Content area
Full Text
Abstract:
Legal habit quintessential experience gained by a human community life and practices crystallized during its historical evolution.
Keywords Law, introduction to law, interpretation, legal norms, legal rules, cases, enforcement bodies, history.
1. Despre obicei - obicei juridic - cutuma
Prima forma de reglementare a raporturilor sociale dintre oameni, daca exceptam morala, o reprezinta obiceiul sau cutumele (normele cutumiare, ce formeaza dreptul consuetudinar).
Profesorul Costica Voicu a definit obiceiul juridic ca norma generala de conduita exprimata în forma orala, fundamentata pe observarea uniformitatilor asupra cazurilor petrecute în realitatea sociala vreme îndelungata si considerata (ca norma generala) dreapta. Aceasta norma generala corespunde nevoii de securitate, de tratament egal al indivizilor si în ultima instanta nevoii de justitie2.
Obiceiul juridic este considerat cel mai vechi izvor de drept deoarece precede dreptul în în sensul sau actual ca sistem norme juridice ce provin în principal din activitatea legislativa a statului.
Obiceiul juridic a aparut si s-a format în perioada de început a societatii umane ca raspuns la nevoile de reglementare a raporturilor dintre indivizi3.
Obiceiul juridic reprezinta chintesenta experientei de viata acumulata de o comunitate umana si a unor practici cristalizate în timpul evolutiei ei istorice.
În esenta, obiceiul este o regula de conduita formata spontan. Aceste obiceiuri, prin recunoastere din partea puterii de stat devin obiceiuri juridice sau cutume.
În doctrina s-a observat ca obiceiul devine obicei juridic sau cutuma, respectiv drept pozitiv, fie prin recunoastere statala, fie prin validarea lui în fata instantelor judecatoresti, similar ca în cazul uzurilor sau uzantelor comerciale si navale4.
Din punct de vedere istoric, obiceiul juridic a alcatuit prima forma a dreptului pozitiv.
Obiceiul juridic este cutuma juridica, definit ca suma legilor bune si drepte mostenite din batrâni, se caracterizeaza prin preventie si limitare, prin capacitatea de a consolida si mentine viata comunitatii umane, de a conserva (de a pastra) ordinea1.
Obiceiul juridic, fiind cunoscut si recunoscut de toti componentii colectivului (comunitatii), exclude necesitatea unei forte organizate care sa intervina pentru a rezolva disensiunile aparute si sa sanctioneze abaterile.
Obiceiul juridic a constituit sursa de alimentare a primelor legi, a primelor norme juridice elaborate de formatiunile statale, care nu au facut altceva decât sa garanteze cu ajutorul puterii de stat respectarea unor obiceiuri care, pâna la aparitia statului, erau respectate...