Pentru o reforma a culturii juridice în România

Abstract

Although in Romania, the judicial reform began a longtime ago, its positive effects fail to appear. In this article, I support the idea of carrying out a real reform of legal culture in Romania to ensure the optimal functioning of the Romanian legal system. In my opinion, this transformation has become necessary, because the level of legal culture in Romanian society is low, and a possible development of it can help reduce criminal acts in our country. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

Although in Romania, the judicial reform began a longtime ago, its positive effects fail to appear. In this article, I support the idea of carrying out a real reform of legal culture in Romania to ensure the optimal functioning of the Romanian legal system. In my opinion, this transformation has become necessary, because the level of legal culture in Romanian society is low, and a possible development of it can help reduce criminal acts in our country.

Keywords

judicial reform; legal culture; political culture; judicial Romanian education; national culture

Oficial, în Romania se face reforma jurídica de o bunä perioadä de timp. în acest sens, exista întocmite strategii, metodologii, programe si planuri de ac^iune care vizeazä latura transformatoare a justrrjei romane. La prima vedere, totul stra luceste în balanta drepta^ii si adevarului. în realitate, însa, efectele pozitive aie acestei reforme întârzie sä apara. Dimpotrivä, o serie de aspecte negative au iesit tot mai mult la iveala: fenomenul infracrjonal este greu de contrôlât, coruptia din societatea româneascä nu s-a diminuât, calitatea pregätirii resurselor umane în domeniul juridic la standarde europene este înca deficitarä, infractorii periculosi circula liberi în societate, din cauza unor disfunc^ii juridice institutional etc. Drept urmare, ceta"Çeanul román, beneficiami actului de justice, nu se bucurä, de cele mai multe ori, de o judecatä dreaptä. Din pacate, aceste realità^ se cunóse si la nivelul Uniunii Europene, fapt ce a déterminât ca instiUrrJile de specialitate ale acesteia sä impunä mäsuri de control si verificare în acest domeniu. Din nefericire, justifia romàna înca nu a gäsit vinova^ijDentru aceastä stare de lucruri.

în articolul de fa^a propun o abordare a conceptului de cultura jurídica la nivelul societari românesti actúale. Dupa opinia mea, acest concept este fundamental în f unc^ionarea nórmala a statului de drept. Prin urmare, întrebarea care se poate pune aici este daca, printr-0 reforma reala a culturíi juridice, în Romania se poate asigura funcfionarea optima a sistemului juridiel Cel pufln doua ipoteze de lucruar putea sä fie derivate din aceastä întrebare. Prima ipotezä se refera la faptul cä nivelul de cultura jurídica în societatea romanesca este scàzut. Dovada este data de numärul mare de fapte infractionale în Romania. A doua ipotezä se refera la necesitatea reformärii culturii juridice în spapul románese pentru a fi luate în considerare tóate elementele definitori! ale acesteia. Dovada este data, în mod paradoxal, de majoritatea persoanelor care cunóse legislaría rärii, dar o incaica freevent, deoarece, pe de o parte, acestea identifica soluti· de a "eluda" sau chiar "nega" legea, iar pe de alta parte, dau dovadä de o înalta inventivitate în a specula släbiciunile sistemului juridic románese, din punctul lor de vedere neexistând pericolul sanc^iunii pentru faptele lor antisociale.

1. Nevoia de dezvoltare a nivelului culturii juridice în Romania

Cresterea nivelului de cultura jurídica în Romania nu se poate realiza în mod artificial sau la întâmplare, ci acest nivel trebuie dezvoltat în mod sistematic, pe obiective, etape si programe de ac^iune. Fund vorba despre un procès transformator lent si firesc, dezvoltarea culturii juridice în spapul románese are nevoie de timp, räbdare, logica si calcul. Se poate aprecia cä, pentru atingerea acestui deziderat, se impune a cunoaste con^inutul expresiei cultura jurídica, raporturile acesteia eu domeniul culturii politice si care sunt avantajele acestui nivel de dezvoltare a culturii juridice pentru societatea româneasca, în general, si pentru personalitä^le romane de cultura jurídica, în special.

