Pozitia actorilor politici internationali fata de primavara de la Praga

Abstract

The intervention of the USSR, Poland, Bulgaria, the German Democratic Republic and Hungary in Czechoslovakia on the night of 20 to 21 August 1968 produced a huge shock in the international community, but also a deepening of cleavage of relationships between the countries from the socialist camp. This study is an analysis of "hot" reactions of key actors on the world political stage. The main source of information was the Agerpres Archive: unpublished documents (news, letters, analysis, translations of editorials in Western media) and the external news flow.

Headnote

Abstract

The intervention of the USSR, Poland, Bulgaria, the German Democratic Republic and Hungary in Czechoslovakia on the night of 20 to 21 August 1968 produced a huge shock in the international community, but also a deepening of cleavage of relationships between the countries from the socialist camp. This study is an analysis of "hot" reactions of key actors on the world political stage. The main source of information was the Agerpres Archive: unpublished documents (news, letters, analysis, translations of editorials in Western media) and the external news flow.

Keywords

Prague Spring; USSR; communism; Warsaw Pact; Czechoslovakia; invasion

Introducere

Primävara de la Praga reprezintä un moment de cotiturâ în istoria universal si un punct nodal pentru relatiile dintre tari le Tratatului de la Varsovia. Anul 1968 este, în acest sens, vârful de lance al rupturii, chiar dacä nu definitive, de URSS a unora dintre tari le satélite ale vecinului de la Räsärit, cu precädere în ceea ce priveste viziunea comuna de înfâptuire a socialismului. Ampia demonstratie de forte din Praga si din întreaga Cehoslovacie a constituit o buna ocazie pentru producerea faliei ce avea sä anunte disparitia de mai târziu a regimurilor democratiilor populare si a URSS. "Cele zece zile ale crizei din august 1968"' au contribuit la înlâturarea oricärei sperante de a da comunismului o fatä umanä, asa dupä cum îsi propuneau, cel putin la nivel declarativ, liderii cehoslovaci. Invazia în Cehoslovacia a reprezentat o încâlcare a normelor de drept international, o interventie brutalâ în política internä a unui stat suveran si a générât, în dorinta sovieticilor de a justifica actiunea, un nou concept: acela al suveranitätii limítate.

Prin esecul reformelor începute în ianuarie de cätre echipa Dubcek, esec datorat interventiei frätesti a celor cinci täri semnatare ale Tratatului de la Varsovia, Cehoslovacia va continua sä rämänä sub protectorat sovietic, prelungind astfel, eu douâ decenii, hegemonía Moscovei în aceastä zonâ. Invazia în RS Cehoslovacâ a adâncit falia existentâ între Est si Vest, dar si în interiorul lagärului socialist, unde lugoslavia si România nu numai cä nu s-au raliat pozitiei liderului de la Kremlin, dar au si condamnai interventia.

Invazia Uniunii Sovietice si a acolitilor säi - Polonia, Ungaria, Bulgaria si RD Germanä - în Cehoslovacia a arâtat atât imperfectiunile si limítele democratiei socialiste, cât si lipsa de interes a Occidentului fatä de aceastâ parte a Europei. Vestul a considérât cä e îndeajuns sä condamne verbal sau cel mult la nivel diplomatic interventia militará. Pätrunderea celor peste 600.000 de militari2 ai trupelor tärilor membre ale Organizatiei Tratatului de la Varsovia în RS Cehoslovacâ a reusit sä divizeze si lumea comunistâ între adepti si contestatari ai actiunii în fortâ. La 26 august 1968, ora 9.00, doar o micä parte din partidele comuniste, socialiste si muncitoresti din lume (Partidul Comunist din Siria, Partidul Comunist din Cuba, Partidul Comunist din SUA, Partidul Comunist din RFG, partidele comuniste arabe etc.) si-a exprimât atasamentul fatä de prezenta trupelor celor cinci täri pe teritoriul cehoslovac. în schimb, majoritatea s-a pronuntat ímpotriva interventiei, reporterii Agerpres împârtind partidele în "partide care condamnä si cer retragerea trupelor sträine", "partide care dezaprobä prezenta trupelor sträine" si "partide care condamnä prezenta trupelor sträine".3 Se constaté faptul cä principalele partide comuniste din lume (PC Chinez, UCI, PCR, PC Italian, PC Francez, Partidul Muncii din Albania si áltele) s-au manifestât ferm ímpotriva încâlcârii de cätre URSS a normelor de drept international si ale prevederilor Tratatului de la Varsovia. Ulterior, numärul contestatarilor a crescut, o parte a celor dintre cei care aprobau în primä fazä actiunea militará s-a aläturat grupului de partide care vedeau greseala strategicä a URSS. într-o stire a United Press International (UPI), preluatä de Agerpres, se aratä cä liderul cubanez, Fidel Castro, a revenit asupra deciziei initiale, considerând cä nu era necesarä recurgerea la fortä si la mäsuri "atât de drastice, atât de teribile, care încalcâ dreptul international si suveranitatea".4

