Content area
Full Text
Legea nr. 85/2014, art. 5
Pentru ca o creanţă să fie considerată creanţă curentă nu este suficient ca aceasta să se fi născut în timpul procedurii, ci trebuie să rezulte din activitatea curentă exercitată de debitoare aşa cum este definită de art. 5 pct. 2 din Legea nr. 85/2014, respectiv activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi operaţiuni financiare, efectuate în perioada de observaţie, în sensul normal al activităţii sale.
Or, creanţa reclamantei reprezentând diferenţă onorariu expert aferentă expertizei contabile efectuate în cadrul contestaţiei la tabelul preliminar, nu întruneşte caracterul unei creanţe curente în sensul arătat mai sus. Prin urmare, creanţa reclamantei nu poate fii achitată în acelaşi mod în care se achită creanţele curente, neavând regimul juridic privilegiat al acestora.
Pe cale de consecinţă, corect a reţinut judecătorul sindic că plata creanţei pretinse de reclamantă nu se poate face din fondul de lichidare.
Este fără putinţă de tăgadă faptul că reclamanta este îndreptăţită a i se achita diferenţa de onorariu expert, însă plata urmează a se face la momentul la care vor exista resurse în averea debitoarei sau disponibilităţi de plată, până la acest moment reclamanta apelantă având posibilitatea de a cere trecerea în tabelul creanţelor şi a căpăta astfel calitate de creditor îndreptăţit.
(Curtea de Apel Suceava, Decizia nr. 69 din 5 martie 2019)
Prin sentinţa nr. 410 din 2 octombrie 2018 Tribunalul Suceava - Secţia a Il-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de plată formulată de petenta A. în cadrul procedurii falimentului debitorului SC B. SRL prin lichidator judiciar fiind C. IPURL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, creanţa invocată de către petentă (onorariu expert într-un dosar asociat) nu este o creanţă curentă în sensul Legii nr. 85/2014. Esenţial în calificarea creanţelor curente este, deci, ca acestea să rezulte din exercitarea activităţii curente. Aceasta este definită, conform art. 5 pct. 2, ca activitate de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi operaţiuni financiare, propusă a fi efectuată de debitor în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, în cursul normal al activităţii sale, cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate şi încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite...