Content area
Full text
Abstract: O creaţie a doctrinei şi practicii judiciare , petiţia de ereditate este actualmente reglementată de codul civil, are o compoziţie mixtă şi se deosebeşte de alte acţiuni civile.
Cuvinte cheie: petiţia de ereditate, moştenitor, vocaţie succesorală, legatar, evicţiune.
1.Noţiune, delimitare şi caractere juridice
Codul civil de la 1864 nu reglementa terminologic principalul mijloc juridic de ocrotire al drepturilor succesorale şi anume : petiţia de ereditate , deşi aceasta era admisă atât de doctrină, cât şi de practica judecătorească.
In lumina dispoziţiilor vechiului Cod civil, petiţia de ereditate - petitio hereditatis - a fost definită de către literatura de specialitate1 ca reprezentând acţiunea reală, prin care reclamantul ( moştenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal) cere instanţei de judecată recunoaşterea titlului său de moştenitor şi restituirea bunurilor succesorale de către pârât, care se pretinde, de asemenea, succesor universal sau cu titlu universal al defunctului.
Insă Legea 287/2009 reglementează petiţia de ereditate în Cartea a IV-a " Despre moştenire şi liberalităţi " , Titlul IV " Transmisiunea şi partajul moştenirii ", Capitolul I " Transmisiunea moştenirii ", Secţiunea a 5-a " Petiţia de ereditate ", art 1130-1131.
Potrivit dispoziţiilor art.1130 n.c.civil, " Moştenitorul cu vocaţie universală sau cu titlu universal poate obţine oricând recunoaşterea calităţii sale de moştenitor contra oricărei persoane care, posedă toate sau o parte din bunurile din patrimoniul succesoral ".
întrucât are o compoziţie mixtă, petiţia de ereditate trebuie distinsă de alte acţiuni civile : acţiunea în revendicare, acţiunea personală prin care se cere plata unei datorii a pârâtului către succesiune sau acţiunea în partaj2.
Atât acţiunea în revendicare cât şi petiţia de ereditate urmăresc recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu. In cadrul petiţiei de ereditate se contestă calitatea de moştenitor a reclamantului , iar în cazul acţiunii în revendicare se contestă doar faptul că bunurile deţinute de pârât ar aparţine succesiunii - astfel,dacă pârâtul se apără în calitate de proprietar, acţiunea va fi în revendicare, posesorie sau negatorie, iar dacă pârâtul se apără în calitate de moştenitor, acţiunea va fi petiţie de ereditate3. Art. 1131 evidenţiază ca scop principal al petiţiei de ereditate recunoaşterea calităţii de moştenitor, ceea ce atrage şi restituirea bunurilor succesorale de către pârât.
Spre deosebire de petiţia de ereditate, în cazul acţiunii personale prin care...