Primele luàri de pozitie

Primele reactii înregistrate în Ziua Z a invaziei - 21 august 1968 - au venit din îndepârtata Australie, Partidul Comunist Australian protestând cu energie ímpotriva agresiunii militare, cerând retragerea imediatä a trupelor de ocupatie si amenintând cä va face presiuni asupra ambasadei sovietice de la Canberra.5 Pe fluxul Agerpres urmeazä imédiat reactia comunistilor austrieci, în care se aräta cä PC din Austria desi "se simte légat de Uniunea Soviética, de PCUS si de celelalte täri socialiste si partidele lor comuniste, Biroul Politic al CC al PC din Austria dezavueazä interventia militará"6. Si PCMB se raliazä pozitiei de condamnare a interventiei militare. Englezii au tinut sä evidentieze falia între partidele comuniste europene si faptul cä au existât si comunisti care nu au actionat în directia stabilitä de Moscova. "Partidul Comunist din Marea Britanie deplânge intrarea trupelor anumitor täri ale Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia (...) Oricare ar fi divergentele se vederi între tärile socialiste (...) noi consideräm cä interventia militará este total nejustificatä"7.

O reactie imediata a venit si la Secretarul General al ONU, U. Thant, care a déclarât ca patrunderea armatelor straine pe teritoriul unui stat independent contravine principiilor de drept international si Chartei Natiunilor Unite.8

Reactia lumii occidentale

Ta ri le democratice s-au rezumat la a critica invazia, ele nefiind ín pozitia de a provoca fortele militare sovietice din Europa Centrala, ín mijlocul Razboiului Rece, întrucât nici ele nu actionasera ín conformitate cu nórmele internationale de drept, ca si in cazul Vietnamului, senatorul american Mike Mansfield remarcând faptul ca exista o similitudine între "arguméntele invócate de URSS ín Cehoslovacia si cele invócate de SUA în Vietnam"9. Statele Unite au íncuviintat tacit prezenta militará în Cehoslovacia, documéntele studiate conducându-ne spre ideea unui gentlemen's agreement între cele doua superputeri, parca prefigurând perioada de destindere din anii 1969-1979. Americanii fusesera anuntati despre invazie eu câteva ore înainte ca aceasta sa se întâmple, spre deosebire de unii aliati din cadrul Pactului de la Varsovia. Ambasadorul Anatoli Dobrînin primeste misiunea de a comunica decizia conducerii PCUS câtre presedintele Lyndon Johnson în intervalul exprès 18.00-20.00.10 Adica în chiar momentul în care se desfasurau operatiunile militare. Experimentatul Brejnev intuise ca reactia americanâ va fi una conforma cu întelegerile de la Yalta, unde se trasasera zonele de influenta. "Spre marea mea surprindere - rememoreaza fostul ambasador sovietic la Washington - presedintele (Lyndon Johnson - n. A.T.) nu a reactionat deloc. Mi-a multumit pentru informare si a déclarai ca va discuta probabil mesajul eu Rusk (ministrul de Externe) si eu altii dimineata urmatoare si ne va da un raspuns, dacá va fi nevoie. Dupa care a trecut la un alt subiect în care el parea mult mai interesat".* 11

Condamnarea ulterioara a interventiei sovietice s-a facut pentru satisfacerea electoratului si pentru a contracara ascensiunea fortelor de dreapta americane, reprezentate de Richard Nixon, cel care avea sa si câstige presedintia SUA. Pentru americani o reactie în forta ar fi însemnat recunoasterea de facto a justetii motivelor interventiei celor cinci târi, în sensul în care sovieticii ar fi aratat ca într-adevar exista pericolul restauratiei elementelor impérialiste în Cehoslovacia si ca în spatele reformelor de la Praga si Bratislava se aflau occidentalii. De aceea, reactia mai durâ nu a venit din partea americanilor, ci din partea partenerilor europeni din Alianta nord-atlantica, respectiv RFG, care, prin vocea cancelarului Kiesinger, ameninta URSS-ul eu eventuale riposte armate în cazul unei interventii pe teritoriile tarilor membre NATO.12 între múltele articole din presa international care condamnau interventia am identificat si câteva materiale care subliniau rolul de condueator al lumii comuniste al Uniunii Sovietice, asa cum este si cazul unui articol din The Guardian: "...Trebuie sa recunoastem ca sovieticii sunt stâpâni în Europa rasariteana si Occidentul nu le poate contesta aceasta pozitie decât riscând un al treilea razboi mondial"'3. Dovada faptului ca sovieticii erau stapanii în Europa de Est si ca americanii au respectât aceasta pozitie este si aceea ca presa americanâ, desi a relatat pe larg evenimentele din Cehoslovacia, nu a avut o abordare critica la adresa interventiei si s-a ferit sa faca publica pozitia Administratiei americane.14 Analizând la rece, întelegerea dintre Washington si Moscova a fost una informala, ceea ce a permis ambelor tabere sa-si atinga obiectivele, fara ca un acord sa se le lege în vreun fei. Este si cazul comunicatului purtatorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Robert McCosckey, prin care se dezminteau zvonurilor legate de un presupus acord între cele doua mari puteri pre-invazie.15