Expresia cultura jurídica (legal culture în varianta anglo-saxonä; la culture juridique, în limba franeezä) este o combinare a douä no^iuni care s-au întâlnit si s-au unitîn evoluta istorica a omenirii, respectiv cultura si juridic. Nu luäm în discute vechimea unui cuvant sau altul, ci doar faptul cä "defínanle no^iunii de cultura prezintä o interpretare dubia: pe de o parte, este vorba despre o acceptare universale a acesteia care se raporteazä la natura si la sensul relativist al ei care desemneazä moravurile si traditile popoarelor; pe de alta parte, se vorbeste de un sens restrâns, raportat la opérele de arta recunoscute, dar si de un sens mai larg, prin abordarea antropologica de inglobare a manierelor de a gandí si de caracterizarea diferitelor grupurí: na-ciuní, etnii, clase"1. Cred cä sinteza acestei definiti a realizat-o cel mai bine f ilosoful german Johann Gottfried von Herder, atunci când a afirmat cä prin cultura se exprima, de fapt, "geniul propriu al fiecärui popor".

Totodatä, este remarcabil de luatîn seamä interpretarea moderna a conceptual de cultura, care se refera la "totalitatea societari! $i a institution logica, limbajul, dreptul, arta, religia. (...) Cultura este un sistem de mostenire care oferä individului genealogie si identitate ; ea derine legi tradirionale care preväd modalitäti de schimburi economice, instrumente, tehnici si moduri de producale si de consum"2. De asemenea, din perspectiva sistemica, cultura este "un model intégrât al cunoasterii umane, credine si comportamentului. Cultura consta din limbaj, idei, credinre, obiceiuri, tabuuri, coduri, institurii, instrumente, tehnici, lucräri de artä, ritualuri, ceremonii si alte componente de acest fel. Devoltarea culturii depinde de capacitàtea omului de a ìnvara si transmite cunoasterea generariilor urmätoare"3. Numai în acest context se poate vorbi si despre civilizarie, atunci când aceasta este coneeputä ca actualizare a culturii la un anumit moment istorie dat.

No^iunea de juridic aparrjne teoriei dreptului general si"se refera la regimile juridice care se aplica la un complex de fapte, la o consultale ce se poate da, un contract pentru a fi redactat, un procès pentru a fi judecat"1. Formula combinata, "cultura jurídica, nu este altceva decât versiunea moderna a ceea ce se ìn^elegea altädatä prin tradire jurídica sau mentalitatea unui popor (...)* To^i juristii sau aproape tot» (··) au sentimentul de a trai un fel de acultura^ie jurídica generalízate, datoritä competitiei la care sunt supuse sistémele juridice. Aceastä realitate este data de faptul cä stutherea culturii raportatä la subiect (spirit, mentalitate), la istorie (tradire), la identitate (geniu sau vechimea unui popor), pleacä de la o concep-Çie statica, iar noi preferäm a cerceta-o la subiectivitate, actualitatea istoriei, mondializarea identitä^i, cu alte cuvinte, de a trece de la ideea de suprafa^aa acesteiala cea de profunzime"2. Potrivit acestei definiti, se poate aprecia cä dezvoltarea culturii juridice în Romania, în momentul de fa"Ça, a ajuns la o etapa a finisärü, a ob"Çinerii calitätii în actul juridic. Noile condici istorice aie globalizärii, intrarea în competila internationale a sferelor de influença, apartenen^a la marile organiza^ internationale politice, economice si militare obliga ^ara noasträ si la conceperea unei noi forme de cultura jurídica, menitä sä depäseascä tradi^ionalitatea si sä intre în modernitate. Noua cultura jurídica romaneascä trebuie sä depäseascä faza intui^ilor, presupunerilor, ipotezelor care pot fi greu confirmate si sä intre în etapa certitudinilor, ra-Çionalita-Çii si rela^ilor reciproce cu alte culturi juridice nationale si internationale. Pentru cultura jurídica romaneascä, epoca izolärii s-a încheiat, era cooperarli aînceput.

