrioticä de folos obstesc prestata de tineretul roman si munca la care erau supusi evreii, Legea din 21 iulie 1942 a introdus ulterior, pentru evrei, termenul de "Muncä obligatorie"4.

în cadmi muncii obligatorii func^ionau detasamente în localitat^le de resedin^ä si în afara localitä^i de resedin^ä. Detasamentele erau de regula la dispozrrja CFR pentru construirea de linii ferate, drumuri si sosele, pentru lucräri de executare a unor fortificaci sau pentru alte lucräri de interés militar. Meseriasii erau foiosi^ de Armata si în întreprinderile militarízate. în I oca I itacile de resedin^ä lucrau tinerii ìntre 18 si 20 ani si adulai ìntre 41 si 50 de ani. Teoretic, numai evreii ìntre 18 si 50 de ani erau obliga^ sä execute muncä obligatorie. în fapt, au fost numeroase cazurile de utilizare la muncä obligatorie a vârstnicilor peste 50 de ani si a tinerilor sub 18 ani. Astfel, ìntr-un comunicai transmis de Marele Stat Major Centralei Evreilor, la 10 ianuarie 1943, se preciza cä studenti si elevii evrei de la 16 ani în sus sunt obliga^ sä presteze muncä obligatorie. Acesti tineri au fost folosi^i la curä^atul zäpezii, la diverse munci agricole sau la dezgroparea victimelor bombardamentelor. Corpurile de Armata aveau dreptul de a întrebuin'Ça în cadrul muncii obligatorii si femei ìntre 18 si 40 de ani. Regulamentele militare precizau cä aceste femei puteau fi utilizate ca spälätorese, croitorese sau la munci de birou. Sanc^iuni severe mergând de la pedeapsa corporale si deportarea cu familia în Transnistria pana la pedeapsa cu moartea amenin^au permanent pe evreii supusi muncii obligatorii.

Munca obligatorie a constituit, în fapt, una dintre fórmele de ostracizare a evreimii din Vechiul Regat si Transilvania de sud. A ìnsemnat scoaterea din munca activa si lucrativa a unui numär de 47.345 de evrei, în majoritatea lor întretinatori de familie. Retribuirea muncii era minimala sau nu era deloc; îmbracamintea, hrana, lineitele de muncä, asistenta sanitarä trebuiau asigurate de comunitatea evreiascä. în 1943, 44.234 barbaci evrei au prestai muncä obligatorie si 21.078 au fost rechizrrjona"Çi în industrie si corner^.

La 14 iulie 1941 era publicatìn Monitorul Oficial decretul-lege nr. 2030-regulamentul statutului militar al evreilor. Potrivit regulamentului evreii cu vèrsta cuprinsä între 18-50 ani trebuiau sä presteze munca de folos obstesc individual, în grup sau în detasa mente, fie pentru nevoile armatei ori ale altor instituai publice. Evreii mobilizati puteau fi întrebuintati doar de Marele Stat Major, care urma sä satisfacä, în mäsura posibilita^ lor, solicitärile primite în acest sens inclusiv de la alte instituai. Durata utilizarli evreilor la munci era fixatä la 60 de zile pe an pentru evreii cu vèrsta cuprinsä între 18-21 ani, 180 de zile pe an pentru cei între 21-24 ani, 120 de zile pe an pentru cei între 24 si 26 ani, 90 de zile pe an pentru cei între 26 si 41 de ani si 60 de zile pe an pentru cei între 41 si 50 de ani1. Pe timp de räzboi însa, durata prestärii muncii era nelimitatä. Evreii mobiliza"Çi urmau sä execute munca de folos obstesc fie în localitatea unde domiciliau, având dreptul de a lúa masa si a dormi în familie, fie în alte regiuni alenarli, în acest caz ei fund constituai în detasamente aflate în subordinea armatei. în ce priveste hrana, între^inerea si solda, evreii mobiliza"Çi beneficiau de drepturi similare cu cele ale trupei, în natura sau în bani, în funche de folosirea lor de cätre Armata sau de cätre alte instituai publice2. Regulamentul statutului militar al evreilor acorda anumite facilitaci evreilor fosti ofrÇeri, subofi"Çeri, maistri, submaistri activi si de rezervä, acestia urmând a fi întrebuin^a^i în servicii potrivite aptitudinilor sau pregätirii lor, tinându-se seama de gradui avut în armata, de studiile fäcute si de pozrrja lor sodala3.