Tarile prietene, pe pozitii divergente

Lumea comunistâ, împârtitâ în doua, a reactionat diferit. Partide comuniste minuscule, precum cel din Peru, sustineau fara echivoc, actiunea în forta a URSS, Carnero Checo, justifica interventia militará prin aceea ca "de câtva timp Cehoslovacia se transforma într-o baza de agresiune împotriva socialismului, a pâcii si a poporului cehoslovac însusi, sub pretextul liberalizarii, care nu era altceva decât un camuflaj pentru revansarzii nazisti si imperialismul yankeu"'6.

Albania, lugoslavia si România foloseau interventia pentru a justifica îndepârtarea de Moscova. Motoarele propagandei din acestei tari erau la turatie maxima, fiecare segment social si de activitate avea obligaba de a lua pozitie, de a condamna actiunea împotriva unui stat fratesc a URSS si, evident, de a lauda pozitia curajoasâ si justá a liderilor comunisti din propriile tari. Scrisori si felicitari venite pe adresa comitetelor centrale din partea muncitorilor, scriitorilor, tinerilor, taranilor cooperatori etc. Dar mai ales comunícate în care se condamna explicit invazia. în acest tipar se încadreazâ si Scrisoarea Uniunii Tineretului din lugoslavia adresata tuturor organizatiilor progresiste de tineret din lume. Se arata ca actiunea celor cinci la Praga si Bratislava este o eroare, apreciind ca "nici asemenea greseli istorice grosolane, cum este agresiunea asupra Cehoslovaciei, nu pot zdruncina credinta tineretului lumii si progresul socialismului democrat"'7. în aceasta fraza este evidentiata ruptura între socialismul de tip stalinist al lui Brejnev si socialismul democrat, cu fata umana, manifestât de reformisti. în corul denuntatorilor invaziei s-au aflat si cei 90 de comunisti eleni, aflati în detentie în lagarul Parthenion din Leros, condusi de scriitorul Manolis Glezos. Acestia îsi exprimau solidaritatea eu cehii si slovaci.18

Dar, cu siguranta, cel mai mare adversar al centrului comunismului mondial nu era reprezentat nici de Statele Unite, nici de rebelii din Blocul rasaritean, nici de o aita tara imperialista a lumii, ci de marea republica galbena - República Populará Chineza. China acuza "natura reactionara si imperialista a clicii renegate revizioniste sovietice; ea a avut loe cu întelegerea tacita a imperialismului american"'9. La receptia oferita la Ambasada Romániei din Beijing, prilejuita de Ziua Nationala - 23 August, premierul Zhou En-lai (Ciu En-lai) a atacat în termeni duri URSS-ul. Moscova se facea vinovata în opinia înaltului oficial chinez de "cel mai nerusinatsi tipie exemplu de política de putere fascista"20. Zhou explicita cu aceasta ocazie si teoría proprie a Râzboiului Rece21, conform careia cele doua puteri actioneaza complementar pentru a imparti lumea, fâcând analogía cu actiunea lui Hitler în Cehoslovacia în 1938 si agresiunea americana în Vietnam. El a concluzionat ca "revizionismul sovietic a dégénérât în social-imperialism si social-fascism"22.De cealaltâ parte, în RDG se încerca sugrumarea oricarei reactii adverse actiunii în forta, al carei initiator era considérât de multi liderul Ulbricht23. Este si cazul celor peste o suta de tineri arestati de catre autoritare est-germane, dupa cum informa o statiei de radio din Berlinul Occidental, preluata de AFP si ulterior de Agerpres: "în Germania rasariteana au fost arestati peste o suta de tineri pentru motivul ca si-au manifestât ostilitatea impôt ri va invaziei din Cehoslovacia. La domiciliul unor tineri, printre care cei doi fii ai profesorului Havemann si fiica directorului Institutului de marxism-leninismului s-au efectuat perchezidi."24