Cultura jurídica define legäturi strânse cu domeniul culturii politice. Raporturile dintre aceste douä culturi sunt reciproce, una se influen^eazä pe alta, ambele interac^ionezä în interesul general al societari. "Cultura politica înseamna dobândirea de réflexe construite fa^ä de evenimentele politice, cum ar fi loviturä de for^ä, loviturä de stat, alegeri, eriza, manifestare. Cultura politica presupune instaurarea progresiva a unei ideologii, care formeazä atitudinea unui individ sau a unui grup, care se supune sau se opune,(...) în funche de nivelul la care este politizat"3. Valorile constitutive ale culturii politice pleacä de la cele trei dimensiuni ale sale, cu réflexe în con^inutul culturii juridice: cognitiva; afectiva; evaluativä.

Prin dimensiunea cognitiva se manifesta cunostin'Çele actorilor politici si ideile specifice sistemul politic care prívese "atitudinile, credicele si valorile care sus^in adunile unui sistem politic specific. Acestea includ cunoasterea si deprinderile despre adunile sistemului politic, sentimentele pozitive sau negative despre acesta, judecä^ile evaluative despre sistem. Grupuri specifice, regionale, etnice în cadrul unui sistem politic cu propriile lor set de valori distinctive, atitudini si credile privite ca subculturi"4.

Dimensiunea afectiva a culturii politice este marcata de natura emo^iilor generate de sistemul politic, cu implicaci majore în con^inutul culturii juridice, concretizate într-un "ansamblu de cunostin^e, percepii, evaluäri, atitudini si dispozrçii care permit cetä^enilor de a ordona si interpreta institu^iile si procésele politice, precum si propriile lor relatai cu aceste instituai si procese"5.

Dimensiunea evaluativä a culturii politice are relevaba în fondul de idei al culturii juridice, deoarece cultura politica "influen^eazä relaya indivizilor cu puterea politica. De asemenea, ea postuleazä ideea potrivit careia indivizii dau sens rela^iei ior cu puterea politica în funere de elementele culturalepe care acestia le de^in (...)"

în acest context, se impune a se lua ìn considerare noile elemente ale rela^iilor stabilite ìntre cultura politica si cea jurídica, un rol fundamental avându-l aid "juridieizarea politicului", în esenta fund vorba despre mizele unei deschideri spre drept a stiin^ei politice, în care sä se eviden^ieze rela^ile juridicului eu politicul, unde dreptul ar reprezenta un indicator privilégiât, atât ca efecte, cât si ca avantaje. Procesul de juridieizare a politicului presupune existera unor aspecte "pentru care stau märturie proliferarea si diversificarea regulii de drept.reglementarea practicilor de f inaneare a partidelor politice, avântul miscarii constitutionaliste, dar si emergenza temei dreptului ca una din axele fundamentale ale unei dezbateri politice înnoite (...)· Pe mäsurä ce politica se juridieizeazä tot mai mult, se produc adevärate recompuneri în jurul locului ocupat de profesión isti i dreptului"2. Dacä pana în prezent, stiirrÇa politica acorda o importanza minora dreptului ìn explicarea funzionarli mecanismelor ac^iunii publice, acum a venit rândul juristilor sä se apropie tot mai mult de studiile politologilor, în organizarea si funcZionarea eficiente a societari. Dacä dreptul era privit ca o constrângere care delimita jocul actorului politic, acum se poate vorbi despre un nouä tratare a dreptului ìn stün^ele politice. Mai ales cä, la origini, exista concordante Ìntre stiinta juridicului si stiin^a politicului, apoi faptul cä sturitele politice s-au émancipât din drept, o nouä relazionare a lor devine necesarä. Din aceastä perspectiva, se pot regândi si noi raporturi dintre cultura jurídica si cultura politica, necesare proceselor de conducere eficiente a societari.

Avantajele aduse de dezvoltarea culturii juridice m Zara noasträ ar fi benefice, în primul rând, pentru cetäZean, subiectul central în acest procès de reforma, si în al doilea rând pentru societatea româneasca. Indiferentde nivelul culturii sale juridice, cetäZeanul roman va capata încredere ìn sistemul juridic románese dacä va observa cä actul de justrtie se face cu logica si rigoare, farà tergiversan, farà stres, farà cheltuieli financiare inutile, farà mutarea proceselor de judecatä de la o instala la alta, farà decizii care sä-l nemulZumeascä. In acest caz, s-ar diminua mult si apelul säu la instituZiile juridice internazionale, cum arfi Curtea Europeanä a Drepturilor Omului (CEDO) pentru a cauta dreptatea la nivel european. De aceea, orizontul culturii juridice se refera la dimensiunile specifice ale cetäZeanului de a exista, acZiona, simZi, exprima si comunica.

