Piata si statul în viziunea economiei constitutionale1

Abstract

This study addresses the general problem of the relationship between Market and State from Constitutional Political Economy perspective, a research program that has developed in recent decades within Public Choice Theory as a paradigmatic alternative to Welfare Economics of Keynesian extraction. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

This study addresses the general problem of the relationship between Market and State from Constitutional Political Economy perspective, a research program that has developed in recent decades within Public Choice Theory as a paradigmatic alternative to Welfare Economics of Keynesian extraction.

Keywords

market; state; gains-fromtrade; maximization; voluntary cooperation; Buchanan; Vanberg

Acest studiu abordeazä problema generala a raportului dintre PiaZä si Stat din perspectiva Economiei Politice ConstituZionale Constitutional Political Economics), un program de cercetare care s-a dezvoltat în ultímele decenii din Teoria Alegerü Publice Public Choice) precum o alternativa paradigmatica la Economia Bunästärü Welfare Economics) de extracZie keynesianä.

Din aceastä perspectiva, PiaZa si Statuì sunt cele douä tipuri principale de "arene" sociale în care oamenii pot obZine beneficii mutuale prin schimb si, respectiv, prin cooperare voluntara. ProprietäZüe acestor arene sunt definite de "constituai i le" lor, adicä de "regulile jocului" care defínese constrângerile în interiorul cärora oamenii pot sä-si satisfaeä interésele si aspiraZiüe lor. Astfel, asa cum argumenteazä Viktor J. Vanberg, unui dintre cei mai prestigiosi autori în acest domeniu, eforturile actúale de "îmbunatatire" (improvement) a pietei trebuie sä vizeze adoptarea si mentinerea unei "constitutü economice" (un ansamblu de reguli) care sä instituie "suveranitatea consumatorului", dupä cum încercarile de "îmbunatatire" a statului rezidä în impunerea unei constitutü politice întemeiate pe "suveranitatea cetäteanului"1.

De la Alegerea Publica la Economia Constitutionala

Problema raporturilor dintre piata si stat a constituit o preocupare centrala a economistilor politici înca de la Adam Smith si se aflä, de asemenea, în centrul dezbaterilor politice actúale asupra crizei economice, în general, si asupra crizelor fiscale severe pe care le ìnfrunta "statele sociale", ale "bunästärü", în special.

Dupä cum afirma Vanberg, soluta acestei problème fundamentale poate fi teoretic întrevazuta prin angajarea, mai întâi, a unei judecäp normative cuprinzätoare -care sä indice obiectivele pecare píetele si, respectiv, statele artrebui sä lerealizeze - si, apoi, a unei judecäp factuale, descriptive asupra realizärilor lor efective.

Desi judecätüe economistilor politici s-au mai schimbat de-a lungul timpului, mainstream-u\ gândirii economice a retinut douä principi! fundamentale, care constitua identitatea paradigmatica a acestei discipline. Acestea sunt: individualismul normativ, potrivit cäruia bunästarea indivizilor reprezintä standardul ultim dupä care trebuie/uc/ecaie deopotrivä piata si statuì; si individualismul metodologie, conform cäruia procésele economice si, deopotrivä, procésele politice se pot explica, în ultima instantä, în termenü actiunilor si interactiunilor füntelor umane individuale2.

Privite din acest unghi de vedere. Economia Politica Constitutionalä sau Economia Constitutionalä (de acum înainte, EC) si Economia Bunästärü (de acum înainte, EB) au viziuni fundamental diferite asupra rolului pe care píetele si, respectiv, statele îl îndeplinesc în coordonarea activitätüor umane datoritä judecätüor lor normative si descriptive diferite si, în special, datoritä versiunilor lor diferite asupra individualismului normativ si metodologie.

EC este "economia regulilor", un program de cercetare initiât în principal de James M. Buchanan3, valorificând si alte surse importante precum ideile lui Friedrich A. Hayek despre limitele cunoasterii si ratiunea regulilor4. Astäzi, EC se înscrie în abordarea teoretica mai larga numitä "neoinstitutionalism", având precursori în Scoala ordoliberalä de la Freiburg.

EC studiazä proprietätüe efective ale diverselor ansambluri de reguli si institutü sau, cum spunea Hayek, analizeazä modul în care "ordinea regulilor" (the order of rules) afecteazä "ordinea actiunilor" (ine order of actions), presupunând cä oamenii îsi pot îmbunatati aranjamentele sociale, economice si politice dacä adopta "reguli ale jocului" mai bune. Metafora jocului este utilizata aid în mod délibérât si insistent pentru a sublinia cä desfäsurarea "jocului" vietii sociale, ca orice alt joe, depinde în mod critic de regulile sale. EC chestioneazä în mod deschis cum pot fi îmbunatatite regulile si institutiile sociale pentru a deveni mutual benefice pentru toti membrii unei societäti.

