Naratorul la rampa. O incursiune în poetica jamesiana

Abstract

O incursiune În poetica jamesiana, Iasi, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2012, 180 p. Lui Henry James i s-a recunoscut unanim rolul de precursor al romanului european modern, al romanului asa-zis "fenomenologic", mai ales datorita inovatiilor sale privind tehnica naratiunii si a "punctului de vedere", cu accent pe impresia subiectiva si pe relativizarea perspectivei omnisciente, inovatii situate În avangarda asociationismului proustian si a ceea ce s-a numit mai târziu, În creatiile unor prozatori ca Joyce sau Virginia Woolf, "stream of consciousness". Pentru Început, Laura Carmen Cutitaru (merita mentionate macar excelentele sale studii Distance and Deconstruction, 2002, si Elements of Psychology and Pathology of Language, 2007) atrage atentia asupra faptului ca "vechiul regim" se exprima printr-o "cultura a personalitatilor", În vreme ce În modernitate se elaboreaza "un nou cult, al operei independente" si al formei autonome (sunt invocati, În sprijinul afirmatiei de mai sus, formalistii rusi, T.S. Eliot, Jung, Claude Levi Strauss, Roland Barthes, Jacques Derrida s.a.). Al doilea tip de distanta ("psihologica") marcheaza apoi procesul de disolutie a autorului clasic, proces ilustrat si În What Maisie Knew ("o parabola a alienarii inteligentei centrale Însesi"), dar mai cu seama În "exceptionala nuvela gotica, a straniului absolut" The Turn of the Screw (o "parabola erotica si de initiere", În care adevarul fictiunii "nu mai e acum doar incomplet, ci si suspendat" si În care "singura moarte subita ramâne aceea a inocentei"), pentru ca, În fine, distanta culturala sa problematizeze "dialogul" dintre America (James considera societatea americana "un sistem experimental, fara clase stabile, În plina formare", "un continent al identitatilor personale") si Europa (continent "al identitatilor colective", ce reprima libertatea individului), americanul ingenuu fiind invariabil vazut ca o "victima" a traditiilor conservatoare europene (precum În The Europeans, Roderick Hudson, The American, The Ambassadors s.a.).

Laura Carmen CUTITARU, Naratorul la rampa. O incursiune În poetica jamesiana, Iasi, Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2012, 180 p.

Lui Henry James i s-a recunoscut unanim rolul de precursor al romanului european modern, al romanului asa-zis "fenomenologic", mai ales datorita inovatiilor sale privind tehnica naratiunii si a "punctului de vedere", cu accent pe impresia subiectiva si pe relativizarea perspectivei omnisciente, inovatii situate În avangarda asociationismului proustian si a ceea ce s-a numit mai târziu, În creatiile unor prozatori ca Joyce sau Virginia Woolf, "stream of consciousness". Din pacate, ideile originalului prozator anglo-american nu au circulat În critica româneasca decât la a doua mâna, gratie traducerii unor studii de naratologie (ca Retorica romanului de Wayne C. Booth, spre exemplu) ce au consacrat o serie de concepte-cheie marca Henry James, precum acela de "narator necreditabil" (unreliable narrator), vehiculat cu mare zel de Nicolae Manolescu În Arca lui Noe si, dupa el, de toti cronicarii si eseistii nostri.

Numai un anglist cu pregatire serioasa precum autoarea cartii de fata, profesor si cercetator apreciat În cercul specialistilor, putea face În mod sistematic istoricul tuturor acestor concepte intrate de mult În uz. Pentru Început, Laura Carmen Cutitaru (merita mentionate macar excelentele sale studii Distance and Deconstruction, 2002, si Elements of Psychology and Pathology of Language, 2007) atrage atentia asupra faptului ca "vechiul regim" se exprima printr-o "cultura a personalitatilor", În vreme ce În modernitate se elaboreaza "un nou cult, al operei independente" si al formei autonome (sunt invocati, În sprijinul afirmatiei de mai sus, formalistii rusi, T.S. Eliot, Jung, Claude Levi Strauss, Roland Barthes, Jacques Derrida s.a.). Prin urmare, inventarea personajului-reflector ar fimotivata psihologic de necesitatea dedublarii auctoriale, a distantarii/ Înstrainarii scriitorului de propria opera, proces depersonalizator determinat de accentuata dezumanizare a individului În epoca moderna, a industrializarii.