Sistemul juridic románese trebuie sä-l respecte pe cetäZean, iar la rândul säu, cetäZeanul trebuie sä se respecte pe sine si sä nu sfideze nórmele de conduite specifice unei societäZi civilízate de natura democratica, unde funcZionarea statului de drept este primordiale. Or, ìn societatea noasträ, o anumitä categorisire a oamenilor inca mai funcZioneazä: "om cu cultura jurídica" demn ìn respectarea legilor (marea majoritate a cetäZenilor romàni); "om cu cultura jurídica" sfidätor al normelor legale (un numär mie de cetäZeni romàni ce manifesta aroganZä in raport cu legile); "om simplu farà cultura jurídica", dar cu respect instinctual al acesteia (cetäZean farà studii); "om farà cultura jurídica", iresponsabil prin raportare la legi (cazurile patologhe, violurile, tâlhariile etc.).

Promovarea unei culturi juridice solide ar contribuì si la funcZionarea nórmala de ansamblu a societäZii românesti pe valorile si nórmele fundamentale ale acesteia, apärarea de cätre oamenii legii a sistemului juridic románese în totalitatea lui, cresterea rolului si importanze! specialistului juridic in actul de jusitiZie, diminuarea unor cheltuieli inutile din fondul bugetar al justiZiei si cresterea solidaritäZü cetäZenesti.

Concluzia care s-ar impune ar fi aceea cä exista o nevoie acuta de de dezvoltare a culturii juridice în Romania, concordante eu temeiurile conceptului de cultura jurídica, dezvoltarea rela^iilor acesteia cu alte tipuri de cultura, în special cultura politica si cu ob^inerea unor avantaje de ordin juridic pentru cetä^eanul román si pentru societatea româneasca. Cu atât mai mult, atunci când se vorbestedespre cultura jurídica a societari românesti, problemele devin tot mai complexe, nu numai din cauza con^inutului de specialitate al acesteia, dar si a modului specific de traducere a sa în practica.

2. Despre o posibilä reforma a culturii juridice în Romania

Se poate considera, în linii mari, cä o reforma reala a culturii juridice în Romania s-ar putea realiza pe doua componente: interna si externa. Transfórmenle juridice românesti interne ar presupune mod if icari strateg ice de gandiré juridicä,armonizarea sistemului de mväfämant juridic románese cu cerinfele procesului Bologna, vizibilitatea culturii juridice românesti fafä de alte forme ale culturii nafionale,construcpa unei infrastructure juridice moderne. Op^unile de reforma jurídica româneasca cu sprijin extern ar trebui sä se concentreze prioritar pe cerinfele juridice ale Uniunii Europene, realitate determinata de calitatea României de stat membru al acesteia, odatä cu armonizarea legislate! românesti, t^nând cont de specificul ^arii noastre.

Transfórmenle de natura interna sunt primordiale în reformarea culturii juridice românesti, deoarece necesita stabilirea unor direct^ strategice de ac^iune, perfeccionaba sistemului de pregatire a resurselor umane din domeniul juridic, functionarea optima a instituai Nor juridice si dezvoltarea unei infrastructuri pe mäsura proiectelor propuse. Cultura jurídica interna este "constituitä de atitudini, credile, ra^ionamente, percepii, valori mai mult sau mai pu^in explicite, comune unui grup de profesonisti în drept"1. Gradui ei de concentrare poate fi identificai fie pe anumite instituai juridice, fie pe mari personalità^ juridice. De asemenea, cultura jurídica interna se poate clasifica în funche de o anumitä tradire a unei ^äri, fie de tipul dreptului civil, fie pe structura dreptului penal, fie pe con^inutul dreptului administrativ. De pildä, juristii americani au o cultura orala a audienci, în timp ce omologii lor europeni sunt orienta^ mai mult spre scriere si întoemirea dosarului. Cultura jurídica interna este mediul care pemite convie"Çuirea în común a oamenilor, normelor si procedurilor juridice. Niciodata ea nu se observa mai bine, decât în locuri, forme si momente în care se realizeazä justifia. Cultura se manifesta mai întâi în simboluri, înainte de a se citi în concepte.

în cadrul modificarilor strategice de gandiré jurídica se poate vorbi despre un procès de reconstruye ideologica ("reinventare a ideologie!", potrivit profesorului roman Daniel $andru)si de stabilire a unor direcçii generale de ac^iune în acest domeniu. Procesul de reconstruye ideologica a dreptului románese presupune si transformar! la nivelul culturii juridice: "O ideologie poate fi atasatä la o strategie de ansamblu care vizeazä a cuceri sau a combate o putere. Din aceastä perspectiva, o ideologie nu constituie o simplä reprezentare a realitä^i: ea vizeazä justificarea unor aspecte sau disimularea altora"2. Latura ideologica a dreptului se concentreazä asupra conceptelor fundamentale de ordin juridic, cum ar fi regula, subiectul de drept, sanc^iunea si asupra logicii care conduce la articularea si aplicarea lor.

Liberalismus comunismul, religia nu se murÇumescîn a explica lumea, ci urmäresc, prin obiectivele lor, sä o transforme, prin crearea unor norme care pun bazele unei ideologi. Cu atât mai mult, rolul istorie îndeplinit de un sistem politic în cadmi unei societari trimite la o dimensiune normativa care se finalizeazä ìntr-o ideologie. Nu trebuie sä fii în mod necesar analisi politic pentru a constata cä liberalismi inspira dreptul occidental, cä religia musulmana inspira dreptul ^ärilor arabe, cä, în prezent, comunismul inspira dreptul chinez, cubanez sau nord-coreean1. A asimila dreptul unei ideologi! înseamna a afirma caracterul ideologie al dreptului. Deci putem vorbi despre o ideologie jurídica. în acest scop, se poate afirma cä dreptul este el însusi o ideologie, deoarece el constituie un sistem specific si autonom de reprezentäri. De aici se pot desprinde douä aspecte2. Primul aspect se refera la faptul cä ideologia jurídica se raporteazä la percept^ unei realità^ construite prin intermediul conceptelor si categoriilor într-un sistem juridic. Al doilea aspect trimite la dimensiunea specific normativa a ideologiei: nu este vorba numai de a percepe sau de a descrie realitatea, ci mai ales de încercarea de a o transforma. Din aceastä perspectiva, dreptul trebuie sä fie respectât, deoarece într-o societate pluralista ej exprima regulile minimale de conduite, permrçând asigurarea coeziunii societari. In acest contex, se poate afirma cä ideologia jurídica consta în a privi politica cu ochii juristului si nu a a privi dreptul cu ochii politologului.

Stabilirea direcÇiilor generale de acÇiune în reformarea culturii juridice în Romania presupune, în primul rând, "consumarea" mostenirii ideologice comuniste si, în al doilea rând, crearea condrrjiìor pentru dezvoltarea economica si socialä a societari românesti. Numai pe aceastä cale se pot trasa obiective generale care sä dezvolte noua cultura jurídica romaneascä, cum ar fi: func^ionarea realä a principiilor societari democratice, întarirea statului de drept, respectarea drepturilor omului, organizarea de alegeri libere, afirmarea dreptului de exprimare libera, dezvoltarea pluralismului politic. Prin fixarea obiectivelor generale ale culturii juridice românesti trebuie sä se asigure "unitatea sistemului juridic románese", indiferent de împrumuturile externe din carile dezvoltate: Franca, Germania, Marea Britanie, Statele Unite al Americii. Fundaméntele întregii culturi juridice românesti constau în identificarea celor mai performante modalità^ de producere a adevärului în justice. în acest sens, relatiile dintre om si adevär trebuie sä fie primordiale. în acest context, filosoful francez Michel Foucault prezintä legatura între modul de producere a adevärului si constituirea unei subiectivitä^i, deoarece judecatä pura nu exista. Adevärul nu este decât rezultatul problemelor care îi sunt puse. Pentru Foucault, regândirea opozrrjei dintre regimul probei si acela al anchetei ar contribuì la o nouä dezvoltare a marilor culturijuridice continentale si anglo-saxone3.