Ca stiinfä teoretica, EC studiazä în mod sistematic relamía dintre ordinea regulilor si ordinea acÇiunilor asumând individualismul metodologie, adicä explica fenomenele economice si sociale ca fünd rezultatul acZiunilor si interacZiunilor fiinZelor umane individuale. Ca stiinfä aplicativä, ea asumä individualismul normativ, fünZele umane individuale fünd considerate judecätorü ultimi ai ceea ce este "bun" sau "dezirabil" în toate aranjamentele sociale si a cäror legitimitate ultima deriva din acordul lor voluntar. EC nu este însa o stünZä normativa, în sensul cä stabileste a priori cum trebuie sä fie aranjamentele sociale, ci formuleazä conjecturi teoretice si empirice refutabile asupra unor posibile îmbunataZiri aie acestor aranjamente, considerate ca atare de oamenii însisi.

în termeni filosofici mai generali, EC "pronuba imperative ipotetice sau recomandäri condizionale, opuse imperativelor categorice sau recomandärilor necondiZionale"1. Ca stünZä aplicativä, ea nu spune pur si simplu oamenilor ce trebuie sä faca, ci îi informeazä asupra resurselor legale si instituZionale pe care le pot utiliza pentru a rezolva, în beneficiul lor comun, problème economice si politice semnificative. Precum recomandärile pe care orice alta stünZä aplicativä le oferä (de exemplu, ingineria), recomandärile EC sunt recomandäri conjecturale.

Dupä cum a indicai Buchanan în repetate rânduri, prin schimbarea denumirii programului säu de cercetare din Alegerea Publica în EC a dorit sä se delimiteze de acele parçi aie literaturii prea tributare EB postbelice2. Dar sursa principale de inspirarle o constituie perspectiva teoretica generala si atitudinea reformista^ lui Adam Smith, reprezentantul cei mai de seamä al tradiZiei liberale clasice. într-adevar, între diferitele variante actúale ale neoinstituZionalismului, EC se apropie eel mai mult de ceea ce Adam Smith a numit "filosofia moralä". Ea conjuga perspectiven economica, socialä, politica, jurídica si filosofica, altädatä doar parçi ale filosofiei morale pe care procesul contemporan de specializare a fragmentat-o în domenü separate. EC este dezvoltatea actúala a ceea ce Smith numea "stiirrÇa legislaZiei", o analiza comparativa a diferitelor aranjamente legale si instituZionale în scopul de a sugera ÌmbunataZiri ale regulilor "jocului social". Dupä cum declara si Ronald H. Coase, la peste douä secóle de la publicarea Avupei napunilor, sarcina principale a economistilor politici, inclusiv a sa, este aceea de a completa lipsurile din "sistemul" lui Adam Smith3.

într-un timp al schimbärilor constituZionale majore în întreaga lume, impulsionate si de präbusirea regimurilor comuniste din urmä cu douä decenii, nu este deloc surprinzätor, arata si Ludwig Van den Hauwe, cä " focus-ul analizei alegerü publice s-a mutat de Ia alegerile politice ordinare la structura instituZional-constituZionalä în care se face politica"4.

Alti autori, precumjürgen G. Backhaus, defínese EC drept "analiza economica a legii constituZionale"5. într-adevar, examinarea constituZiilor istoric-existente este întotdeauna un exerciZiu teoretic interesant, care poate confirma caracterul fecund al întregii perspective a EC. Ronald G. Holcombe6, de exemplu, a analizat regulile constitutional si rolul lor constrângator asupra guvernului în cele "trei constitutü" ale Statelor Unite: The Articles of Confederation, The Constitution of the United States si The Confederate Constitution. Geoffrey Brennan si Jose Casas Pardo1 au examinât Constitutia spaniolä din 1978. lar Russell S. Sobel2 a analizat evoluta a douä "constitutü" internationale: The League of Nations Covenant si The United Nations Charter.

EC reprezintä un tip particular de analiza teoretica. Dacä teoria economica ortodoxa studiazä alegerile agentüor economici, interact! unile lor si rezultatele acestor interactiuni în interiorul unei structuri legal-institutional-constitutionale date (un Stat sau o Politié), EC examineazä proprietarie acestei structuri existente, precum si a unor structuri alternative, posibile, întrucât constrâng alegerile agentüor economici, dar si politici. Asadar, accentui cade aici asupra regulilor care defínese cadrul în care se desfäsoarä activitätüe agentüor sociali.

Este evident cä EC se aflä la un alt nivel de cercetare decât teoria economica ortodoxa deoarece examineazä alegerea însasi a contrângerilor, diferita de alegerile în interiorul constrângerilor date. Prin urmare, analiza comparativa a ansamblurilor de reguli sau constrângeri fundamentale ale pietei, dar si ale statului constituie domeniul de cercetare al EC.

EC asumä, cum spuneam, în mod explicit individualismul metodologie3, potrivit cäruia fenomenele sociale sunt rezultatul actiunilor s\ interactiunilor fiintelor umane individuale, care, separat sau împreuna, îsi urmäresc interésele asa cum le înteleg ei, pe baza întelegerii lor asupra lumü înconjuratoare4. Un astfel de rezultat "de compozitie" care nu poate fi explicat prin alegerile indivizilor ramane mereu o "provocare" pentru aceastä stüntä, nicidecum o "demonstratie" a existent^ vreunei "unitati organice", supraindividuale.

Literatura EC actúala datoreazä mult economistului suedez Knut Wickseil. în lucrarea sa clasica de teorie a finantelor publice5. Wickseil a analizat regulile dupä care iau deciziile oamenii politici, argumentând cä îmbunatatirea rezultatelor societate globale se poate realiza în primul rând prin îmbunatatirea acestor reguli, nu prin schimbarea (imbunätätirea) comportamene lui lor. Era însa necesar un standard foarte puternic de evaluare a rezultatelor obtinute în urma schimbärü regulilor, astfel încât Wickseil a propus principiul unanimitätü sau consensului drept criteriu ultim de evaluare a tuturor actiunilor ci deciziilor guvernamentale.

Aceastä idee a avut o influentä puternicä (si reeunoscutä) asupra întregii opere a lui Buchanan, care conceptuaüzeazä procesul politic ca un schimb de benefici!, în cadrul cäruia unanimitatea (sau consensul) este regula ultima cäreia trebuie sä se supunä orice actiune sau decizie politica.

Prin alegerea consensului ca étalon normativ ultim, EC continua în mod evident tradita filosofica contractual ista potrivit cäreia individui ocupa locul centrai în interiorul procesului politic. Evaluärile sale -în mod necesar subiective -, bazate pe interésele si aspiratile sale, constituie criteriul fundamental dupä care trebuie judecatä ef identa institutülor politice. Contractualismul valorificä acest criteriu, atribuind fiecärui individ un tratament constitutional egal.

Apoi, Buchanan a conceptual izat distincZia fundaméntala dintre acZiunile politice întreprinse în interiorul regulilor constitutional si acZiunile politice care vizeazä schimbarea acestor reguli. Ideea activitäZü politice ca un procès alcätuit din douä stadii, dezvoltatä pentru prima oarä în Calculul consensulul·, este recurentä în lucrärile lui Buchanan, operand ca un étalon al calitäZü instituZiilor si practicilor politice în societäZüe contemporane. Astfel, acZiunile din stadiul secund al procesului politic, postconstituponal, sunt "constrânse" de regulile adóptate în primul stadiu, constituponal, indiferent dacä acestea sunt întreprinse de cetäZenü individuali sau de guvernanZi, alesi sau numizi, legislatori sau birocraZi- Prin urmare, consensul asupra "regulilor jocului" este temeiul ultim de justificare în politica. "Spre deosebire de alzi economisti care au subliniat fie eficienfa, fie raponalitatea regulilor, Buchanan este preocupat exclusiv de faptul dacä oamenii consimt sau nu la ele" (s. m.)2.

De asemenea, în raport cu economia ortodoxa, Buchanan trateazä relamía dintre autonomie si eficienfä într-un mod total opus3. De regula, teoria economica afirma cä eficienZa poate fi definita ca o proprietate a stärilor si schimbärilor economice independent de procesul schimbului voluntar. PieZele competitive sunt eficiente, dar rezultatele obZinute în situaZüle descrise de "dilema prizonierului" nu sunt. Si, în logica proprie a standardelor relevante -în special "optimul paretian" -, rezultä cä oamenii aprobä starile si schimbärile economice si sociale eficiente. "Buchanan pune problema exact în modul opus. Ceea ce oamenii consimt este eficient. EficienZa rezultä din consens"4. Prin urmare, prin contrast cu "alocarea optima a resurselor" de tip paretian, o situaZie de "eficienZa wicksellianä" este caracterizatä prin faptul cä cetäZenü sunt satisfäcuZi dacä regulile si instituZüle societäZü lor sunt libere de "coerciZia improprie". Criteriul wicksellian al eficienZei sociale se bazeazä pe procésele subiective de evaluare, spre deosebire de "optimul paretian" al economiei neoclasice a bunästärü, care permite unui "observator extern" sä foloseascä utilitatea individuala ca o unitate de mäsura obiectivä a bunästärü sociale. EficienZa socialä este însa o noZiune prea complexa pentru a putea fi determinata cu ajutorul unor judecäZi cantitative asupra utilizärü resurselor într-o societate.

Criteriul lui Wicksell nu poate évalua totusi decât politici publice alternative hic et nunc. în Calcul, Buchanan si Tullock au extins aplicabilitatea criteriului consensului de la nivelul politicilor publice concrete, postconstituZionale, la nivelul constitutional eel mai înalt, arätand cä c/es/gn-ul constituZional rezidä în mod esenZial în a determina reguli stricte pentru fiecare activitate a statului. Din aceastä perspectiva, "cea mai bunä regula de decizie publica este aceea care minimizeazä costurile de interdependenZä"5. Astfel, individui mediu sau reprezentativ percepe costurile de interdependenZä socialä a unei activitäZi publice drept suma costurilor externe si a costurilor de luare a deciziei. Costurile externe apar pentru cä unii indivizi obtin beneficii în urma unor politici publice prin transferul costurilor asupra celorlalZi indivizi. Grupul (societatea) obliga individui sä contribuie (prin impozite) la o politica publica nedoritä de el (la acel preZ). Din punctul säu de vedere, al "calculului" säu, costurile externe sunt rezultatul unor deeizü gresite. Dacä nórmele legale, chiar constituZionale, ar cere însa acordul unui numär mai mare de indivizi pentru adoptarea unei politici, probabilitatea deciziilor gresite ar seädea în mod corespunzätor. Costurile de luare a deciziilor, la rândul lor, sunt investiZüle individuale (si, prin însumare, ale societatii) de timp si de energie alocate în procesul negocierilor si adjudecarilor diverselor politici publice.