în rândul comunistilor occidentali, desi s-a condamnât la unison interventia, au existât pozitii nuantate, cum a fost si cazul Stângii franceze. în timp ce, Partidul Comunist Francez se rezuma doar la dezaprobarea actiunii în forta a URSS, partidul socialist Section Française de l'Internationale Ouvrière (SFIO) hotara sa se retraga din Asociatia Franta-URSS, argumentând ca "agresiunea sovietica în Cehoslovacia si dictatul de la Moscova care i-a urmat fac astazi iluzorii si lipsite de eficacitate participaba socialistilor la organizada de prietenie si colaborarea cu Uniunea Sovietica"25. în paralel cu delimitarea dará a socialistilor francezi de actiunea sovieticilor are loe o repozitionare a membrilor Partidului Comunist Francez, care, prin intermediul oficiosului France Nouvelle, aratau ca desi interventia reprezinta "o greseala tragica", "ea nu are efect retroactiv în ce priveste aprecierea acordata URSS si principiilor socialismului".26 într-un editorial din The Observer, Neal Acherson acuza "nebunia generalilor si maresalilor (sovietici - n. A.T.) de a invada Cehoslovacia "21, subliniind ca o eventuala invazie ar constituí o lovitura devastatoare pentru partidele comuniste occidentale, care doreau sa demonstreze propriilor lor electorate viabilitatea modelului cehoslovac. Lucru care s-a si întâmplat, "dezastrul ceh a complétât dezintegrarea"26 internationalismului de tip moscovit. în opinia lui Paul Niculescu-Mizil, anul 1968 reprezinta "anulputernicului recul alpartidelor comuniste din Europa Occidental".29 Si nu numai am spune noi. 1968 reprezinta un recul pentru întregul spectru al egalitarismului subordonat Moscovei, slabind pozitia de primus inter pares a URSS si dând un imbold comunismului natiunilor.

O caracteristica aparte a reformelor cehoslovace a fost aceea ca intelectualii au jucat un rol esential în elaborarea si punerea în aplicare a proiectelor réformiste. De aceea, dupa strivirea sub senilele tancurilor a visului cehoslovac, primii care au sarit în apararea initiatorilor ideilor lui ianuarie au fost tot intelectualii. Astfel, cel de-al XlV-lea Congres international de filozofie de la Viena a adoptât o rezolutie de condamnare a interventiei celor cinci tari pe teritoriul cehoslovac, manifestându-si solidaritatea eu intelectualii cehi si slovaci si, în acelasi timp, speranta ca nu se vor mai întoarce vremurile "cand cautarea adevarului antrena închisoarea, deportarea sau exilul".30 Printre semnatarii se aflau personalitati de renume ale culturii universale precum Karl Popper, Jean Hyppolite sau Herbert Spiegelberg.31 Atitudinea antisoviética a intelectualilor nu a fost doar un episod prilejuit de eriza cehoslovaca, ea manifestându-se freevent în cursul anului 1968.

O reactie mai vizibilâ a avut locîn România comunista, unde Nicolae Ceausescu, opozant ferm al influentelor sovietice si sustinâtor déclarât al lui Dubcek, a tinut în ziua invaziei un diseurs public la Bucuresti, criticând política soviética în termeni neobisnuit de duri. Opozitia Bucurestilor a consolidât imaginea României în cancelarole occidentale pentru urmatoarea perioadâ, Nicolae Ceausescu fiind considérât un partener serios de discutie. RDG aeuza liderii cehi ca au pactizat eu imperialistii si ca faceau jocul celor din Germania Federala. De fapt, era un razboi germano-german la nivelul declaratiilor si al pozitiilor publice. în timp ce Berlinul a participât activ la ocuparea Cehoslovaciei, Bonn-ul s-a situât la antipozi, solicitând, încâ din primele zile ale invaziei, acordarea lui Alexander Dubcek a Premiului Nobel.32

Si în celelalte state comuniste se conturau pozitii similare celor din Germania Rasariteana. în Finlanda, tara cu o puternica influenta sovietica la acea data, ocupatia a provocat un imens scandal. Partidul Comunist din Finlanda a denuntat ocupatia, la fel ca Partidul Comunist Italian si cel francez. Presedintele Finlandei, Urho Kekkonen, a fost primul politician vestic care a vizitat oficial Cehoslovacia dupa august 1968, fiind întâmpinat cu cele mai mari onoruri cehoslovace de catre presedintele Ludvik Svoboda, în data de 4 octombrie 1969. Occidentul nu a acordat niciun sprijin semnificativ reformistilor cehi, considerând ca trebuie sâ-si îndrepte atentia catre consolidarea puterii în alte zone.

Invadarea Cehoslovaciei si pozitia neconformâ a României si lugoslaviei fac parte din ceea ce istoricii numesc a fi una dintre cele mai importante crize ale Râzboiului Rece33.

România, prin vocea lui Nicolae Ceausescu, a condamnât invazia

Un caz aparte l-a reprezentat România, care s-a opus interventiei brutale a URSS în Cehoslovacia. Evident ca acest lucru s-a datorat un decizii extrem de bine gândite, care a avut drept scop - apreciem, dupa cercetarile întreprinse -slujirea interesului national.