în reformarea culturii juridice, un roi important îl are armonizares sistemului de invada ma nt juridic románese cu cerinole procesului Bologna. Prin semnarea Declarapei privind viitorul mväfämantului superior în Europa, de catre ministrü educaci din 29 ^äri europene, în Bologna, Italia, la data de 19 iunie 1999, s-a deschis una dintre cele mai vaste si importante reforme educational pe continentul european cu scopul ca profesorii, studenti si absolvent sä se deplaseze farà restric%\\ în spa-çiul european si sä beneficieze de recunoasterea calificarilor dobândite. Noua cultura jurídica româneasca trebuie sä se încadreze în obiectivele cuprinse în Declarapa de la Bologna si în etapele de pregätire preconízate în cadrul acestui procès. Daca únele obiective ale procesului Bologna au fost luate în seamä de catre factorii educational! romani - punerea în aplicare a sistemului de crédite (ECTS - European Credit Transfert System), adoptarea sistemului de diplome cu scopul de a favoriza integrarea cetä^enilor europeni pe pia^a muncii, eliminarea obstacolelor privino mobilitatea studentjlor si cadrelor didactice ìntre universitari - alte objective înca nu s-au împlinit la justa lor valoare, cum ar fi: perfecciona rea unei culturi de evaluare a caliteli actului educational, dezvoltarea dimensiunii europene a invada ma ntu lui.

Dupä cum se stie.conform procesului Bologna, noua arhitecturä a învatamântului superior european este compusä pe trei cicluri: primul ciclu de pregätire generalä(i8o ECTS), cu o durata nórmala de trei ani; al doilea ciclu, de Master, care oferä accesul la o cariera profesionalä (60 ECTS pentru un an de studiu si 120 ECTS pentru doi ani de studiu), potrivit gradului de aprofundare dorit; al treilea ciclu de formare doctórala si de doctorat. Desi etapele de pregätire universitäre sunt dar stabilite în Declarajia de la Bologna,ur\e\e din acestea nu sunt respectate în ^ara noasträ, mai aies la facultadle de drept în privila duratei de studiu, dar si în con^inutul unor programe de înva-çamânt. Ca sä nu mai vorbim de faptul cä la nivel institutional este organizatsisedesfäsoarä unmvä^ämant paralel procesului Bologna, mai ales în alegerea unei profesii juridice (notar, avocat, magistrat). în acest caz, ar trebui ca titlul de doctor în drept, conceput ca forma de pregätire superioarä în cadmi procesului Bologna, sä ofere automat posibilitatea de a opta pentru o profesie jurídica, färä a mai trece prin alte examene paralele. O alta mare disfuncjie educa-çionala este aceea cä nu se recunosc de cätre diferite instituai juridice care organizeazä concursuri pentru intrarea în profesie, nótele ob^inute de catre un candidat în ciclul unu de pregätire Bologna (respectiv Facultatea de drept) sau în ciclul doi (masterat). Acest paralelism educational elimina calea opzionale a candidatului de a alege discipline la care el nu a mai fost cotat, inspira neîncredere în sistemul de evaluare a universitärer, duce la repetarea la nesfârsit a unor examene susflnute, se absolutizeazä însusirea teoriei juridice în detrimentul activitätilor practice. Or, dezvoltarea culturii juridice prin ofértele înva-çamântului universitär de drept din ^ara noasträ trebuie sä aibä câstig de cauzä în aceastä directie.

Vizibilitatea culturii juridice româneçti fafà de alte forme aie culturii nationale se concretizeazä în felul în care este perceput sistemul juridic románese în cinema, teatru, literaturä,opere de artä, serialele de televiziune. Percepibile acestor genuri culturale fa-ça de dreptul románese pot fi pozitive sau negative si pot avea impactul potrivit acestor stari asupra imaginii actului de justifie în opinia publica româneasca. Pe de o parte, producale culturale pot prezenta fantezii, închipuiri, imagina^, viziunide tot felul eu privire la sistemul juridic románese (judeeätor corupt, avocat care se vinde pe bani si utilizeazä tóate artificiile procedurii pentru a triumfa interésele particulare sau private, oameni ai legii miturçi), iar pe de alta parte, pot exista creaci culturale care se raporteazä la munca procesualä imensa a justrrJei în aflarea adevärului din anumite spe^e. Studiile de specialitate aratä cä exista diferite grade de percep^iea culturii juridice dintr-o tara si de cätre alte categorii sociale, în special în rândul elevilor si studen^ilor, realitate de care trebuie sä se tf nä seama si în ^ara noasträ.