Prin urmare, daca admitem ca unanimitatea este în principiu sta ndardu I ultim al democratiei constitutionale, "regula majoritatii trebuie considerata, în eel mai bun caz, ca unui dintre multele expethente practice cerute de costurile de asigurare a acordului larg asupra unor probleme politice fata de care interésele individuale si de grup se afla în divergenta"1.

Tot mai freevent astazi alegerea constitutionala (dar si postconstitutionala) facuta de indivizi rationali cu interese (potential) conflictuale este descrisa ca o "dilema a prizonierului". Asa cum sugereaza structura acestui cunoscut joc, daca urmarirea interesului privat se generalizeaza la scara întregii societati, rezultatul global poate fi daunator pentru toti. Prin urmare, câstigul individual nu se poate generaliza farà pierderi. Indivizii, urmarindu-si în mod rational interésele lor, contribuie, fiecare în parte, adesea neintentionat, dar sistematic, Ia obtinerea unor rezultate indezirabile pentru toti (sau, în orice caz, mai putin dezirabile decât acelea care ar putea fi obtinute prin cooperarea dintre ei). De aceea, din aceasta perspectiva. Constituya este coneeputa ca fiind în mod esentai un contract menit sa asigure (mai multe) câstiguri si, respectiv, (mai putine) pierderi din cooperarea sodala.

Doua paradigme: câstiguri-din-schimb vs. maximizare

EC este stiinta "câstigurilor-din-schimb" (gains-from-trade), studiul cailor si mijloacelor prin care oamenii pot obtine beneficii mutuale din cooperarea voluntara - în sfera economica si, deopotriva, în sfera politica. "Argumentul meu", afirma Buchanan, este acela ca "economia, ca stiinta sodala, studiaza sau ar trebui sa studieze comerÇul, schimbul si numeroasele si variatele forme institutional care implementeaza si faciliteaza schimbul, incluzând contraetele moderne în toata complexitatea lor, precum si ìntregul domeniu al acordului colectiv asupra regulilor constitutionale ale societatii politice"2. Mai precis, EC studiaza modalitatiie în care oamenii pot obtine câstiguri mutuale prin angajarea lor comuna fata de reguli (voluntary joint commitment to rules)3. Daca economia ortodoxa anaiizeaza de obicei câstigurile mutuale din schimburile comerciale, EC extinde ideea câstigurilor mutuale la angajamentul comun fata de reguli, adica acceptarea comuna a unor constrângeri (reguli) adeevate asupra propriilor lor alegeri, private si publice. Mai mult, în timp ce economia ortodoxa studiaza în mod uzual alegerile indivizilor în interiorul constrângerilor date, EC examineaza alegerile între constrângeri posibi Ve4. Astfel, urmând procedurile democratice, oamenii pot alege (decide) sa schimbe únele reguli existente si sa adopte aitele, care promit sa imbunatateasca convietuirea lor sociala.

Din perspectiva EC, aranjamentele (regulile si institutiile) dintr-o societate sunt socialmente benefice daca sunt mutual benefice pentru toti membrii societatiiCaci, consecvent individualismului normativ, "mai bínele" în chestiuni sociale este évaluât ca atare în cele din urma de catre membrii individuali ai societatii, exprimat prin acordul lor voluntar. Asa cum în miriadele de schimburi care au loc în continuu pe piata câstigurile reciproce sunt relevate de nimic altceva decât de acordul voluntar al participantilor, tot astfel în toate celelalte forme de cooperare sodala si politica beneficiile mutuale sunt atestate de acordul voluntar al parçilor implicate.

Prin acest accent al sau asupra acordului voluntar ca standard ultim de judecata a "bunatatii" goodness) tuturor aranjamentelor sociale, EC este numita în mod frecvent si contractuala\ Spre deosebire însa de teoria economica ortodoxa, care se limiteaza la analiza contractelor comerciale, EC studiaza contraetele sociale sau constituponale, adica acordurile voluntare ale membrilor unei societati asupra regulilor si institutiilor sociale.

Beneficiile mutuale potenziale obtinute prin angajarea voluntara fata de reguli nu exclud existera câstigurilor unilaterale ale unor membri ai societatii în dauna celorlalti, precum o atesta literatura actúala dedicata "rentelor birocratice" substanziale obtinute din fondurile publice. Ideea fundaméntala pe care o argumenteaza EC este însa aceea ca "încercarile de a obtine câstiguri unilaterale pe socoteala celorlalti pot produce rezultate care sunt inferioare pentru tóate parlile implicate, prin comparatie cu acelea care ar putea fi obtinute daca ei s-ar angaja fata de reguli care exclud astfel de strategii «exploatative»" (s.m.)2. în conditiile omniprezentei oportunitatilor de câstig al unora în dauna celorlalti, argumentul central al EC este acela potrivit caruia cooperarea mutual benefica ofera câstiguri mai mari si mai durabile, astfel încât exista puternice "ratiuni prudenziale" ca oamenii sa încerce sa-si îmbunatateasca propriile lor interactiuni sociale prin angajarea lor comuna fata de acele reguli care încurajeaza cooperarea voluntara si, respectiv, descurajeaza adoptarea strategiilor exploatative.