La 18 iulie 1941 generalul Ion Antonescu a dispus formai ca evreii ce urmau sä fie internaci în lagärele de muncä si prizonierii sä fie ìntrebuin^a^i la muncä gréa. Ordinul specifica faptul cä în cazul evadärilor "se împusca unul din zece" si cä cei care "nu muncesc cum trebuie sä nu li se dea de mancare" si nici sä nu fie läsa^i säsi cumpere4. La 3 august 1941, Ministerul de Interne a dispus strângerea si trimiterea imediata a evreilor de pe teritoriul întregii tari la munca de folos obstesc, iar prin aplicarea acestei dispozi-çiuni au fost trimisi la muncä 11.124 evrei din Provincie, respectiv 5.876 evrei din capitala. începând cu 6 August 1941, organizarea si coordonarea muncii de folos obstesc a evreilor a trecut în sarcina Marelui Stat Major5. în acest scop MStM a emis la 8 august 1941 instructiunile cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor regulamentului statutului militar al evreilor, ce prevedeau mobilizarea pentru munca de folos obstesc a evreilor "farà ocupa^iune precisa", fiind scutrrj în schimb evreii supusi straini, evreii rechizrrjonati pentru lucru la ìntreprinderile preväzute în planul de mobilizare a teritoriului ìntocmit de Marele Stat Major, evreii angaja^i înainte de 21 iunie 1941 în ìntreprinderile ce executau comenzi ale armatei sau ale altor autoritäti de stat, evreii care lucrau în Ìntreprinderile supuse românizari si care nu puteau fi înlocurrj de etnici romàni, precum si cei indispensabili funzionarli acestorîntreprinderi, respectiv evreii necesari activitä^i institutülor financiare pe care Banca Nationale le considera importante6. Toate aceste reglementäri nu au putut preveni abuzurile, întrucât decizia privitoare la evreii excepta^ de la prestarea muncii de folos obstesc revenea Marelui Stat Major, Comandamentelor Teritoriale, Cercurilor de Recrutare si unei comisii jude^ene formate din delegaci ai Camerei de CornerÇ, Ministerului Economiei Nationale si a Bäncii Nationale7, fapt ce a dus la comercializarea pe scarä larga a aprobärilor si recomandärilor de mobilizare pe loc, reale sau fictive. Pe baza acestor in struct^ un i, Marele Stat Major a întrebuirrr,at evreii în perioada 6 august 1941-1 ianuarie 1942 la munca de folos obstesc în detasamente formate din 500-2000 evrei, pentru nevoile armatei, C.F.R. si ale altor instituai de stat1. La data de 1 octombrie 1941 Marele Stat Major avea în evidenza un numär de 84.042 evrei eu vârsta cuprinsä între 18-50 de ani, ap^i pentru serviciul militar, din care la acea data 47.345 evrei erau utilizaci la munca de folos obstesc, 24.764 evrei erau scutrrj sau aveau situala neclarä, în timp ce un numär de 11.933 evrei, majoritatea intelectual!, erau catalogaci ca disponibili2.

Dat fiind faptul cä, în viziunea autor itailor, în cursul anului 1941, un mare numär de evrei s-a sustras de la obligaba prestärü mundi de folos obstesc, în perioada 15 martie-30 mai 1942 a func^ionat pe langa Inspectoratul Taberelor si Coloanelor de Muncä o Comisie Centrala de Revizuire condusä de Radu Lecca, si formata din reprezentan^i ai Marelui Stat Major si a a Ito r^ ministère ce a luat în discute ci a revizuit situala tuturor evreilor de ambele sexe. în urma acestei revizuiri au fost stabilite persoanele ce urmau sä rämanä în cadmi institu^iilor si categoriilor enumerate anterior, în timp ce ceHerrj evrei au fost declara^ disponibili pentru efectuarea mundi de folos obstesc3. în pofida mäsurilor adóptate, Inspectoratul Taberelor si Coloanelor de Muncä nu a fostîn mäsurä sä organizeze lagärele de muncä evreiesti într-o maniera murÇumitoare. în plus, comisiile care au efectuat revizuirile au ac^ionat într-o maniera arbitrara si pripita, provocând o serie de abuzuri si ilegalitari, ceea ce l-a déterminât pe maresalul Ion Antonescu sä intervinä în vederea "reglementärü" situa"Çiei4.