Nu se poate vorbi despre o cultura jurídica româneasca adeväratä, daca aceastä nu träieste în cadul unei infrastructuri juridice moderne. De-a lungul existence! sale, omul s-a raportat la simboluri si a construit semne fizice pentru reprezentarea lor: scoala pentru a invada, biserica pentru a se ruga, postul de polrrje pentru a se apära, primaria pentru a conduce, sediul partidului pentru a se exprima politic etc. Pentru cetä^eanul roman, instala, prin construya sa fizicä, reprezintä un panteon al producerii adevärului în actul de justice, un simbol al dreptä^ii la care el apeleazä atunci când are nevoie. Dacä în comunism, prezenta cetä^eanului în instance genera anumitestäri emotionale de fricä, în noua societate democratica româneasca apelul la instante reprezintä un gest de demnitate în fa^a legii, de descoperire a dreptä^ii- Noua orientare arhitecturä lä în construya instan^elor românesti, imaginea lor monumentala reprezintä un semn de cultura jurídica superioarä, realitate care oferä un plus de încredere în buna funzionare a sistemului juridic románese. Mai mult, dotarea instituai ilor juridice românesti cu termica ci termologie informationalä performantä îl face pe ceta"Çeanul roman sä fie informat mai rapid în evoluta unui procès si reprezintä un semn de transparence institutional în manifestala de calitate a actului juridic.

Op^iunile de reforma jurídica româneasca eu sprijin extern ar trebui sä se concentreze prioritar pe cericele juridice ale Uniunii Europene, realitate determinata de calitatea României de stat membru al acesteia, odatä cu armonizarea legisla^iei românesti, t^nând cont de specif icul ^ärü noastre. Locul dreptului într-o societate pleacä de la distinga clasica a lui Lawrence Friedman între cultura jurídica interna si cea externa1. Prima considera cä locul juridicului trebuie sä se regäseascä într-o anumitä tara, în interac^iunea sa cu celelalte componente ale societari: politic, economic, social, militar, diplomatic. Cultura jurídica a unei "Cari, care înglobeaza nu numai practicile instan^elor, ci si realitä^ile sociale, permite de a t^ne sub control starea infracjionalä a unei societari. în acest sens, fiecare cultura jurídica, prin diferitele sale profesiuni, se afirma prin reprezentan^ii sai de succès. De pildä, judecätorul poate fi motorul veritabil al unui sistem juridic. A doua concepe locul juridicului în sfera rela^iilor internationale. Dar distinta fäcutä de Friedman între cele douä culturi juridice este prea statica, fapt care necesita regândirea ei, în sensul cä aceste douä stari de culturi ale unei ^äri trebuie sä fie cuprinse într-un sistem. Prin urmare, cultura jurídica interna fundamenteazä autoritatea justrçiei într-o t,arä data, deoarece se confirma asteptärile normative ale comunitari juridice respective si se respecta opinia unui popor fat,ä de adevär si dreptate.

Reforma culturi i juridice în ^ara noasträ trebuie sä tfnä cont de cericele juridice ale Uniunii Europene. Astfel, se poate vorbi despre crearea unei culturi juridice europene, declansatä odatä cu procesul intégrât al construet^ei europene prin care se stabilesc principii comune, dar cu respectarea culturilor juridice nationale. în acelasi timp, se poate vorbi si despre o cultura jurídica mondializatä, atâta timp cât este vorba despre experience instan^elor penale internationale care oferä imaginea unei culturi juridice unificate.

în concluzie, o reforma reala a culturii juridice în Romania se poate realiza în conditile în care se identifica un echilibru de valori si principii juridice pe plan intern si extern. în acest sens, transformable culturale de natura jurídica nazionale presupun modifican Strategice de gandiré jurídica, armonizarea sistemuluí de înva^ämant juridic románese cu cerinole procesului Bologna, vizibilitatea culturii juridice românesti fa^ä de alte forme ale culturii nazionale, construya unei infrastructure juridice moderne. Toate aceste schimbäri din cultura jurídica româneasca trebuie armonízate cu exígemele juridice ale Uniunii Europene.