În societatiie actuale, "contractul social" are doua forme, care releva doua tipuri posibile de câstiguri mutuale: "câstiguri din schimburi complexe" si "câstiguri din angajamente constitutionale" gains from constitutional commitments)3. Primele se refera la gestionarea colectiva a contribupilor individuale în scopul producerii unor bunuri publice, de care beneficiaza toti membrii unei comunitati restrânse (locale) sau chiar ai unei societati întregi, dar care, precum se stie, din ratiuni intrinseci, care tin de natura lor de a fi neexclusive si nerivale în consum, sunt subproduse sau nu sunt produse deloc de piata libera, privata. Cele din urma vizeaza actiunea colectiva de elaborare si impunere a "regulilor jocului" fata de care se supun apoi membrii unei societati- Prin angajamentul lor comun fata de reguli adeevate, adóptate de ei însisi, membrii unei societati pot obtine beneficii mutuale superioare acelora care ar putea fi obtinute în conditiile inexistentei acestei (auto)contrângeri. "Denumirea de «contraete constitutionale», spre deosebire de «contraetele sociale», este utilizata pentru a desemna în mod specific astfel de angajamente constitutionale comune"4.

Cât priveste beneficiile mutuale obtinute din contraetele constitutionale ca angajamente comune fata de reguli, EC poate face doua tipuri de conjecturi: despre schimbarile în reguli; si despre regulile de alegere a regulilor prezumate a fi mutuai, iar nu unilateral, benefice, servind interésele unora în dauna celorlalti5- Analizând proprietatiie efective ale unor ansambluri alternative de reguli, EC poate identifica posibiie Ímbunatatiri ale regulilor existente, aflate în vigoare, pe care Ie antieipeaza ca fiind conforme intereselor constitutionale ale tuturor. De asemenea, EC poate releva "credintele false" pe care le au unii membri ai societatii despre proprietatiie efective ale unor reguli, desi numai acestia hotarascîn ultima instala ce reguli prefera, din setul de reguli alternative, date fiind proprietatiie lor.

Perspectiva EC asupra economiei ca fund, în mod paradigmatic, stiinta "câstigurilor-din-schimb" este îndreptata în mod explicit împotriva "paradigmei maximizarii", stiintei "aloearii resurselor rare íntre utilizan alternative" -definitiastandard oferita de Lionel Robbins1 si, apoi, larg acceptata de întreaga gandire economica occidentala. în duda îndelungatei sale dominati, ideea ca economia politica studiaza maximizarea utilitatii în alocarea resurselor rare induce, dupa Buchanan2, o "confuzie metodologica" grava, foarte înselatoare atunci când si daca este extinsa de la nivelul actiunilor umane individuale la nivelul economiilor sau chiar al societatiior întregi. Caci exista, dupa Buchanan, o contradictie fundamentala între individualismul metodologie, specific dintotdeauna abordarii economice, inclusiv a fenomenelor sociale si politice, si colectivismul metodologie implicit al EB, utilizai ca standard de evaluare a economiei si, deopotriva, "ghid" al guvernantilor în coreetarea "esecurilor pietei" în scopul maximizarii bunastarii generale. Perspectiva económico-individualista care explica operarea pietelor în termenii interactiunilor indivizilor maximizatori ratinali de utilitate este înlocuita astfel de EB cu o perspectiva colectivista, care priveste "societatea" ca un supraindivid înzestrat cu o "functie de utilitate" proprie, având si evaluari proprii asupra unor politici publice alternative.

Aceasta este o extrapolare ilícita a ideii de alegere raponala de Ia nivelul actiunilor umane individuale Ia nivelul "rationalitatii sociale". "Transferând conceptul sau familiar al rationalitatii ca alegere maximizatoare de Ia nivelul actiunii individuale Ia nivelul actiunii colective-politice, economistul bunastarii, asa cum aeuza Buchanan, trateaza societatea ca si cum ar fi o entitate care alege, ca un individ, cu propria sa scara de valori, abandonând astfel individualismul paradigmei economice clasice"3.

În consecinta, dupa cum observa Vanberg, EB, care asuma în general paradigma maximizarii, si EC, care dezvolta paradigma alternativa a câstigurilor-din-schimb, propun perspective teoretice categoric diferite asupra ceea ce poate economia, ca stiinta, sa ofere politicii publice, precum si asupra ceea ce poate politica, în genere, sa faca pentru a realiza imbunatatiri socio-economice semnificative, aprecíate ca atare de membrii societatii.