La 21 aprilie 1942, Ion Antonescu solicita Marelui Stat Major propuneri eu privire la utilizarea prin concentrare a evreilor eu vârsta cuprinsä între 20 si 40 de ani. Maresalul propunea ca evreii sa fie organiza^ în detasamente de lucru conduse de offerì si subofrÇeri de rezervä. în ceea ce priveste drepturile de hranä si solda, acestea erau identice cu cele ale trupei, urmând a fi achitate de autoritarie de stat ce utilizau aceste detasamente. Evreii bolnavi si intelectualii scutrrj de muncä urmau sä pläteascä o taxa ce varia în funche de vârsta, mai mica pentru evreii eu vârsta cuprinsä între 20-30 de ani si dubia pentru cei eu vârsta cuprinsä între 30-40 de ani5. Erau totodatä preväzute sanctum grêle pentru cei care susträgeau de la muncä6.

La 30 aprilie 1942 Marele Stat Major, plecând de la premisa cä evreii exclusi de la prestarea serviciului militar au "tras cele mai mari foloase întrucât nu si-au pierdut via"Ça, nu au rämas invalizi, nu au contractât boale, nu si-au uzat nervii, în schimb, si-au continuât afacerile", precum si de la constatarea cä munca executatä de evrei în cursul anului 1941 nu a dat rezultatele scontate de autoritari datoritä vârstei înaintate a evreilor si a faptului cä acestia nu erau obisnui^i cu munca fizicä, Marele Stat Major propunea reîncadrarea evreilor în 4 categorii, în încercarea de a generaliza, controla si eficientiza munca forcata a acestora7. Ulterior, au fost organizat detasamente de lucru formate din 500 evrei, ele fiind puse la dispozrrja Directe! Generale a Drumurilor si Direc^ei Superioare a Geniului (12.000), respectiv la dispozrrja C.F.R. (8.000)8. în paralel, a élaborât instruc^iunile generale privitoare la munca obligatorie a evreilor: repartizarea lor în funere de vârsta, pregätire, calificare în detasamente de lucru interne si externe, program de muncä de 9 ore, dreptul la hranä ci diurna1. Tóate scutirile acordate anterior au fost anuíate pe data de ? iunie 1942, excepte facând cele eliberate de Comisia Centrala de Revizuire. în acelaçi timp s-au inasprii sanc^iunile, acestea mergând de la pedepsele corporale aplícate pentru abateri de mica importanza pana la deportarea ìn Transnistria împreuna cu familia a evreilor acuza^i de sustragere de la muncä prin ìnselaciune, cumpärare, neprezentare la chemäri, rela^ii intime cu románcele, etc2. SancÇiunile vor fi ulterior inasprite pentru cä rezultatele din urma reorganizan ramân nesatisfäcätoare, în primul rând datorita compiei de care dädea dovadä administraría3. Deportarea în Transnistria devine pedeapsa favorita si ultima a regimului, numärul evreilor sanc^iona-?? efectiv astfel începând cu vara lui 1942 fiind de 554 evrei4. La 13 octombrie 1942 guvernul suspenda aplicarea sanc^iunii cu trimiterea în Transnistria, odatä cu suspendarea tuturor deportärilor, dar revine asupra hotarârii la 22 octombrie 1942, când maresalul Ion Antonescu ordonä ca sanc^iunea sä fie aplicata în cazul evreilor contraven ien^i la munca obligatorie5. începând cu acest moment, în duda protestelor si interven^ i lor repetate MStM îsi va pierde din atributü, transferate succesiv unei Comisii Interministeriale ce avea menirea de a studia si a hotarâ asupra chestiunilor de principiu privind reglementarea regimului evreiesc. Marele Stat Major va pästra însa în continuare atribule legate de organizarea si repartizarea evreilor disponibili si ap^i pentru munca obligatorie6. Reorganizarea nu va aduce însa nici de aceastä data rezultatele scontate.

La 23 august 1944 numärul evreilor mobiliza"Çi la munca obligatorie se cifra la 31.463, din care 19.447 erau repartiza^i în detasamente de muncä locale iar 12.016 în detasamente de muncä exterioare7.