Relatiile româno-cehoslovace s-au derulat în cele mai bune conditii, lucru ce a consolidât o factiune aparte a lagarului socialist, punând în pericol rolul de lider autoritar al Moscovei. îngrijorarea sovietica este redata si de spusele premierului sovietic Kosâghin din sedinta Biroului Politice, conform carora cehoslovacii, prin apropierea de România si lugoslavia, vor sa arate ca acum sunt mai puternici si mai greu de doborât, dar atentionarea lui Brejnev, tot catre Biroul Politic al PCUS, din 19 iulie, prin care acuza "cardasia dunareana"3A. Vizitele repetate ale conducerii PCR si PCC în Cehoslovacia si, respectiv, România, culminând cu vizita, din 15 - 17 august 1968, a lui Nicolae Ceausescu la Praga si primirea prieteneascâ a acestuia de catre presedintele Svoboda si Alexander Dubcek sunt tot atatea dovezi ca unitatea de monolit a Blocului comunist se fisurase, o fisura care poate fi vazuta ca un semn al destramarii Pactului de la Varsovia si disparitia URSS peste ani.

Fara îndoialâ, cea mai înaltâ forma de exprimare a independents României fata de Moscova a fost reprezentata de manifestarea din Piafa Palatului, din 21 august 1968, unde Nicolae Ceausescu "s-a inflacarat si s-a montât sincer"35, sustinând, probabil, cel mai bun diseurs al sau. "Patrunderea trupelor celor cinci tari socialiste in Cehoslovacia - spunea Ceausescu - reprezinta o mare greseala si o greseala pentru pacea in Europa, pentru soarta socialismului in lume"36, considerând de neacceptat "ca un stat socialist, ca state socialiste sa incalce libertatea si independenta altui stat"37, râspunzând Doctrinei Brejnev ca "nu exista nido justificare, nu poate fi acceptât niciun motiv de a admite, pentru o dipa numai, ideea interventiei militare în treburile unui stat socialist fratesc"35. Discursului inflacarat al liderului román îi era atasata Declaratia din 22 august 1968 a Marii Adunari Nationale a Republicii Socialiste România cu privire la principiile de baza ale politicii externe a României, conform careia "numai organele álese ale partidului si statului poarta raspunderea asupra destinelor unei natiuni socialiste"39 si ca "a nesocoti aceste organe, a actiona in pofida vointei si peste capul lor, a aprecia situada dintr-o tara socialista - si a actiona in consecintâ - pe baza informarilor unilaterale sau tendentioase facute anumite grupuri sau persoane inseamna a ealea in picioare principiul sacru al suveranitatii unui popor socialist"40.

Manifestaba din 21 august a fost un gest frumos, de independents fata de Moscova, care scotea la iveala starea extraordinara de spirit a românilor, ce au raspuns "chemarii partidului, nu pentru a apara partidul si pe Ceausescu (...), ci mai ales datorita unei trasaturi dominante in ultímele decenii: antisoviedsmul."41 Curând, Nicolae Ceausescu si conducerea partidului vor constientiza faptul ca nu puteai sa lupti împotriva URSS sub stindardul unui partid comunist si, desi se creasera garzile patriotice, primite cu "apiauze, urale puternice, prelungite"42, capacitatea de aparare a României în fata pericolului sovietic era practic inexistentâ. încâ din cea de a doua zi a invadarii Cehoslovaciei, oficialii români îndemnau la prudenta, o prudenta care avea sa rezolve în mod fericit cea mai importanta criza a Razboiului Rece din Europa.

"Prietenia" româno-cehoslovacâ a functionat nu doar înainte de 21 august 1968, ci si în timpul interventiei militare initiate si conduse de sovietici. Discursul lui Ceausescu din Piata Palatului a devenit laitmotivul distantarii României fata de Moscova si a apropierii de Cehoslovacia si de celelalte târi socialiste care-si doreau un alt fei de comunism. Fiecare ceh si fiecare slovac se simteau adoptati parca de conducerea de la Bucuresti. Treptat, adaptându-se situatiei existente în Cehoslovacia, liderul román a devenit din ce în ce mai putin vehement la adresa Uniunii Sovietice, dar ecoul reactiilor sale s-a auzit multtimp dupa aceea. Martor ocular al evenimentelor, Nie Ciurescu apreciaza ca România a reactionat prompt si curajos, "respingând hotârât si direct, fara echivoc, fara diplomatie ocolitoare"43 actiunea în fortâ a celor cinci târi membre ale OTV. lar "marele miting din Piata Palatului, la care au participai peste o suta de mii de români, a avut un ecou international fara seamàn. La dimensiuni planetare."44]ntr-adevar, lumea democraticé "aplauda" discursul lui Nicolae Ceausescu si, deopotrivä, pozitia româneascâ ín problema cehoslovacä. într-o analizä a ziaristilor de la Radio Europa Liberä, difuzatä în cadrul emisiunii în limba românâ din data de 22 august 1968, se aräta cä "solidarizarea regimului de la Bucuresti cu poporul cehoslovac este un act de lealitate fatä de un prieten aflat la gréa încercare, dar si unul de curaj, din moment ce Kremlinul a renuntat pentru moment sä mai practice política ratiunii'"'5. Se evidentia atasamentul populatiei fatä de PCR, care întelesese la rândul säu cä sprijinul acesteia este vital pentru política de independentä fatä de Moscova. Se sublinia faptul cä regimul instaurât în 1965 întelesese nevoia unei schimbäri de atitudine. Se vorbea atunci de "umanism socialist", de "dezvoltarea multilateral a personalitätii umane" si de "dreptul fiecäruia de a-si dezvolta si fructifica talentul si capacitätile proprii".46

Jurnalistul Jean Vincent, trimis special la Bucuresti al AFP, surprindea puternica emotie care se instalase la Bucuresti, manifestärile de simpatie fatä de política partidului si "atmosfera de mobilizare".47 23 august era Ziua Nationalä a României, o ocazie mai mult decât oportunä pentru Ceausescu de a-si aräta atasamentul pentru partidul frate cehoslovac si de a-si spori autoritatea în interiorul tärii. Pozitia transantâ în problema cehoslovacä, manifestatä cel putin în primele zile ale interventiei militare în Cehoslovacia, a contribuit la seäderea sanselor oricärui contracandidat al lui Nicolae Ceausescu la functia de secretar general al partidului. Toti ceilalti s-au raliat pozitiei liderului román. Nu puteau sä actioneze altfel, efectul pervers al indepärtärii de Moscova48 se vedea deja. Membrii conducerii centrale de partid si de stat, dar si liderii judeteni s-au exprimât färä echivoc de partea secretarului general al PCR. Unul dintre liderii momentului a fost si Ion lliescu, pe atunci prim-secretar al Uniunii Tineretului Comunist. Acesta "a aeuzat URSS si cei patru aliati ai ei cä se fac vinovati de «agresiune» împotriva Cehoslovaciei. Este pentru prima oarä, a subliniat el, cänd state socialiste sävärsesc o agresiune împotriva altui stat socialist'"19. Jean Vincent sublinia în corespondenta sa ideea cä discursul lui Ion lliescu nu era "decât un fei de epilog spectaculos la marea cuvântare rostitä în Adunare de Nicolae Ceausescu"50. Un diseurs care prelua temele majore ale cuvântärii presedintelui Consiliului de Stat si secretar general al PCR.

Pe parcursul lunii septembrie, tonul ascutit al Bucurestilor s-a mai estompât, realismul si reticenta luând locul dorintei de a îmbrâca într-o hainä nationalä comunismul. Problema cehoslovacä era trecutä în plan secund, România manifestând o pozitie de retiñere.51 într-un articol din "Sun", apärut la 7 septembrie si intitulât "Tara ridicärilor din umeri si a zvonurilor dejucate", John Akass surprindea aceastä schimbare de atitudine a românilor. "Tactica lui Ceausescu în dirijarea tärii sale prin eriza actualä - conchidea Akass - pare sä fie eficace, desi extrem de monotonä. El a devenit pur si simplu chiar si mai ortodox decât era înainte. Cuvântârile lui recente au fost pur si simplu platitudini marxist-leniniste, material luat din textul cärtilor, pe care nici cel mai érudit si bänuitor autor de fonduri de la «Pravda» nu le-arputea considera ca erezie"52. Odatä cu domolirea tonului din discursurile oficíale, si organul de presä "Scânteia" si celelalte publicatii au acordat spath mai putin generoase crizei cehoslovace, asa dupä cum sublinia si ziaristul britanic: "Ziarele ignoreazä (sic!) virtual eriza cehoslovacä. Principalul articol din pagina I dintr-un ziar din Bucuresti säptämäna aceasta marca faptul cä România a reusit sä obtinä ciment colorât"53.

"Inteligenta nativä, abilitatea politicä si un notabil simt al situatiei"5Al-au transformat pe Nicolae Ceausescu într-o vedeta a politicii internationale, un om cu care si despre care discuta toatä lumea. Criza cehoslovacä, în spetä pozitionarea Romäniei fatä de mäsurile réformiste de la Praga si, mai ales, fatä de interventia militará, a arätat capacitatea liderului de la Bucuresti de a se plia rapid, în functie de interesele personale si ale Romäniei.

Concluzii

Primävara de la Praga nu a fost doar o explozie a exuberantei Iibertâtii ce a cuprins întreaga societate cehoslovacä, ci, mai ales, o încercare de independents fatä de Moscova. Vecinul de la Räsärit, identificând în gestul conducerii comuniste de la Praga un act de nesupunere, de atentat asupra intereselor strategice ale URSS, a intervenit în fortä. Uniunea Sovieticä nu putea permite un astfel de gest (distantarea - n. A.T.), chiar dacá dátele problemei se schimbaserâ în mod categorie. Disidenta fatä de política de la Moscova pornea, spre deosebire de anii '50, de la cadrele de partid.55 De remarcat este, în acest sens, pozitia Romäniei, care a fost consideratä de multi dintre liderii occidentali drept începutul unei rupturi definitive în partea räsäriteanä a Europei, în Blocul comunist. Nu a fost decât un foc de paie, care nu a putut sä ardä din temelii Blocul Räsäritean, cu tóate cä i-a seos în evidentä o parte din släbiciuni.