EB sustine ca aceste imbunatatiri pot fi realízate - si observate - direct, de aceea sugereaza guvernelor diverse interventi nemijlocite în procesul economie. Prin contrast, EC considera imbunatatiriie în mod indirect, contestând ca vreun "observator extern" ar putea determina într-un sens obiectiv rezultatele globale. Postulând individualismul normativ, aceasta argumenteaza ca asupra rezultatelor care emerg din procesul economic complex se pot face doar "conjecturi intersubiectiv testabile" cu privire la posibiiitatiie pe care le au indivizii de a obtine câstiguri mutuale din schimb, aprecíate ca atare de participant!. "De aceea, economia constitutionala vede rolul principal pecare politica economica îl poate juca nu în încercarea deaîmbunatati rezultatele prin interventi directe, ci în încercarea de a îmbunatati natura proceselor din care provin rezultatele, iar «îmbunatatirea» înseamna sa permita mai bine indivizilor implicati sa-si atinga scopurile, separat si colectiv"4.

Dupa cum arata Vanberg, aceasta perspectiva orientata spre reguli specifica EC se aseamana mult cu ceea ce "ordoliberalii" germani ai Scolii de la Freiburg au numit o Ordnungspolitik, care nu intervine direct în procesul economie, concentrándose în schimb asupra imbunatatirii cadrului de reguli si institutii în care se desfasoara activitatiie agenti economici.

Si exista eel putin doua doua unii de argumentare puternice împotriva intervenni nelimitate, discretionare, orientate spre rezultate a guvernelor si, respectiv, în favoarea politicii orientate spre reguli, de tip Ordnungspolitik. Prima este teoria lui Hayek cu privire la "limitele cunoasterii", iar a doua este teoria Alegerii Publice a "cautarii rentei" rent-seeking). Dupa Hayek, ambitia de a produce "rezultate bune" prin interventia guvernamentala directa este "rationalism constructivist", "vanitate fatala", inspirate de "pretentia de cunoastere" a decidentilor politici -si aconsilierilor lor-ca pot anticipa si evalua efectele totale asupra bunastarii unei societati a unor politici si decizii specifice. Date fiind însa interdependentele complexe si, în principiu, imprevizibile din interiorul proceselor economice si sociale, aceasta pretentie este nefondata si chiar periculoasa; de aceea, Hayek a recomandat, si el, strategia indirecta de "a construí un cadru legal adecvat"1. "Aceasta strategie indirecta de a contrui o «societate mai buna» nu prin interventii discretionare, ci prin schimbarea regulilor dupa care sistemul opereaza ..., înseamna a asigura conditi generale care sa abiliteze mai bine indivizii implicati sa-si urmareasca propriile lor scopuri, individual si colectiv, în termenii propriilor lor evaluari asupra lucrurilor si utilizând propria lor cunoastere specifica a circumstantelor relevante"2.

Desigur, dupa cum remarca Vanberg, o Ordnungspolitik care îsi propune "construirea unui cadru legal adecvat" înfrunta si ea în mod inevitabil "problema cunoasterii", dar exista o diferenta categorica între o politica bazata pe pretentia cunoasterii în avans a efectelor totale asupra bunastarii unei societati a unor interventii specifice si o politica bazata pe pretentia cunoasterii proprietatiior functionale generale ale unor reguli si institutii. Cunoasterea de al doilea tip poate fi dobândita si imbunatatita în mod sistematic printr-un proces cumulativ neîntrerupt de învatare bazata pe experienta.

A doua unie de argumentare împotriva politicii discretionar-interventioniste orientate spre rezultate este aceea care pune în lumina proliferarea activitatiior de tip "cautare-a-rentei" birocratice, guvernamentale, prin contrast cu politica orientata si limitata la (re)formularea si adeevarea continua a cadrului de reguli si institutii în care se desfasoara activitatiie economice si sociale ale indivizilor.

Orientata spre reguli, EC are o viziune diferita asupra pietelor decât aceea a EB. Pornind de la standardul maximizarii rezultatelor, EB constata ca realitatea se mdeparteaza de acest ideal si recomanda, în consecinta, interventia statului pentru a corecta ceea ce numeste "esecurile pietei" de a produce bunastarea generala.

Dupa Hayek, piata si rolul sau de coordonare a activitatiior participantilor pot fi Ìntelese ca un joc al schimburilor - "jocul catalaxiei"3. Metafora jocului releva doua atribute esentiale ale procesului competitiv al pietei: în primul rând, el se desfasoara, ca tóate jocurile, potrivit unor reguli; si în al doilea rând, precum în toate jocurile autentice, rezultatele finale ramân în mare masura impredictibile, data fiind multitudinea participanplor si inventivitatea lor inepuizabila, bineìnfeles, în interiorul contrângerilor definite de regulile sale generale.

Dupa cum arata Vanberg, aserCiunea esentiala a EC actúale, ca si a Scolii ordoliberale de la Freiburg, de altfel, este aceea ca sarcina principale a statului rezida în îmbunatatirea pietei prin definirea si impunerea unui cadru legai si institutional "adecvat". Dupa ordoliberalii de la Freiburg, functionarea buna a pietei nu se autoproduce, ci necesita eforturi politice deliberate pentru a crea si a mentine o "constitutie economica" favorabila.