Concluzii

în concluzie si în urma unei comparaci asimetrice sumare cu cazul german putem afirma cä munca forcata a evreilor în Romania lui Antonescu nu a atins niciodatä amploarea celei din al Treilea Reich. în cazul României nu se poate vorbi despre existera unor "Stapâni de sciavi" precum în cazul Germaniei lui Hitler. Diferen^a nu este data însa de umanism sau de compta ce domina aparatul de stat, ci de lipsa unor industrii care sä apeleze la structurile si agenzie de stat pentru a beneficia de pe urma armatelor de prizonieri, nu doar evrei, mai aies eu 1942, cât si de grandoarea proiectelor de construire a unei noi infrastructuri de transport in teritoriile din est, mult mai mare în cazul german8 De unde efortul de a racionaliza si fundamenta economic munca forcata în acest ultim caz^ Un alt element care diferen^iazä cele douä cazuri este transformarea în cazul german, în urma conferirei de la Wansee, a conceptului de muncä forcata în eel de distrugere prin muncä Vernichtung der Arbeit)(TM). Ceea ce nu înseamna cä în cazul románese conditile inumane de muncä nu duc la moartea sau la incapacitarea biologica a mii de prizonieri nu doar în Transnistria ci si pe teritoriul actual al României1. Tot asa cum nu se poate susine cä românii au fost total indiferente fa^a de ideea de eficientizare si racionalizare economica, ajungând mai aies eu 1943 sä prefere salvarea finan^elor statului prin taxele piatite de evrei în locul mundi iettine si ineficiente prestate de acestia2

Elemente comune exista însa si "Çin mai aies de încadrarea muncii forcate în setul de mäsuri/politici menite a-i izola, concentra, expropria, säräcü, intimida, incarcera si umilii pe evrei, indiferent de consecin^e si costuri, prioritare fund obiectivele fundaméntate ideologic ale celor doua regimuri (purificarea etnica si pedepsirea exploatatorilor na^iunü proletare). Un alt element común t^ne de implicarea autoritätilor polrrjenesti si a armatei în administrarea muncii forcate prestata în ambele *Çari mai aies de catre barbaci între 18 si 55 de ani, în schimbul serviciului militar, dar în batalioane de muncä forcata, ceea ce indica nu doar dorin^a de segregare a elementujui evreiesc ci si obsesia insécurité^ i generata de prezen^a acestui element3.

înlaturarea regimului antonescian a adus la anularea legislate! si mäsurilor antisemite adóptate în perioada 1940-1944, inclusiv cele referitoare la munca obligatorie prestata de evrei. Detasamentele de muncä formate din evrei sunt desf innate si în scurt timp guvernul Sänätescu permite reînscrierea evreilor în controalele armatei cu gradui avut înainte de 1940 si la unitarie cärora au apar^inut pana la acea data. Se încheia astfel un capítol tragic, cu consecin^e de lunga durata, datorate muncii fizice grele, lipsei de hranä si medicamente, bätäilor etc., mul^i dintre evreü supusi acestui regim ramânând infirmi sau pierzându-si via^a. Numärul acestora este greu de preeizat, suferin^ele lorfacînsa imposibilä negarea Holocaustuluiîn Romania. De tóate acestea, asa cum arata volumul editat de Ottmar Trasca se fac direct responsabili statuì román, mai ales armata, implicata în persecutarea si exploatarea muncii fizice a evreilor. Ci în acest caz, ca si în cazul pogromurilor si cel al deportärilor în masä armata nu a fost doar un simplu executant ci a contribuii din plin la elaborarea si transpunerea în practica a actelor normative, dispozi^iilor, ordinelor antisemite, la administrarea lagärelor, la aplicarea pedepselor corporale, la privarea de cele mai elementare condici de subzisten^ä - hranä, adäpost, medicamente, asistenta4. Tóate acestea sunt admise astäzi de cätre experçii în studii genocidale, cât si de catre juristi, drept acte de genocid.

Footnote

1 Mihai Chioveanu, "The Unforeseen Defection. Romania's Disengagement from the Nazi Final Solution", Studia Politica 4 (2007): 879-902.