Studiul de fatä, face parte dintr-un efort mai amplu de cunoastere a evenimentelor circumscrise Primäverii de la Praga, efort concretizat în teza de doctorat a autorului, coordonatä de renumitul istorie Mihai Retegan. Momentul '68 constituie pentru specialistii ín stiinte politice si pentru istorici imboldul de a gäsi noi explicatii ale cauzelor producerii acestei miseäri reformatoare, de a reface în mod obiectiv schema mentalä a unui popor dornic de a se elibera de sub cizma sovieticä. Un moment pe care Václav Havel íl considera ca fiind acela al "cetäteniei regäsite"56. Pentru Havel, remarcabil om de culturä, anul 1968 reprezintä în sine o cotiturä unicä si importantä în istorie, o bornä care marcheazä, care "jaloneazä evolutia societätii moderne"57. Nu este doar o înfruntare între douä tabere politice, soldatä, în primä fazä, cu victoria unei echipe si urmatä de victoria finalä a celei de-a doua, mai putin liberalä, ajutatä de interventia brutalä a URSS si aliatilor e\.58 Primävara de la Praga este "apogeul unui lung procès de luare la cunostintä, de eliberare a societätii"59.

Footnote

1 Mircea Malita, Dinu C. Giurescu, Zid de pace,turnuri de frätie: deceniul deschiderii: 1962-1972 (Bucuresti: Compañía, 2011), 204.

Footnote

2 AM AE, fond Telegrame. Moscova 1968, vol. IV, f. 273, în ***1968: Primävara de la Praga: documente diplomatice: ianuarle 1968-aprilie 1969, (Bucuresti: MondoMedia, 2009), 328.

3 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 41/24-25 august 1968, f. 1250/A-B.

4 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1342/9.

5 Arhiva Agerpres, fond 1968. Stiri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 50.

6 Arhiva Agerpres, fond 1968. Stiri externe, dosar 60/19-22 august 1968, ff. 50-51.

7 Arhiva Agerpres, fond 1968. Stiri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 57.

Footnote

8 Arhiva Agerpres, fond 1968. Stiri externe, dosar 60/19-22 august 1968, f. 60.

9 AMAE, fond Telegrame. Washington 1968, vol. Ill, f. 50, în ***1968:Primavara de la Praga, 351.

10 Michael Nicholas Blaga, ,,în numele omenirii, va cerem sa nu invadati România", Lumea 7/232 (2012): 75.

11 Anatoly Dobrynin, "In Confidence: Moscow's Ambassador to American's Six Cold War Presidents: 1962-1986",180, în Blaga, ,,în numele" 75.

12 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 41/25-27 august 1968, f. 1247/7.

13 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1326/5.

Footnote

14 AMAE, fond Cehoslovada. Problema 224 (1)11968, vol. Ill, fase. 2, f. 1, în ***1968: Primavara de la Praga, 411.

15 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 50/9-11 septembrie 1968, f. 1544/8.

16 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 39/23-24 august 1968, f. 1191/13.

17 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 44/29-30 august 1968, f. 1350/1.

18 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1499/7.

19 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 50/9-11 septembrie 1968, f. 1555/35-38.

20 AMAE, fond Telegrame. Pekin 1968, vol. Il, f. 283, în ***1968: Primavara de la Praga, 389-390.

21 Martin Mc.Cauley, Rusia, America si râzboiul rece: 1949-1991, traducere de Mihaela Barba (Iasi: Polirom, 1999), 41-42.

Footnote

22 AMAE, fond Telegrame. Pekin 1968, vol. Il, f. 283, în ***1968: Primàvara de la Praga, 390.

23 AMAE, fond Telegrame. tondra 1968, vol. Il, f. 129, în ***1968: Primàvara de la Praga, 98-99.

24 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 46/1-2 septembrie 1968, f. 1398/2-3.

25 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 48/4-7 septembrie 1968, f. 1486/1.

26 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1515/5.

27 Neal Acherson, "Red Army Keeps. Czechs guessing", The Observer, 14 iulie 1968, 2.

28 Acherson, "Red Army", 2.

29 Paul Niculescu-Mizil, O istorle traita: memorii, vol. Il, Bucuresti, Moscova, Praga, Bologna, (s. I, s. e, s. a), 272.

30 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1519/14.

31 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/7-9 septembrie 1968, f. 1519/14.

Footnote

32 Consiliul vest-german pentru miscarea europeana propunea printre áltele acordarea Premiului Nobel lui Dubcek si îi solicita generalului De Gaulle, presedintele Frantei, sa reintegreze fortele militare ale tarii sale în NATO. Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 39/23-24 august 1968, f. 1186.

