Content area
Full Text
Abstract: Trecerea unui interval de timp îndelungat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, fără ca pedeapsa să fie executată, privează pedeapsa de utilitatea sa socială. Din considerente politico-penale statul renunţă la dreptul său de a pune în executare pedeapsa pronunţată prin hotărârea definitivă a instanţei de judecată. Reglementarea înlăturării executării pedepsei are loc în cadrul unei instituţii cunoscute în dreptul penal sub denumirea de prescripţia executării pedepsei.
Cuvinte cheie: pedeapsă, cauze care înlătură executarea pedepsei, prescripţia executării pedepsei, termene de prescripţie a executării pedepsei, întreruperea termenului de prescripţie a executării pedepsei, suspendarea termenului de prescripţie a executării pedepsei
1.Consideraţii introductive
Când norma de drept penal este încălcată, realizarea raportului penal de conflict este asigurată de organele statului prin constrângere, prin aplicarea pedepselor, precum şi a celorlalte sancţiuni de drept penal. Fără inevitabilitatea răspunderii şi a constrângerii penale, întregul mecanism al reglementării juridice al relaţiilor de apărare socială ar deveni inoperant, autoritatea legii ar fi grav compromisă, iar ordinea de drept nu ar putea fi restabilită. Obligativitatea tragerii la răspundere penală, precum şi obligativitatea aplicării pedepsei derivă din caracterul lor de măsuri obligatorii prevăzute de lege, dar şi din scopul lor de prevenire a săvârşirii unor noi infracţiuni. Interesul oricărei societăţi este acela de a-şi conserva echilibrul, ordinea socială şi normativă, inclusiv prin mijloace de drept penal.
Eficacitatea combaterii şi prevenirii infracţiunilor este strâns legată de promptititudinea cu care organele specializate ale statului intervin şi trag la răspundere penala pe cei vinovaţi de săvârşirea de infracţiuni. Cu cât stabilirea răspunderii penale şi aplicarea de sancţiuni este mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii, cu atât scopul legii penale este realizat mai eficient.
Cu toatea acestea, realitatea socială şi practica politicilor penale demonstrează faptul că nu întodeauna supunerea condamnatului la executarea efectivă a pedepsei este oportună sau necesară. Pot interveni situaţii, stări sau împrejurări posterioare săvârşirii infracţiunii sau aplicării pedepsei, care în înteresul societăţii, determină inutilitatea sau inoportunitatea tragerii la răspundere penală, a executării pedepsei sau a menţinerii unor consecinţe ale condamnării. Astfel, din considerente politico-penale, statul renunţă la dreptul său de a pune în executare pedeapsa pronunţată prin hotărârea instanţei de judecată.
Trecerea unui interval de timp îndelungat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, fără ca pedeapsa să fie executată, privează...