2 Saul Friedlander, The Years of Extermination (New York: HarperCollins Publishers, 2007), 450-451. Vezi si Lya Benjamin ed., Evreii din Romania ìntre ani 1940-1944. vol. Ill, 1940-1942: Perioada unei mari restasti, partea a ll-a (Bucuresti: Hassefer, 1997), doc. 556, pp. 273-274.

Footnote

1 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol si Maresalul Antonescu. Retatale germano-romàne. 1938-1944, traducere de Stelian Neagoe (Bucuresti: Humanitas, 1994), 283-284.

2 Robert Paxton, The Anatomy of Fascism (London: Penguin Books, 2005), 20, 79, 97.

3 Christopher Browning, The Origins of the Final Solution. The Evolution of Nazi Jewish Policy, September 1939-March 1942 (Lincoln, Jerusalem: University of Nebraska Press, Yad Vashem, 2004), 275-277.

4 Friedlander, The Years, 329-330, 166,169, 225.

5 Friedlander, The Years, 450-451, 483.

6 Hillgruber, Hitler, 286.

7 ANIC, fond CM, dosar 166/1940, f. 98-99.

8 Benjamin, Perioada, 273-274.

9 Michael Mann, The Dark Side of Democracy. Explaining Ethnic Cleansing (Cambridge: Cambridge University Press, 2005), 304-305.

Footnote

1 Hillgruber, Hitler, 283.

2 Dinu C. Giurescu, Romania în al doilea räzboi mondial (Bucuresti, Editura ALL, 1999), 144.

3 Benjamin, Perioada, 126-127.

4 Benjamin, Perioada, 126-127, 175-176.

5 Robert Gellately, "The Third Reich, the Holocaust, and Visions of Serial Genocide", în Robert Gellately, Ben Kiernan (coordonatori). The Specter of Genocide. Mass Murder in Historical Perspective (New York: Cambridge University Press, 2006), 263.

Footnote

1 Vezi în acest sens Denis Deletant, Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu si regimul sau, 19401944, traducere de Delia Räzdolescu (Bucuresti: Humanitas, 2008), 121-126.

2 Ottmar Trasca (ed.), Chestiunea evreiascä în documente militare romane (1941-1944), (lasi: Editura Institutul European, 2010).

3 Jean Ancel, Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry during the Holocaust, (New York, Jerusalem, 1985-1986), vol. II, 251.

4 Trasca, Chestiunea, 45-46.

5 Vezi Radu Lecca: Eu i-am salvatpe evrei din Romania (Bucuresti: Roza Vânturilor, 1994), 180-181.

6 Declarare de presa a Guvernului, Universul, 24 noiembrie 1941.

7 Ancel, Documents, vol. 4, doc. 21, 32-44.

8 Nota a Cabinetului Militar al lui Antonescu, 17 noiembrie 1943, Arhivele Statului, Presedin^ia Consiliului de Ministri, colecta Cabinetul militar, dosar 4/1943, f. 167.

Footnote

1 Ancel, Documents, vol. 2, doc. 210, 497.

2 Ancel, Documents, vol. 2, doc.166, 451-452.

3 Ancel, Documents, vol. 2, doc. 197, 492.

4 Ancel, Documents, vol. 3, doc. 368, 598-611.

5 Pentru statutul militar al evreilor a se vedea Lya Benjamin, Legislapa anti-evreiascä (Bucuresti: Hasefer, 1993), doc. 25; Decretul-lege relativ la statutul militar al evreilor (4 decembrie 1940); doc.29: Decizia Ministerului Apärärii Nazionale nr.23 325 din 27 ianuarie 1941 privitoare la medicii, farmacista, veterinari/, inginerii si arhitecpi evrei folosip eventual in serviciile Armatei; doc.43, Regulamentul Ministerului Apärärii Nationale nr.2030 din 12 iulie 1941 asupra Decretului-lege nr.3984 din 4 decembrie 1940.

Footnote

1 Regulamentul asupra Decretului-lege relativ la Statutul Militar al Evreilor, în Benjamin, Legislapa, doc. 43, 159.

2 Decretul-lege nr.3205 din 14 noiembrie 1941 pentru ìnfiinfarea si organizarea Inspectoratului generala! taberelor si coloanelor de muncä obligatorie de folos obstesc, în Benjamin, Legislapa, doc.50, 171-173.