33 Jean Carpentier si François Lebrun (coord.), Istoria Europei, (Bucuresti:Humanitas, 2006), 373.

34 Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului román, Editia a lll-a, (BucurestkUnivers Enciclopedic, 2002), 479.

Footnote

35 Florin Constantiniu, O istorie, 481.

36 "Cuvântarea lui Nicolae Ceausescu din Piata Palatului Republicii", Scânteia, 22 august 1968, 1.

37 "Cuvântarea", 1.

38 "Cuvântarea", 1.

39 "Declaratia MAN a RS România cu privire la principiile de baza ale politicii externe a României", Scânteia, 23 august 1968, 1.

40 "Declaratia", 1.

41 Mihai Retegan, 7968: Din primavara pânà-n toamna: schita de política externa româneascâ (Bucurest: Rao, 1998), 229.

42 Mihai Retegan, 1968, 229.

43 Nie Ciurescu, Aduceri aminte din Cehoslovacia 1968 (II), interviú acordat lui Andrei Tinu, Bucuresti, 8 ianuarie 2014.

44 Nie Ciurescu, Aduceri aminte.

Footnote

45 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1166/1.

46 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1166/1.

47 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968 , f. 1167/1.

48 Adrian Cioroianu, Istorie, eroi, culturé politicé: reflecta despre cavalerii memorielsipartizanii uitérii, (Craiova: Scrisul Románese, 2008), s.f.

49 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968, f. 1167/1.

50 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 38/22-23 august 1968, f. 1167/1.

51 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 48/04-07 septembrie 1968, f. 1483.

52 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/07-09 septembrie 1968, f. 1507.

Footnote

53 Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 49/07-09 septembre 1968, f. 1507.

54 Adrian Cioroianu, Istorie, eroi, 19.

55 Nicolae Drägusin, "Praga 1968 si reforma imposibilä a comunismului", Aldine (2008), http://www.romanialibera.ro/cultura/aldine/praga-1968-si-reforma-imposibila-a-comunismul ui-132460.html, accesat03.05.2015.

56 Václav Havel, "Préface. La citoyenneté retrouvée", în François Fejtö et Jacques Rupnik (coord.), Le printemps tchécoslovaque 1968, (Paris, Édition Complexe, 2008) 11-13.

57 Václav Havel, "Préface" 11.

58 Václav Havel, "Préface" 11.

59 Václav Havel, "Préface" 11.

References

BIBLIOGRAFIE

Documente de arhivâ

Arhiva Agerpres, fond 1968, dosar 36-50/12.08-11.09.1968, ff. 1097-1565;

Arhiva Agerpres, fond 1968. Stiri externe, dosar 59-64/15.08-12.09.1968.

Cärti

1968: Primävara de la Praga: documente diplomatice: ianuarie 1968 - aprilie 1969, editie de Dumitru Preda, Bucuresti,MondoMedia, 2009;

CARPENTIER, Jean, LEBRUN, François (coord.), Istoria Europei, Bucuresti, Humanitas, 2006;

CIOROIANU, Adrian, Istorie, eroi, culturä politicä: reflecta despre cavalerii memoriei si partizanii uitärii, Craiova, Scrisul Románese, 2008;

CONSTANTINIU, Florin, O istorie sinceré a poporului román, editia a lll-a, Bucuresti, Univers Enciclopedic, 2002;

FEJTÖ, François, RUPNIK, Jacques, Le printemps tchécoslovaque 1968, Éditions Complexe, 1999, 2008;

MALITA, Mircea, GIURESCU, Dinu C, Zid de pace,turnuri de frätie: deceniul deschiderii: 1962-1972, Compañía, 2011;

McCAULEY, Martin, Rusia, America si ràzboiul rece: 1949-1991, trad: Mihaela Barbä, Iasi, Polirom, 1999;

NICULESCU-MIZIL, Paul, O istorie träitä. Memorii, 2 volume, Bucuresti: Enciclopedicä, 1997;

RETEGAN, Mihai, 1968: Din primävarä pänä-n toamnä: schitä de politicä externä romäneascä, Bucuresti, Rao, 1998.

Articole, interviuri

ACHERSON, Neal, "Red Army Keeps. Czechs guessing", The Observer, 14 iulie 1968;

BLAGA, Michael-Nicholas, "In numele omenirii, vä cerem sä nu invadati România", Lumea 7/232 (2012);

CIURESCU, Nie, "Aduceri aminte din Cehoslovacia 1968 (II)", interviú acordat lui Andrei Tinu, Bucuresti, 08.01.2014;

"Cuvântarea lui Nicolae Ceausescu din Piata Palatului Republiai", Scânteia, 22 august 1968.

"Declaraba MAN a RS România cu privire la principiile de bazä ale politicii externe a României", Scânteia, 23 august 1968;

DRÄGUSIN, Nicolae, "Praga 1968 si reforma imposibilä a comunismului", Aldine, 22 august 2008.

Resurse online

http://www.romanialibera.ro