Footnote

1 Encyclopaedia Universalis, volumul ?, (Editeur à Paris: France, 2008), 202.

2 Encyclopaedia Universalis, 205.

3 Jacob Safra (Chairman of the Board), The New Encyclopaedia Britannica, (15th Edition, volumul 3, London: Founded 1768), 784.

Footnote

1 Raymond Guìllien, Jean Vincent, Lexique des termes juridiques, 17e édition, (Edition Dalloz, 2009), 420

2 Loie Cadiet, Dictionnaire de la justice, (Presses Universitaires de France, 2004), 299.

3 Mokhtar Lakehal, Dictionnaire de science politique, 2e édition, (Paris : L'Harmattan, 2005), 120.

4 lain McLean, Alistair McMilan, The Concise Oxford Dictionary of Politics, (Third Edition: Oxford University Press, 2009), 409.

5 Gabriel Almond, Sydney Verba, The Civic Culture Revisited, (Boston: Little Brown, 1980), 35.

Footnote

1 David Alcaud, Laurent Bouvet, Jean-Gabriel Contamin, Xavier Crettiez, Stéphanie Morel, Muriel Rouyer, Dictionnaire de sciences politiques, (2e édition. Editions Dalloz, Paris, 2010), 72.

2 Jacques Comaille, Laurence Dumoulin; Cécile Robert, Juridieizarea politicului, traducere de Irinel Antoniu (lasi: Editura Institutul European, 2012), 19-20.

Footnote

1 LoicCadiet,D/ct/onr?a/re de la justice, 301.

2 Olivier Corten, Annemie Schaus, Le droit comme idéologie, (Bruxelles : Editions Klüver, 2004), 15.

Footnote

1 Olivier Corten, Annemie Schaus, Le droit comme idéologie, 16.

2 Olivier Corten, Annemie Schaus, Le droit comme idéologie, 7.

3 Michel Foucault, La vérité et les formes juridiques, Dits et écrits 1, 1954-1975, (Paris : Gallimard, 1994), 1411.

Footnote

1 Lawrence Friedman, Is there a Modem Legal Culture ?, Ratio Juris, 7, (1994), 117-131.

References

BIBLIOGRAFIE

ALCAUD, David; BOUVET, Laurent; CONTAMIN, Jean-Gabriel ; CRETTIEZ, Xavier; MOREL, Stéphanie; ROUYER, Muriel, Dictionnaire de sciences politiques, ze édition. Editions Dalloz, Paris, 2010.

ALMOND, Gabriel; VERBA, Sydney, The Civic Culture Revisited, Boston, Little Brown, 1980.

CADIET, Lo'ìC.Dictionnaire de la justice, Presses Universitaires de France, 2004.

COMAILLE, Jacques; DUMOULIN, Laurence; ROBERT, Cécile, Juridicizarea politicului, Editura Institutul European, lasi, 2012, traducere din limba francezaîn limba romàna de Irinel Antoniu.

CORTEN, Olivier; SCHAUS, Annemie, Le droit comme idéologie, Editions Klüver, Bruxelles, 2004.

Encyclopaedia Universalis, volumul 7, Editeur à Paris, France, 2008.

FOUCAULT, Michel, La vérité et les formes juridiques. Dits et écrits 1, 1954 - 1975» Paris, Gallimard, 1994.

FRIEDMAN, Lawrence, Is there a Modem Legal Culture ?, Ratio Juris, 7, 1994.

GUILLIEN, Raymond; VINCENT, Jean, Lexique des termes juridiques, 17e édition. Edition Dalloz, 2009.

LAKEHAL, Mokhtar, Dictionnaire de science politique, 2e édition, L'Harmattan, Paris, 2005.

McLEAN, lain; McMILAN, Alistair, The Concise Oxford Dictionary of Politics, Third Edition, Oxford University Press, 2009.

SAFRA, Jacob (Chairman of the Board), The New Encyclopaedia Britannica, 15th Edition, volumul 3, London, Founded 1768.