3 Decretul-lege nr.2068 din 20 iulie 1942, Monitorul Oficial, nr.167 (20 iulie 1942), 6027.

4 Benjamin, Legislapa, doc.25, 87, nota 1.

5 Benjamin, Legislapa, doc. 187, 558.

Footnote

1 Trasca, Chestiunea, 43.

2 Trasca, Chestiunea, 43.

3 Monitorul Oficial, nr. 164 (14 iulie 1941). Decretul-Lege Nr. 2030 din 12.07.1941. Regulament asupra Decretului-Lege relativ la statutul militar al evreilor.

4 ANIC, fond Ministerul de Interne, dosar nr. 133/1941, f. 9.

5 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 1978, f. 193,195228.

6 Trasca, Chestiunea, 44.

7 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Sectjia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2942, f. 116-121; fond 950-Cabinetul Ministrului, dosar nr. 782, f. 426-427; fond 5423-Marele Stat Major, Seccia a 7-a Teritorialä, dosar nr. 183, f. 391-392.

Footnote

1 Trasca, Chestiunea, 45.

2 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2368, f. 429.

3 Traçca, Chestiunea, 45.

4 Trasca, Chestiunea, 46.

5 Trasca, Chestiunea, 46.

6 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2946, f. 310-311.

7 Trasca, Chestiunea, 46-47.

8 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2946, f. 307309; fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2942, f. 3-5.

Footnote

1 Trasca, Chestiunea, 47.

2 Trasca, Chestiunea, 48.

3 Trasca, Chestiunea, 48 si urmätoarele.

4 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2946, f. 331.

5 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 2946, f. 326328;.

6 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia l-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 3709, f . 237- 251;

7 AMR, fond 5416-Marele Stat Major, Seccia I Organizare-Mobilizare, dosar nr. 4575, f. 374-378.

8 Pentru rolul compiei în cazul románese vezi Armin Heinen, Romania, Holocaustul si logica violentei, traducere de Ioana Rostos (lasi: Editura Universitari "Al.l.Cuza", 2011), 88.

9 Browning, The Origins, 144-151, 297.

10 Browning, The Origins, 294.

Footnote

1 H ein en, Romania, 24.

2 Heinen, Romania, 87-88.

3 Pentru cazul german, perioada 1939-1942, vezi Browning, The Origins, 176-178. Pentru Romania vezi Heinen, Romania, 69 si urmätoarele

4 Trasca, Ohestiunea.

References

BIBLIOGRAPHY

ANCEL, Jean (coordonator). Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry during the Holocaust, vol. I-IX, New York-Jerusalem, 1985-1986.

BENJAMIN, Lya (coordonator), £vre/7 din Romania între ani 1940-1944. vol. I-IV, Bucuresti, Hassefer, 1993-1998.

BROWNING, Cristopher, The Origins of the Final Solution. The Evolution of Nazi Jewish Policy, September 1939-March 1942, Lincoln, Jerusalem, University of Nebraska Press, Yad Vashem, 2004.

DELETANT, Denis, Aliatul uitat al lui Hitler. Ion Antonescu si regimul säu, 1940-1944, traducere de Delia Räzdolescu, Bucuresti, Humanitas, 2008.

FRIEDLANDER, Saul, The Years of Extermination, New York, HarperCollins Publishers, 2007.

GELLATELY, Robert, KIERNAN, Ben (coordonatori). The Specter of Genocide. Mass Murder in Historical Perspective, New York, Cambridge University Press, 2006.

References

GIURESCU, Dinu C, Romania ìn al doilea räzboi mondial, , Bucuresti, Editura ALL, 1999.

HEINEN, Armin, Romania, Holocaustul si logica violenfei, traducere de Ioana Rostos, lasi, Editura Universitari "Al.l.Cuza", 2011.

HILLGRUBER, Andreas, Hitler, Regele Carol s/ Maresalul Antonescu. Relafiile germanoromane. 1938-1944, traducere de Stelian Neagoe, Bucuresti, Humanitas, 1994.

MANN, Michael, The Dark Side of Democracy. Explaining Ethnic Cleansing, Cambridge, Cambridge University Press, 2005.

PAXTON, Robert, The Anatomy of Fascism, London, Penguin Books, 2005.

TRAECA, Ottmar (ed.), Chestiunea evreiascä în documente militare romàne (1941-1944), lasi, Editura Institutul European, 2010.