Din aceste motive, Laura Carmen Cutitaru afirma cu toata convingerea ca Henry James a intuit sensurile de evolutie a romanului modern la cumpana dintre cele doua veacuri, când lua sfârsit si Îndelungata domnie a reginei Victoria. Romanele prozatorului anglo-american (niste metaromane, mai exact, fiindca au interpretarea alegorica "deja Încorporata" În ele) marturisesc preocuparea obsesiva fata de natura adevarului si a raporturilor dintre realitate si fictiune, autorul lui Roderick Hudson situându-se pe o pozitie cognitiva relativista si sceptica ("adevarul nu e niciodata complet", spunea el), motiv pentru care va recurge la o atitudine discreta si retinuta În expunerea intrigii. Asa se face ca naratorul omniscient din vechiul roman (ecou al pozitivismului epistemologic de secol XIX) va fiÎnlocuit acum de "o Întreaga echipa de reflectori" (semnalizând relativizarea perspectivei narative), clasificati de Hanry James În trei mari categorii: 1. "informatorii" (ficelles) si 2. "observatorii" (observers) - personaje "cu o participare periferica În naratiune" - si, În fine 3. inteligentele centrale (central intelligences), personaje ce se substituie În plan fenomenologic autorului omniscient, afirmându-si independenta. Prin intermediul reflectorilor, autorul se distanteaza asadar de propria opera cu ajutorul unor strategii de ambiguizare, În acord cu ideea ca ambiguitatea/ misterul/ enigma constituie Însasi "ratiunea de a fi" a textului Însusi, "elementul-cheie al poeticii jamesiene", cum foarte just precizeaza anglista ieseana - o poetica bazata pe tehnica distantarii, care ar fitot de trei feluri: 1. obiectuala; 2. psihologica; 3. culturala (vezi capitolul al III-lea, Poietica, p. 95-141).

Pentru primul tip de "distanta" Laura Carmen Cutitaru mentioneaza ca reprezentative texte precum Washington Square si The Spoils of Poynton, dar mai ales The Figure in the Carpet - "desenul din covor" fiind o frumoasa metafora ce desemneaza de fapt o utopie edificata pe obsesia sterila de "a vizualiza adevarul absolut" În literatura. Al doilea tip de distanta ("psihologica") marcheaza apoi procesul de disolutie a autorului clasic, proces ilustrat si În What Maisie Knew ("o parabola a alienarii inteligentei centrale Însesi"), dar mai cu seama În "exceptionala nuvela gotica, a straniului absolut" The Turn of the Screw (o "parabola erotica si de initiere", În care adevarul fictiunii "nu mai e acum doar incomplet, ci si suspendat" si În care "singura moarte subita ramâne aceea a inocentei"), pentru ca, În fine, distanta culturala sa problematizeze "dialogul" dintre America (James considera societatea americana "un sistem experimental, fara clase stabile, În plina formare", "un continent al identitatilor personale") si Europa (continent "al identitatilor colective", ce reprima libertatea individului), americanul ingenuu fiind invariabil vazut ca o "victima" a traditiilor conservatoare europene (precum În The Europeans, Roderick Hudson, The American, The Ambassadors s.a.).

Distribuit riguros În trei mari sectiuni (Poetica, Reflectorul, Poietica), comentariul critic urmareste la pas modalitatile de concretizare artistica a ideilor teoretice pe care marele prozator le-a formulat În treacat, Îndeosebi În prefetele operelor sale de fictiune - niste "artefacte" epice, cum foarte judicios le caracterizeaza autoarea prezentului volum, apreciate astazi mai mult de specialistii interesati de problemele tehnice ale constructiei narative, nu Însa si de publicul larg, pentru care literatura e viata Însasi. Interogând insistent enigmaticele creatii jamesiene, Laura Carmen Cutitaru ajunge la concluzia ca prozatorul Însusi sfârseste prin a se recunoaste Învins, de vreme ce nu schiteaza niciun raspuns la dificilele interogatii ce-i strabat opera de la un capat la altul. "Tacerea" prozatorului devine Însa, retrospectiv privind lucrurile, cu mult mai semnificativa decât orice raspuns, ca si "desenul din covor" pe care criticul nu izbuteste sa-l vada vreodata.

Dupa "Ambasadorii"sau despre realismul psihologic, studiul Danei Dumitriu din anii '80, Naratorul la rampa. Incursiuni În poetica jamesiana reprezinta cea mai solida contributie exegetica pe acest subiect din bibliografia critica româneasca. O carte ce se citeste nu doar cu profit intelectual, ci si cu placere.