Potrivit orientarli procesuale a EC, Ìmbunatatirea pietei nu trebuie evaluata în termenii rezultatelor sale per se, ci în termenii atributelor tipice ale procesului care se desfasoara în cadrele legal-institutionale existente (si posibile, alternative) întrucât permit indivizilor sa obtina câstiguri mutuale din schimburile voluntare. în cele din urma, "suveranitatea consumatorului" este, înca din traduca liberala clasica, criteriul ultim de evaluare a performantelor pietei. Ordoliberalii $colii de Ia Freiburg propuneau termenul de Leistungswettbewerb (competitie orientata spre eficienta) pentru a argumenta, la rândul lor, ca "regulile jocului pietei" trebuie definite si impuse astfel încât sa satisface interesele consumatorilor. Ideea de "suveranitate a consumatorului" nu este însa niciodata întrutotul descriptiva pentru píetele realexistente, ci "denota un standard ideal dupa care cadrele instítutional-legale ale pietelor existente pot fi judecate"1. Pentru indivizii implicati în nexus-ul economic deopotriva în calitate de consumatori, dar si de producatori (întreprinzatori, angajati etc.) este preferabiia însa o "constitutie economica" care subordoneaza interesele producatorilor intereselor consumatorilor.

Daca stiinta politica defineste în mod generic demócrata ca o forma de guvernare în care deciziile sunt adóptate potrivit regulii majoritatii, EC concepe statele democratice, în termenii generali ai lui John Rawls, ca "întreprinderi cooperative de avantaj mutuai" (cooperative ventures for mutual advantage)2, ansambluri coerente de reguli s\ institutii care promoveaza interesele membrilor lor. Si aça cum întreprinderile cooperative private, voluntare sunt evaluate dupa capacitatea lor de a satisface interesele membrilor lor, tot astfel statele democratice, regulile si institutiile proprii pot fi evaluate dupa capacitatea lor de a oferi beneficii mutuale cetatenilor, protejându-i deopotriva de exploatarea reciproca, prin intermediul procesul ui politic (al democratiei majoritare), precum si de expoatarea nemijlocita a reprezentantilor politici însisi. Astfel, standardul ultim al legitimitatii statului democratic estesuveranitatea cetafeanului, prin analogie cu suveranitatea consumatorului3: cetatenii, cu interesele lor, individuale si colective, sunt "ultimii suverani" ai procesului politic ci guvernamental.

În sfârsit, pentru a conchide asupra expuneri, EC nu susine în niciun fely'udecata de fapt, evident falsa, potrivit careia statele actúale (sau istorice) ar fi întreprinderi voluntare în avantajul tuturor, ci susine judecata de vahare conform careia standardul cooperarli voluntare în avantaj mutual este criteriul ultim dupa care trebuie evaluate statele democratice. Caci exista, din perspectiva EC, un "ocean nemarginit" de beneficii mutuale potentiale pe care cetatenii unei societati democratice, prin cooperarea lor voluntara la diferite niveluri de organizare si interactiune politica - locala, nationale si chiar globala -, le pot descopen si captura. Acest interval, în cele din urma ireductibil, între potentia si actus ramane mereu de parcurs în fiecare societate.

Footnote

1 Acknowledgment: Aceastä lucrare a fost finanZatä din contractul POSDRU/89/1.5/S/62259, proiect strategie "$tiinZe socio-umane si politice aplicative. Program de pregätire postdoctoral si burse postdoctorale de cercetare în domeniul stiintelor socio-umane si politice", cofinanZat din Fondul Social European, prin Programul OperaZional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Acest articol a fost prezentat în cadrul Sesiunii de comunicar! stiintifice "Teorii si ideologii politice", organizatä de Facultatea de StHnZe Politice, Universitatea Crestina "Dimitrie Cantemir" si Institutul de $tiinZe Politice si Rela^ii Internazionale al Academiei Romane, 8 aprine 2011, Bucuresti.

Footnote

1 Viktor J. Vanberg, "Market and state: the perspective of constitutional political economy". Journal of Institutional Economics, Volume 1, Issue 01 (Cambridge: Cambridge University Press, 2005): 23-49.

2 Vanberg, "Market and state...", 24.

3 Geoffrey Brennan, James M. Buchanan, The Reason of Rules: Constitutional Political Economy (Cambridge: Cambridge University Press, 1985); James M. Buchanan, "The Domain of Constitutional Economics", Constitutional Political Economy, Volume 1, Number 1, December, Netherlands, Springer (1990): 1-18.

4 Friedrich A. Hayek, The Constitution of Liberty (London: Routledge & Kegan Paul, 1960).

Footnote

1 Vanberg, "Market and state...", 26.

2 James M. Buchanan, Choice, Contract, and Constitutions, The Collected Works of James M. Buchanan, vol. 16 (Indianapolis: Liberty Fund, 2001).

3 Ronald H. Coase, "The Institutional Structure of Production", Nobel Lectures, Economics 19911995, Editor Torsten Persson (Singapore: World Scientific Publishing Co., 1997).

4 Ludwig Van den Hauwe, "Public Choice, Constitutional Political Economy and Law and Economics", în Bouckaert, Boudewijn, De Geest, Gerrit (eds.), Encyclopedia of Law and Economics, Volume I, The History and Methodology of Law and Economics (Cheltenham: Edward Elgar, 2000), 606.

5 Jürgen G. Backhaus, An Economic Analysis of Constitutional Law (Maastricht: University of Limburg, 1995).

6 Randall G. Holcombe, "Constitutions as Constraints: A Case Study of Three American Constitutions", Constitutional Political Economy, Vol. 2, No. 3 Fall (1991): 303-328.

Footnote

1 Geoffrey Brennan, Jose Casas Pardo, "A Reading of the Spanish Constitution (1978)", Constitutional Political Economy, vol. 2, No. 1 (1991): 53-79.

2 Russell S. Sobel, "The League of Nations Covenant and the United Nations Charter: An Analysis of Two International Constitutions", Constitutional Political Economy, Vol. 5, No. 2, Spring/Summer (1994): 173-192.

3 Buchanan, "The Domain...", 13.

4 Viktor J. Vanberg, Rules and Choice in Economics (London and New York: Routledge, 1994), 1.

5 Knut Wickseil, Finanztheoretische Untersuchungen (Jena: Gustav Fisher, 1896), în R. A. Musgrave, A. T. Peacock (eds.), Classics in the Theory of Public Finance (New York: St. Martin's Press, 1958), 72-118.

Footnote

1 James M. Buchanan, Gordon Tullock, The Calculus of Consent: Logical Foundations of Constitutional Democracy, with a Foreword by Robert D. Tollison, în The Collected Works of James M. Buchanan, vol. 3 (Indianapolis: Liberty Fund, 1999).

2 Van den Hauwe, "Public Choice...", 612.

3 Jules L. Coleman, "Constitutional Contractarianism", Constitutional Political Economy, Vol. 1, No. 2 (1990): 141.

4 Van den Hauwe, "Public Choice...", 612.

5 Van den Hauwe, "Public Choice...", 612.

Footnote

1 Buchanan, Tullock, The Calculus..., 75.

2 James M. Buchanan, The Economics and Ethics of Constitutional Order (Ann Arbor: The University of Michigan Press, 1991), 31.

3 Buchanan, The Economics..., 81.

4 Buchanan, The Economics..., 4.

Footnote

1 Buchanan, The Economics..., 121.

2 Vanberg, "Market and state...", 28.

3 Vanberg, "Market and state...", 29.

4 Vanberg, "Market and state...", 29.

5 Vanberg, "Market and state...", 30.

Footnote

1 Lionel Robbins, An Essay on the Nature and Significance of Economic Science (London: Macmillan, 1932), 15.

2 James M. Buchanan, What Should Economists Do? (Indianapolis: Liberty Press, 1979), 150.

3 Vanberg, "Market and state...", 33.

4 Vanberg, "Market and state...", 36.

Footnote

1 Friedrich A. Hayek, Individualism and Economic Order (Chicago: The University of Chicago Press, 1948), 22.

2 Vanberg, "Market and state...", 37.

3 Friedrich A. Hayek, Law, Legislation and Liberty, Vol. Il, The Mirage of Social Justice (Chicago: The University of Chicago Press, 1976), 115.

Footnote

1 Vanberg, "Market and state...", 39.

2 John Rawls, A Theory of Justice (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1971), 84.

3 Vanberg, "Market and state...", 42.

References

BIBLIOGRAFIE

BRENNAN, Geoffrey, BUCHANAN, James M., The Reason of Rules: Constitutional Political Economy (Cambridge: Cambridge University Press, 1985);

BUCHANAN, James M., What Should Economists Do? (Indianapolis: Liberty Press, 1979);

BUCHANAN, James M., "The Domain of Constitutional Economics", Constitutional Political Economy, Volume 1, Number 1, December, Netherlands, Springer (1990);

BUCHANAN, James M., The Economics and Ethics of Constitutional Order (Ann Arbor: The University of Michigan Press, 1991);

BUCHANAN, James M., TULLOCK, Gordon, The Calculus of Consent: Logical Foundations of Constitutional Democracy (1962), with a Foreword by Robert D. Tollison, în The Collected Works of James M. Buchanan, vol. 3 (Indianapolis: Liberty Fund, 1999);

References

HAYEK, Friedrich A., Individualism and Economic Order (Chicago: The University of Chicago Press, 1948);

HAYEK, Friedrich A., The Constitution of Liberty (London: Routledge & Kegan Paul, 1960);

HAYEK, Friedrich A., Law, Legislation and Liberty, Vol. II, The Mirage of Social Justice (Chicago: The University of Chicago Press, 1976);

RAWLS, John, A Theory of Justice (Cambridge, MA: Harvard University Press, 1971);

ROBBINS, Lionel, An Essay on the Nature and Significance of Economic Science (London: Macmillan, 1932);

VANBERG, Viktor J., "Market and state: the perspective of constitutional political economy". Journal of Institutional Economics, Volume 1, Issue 01 (Cambridge: Cambridge University Press, 2005);

VAN DEN HAUWE, Ludwig, "Public Choice, Constitutional Political Economy and Law and Economics", în Bouckaert, Boudewijn, De Geest, Gerrit (eds.), Encyclopedia of Law and Economics, Volume I, The History and Methodology of Law and Economics (Cheltenham: Edward Elgar, 2000).